Marea Adunare Națională - MAN

Decretul nr. 18/1952 pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale*)

Modificări (1), Referințe (1), Referințe în jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 1952 până la 31 decembrie 1981, fiind abrogat și înlocuit prin Decret 425/1981.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Capitolul I Dispoziții generale

*) De la prevederile Decretului nr. 18/1952 s-au făcut derogări prin:

a) Decretul nr. 361 din 5 septembrie 1953, privind aprobarea Statutului Muncii de Stat;

b) Decretul nr. 484 din 26 noiembrie 1953, privind scutirea de impozitul pe clădiri și de asigurarea obligatorie a imobilelor folosite de Consiliul Central al Sindicatelor și comitetele centrale ale sindicatelor pentru odihna oamenilor muncii.

Art. 1. -

Sfaturile populare aplică următoarele impozite și taxe:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe terenurile situate în orașe;

c) taxe asupra mijloacelor de transport;

d) taxe asupra animalelor;

e) taxe forfetare pentru folosirea centrelor publice de desfacere.

Art. 2. -

Consiliul de Miniștrii, sfaturile populare raionale, orășenești și regionale, cum și comitetele executive ale acestora, pot acorda scutiri și reduceri de impozite și taxe, atît pentru anumite categorii de bunuri impozabile și grupe de contribuabili, cît și pentru diverși contribuabili în parte. De asemenea, pot să nu aplice de loc pe teritoriul unor comune sau orașului respectiv, taxele asupra mijloacelor de transport și asupra animalelor*).

*) Cităm scutirile și reducerile acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri:

a) H.C.M. nr. 611 din 9 martie 1953, privind scutirea de impozit a terenurilor din orașe care se repartizează muncitorilor și funcționarilor, conform H.C.M. nr. 2800 din 20 decembrie 1952;

b) H.C.M. nr. 3712 din 3 decembrie 1953, privind scutirea celor impuși în cadrul legii impozitului agricol care fac cărăușie, de plata taxei locale asupra mijloacelor de transport cu tracțiune animală;

c) H.C.M. nr. 3986 din 3 decembrie 1953, privind unele scutiri și reduceri de impozit pe clădiri;

d) H.C.M. nr. 4015 din 9 decembrie 1953, privind construcția de locuințe pe baza cooperării între locatari și construcția de locuințe individuale prin credite acordate de stat;

e) H.C.M. nr. 1099 din 2 iulie 1956, privind scutirea unor clădiri terminate cu credite de la stat.

Art. 3. -

Încasările din impozitele și taxele locale se fac venit la bugetele sfaturilor populare pe teritoriul cărora se realizează.

Din încasările sumelor din taxele pentru folosirea centrelor publice de desfacere, o cotă de 60% se repartizează pentru investiții și cheltuielile administrației piețelor**).

**) H.C.M. nr. 124 din 24 ianuarie 1952, pentru înființarea administrației piețelor și pentru stabilirea sarcinilor ce revin Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare pentru organizarea și dezvoltarea comerțului în centrele publice de desfacere.

Capitolul II Impozitul pe clădiri

Art. 4. -

Se supun anual impozitului pe clădiri: casele de locuit, clădirile fabricilor și uzinelor, depozitele, localurile comerciale, teatrele și tot felul de alte clădiri cu dependințele lor, aparținînd instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist, cum și persoanelor fizice și juridice din sectorul particular***).

***) Potrivit pct. 1 din H.C.M. nr. 3986 din 3 decembrie 1953, clădirile noi destinate pentru locuință se scutesc de impozitul local pe clădiri pe timp de 5 ani, de la data la care se vor da în folosință.

