Ministerul Justiției - MJ

Codul Civil din 1864

Modificări (1), Referințe (2), Derogări (6), Reviste (2)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 iulie 1865 până la 25 iulie 1993
Formă aplicabilă de la 01 iulie 1865 până la 30 noiembrie 1924, fiind înlocuită prin republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I din 01 decembrie 1924

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

*) În Monitorul Oficial nr. 271 au fost publicate art. 1-347, iar art. 348-1914 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 7, 8, 9, 11 și 13 din 1865.

ALECSANDRU JOAN I.

Cu mila lui Dumnedeu si vointia natiunale.

Domnulu Pricipateloru'Unite'Romane.

LA TOTI DE FATIA SI VIITORI SANETATE.

Vedend raportul Ministrului Nostru Secretaru de Statu la Departamentulu Justitiei, Culteloru si Instructiunii publice cu No. 56,394, prin cari Ne supune la confirmare proiectul de lege civile;

Vedendu incheiarea Consiliului Ministriloru;

Ascultandu opiniunea Consiliului Nostru de Statu;

In puterea Statutului de la 2/14 Iuliu;

Am sanctionat si sanctionamu, promulgatu si promulgamu:

CODICE CIVILE

TITLU PRELIMINARIU Despre efectele si aplicarea legiloru in genere

Art. 1. -

Legea dispune numai pentru viitoru; ea n'are putere retroactiva.

Art. 2. -

Numai immobilile aflatore in cuprinsulu teritoriului Romaniei sunt supuse legiloru romane, chiaru candu ele se posedu de straini.

Legile relative la starea civile si la capacitatea personeloru, urmarescu pe Romani chiaru candu ei 'si au residenta in strainetate.

Forma esteriore a acteloru e supusa legiloru terei unde se face actulu.

Art. 3. -

Judecatorulu cari va refusa de a judeca, sub cuvent ca legea nu prevede sau ca este intunecata, sau ne indestulatore, va pute fi urmaritu ca culpabile de denegare de dreptate.

Art. 4. -

Este opritu judecatorului de a se pronuntia, in otaririle ce da, prin cale de dispositiuni generali si reglementare, asupra causeloru ce ii sunt supuse.

Art. 5. -

Nu se pote deroga, prin conventiuni sau disposit legile cari intereseza ordinea publica si bunele moravuri.

CARTEA I DESPRE PERSONE

TITLULU I Despre drepturile civili si despre naturalisatiune

CAPITOLUL I Despre bucurarea de drepturile civili si despre naturalisatiune

Art. 6. -

Esercitarea drepturiloru civili nu depinde de calitatea de cetatenu, cari nu se pote dobandi si pastra de catu conformu art. 16 din acestu codice.

Art. 7. -

Totu Romanulu se va bucura de drepturile civili.

Art. 8. -

Veri'ce individu nascutu si crescutu in Romania pina la majoritate, si cari nu se va fi bucurat nici odata de vr'o protectiune streina, va putea reclama calitatea de Romanu in cursulu unui anu dupa majoritate.

Acel ce, aflandu'se in conditiunile de mai susu, voru fi devenit majori inainte de promulgarea acestui codice, voru ave terminul de unu anu de la promulgare pentru a reclama calitatea ce cetatenu romanu.

Copiii gasiti pe teritoriulu romanu fara tata si mama conoscuti sunt Romani.

Art. 9. -

Cei cari nu sunt de ritulu crestinescu nu potu dobandi calitatea si drepturile de cetatenu romanu, de catu cu conditiunile prescrise la art. 16 din acestu codice.

Art. 10. -

Totu copilulu nascutu din Romanu in tera streina este Romanu.

Totu copilulu nascutu in tera straina din unul Romanu, cari aru fi perdutu calitatea de Romanu, va redobandi totu d'auna calitate indeplinindu formalitatile prescrise de art. 18.

Art. 11. -

Strainii se voru bucura in de obste in Romania de aceleasi drepturi civili de cari se bucura si Romanii, afara de casurile unde lege aru ar fi otarit altfelu.

Art. 12. -

Straina ce se va casatori cu unul Romanu se va considera Romanca.

