Apropierea legislațiilor | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

POLITICILE COMUNITĂȚII - Normele comune privind concurența, fiscalitatea și apropierea legislațiilor*) -
Capitolul 3
Apropierea legislațiilor

Art. 100. -

Consiliul adoptă directive pentru apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative a statelor membre care au o incidență directă asupra instituirii și funcționării pieței comune, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.*)

*) Modificat prin art. G.21 TUE.

Art. 100A. -

Prin derogare de la articolul 100 și în afară de cazul în care prezentul tratat dispune altfel, dispozițiile următoare se aplică pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 7 A. Consiliul adoptă măsurile care vizează apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social.

(2) Paragraful 1 nu este aplicabil dispozițiilor fiscale, dispozițiilor referitoare la libera circulație a persoanelor și celor care privesc drepturile și interesele salariaților.

(3) Comisia, în elaborarea propunerilor sale prevăzute la paragraful 1 în materie de sănătate, securitate, protecție a mediului și protecție a consumatorilor, pleacă de la un nivel ridicat de protecție.

(4) În cazul în care, după ce Consiliul a adoptat o măsură de armonizare cu majoritate calificată, un stat membru consideră necesară aplicarea unor dispoziții naționale justificate prin considerente importante prevăzute la articolul 36 sau care vizează protecția mediului de muncă sau a mediului ambiant, le notifică Comisiei.

Comisia confirmă dispozițiile în cauză după ce va fi verificat că nu constituie un mod de discriminare arbitrară sau o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.

Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 169 și 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiție, dacă apreciază că un alt stat membru folosește abuziv drepturile prevăzute în prezentul articol.

(5) Măsurile de armonizare susmenționate comportă, în cazurile corespunzătoare, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte măsuri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar, pentru unul sau mai multe din motivele neeconomice menționate în articolul 36.

*) Adăugat prin art. 18 AUE, modificat prin art. G.22 TUE.

Art. 100B. -

(1) În cursul anului 1992, Comisia, împreună cu fiecare stat membru, procedează la o inventariere a dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative vizate de articolul 100 A și care nu au făcut obiectul unei armonizări în virtutea acestui ultim articol.

Consiliul, hotărînd conform dispozițiilor articolului 100 A, poate decide că dispozițiile în vigoare într-un stat membru trebuie recunoscute ca fiind echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru.

(2) Dispozițiile articolului 100 A, paragraful 4, sînt aplicabile prin analogie.

(3) Comisia procedează la inventarierea menționată la paragraful 1 al primului alineat și prezintă propunerile adecvate în timp util, pentru a permite consiliului să hotărască înainte de sfîrșitul anului 1992.*)

*) Adăugat prin art. 19 AUE.

Art. 100C. -

(1) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, stabilește care sînt acele state terțe ai căror cetățeni trebuie să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

(2) Totuși, dacă într-un stat terț survine o situație de urgență, care expune Comunitatea la pericolul unui aflux intempestiv de cetățeni din acest stat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate introduce obligativitatea obținerii unei vize pentru cetățenii statului în cauză, pe o perioadă care nu poate depăși șase luni. Exigența vizei instituită prin acest paragraf poate fi prorogată conform procedurii prevăzute la paragraful 1.

(3) De la 1 ianuarie 1996, Consiliul adoptă deciziile prevăzute de paragraful 1 cu majoritate calificată. Pînă la acea dată, Consiliul adoptă măsurile referitoare la instituirea unui model uniform al vizelor, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

(4) În domeniile vizate de prezentul articol, Comisia este obligată să examineze orice cerere formulată de un stat membru și să prezinte Consiliului o propunere.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere exercitării responsabilităților care incumbă statelor membre în vederea menținerii ordinii publice și salvgardării securității interne.

(6) Prezentul articol este aplicabil și altor materii, dacă se decide astfel în virtutea articolului K.9 din Tratatul privind Uniunea Europeană care vizează cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne, sub rezerva condițiilor de vot determinate în momentul adoptării deciziei.

(7) Dispozițiile convențiilor în vigoare între statele membre care guvernează domeniile vizate de prezentul articol rămîn în vigoare atîta timp cît conținutul lor nu este înlocuit prin directive sau alte măsuri luate în virtutea prezentului articol.*)

*) Introdus prin art. G.23 TUE.

Art. 100D. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151, comitetul de coordonare compus din înalți funcționari, instituit prin articolul K.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile la care se referă articolul 100 C.*)

*) Introdus prin art. G.24 TUE.

Art. 101. - Reviste (1)

Dacă Comisia constată că un dezacord existent între dispozițiile legislative, de reglementare sau administrative ale statelor membre denaturează condițiile de concurență pe piața comună și provoacă astfel o distorsiune care trebuie să fie eliminată, începe consultările cu statele membre în cauză.

Dacă această consultare nu conduce la un acord care elimină distorsiunea în cauză, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă directivele necesare în acest scop, hotărînd în unanimitate în cursul primei etape și apoi cu majoritate calificată. Comisia și Consiliul pot adopta orice alte măsuri utile prevăzute de prezentul tratat.

Art. 102. - Reviste (1)

(1) Dacă există temerea că introducerea sau modificarea unei dispoziții legislative, de reglementare sau administrative poate provoca o distorsiune în sensul articolului precedent, statul membru care dorește să ia asemenea măsuri consultă Comisia. După consultarea statelor membre, Comisia recomandă statelor vizate măsuri adecvate pentru a evita distorsiunea în cauză.

(2) Dacă statul care dorește să introducă sau să modifice dispoziții naționale nu se conformează recomandării pe care i-a adresat-o Comisia, nu se poate cere celorlalte state membre ca, în aplicarea articolului 101, să-și modifice propriile dispoziții naționale în vederea eliminării acestei distorsiuni. Dispozițiile articolului 101 nu au aplicabilitate în cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoacă o distorsiune exclusiv în detrimentul său.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Tratat:
Uniunea vamală
Eliminarea restricțiilor cantitative între statele membre
Lucrătorii
Lucrătorii
Dreptul de stabilire
Serviciile
Capitalurile și plățile*)
Regulile de concurență
Dispoziții fiscale
Apropierea legislațiilor
Politica economică
Politica monetară
Dispoziții instituționale
Dispoziții tranzitorii
Dispoziții sociale
Fondul social european
Educație, formare profesională și tineret*)
Instituțiile
Dispoziții comune mai multor instituții
Comitetul economic și social
Reviste:
Protecția consumatorilor în dreptul concurenței: bilanț jurisprudențial
;
se încarcă...