Art. 5. -

Sînt scutite de impozit:

a) clădirile înscrise în inventarele instituțiilor bugetare, cu excepția celor folosite pentru locuință;

b) clădirile aparținînd Ministerului Forțelor armate și Ministerului Afacerilor Interne;

c) clădirile aparținînd Societății de Cruce Roșie;

d) clădirile situate pe teritoriul stațiilor de cale ferată, porturi, aerodroame și aeroporturi ce servesc direct pentru nevoile de exploatare a transporturilor, cu excepția celor destinate pentru locuințe sau ateliere și întreprinderi de producție de orice fel;

e) clădirile, cu excepția celor folosite pentru locuințe aparținînd:

- industriei pentru extracția și prelucrarea cositorului, aurului, argintului și a altor metale prețioase;

- industriei aeronautice.

f) construcțiile ce se ridică pe șantiere, deservind exclusiv nevoile acestora pînă la predarea lucrărilor efectuate;

g) clădirile aparținînd gospodăriilor agricole de stat;

h) clădirile aparținînd stațiunilor de mașini și tractoare;

i) clădirile aparținînd gospodăriilor agricole colective;

j) clădirile aparținînd celor impuși în cadrul legii impozitului agricol;

k) clădirile aparținînd militarilor, soldați și personalului inferior de comandă și familiilor lor cu care locuiesc împreună, dacă în aceste clădiri nu sînt camere închiriate;

l) clădirile aparținînd pensionarilor sau membrilor familiilor lor, cu care locuiesc împreună, ocupate personal de ei, dacă nu au alt venit în afara pensiei, iar în familie nu există nici un membru capabil de muncă în afara gospodinei sau elevilor și studenților;

m) clădirile aparținînd Partidului Muncitoresc Romîn, Confederației Generale a Muncii, Uniunilor Sindicale*), Sindicatelor, Uniunii Tineretului Muncitor, Uniunii Femeilor Democrate**) și altor organizații similare, în afara caselor de locuit și a clădirilor ocupate de către întreprinderi cu gospodărire chibzuită;

n) clădirile aparținînd ambasadelor, legațiilor și consulatelor altor țări, ocupate efectiv de către acestea, sub condiția reciprocității***).

*) Consiliul Central al Sindicatelor, comitetele centrale ale sindicatelor.

**) Comitetul Femeilor Democrate din R.P.R.

***) Potrivit pct. 2 al H.C.M. nr. 3986/1953, și clădirile proprietatea statului administrate de sfaturile populare prin întreprinderile de gospodărie locativă, se scutesc de impozitul local pe clădiri și terenuri de la 1 ianuarie 1954.

Art. 6. -

Clădirile nou construite, cum și cele dobîndite în cursul anului, se impun cu începere de la 1 a lunii următoare celei în care au devenit locuibile, au fost date în exploatare sau au fost dobîndite.

Art. 7. -

Impozitul pentru clădirile distruse sau ruinate în total, sau în parte, cele transmise în cursul anului unor instituții, întreprinderi, organizații sau altor persoane scutite de impozit, se scade cu începere de la 1 a lunii următoare celei în care au avut loc cauzele de mai sus.

Art. 8. -

Impozitul se calculează asupra valorii clădirilor în următoarele cote:

- 0,50% asupra valorii clădirilor folosite pentru locuințe aparținînd instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist;

- 0,75% asupra valorii clădirilor folosite în alt mod decît pentru locuințe, aparținînd întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist;

- 1% asupra valorii clădirilor aparținînd muncitorilor, funcționarilor, oamenilor de litere, artă și știință și meseriașilor cooperatizați, indiferent de modul cum sînt folosite;

- 1,50% asupra valorii clădirilor aparținînd: meseriașilor necooperatizați, micilor industriași, comercianților și altor categorii ale populației*).

*) Potrivit pct. 3 din H.C.M. nr. 3986/1953 impozitul local pe clădiri a fost redus cu începere de la 1 ianuarie 1954 cu 25% pentru muncitori, funcționari, literați, oameni de știință, de artă, meseriași cooperatizați, pensionari și celelalte categorii de populație impuse cu cote de 1% asupra valorii clădirilor lor, și cu 20% pentru celelalte categorii ale populației.