Art. 13. -

Strainulu chiaru candu n'ar ave resedinta sa in Romania, va pute fi trasu inaintea tribunaliloru romane pentru indeplinirea olbligatiuniloru contractate de dinsulu in Romania, sau in tera straina cu unu Romanu.

Art. 14. -

Romanulu va pute fi trasu inaintea unui tribunal romanu pentru obiligatiuni contractate de elu in tera straina, chiar cu unu strainu.

Art. 15. -

In ori ce materia, afara de cel comercial, strainulu reclamante, cari nu va ave immobili in Romania de o valorue suficiente pentru a asicura plata cheltueleloru de judecata si de a dauneloru interese ce aru pute resulta din procesul, va fi tinutu de a da cautiune pentru plata acestora.

Art. 16. -

Strainulu cari va voi a se naturalisa in Romania va fi datoru a cere naturalisatiunea prin suplica catre Domnu, aratandu capitalurile, starea, profesiunea, sau meseria ce esercita, si vointa de a'si statornici domiciliul pe teritoriul Romaniei. Daca strainulu, dupa o aseminea cerere, va locui dece ani in tera, si daca prin purtarea si faptele sale va dovedi ca este folositoru terei, adunarea legiuitore, dupa initiativa Domnului, ascultandu si opiniunea consiliului de Statu, ii va putea acorda decretul de naturalisatiune, cari va fi sanctionatu si promulgatu de Domnu.

Cu tote aceste va pute fi dispensatu de stagiulu de dece ani strainulu cari aru fi facutu terei servitie importanti, sau cari aru fi adusu in tera o industria, inventiuni utili sau talente distinse, sau cari aru fi formatu in tera stabilimente mari de comerciu sau de industria.

CAPITOLUL II Despre perderea drepturiloru civili prin perderea calitatii de roman

Art. 17. -

Calitatea de Romanu se perde:

a) Prin naturalisatiune dobandita in tera straina.

b) Prin priimirea, fara autorisatiunea gubernului romanu, a vre unii functiuni publice de la unu gubernu strainu.

c) Prin supunerea ori catu de putinu timpu la vre'o protectiune straina.

Art. 18. -

Romanululu, cari va fi perdutu calitatea sa de Romanu, o va pute redobandi intorcendu'se in Romania cu autorisatiunea gubernului Romaniu si delarand ca voesce a se aseda in tera, si ca renunta la tote distinctiunile contrarie legiloru romane.

Art. 19. -

Romanca cari se va casatori cu unu strainu va urma conditiunii sotului seu.

Devenindu veduva ea va redobandi calitatea sa de Romanca.

Art. 20. -

Romanulu cari, fara autorisatiunea gubernului, va intra in servitiu militaru la straini sau se va alatura pe langa vreo corporatiune militara straina, va perde calitatea de Romanu.

Elu nu va pute intra in Romania de catu cu permisiunea gubernului. Elu nu va pute redobandi calitatea de Romanu de catu conformu art. 18; tote aceste fara a fi scutitu de osindele pronuntate de legea criminale contra Romaniloru, cari au purtatu sau voru purta arme contra patriei loru.

TITLULU II Despre actele starii civili

CAPITOLUL I Dispositiuni generali

Art. 21. -

Actele starii civili voru cuprinde anulu, luna, diua si ora cand ele s'au facutu, prenumele (numele de batezu), familia, virsta, profesiunea sau meseria si domiciliulu toturoru persoanelor inscrise în ele.

Art. 22. -

Oficiarii starii civile nu voru pute trece in aceste acte, nici prin adnotatiuni, nici prin alte adause ore'cari, de catu numai ceea ce trebue a fi declaratu de personele ce se infatiseza inaintea loru.

Art. 23. -

In casurile candu partilinteresate nu voru fi obligate a se infatisin persona, ele vor pute fi representate de unu procuratore, cu procuratiune speciale si autentica.

Art. 24. -

Marturii produsi la actele starii civili nu voru pute fi de catu in virsta de doue'deci si unu de ani celu putinu rude sau straini si, voru fi alesi de personele interesate.

