Art 189B3 Dispoziții comune mai multor instituții | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții instituționale - Dispoziții comune mai multor instituții -
Art. 189B3.
-

(1) Atunci cînd prezentul tratat face referire la acest articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă procedura următoare.

(2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, după obținerea avizului Parlamentului European, adoptă o poziție comună. Poziția comună se comunică Parlamentului European. Consiliul informează pe larg Parlamentul European despre motivele care l-au determinat să adopte această poziție comună. Comisia informează pe larg Parlamentul European asupra poziției sale. Dacă, în termen de trei luni de la această comunicare, Parlamentul European:

a) aprobă această poziție comună, Consiliul adoptă definitiv actul în cauză conform acestei poziții comune;

b) nu s-a pronunțat, Consiliul adoptă actul în cauză conform poziției sale comune;

c) indică, cu majoritatea absolută a membrilor săi, intenția de a respinge poziția comună, informează imediat Consiliul cu privire la această intenție. Consiliul poate convoca Comitetul de conciliere prevăzut în paragraful 4, pentru a aduce precizări asupra poziției sale. Apoi, Parlamentul European fie confirmă cu majoritatea absolută a membrilor săi respingerea poziției comune, caz în care propunerea este reputat neadoptată, fie propune amendamente conform literei d) a prezentului paragraf;

d) propune, cu majoritatea absolută a membrilor săi, amendamente la poziția comună; textul astfel modificat este transmis Consiliului și Comisiei, care emit un aviz cu privire la aceste amendamente.

(3) Dacă, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, aprobă toate amendamentele, el își modifică în consecință poziția comună și adoptă actul în cauză; totuși, Consiliul hotărăște în unanimitate asupra amendamentelor care au făcut obiectul unui aviz negativ al Comisiei. Dacă Consiliul nu adoptă actul respectiv, președintele Consiliului, în acord cu președintele Parlamentului European, convoacă fără întîrziere Comitetul de conciliere.

(4) Comitetul de conciliere, compus din membrii Consiliului sau reprezentanții lor și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului European, are ca misiune să realizeze un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului European. Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare în vederea apropierii pozițiilor Parlamentului European și Consiliului.

(5) Dacă, în termen de șase săptămîni de la convocarea sa, Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun de un termen de șase săptămîni de la data aprobării pentru a adopta actul în cauză conform proiectului comun, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate - în cazul Parlamentului European, și cu majoritate calificată - în cazul Consiliului. Dacă una din cele două instituții nu aprobă actul propus, acesta este reputat neadoptat.

(6) Cînd Comitetul de conciliere nu aprobă un proiect comun, actul este reputat neadoptat, cu excepția cazului în care Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată în termen de șase săptămîni de la expirarea termenului acordat Comitetului de conciliere, confirmă poziția comună asupra căreia își dăduse acordul înaintea începerii procedurii de conciliere, eventual cu amendamentele propuse de Parlamentul European. În acest caz, actul vizat este adoptat în mod definitiv, cu excepția cazului în care Parlamentul European, în termen de șase săptămîni de la data confirmării Consiliului, respinge textul cu majoritatea absolută a membrilor săi, caz în care actul propus este reputat neadoptat.

(7) Termenele de trei luni și de șase săptămîni prevăzute în prezentul articol pot fi prelungite cu maximum o lună, respectiv două săptămîni, prin acordul. comun al Parlamentului European și al Consiliului. Termenul de trei luni prevăzut în paragraful 2 se prelungește în mod automat cu două luni, în cazul în care este aplicabilă litera c) a paragrafului menționat.

(8) Sfera de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol poate fi extinsă conform procedurii prevăzute în articolul N paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl prezintă Consiliului cel tîrziu în 1996.

*) Introdus prin art. G.61 TUE.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Tratat:
Art 184 Curtea de Justiție
Art 185 Curtea de Justiție
Art 186 Curtea de Justiție
Art 187 Curtea de Justiție
Art 188 Curtea de Justiție
Art 188A Curtea de Conturi*)
Art 188B Curtea de Conturi*)
Art 188C Curtea de Conturi*)
Art 189 Dispoziții comune mai multor instituții
Art 189A Dispoziții comune mai multor instituții
Art 189B3 Dispoziții comune mai multor instituții
Art 189C Dispoziții comune mai multor instituții
Art 190 Dispoziții comune mai multor instituții
Art 191 Dispoziții comune mai multor instituții
Art 192 Dispoziții comune mai multor instituții
Art 193 Comitetul economic și social
Art 194 Comitetul economic și social
Art 195 Comitetul economic și social
Art 196 Comitetul economic și social
Art 197 Comitetul economic și social
Art 198 Comitetul economic și social
;
se încarcă...