"

Se impun cu cota de 1% clădirile aparținînd:

- minorilor

- studenților, dacă părinții acestora fac sau au făcut parte - în cazul în care sînt decedați - din una din categoriile pentru care art. 8 prevede impunerea cu cota de 1%;

- incapabililor de muncă, din cauză de boală, sau de infirmitate;

- bătrînilor, cu excepția foștilor exploatatori;

- lucrătorilor la domiciliu, care lucrează singuri ca angajați pentru instituții, întreprinderi sau organizații, dacă nu întrebuințează material propriu și nu folosesc utilaj special (cu excepția mașinilor de cusut);

- militarilor în termen;

- muncitorilor zilieri din mediul rural, neimpuși în cadrul legii impozitului agricol;

- soțiilor muncitorilor, funcționarilor și pensionarilor și a celor asimilați lor, neîncadrate în cîmpul muncii (casnice)"*).

*) textul între ghilimele a fost adăugat prin art. 3 din Decretul nr. 22 din 22 ianuarie 1953 pentru reportarea pe anul 1953 a impunerilor privind clădirile și terenurile din sectorul particular și completarea art. 8 și 9 din Decretul nr. 18/1952, aplicabil de la 1 ianuarie 1952.

Art. 9. - Jurisprudență

Impozitul se plătește:

a) pentru clădirile aparținînd întreprinderilor de locuințe și localuri, instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist, de către administrațiile de imobile, iar în lipsa acestora, de către instituțiile, întreprinderile și organizațiile cărora le aparțin clădirile;

b) pentru clădirile aparținînd persoanelor fizice sau juridice din sectorul particular, de către acestea.

Oricine deține un imobil fără contract de încheiere sau fără chirie, va plăti, în contul chiriei, impozitul prevăzut în actul de impunere al imobilului respectiv**).

**) Alineat adăugat prin Decretul nr. 22 din 22 ianuarie 1953, aplicabil de la 1 ianuarie 1953.

Art. 10. -

Valoarea asupra căreia se calculează impozitul se determină:

a) pentru clădirile instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist, după prețul de inventariere de la 1 ianuarie a anului de impunere, fără scăderea amortismentelor, iar în lipsa acesteia, la valoarea reală stabilită de organele financiare;

b) pentru clădirile aparținînd persoanelor din sectorul particular, după evaluarea din polițele de asigurare, în cazul asigurărilor obligatorii, iar în lipsa acestora, după valoarea stabilită de organele financiare pe baza devizului construcției, actelor de dobîndire sau prin evaluare directă.

Art. 11. -

Impozitul pentru clădirile aparținînd instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor de orice fel din sectorul socialist se calculează de către administratorii de imobile sau contabilii șefi (principali) ai instituțiilor bugetare, întreprinderilor și organizațiilor respective, care sînt obligați să depună în cursul lunii ianuarie a fiecărui an, unităților financiare în raza cărora sînt situate clădirile impozabile, o declarație care să cuprindă elementele necesare identificării clădirii, determinării valorii și impozitul de plată.

Art. 12. -

Organele financiare sînt obligate să verifice datele cuprinse în declarațiile de impunere, să le confrunte cu registrele de contabilitate și cu orice alte acte și documente.

Art. 13. -

Impozitul pentru clădirile aparținînd persoanelor fizice sau juridice din sectorul particular se stabilește de către organele financiare. După stabilirea impozitului, dar cel mai tîrziu pînă la 1 martie, organele financiare sînt obligate să emită înștiințările de plată.

Art. 14. -

Impozitul pe clădiri se plătește trimestrial, în rate egale pînă la 15 martie, 15 mai, 15 august și 15 noiembrie*).

*) Articol modificat prin Decretul nr. 495 din 26 octombrie 1956.

Capitolul III Impozitul pe terenurile din orașe

Art. 15. -

Sînt supuse unui impozit anual, pe numele celor cărora le aparțin, toate terenurile construite și neconstruite din orașe.