Art. 25. -

Oficiarulu starii civili va ceti partiloru infatisate sau procuratoriloru loru actele, si se va face mentiune despre indeplinirea acestei formalitati.

Art. 26. -

Aceste acte se voru sub'scrie de oficiarulu starii civile, de personele infatisate inaintea lui si de marturi, sau se va mentiona causa ce a propritu pe acestia de a sub'scrie.

Art. 27. -

Actele starii civili se voru fi inscrise in fie'cari comuna intr'unulu sau mai multe registre, tinute in cate doue esemplare.

Art. 28. -

Registrele voru fi numerotate, snuruite si parafate, pe fie'cari pagina, de presedintele tribunalului de anteia instanta, sau de judecatorulu ce'lu va inlocui.

Art. 29. -

Actele se voru inscrie pe registre in siru, fara locu golu; rasaturele si indicatiunele, notitele, voru fi aprobate si sub'scrise in acelasu modu ca si testulu actului.

Nu se va pute scrie nimicu in prescurtare si data nu se va scrie in cifre, ci in litere.

Art. 30. -

Registrele se voru incheia de oficiarulu starii civili la finitulu fie'carui si pina intr'o luna; unulu din cele doue esemplare se va depune la archivele comunei; iar celu altu se va tramite la grefa tribunalului de anteia instanta, spre pastrare.

Art. 31. -

Procurele si cele alte inscrisuri, cari trebue sa remana anecsate la actele starii civili, se voru depune, dupa ce se voru parafa de personele cari le'au depusu si de oficiarulu starii civili la grefa tribunalului d'impreuna cu registrele cari trebue sa ramana in disa grefa.

Art. 32. -

Ori'cine are dreptu de a cere de la pastratorii registreloru starii cuvili estracte din acele registre. Estractele date comformu registreloru si legalisate de presedintele tribunalului de anteia instanta, sau de judecatorulu ce 'lu va inlocui, voru fi credute, pe catu timpu ele nu voru fi atacate prin inscriptiune de falsu.

Art. 33. -

Candu nu vor fi esistutu registre, sau se voru fi perdutu, lipsa sau perderea loru se va pute dovedi atatu prin dovedi inscrisu catu si prin marturi, si in asemeni casuri, casatoriele si incetarile din vieta se vor pute dovedi atatu prin registre si inscrisuri de ale tatalui si ale mamei incetati din vieta, catu si prin marturi.

Art. 34. -

Ori ce actu alu starii civili, privitoru la Romani sau la straini, facutu fiindu ellu in tera straina, va fi vrednicu de credinta, daca ellu se va fi facutu dupa formele padite in acea tera.

Art. 35. -

In tote casurile, candu urmeza a se face mentiune despre unu actu privitoru la starea civile pe marginea unui altul actu deja inscrisu in registre, acea mentiune se va face, dupa cererea partii interesate de catre oficiarulu starii civili pe registrele dilnice, sau pe celea cari vor fi fostu depuse la archivele comunei, si de catre grefiarulu tribunalului de anteia instanta pe registrele depuse la grefa. Spre acestu sfarsitul oficiarulu starii civili va vesti, in terminul de trei dile, despre mentiunea de elu facuta, pe procurorulu tribunalului respectivu, carele va privileghia ca mentiunea sa se faca intr'unu modu uniformu la ambe registrele.

Art. 36. -

Ori'cari abatere din articulele precedenti din partea functionariloru in elle aretate, va fi urmarita inaintea tribunalului de anteia instanta si pedepsita cu o amemnda, cari nu va pute trece peste una suta lei.

Art. 37. -

Veri'cari depositariu alu registreloru mentionate va fi supusu actiunii civili a partii vetemate pentru altercatiunile ce s'aru seversi in ele, remanend insa acestuia de va gasi de cuvinta, dreptulu de a se intorce cu urmarire asupra adeveratiloru faptuitori a susu diseloru alteratiuni.

Art. 38. -

Ori'ce alteratiune, ori'ce falsificare in actele starii civili, ori'ce inscriere a acestoru acte, facuta de vre'o foia libera, si nu in registrele destinate pentru tinerea loru, va da dreptu partiloru interesate a'si cere despagubiri si acesta fara prejuditiulu pedepseloru prescrise in codicele penale.