Art. 16. -

Se scutesc de impozit:

a) terenurile aparținînd instituțiilor bugetare, cu excepția celor date în folosință întreprinderilor cu gospodărire chibzuită;

b) terenurile aparținînd Ministerului Forțelor Armate și Ministerului Afacerilor Interne;

c) terenurile aparținînd industriei pentru extracția și prelucrarea cositorului, aurului, argintului și a altor metale prețioase;

d) terenurile amenajate și folosite pentru solarii, parcuri, stadioane, poligoane de tragere și altele asemenea;

e) terenurile ce servesc direct pentru nevoile transporturilor, aparținînd C.F.R.-ului, porturilor și aeroporturilor;

f) terenurile ce deservesc clădirile scutite de impozitul pe clădiri**).

**) Potrivit H.C.M. nr. 611 din 9 martie 1953, terenurile situate în orașe, repartizate muncitorilor și funcționarilor potrivit art. 12 din Hotărîrea Consiliului de Miniștri și a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn nr. 2800 din 20 decembrie 1952 sînt scutite de impozit. Scutirea se acordă de la 1 ale lunii următoare celei în cursul căreia s-a făcut repartizarea și pînă la 1 ale lunii următoare expirării termenului pentru care s-a făcut repartizarea.

Art. 17. -

Impozitul pe metrul pătrat de teren se stabilește pe categorii de localități, astfel:

- Categoria I, 20 bani per m2.

- Categoria a II-a, 15 bani per m2.

- Categoria a III-a, 10 bani per m2.

- Categoria a IV-a, 5 bani per m2***).

***) Recalculat, la raportul 1/20, conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. nr. 147 din 26 ianuarie 1952.

Încadrarea localităților în una din cele patru categorii prevăzute mai sus se face prin hotărîrea Consiliului de Miniștri la propunerea Ministerului Finanțelor*).

*) Încadrarea localităților în cele 4 categorii prevăzute de Decret s-a făcut prin H.C.M. nr. 144 din 25 ianuarie 1952.

Terenurile din fiecare oraș se împart de către comitetul executiv al sfatului popular respectiv, prin decizie, în trei clase.

Impozitul se reduce cu 20% pentru terenurile din clasa a II-a și cu 40% pentru cele din clasa a III-a, iar pentru terenurile ale căror venituri sînt supuse impozitului pe venit, cu 75%.

Art. 18. -

Procedura pentru stabilirea impozitului și termenele de plată sînt cele prevăzute la cap. II pentru impozitul pe clădiri.

Capitolul IV Taxe asupra mijloacelor de transport

Art. 19. -

Se supun unei taxe anuale persoanele fizice sau juridice din sectorul particular care posedă următoarele mijloace de transport:

a) vehiculele cu tracțiune mecanică de orice fel și biciclete;

b) vehicule cu tracțiune animală;

c) mijloacele de transport pe apă.

Pentru vehiculele cu tracțiune mecanică, taxa se stabilește după cilindreea motorului, pentru vehiculele cu tracțiune animală pe cap de trăgător, iar pentru celelalte mijloace de transport pe unitate.

Art. 20. -

Se scutesc de plata acestei taxe:

a) vehiculele cu tracțiune animală aparținînd celor impuși în cadrul legii impozitului agricol, cu excepția celor folosite pentru cărăușie în mod permanent sau sezonier;

b) vehiculele aparținînd reprezentanților diplomatici și consulari ai altor țări, acreditați pe lîngă Guvernul Republicii Populare Romîne, sub condiția reciprocității;

c) vehiculele aparținînd persoanelor din alte țări, membri ai societăților de automobile, care sosesc în Republica Populară Romînă în baza convenției internaționale de turism, pentru timpul de ședere în țară ce nu depășește 12 luni, sub condiția reciprocității**).

**) Potrivit H.C.M. nr. 3712 din 3 decembrie 1953, cei impuși în cadrul legii impozitului agricol care fac cărăușie permanentă sau sezonieră, sînt scutiți de plata taxei locale asupra mijloacelor de transport cu tracțiune animală. Scutirea operează în limita sumelor neachitate.

Art. 21. -

Taxa anuală pentru fiecare mijloc de transport este cea prevăzută mai jos:

1. - Pentru vehiculele cu tracțiune mecanică, de fiecare jumătate litru cilindree sau fracțiune de jumătate litru cilindree se datorează*):
a) pentru autoturisme ................................... lei 150
b) pentru autobuse ...................................... lei 500
c) pentru autocamioane sau cisterne ..................... lei 400
d) pentru tractoare rutiere cu o singură remorcă ........ lei 300
e) pentru motociclete ................................... lei 150
f) pentru tricicluri .................................... lei 150
g) pentru biciclete cu motor și motorete ................ lei 100
Pentru remorci și atașe se datorează jumătate din taxa aferentă autovehiculului la care sînt remorcate sau atașate.
2. - Biciclete .......................................... lei 25
3. - Pentru vehiculele cu tracțiune animală, de fiecare trăgător se datorează:
a) pentru un cal ........................................ lei 150
b) pentru alte animale .................................. lei 100
Pentru vehiculele cu tracțiune animală folosite la cărăușie sezonieră, taxele de mai sus se reduc cu 50%.
4. - Pentru mijloacele de transport pe apă, de fiecare unitate, se datorează:
a) bărci și luntri:
- folosite pentru uz personal ........................... lei 15
- folosite pentru transportul de persoane ............... lei 25
- folosite în orice alt scop ............................ lei 100
b) bărci cu motor ....................................... lei 500
c) poduri plutitoare .................................... lei 250

*) Taxele au fost recalculate, la raportul 1/20, conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. nr. 147 din 26 ianuarie 1952.

Art. 22. -

Pentru stabilirea taxelor prevăzute la acest capitol, deținătorii mijloacelor de transport sînt obligați să le declare în scris la unitatea financiară în raza căreia domiciliază, în cursul lunii ianuarie a fiecărui an sau în termen de 15 zile de la dobîndire.

Retragerea din circulație a mijloacelor de transport se declară în termen de 15 zile.

Pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, înscrise la unitățile financiare, se eliberează de către acestea un permis fiscal în care se înscriu toate datele pentru identificarea vehiculului respectiv, taxa anuală și plățile efectuate.

Art. 23. -

Dobîndirea unui mijloc de transport în cursul anului atrage impunerea cu începere de la 1 a lunii în care a fost dobîndit.

Pentru mijloacele de transport retrase din circulație, taxa, se scade cu începere din prima zi a trimestrului următor celui în care a fost retras, cu excepția celor retrase în prima lună a trimestrului pentru care taxa se scade cu începere de la 1 a lunii următoare.

Art. 24. -

Taxa se plătește trimestrial în termenele prevăzute de art. 14 cu excepția taxelor pentru biciclete, bărci și luntri, care se plătesc într-un singur termen pînă la 15 martie*).

*) Articol modificat prin Decretul nr. 495 din 26 octombrie 1956.

Capitolul V Taxe asupra animalelor

Art. 25. -

Se supun unei taxe anuale persoanele fizice sau juridice din sectorul particular, care posedă în orașe, centre muncitorești și stațiuni balneo-climaterice următoarele categorii de animale:

a) animale productive: vaci și bivolițe;

b) animale de muncă: cai, catîri, măgari, boi, tauri și bivoli în vîrstă de la 3 ani în sus, care nu se folosesc pentru cărăușie în mod permanent sau sezonier.

Art. 26. -

Taxa se datorează pe cap de animal, după cum urmează**):

a) pentru animale productive .............. lei 50
b) pentru animale de muncă ................ lei 30

**) Taxele au fost recalculate, la raportul 1/20, conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. nr. 147 din 26, ianuarie 1952.

Art. 27. -

Posesorii de animale impozabile sînt obligați să le declare în cursul lunii ianuarie a fiecărui an la unitatea financiară în raza căreia domiciliază și să plătească taxele respective în același termen.

Capitolul VI
Taxe forfetare pentru folosirea centrelor publice de desfacere

Art. 28. -

Pentru folosirea centrelor publice de desfacere se datorează o taxă zilnică de către:

a) persoanele fizice sau juridice din sectorul particular care vînd produse sau obiecte proprii ori cumpărate, cum și acelea care exercită orice alte îndeletniciri permise în tîrguri, piețe și oboare;

b) gospodăriile agricole colective care-și vînd produsele proprii în piețe, tîrguri și oboare.

Vînzarea de către cetățeni a obiectelor proprii în piețe, tîrguri și oboare se face în condițiile stabilite de Ministerul Comerțului Interior.

Art. 29. -

Taxa forfetară nu se datorează de acei care posedă locuri stabile de desfacere în piețe, tîrguri și oboare, pentru care plătesc chirie sau arendă.

Art. 30. -

Nu se datorează taxa forfetară prevăzută de art. 28 de mai sus pentru vînzările pe teritoriul gărilor și porturilor.

Art. 31. -

Taxa forfetară pentru folosirea centrelor publice de desfacere se percepe zilnic după cum urmează*):

*) Taxele au fost recalculate, la raportul 1/20, conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. nr. 147 din 26 ianuarie 1952.

   a) pentru vînzarea produselor direct din vehicule cu un trăgător
....................................................... lei 5 pe zi;
   b) pentru vînzarea produselor direct din vehicule cu 2 trăgători
....................................................... lei 7,50 pe zi;
   c) pentru vînzarea produselor direct din autovehicule
....................................................... lei 12,50 pe zi;
   d) pentru vînzarea produselor direct de pe animale de povară
....................................................... lei 2,50 pe zi
   e) pentru vînzarea produselor sau obiectelor așezate pe platouri, din
coșuri, cărucioare sau de pe mese ..................... lei 1,50 pe m2 pe zi.
   f) pentru animale aduse spre vînzare, de fiecare cap:
   - Bovine și cabaline:
   ș pînă la vîrsta de un an .......................... lei 4
   ș peste vîrsta de un an ............................ lei 10
   - Porcine:
   ș pînă la vîrsta de 6 luni ......................... lei 3
   ș peste vîrsta de 6 luni ........................... lei 7,50
   - Ovine și caprine:
   ș pînă la vîrsta de 6 luni ......................... lei 1,50
   ș peste vîrsta de 6 luni ........................... lei 3
   - Pentru orice alte animale mici ................... lei 1
   g) pentru exercitarea unui comerț ambulant, de asemenea a unei meserii,
precum și oricărei îndeletniciri ...................... lei 2 pe zi
   h) pentru vînzarea ocazională, din mîini, a obiectelor proprii
....................................................... lei 2 pe zi.

Art. 32. -

încasarea taxelor forfetare din centrele publice de desfacere se face de către organele administrațiilor piețelor, potrivit instrucțiunilor Ministerului Comerțului Interior.

Art. 33. -

Directorii piețelor sînt obligați:

a) să controleze activitatea încasărilor și exacta percepere a taxelor din piețe, tîrguri și oboare;

b) să aprovizioneze pe încasatori cu chitanțe și să țină evidența scrisă a folosirii acestora;

c) să primească zilnic de la încasatori sumele încasate, să le verse la Banca Republicii Populare Romîne cel mai tîrziu a doua zi și să țină evidența încasărilor și vărsămintelor efectuate.

Art. 34. -

Secțiunile comerciale sînt obligate:

a) să aprovizioneze administrațiile piețelor cu chitanțe și să țină evidența scrisă a acestora;

b) să supravegheze exacta încasare a taxelor;

c) să efectueze verificări documentare periodice, atît asupra gestiunii administrațiilor piețelor, cât și asupra activității financiare a piețelor.

Art. 35. -

Organele financiare sînt obligate să verifice cel puțin o dată pe trimestru încasarea taxelor din piețe, tîrguri și oboare, evidența sumelor încasate și vărsarea lor la Banca Republicii Populare Romîne.

Capitolul VII
Sancțiuni, responsabilitatea și căile de atac împotriva stabilirii
și încasării nejuste a impozitelor și taxelor

Art. 36. -

Pentru neachitarea în termen a impozitelor și taxelor se aplică o majorare pentru fiecare zi de întîrziere de 0,2% pentru contribuabilii din sectorul particular și de 0,05% pentru cei din sectorul socialist, iar împotriva restanțierilor se iau măsuri de urmărire silită potrivit legii pentru urmărirea impozitelor și taxelor.

Art. 37. -

Evaziunile de orice fel comise de către contribuabilii din sectorul particular prin sustrageri de impozite ori taxe în orice mod, prin nedepunerea declarațiilor de impunere în termen, prin depunerea declarațiilor incomplete sau nesincere, cum și pentru neprezentarea actelor și altor evidențe prevăzute de instrucțiunile Ministerului de Finanțe, se pedepsesc cu o amendă pînă la 150 lei*) în afară de plata impozitului sau taxei sustrase și a majorărilor legale.

Deosebit, pentru sustrageri de impozite și taxe, contribuabilii respectivi se fac pasibili și de sancțiuni penale.

Art. 38. -

Pentru nedepunerea în termen de către plătitorii din sectorul socialist a declarației de impunere și a calculului impozitului pe clădiri și terenuri, cum și pentru neprezentarea registrelor, actelor și datelor suplimentare necesare verificării calculului impozitului sau prezentarea de date nereale, se aplică contabililor șefi (principali) ai instituțiilor bugetare, întreprinderilor sau organizațiilor respective o amendă pînă la 100 lei*).

*) Recalculat, la raportul 1/20, conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri al. R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. nr. 147 din 26 ianuarie 1952.

Declararea sau prezentarea de date vădit inexacte atrage răspunderea penală.

Art. 39. -

Contribuabilii din sectorul particular care depășesc repetat termenele de plată sînt pasibili de sancțiuni penale.

Art. 40. -

Reclamațiile privind stabilirea sau perceperea greșită a impozitelor și taxelor locale se depun la unitatea care a efectuat impunerea sau a încasat taxa, în termen de 30 zile de la comunicare - în cazul impozitelor și taxelor cu debit - sau de la încasare - pentru cele realizate pe cale de plată directă - și se soluționează în termen de cel mult 12 zile de la înregistrare.

În termen de 30 zile de la comunicarea soluției date, contribuabilul nemulțumit poate face o nouă întîmpinare la unitatea superioară celei care a dat prima soluție sau la Ministerul Finanțelor în ultimă instanță.

Întîmpinarea depusă va fi examinată și soluționată în termen de 30 zile de la înregistrare.

Capitolul VIII Dispoziții speciale

Art. 41. -

Ministerul Finanțelor va da decizii și instrucțiuni pentru aplicarea prezentului decret.

Art. 42. -

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1952.

Pe aceeași dată se abrogă Legea nr. 11, publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949, pentru stabilirea taxelor ce se percep de comune, cu excepția art. 1, lit. f, precum și Decretul nr. 3, publicat în Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949 pentru fixarea taxelor comunale, cu excepția art. 1, pct. 4, privind paza în comună și a cîmpului*).

*) Prin Decretul nr. 420 din 4 noiembrie 1952, pe data de 1 ianuarie 1953, se desființează taxele pentru paza în comună și paza cîmpului, prevăzute de art. 1, lit. f, din legea nr. 11/1949 și art. 1, pct. 4 din Decretul nr. 3/1949.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...