Art. 39. -

Procurolulu tribunalului de anteia instanta va fi datoru a verifica starea registreloru, candu elle se voru depune la grefa; elu va incheia procesu verbale sumariu despre a sa verificare, va areta abterile sau vinele comise de oficiarulu starii civili, si va cari osindirea sa la amendele prevedute le lege.

Art. 40. -

Partile interesate au dreptulu de aplelatiune in contra otaririloru date de tribunalulu de anteia instanta asupra acteloru starii civili.

CAPITOLUL II Despre actele de nascere

Art. 41. -

Declaratiunea despre nascerea unui copilu se va face la oficiarulu starii civili alu locului, in terminu de trei dile dupa usurarea femeei. Copilulu i se va infatisa.

La casu de impecicare de a se transporta copilulu inaintea oficiarului starii civili acesta va fi datoru a merge insusi, fara vre'o plata, la locuinta spre a constata nascerea.

Art. 42. -

Nascerea copilului se va declara de catra tata sau, in lipsa acestuia, de catre medici sau chirurgi, mose, sau de catre ori'ce alte persone cari vor fi fostu fatia la nascere.

Iar daca mama nu va fi nascuta la domiciliulu ei, acesta declaratiune se va face si de persona aceia la locuinta carii ea a nascutu.

Actulu de nascere se va redege indata fatia cu doui marturi.

Art. 43. -

Actulu de nascere va areta cu deslusire diua, ora, luculu nascerii, secsulu copilului, prenumele ce i se va da la batezul, precum si numele de familia, profesiunea sau meseria si domiciliulu tatalui, mamei si alu marturiloru.

Art. 44. -

Veri'cine va gasi unu copilu nou'nascutu va fi datoru a'lu incredinta oficiarului starii civili impreuna cu tote hainele si obiectele gasite la copilu si a declara tote imprejurarile timpului si locului unde'lu va fi gasitu.

Oficiarulu starii civili va intocmi indata procesu verbale aratatorul de tote imprejurarile, in cari se va cuprinde virsta copilului dupa aparinta, secsul si numele ce i se va da si autoritatea civile la cari se va fi incredintata.

Acestu procesu verbale se va trece in registru.

Art. 45. -

Daca se nasce unu copilu pe unu vasu romanu caletorindu pe mare, actulu de nascere se va face pina in doue'deci si patru de ore in presenta tatalui, deca se va fi aflatu fatia si a doui marturi luati dintre oficiarii vasului, sau in lipsa, dintre omenii equipagiului.

Acestu actu se va redege de capitanulu, stepanulu sau patronulu vasului si se va trece in rolulu (lista oficiale) personeloru ce se afla pe vasu.

Art. 46. -

La cele anteiu portu unde se va opri vasulu, de va fi unu portu romanu, capitanulu, stapanulu sau patronulu vasului, sau ori'cine aru fi redactatu actulu de nascere, este datoru a depune doue copie autentice de pe actu la autoritatea portului. Acesta va opri o copia in cancelaria sa, iar cea'l'alta o va tramite ne intardiatu Ministerului de Interne, cari o va transmite autoritatii comunali a domiciliului tatalui copilului nascutu, sau, de nu s'aru cunosce tatalu, ala mamei.

Autoritatea comunale va trece actulu indata inregistrul starii sale civili.

Art. 47. -

Se ve aborda vasulu intr'unu portu strainu, capitanulu, stapinulu sau patronulu vasului va tramite, prin posta locului, la Ministerulu de interne alu Romaniei o copia legelisata de pe actulu de nascere.

Ministerulu si autoritatea comunale voru urma in acestu casu dupa cumu s'a prescrisu la articolulu precedente.

Art. 48. -

Actulu de recunoasterea unui copilu se va inscrie inregistrele starii civili cu data sa, si se va mentiona recunoscerea in marginea actuluide nascere, daca esiste asemine actu.

CAPITOLUL III Despre actele de casatoria

Art. 49. -

Inaintea celebrarii casatoriei oficiarului starii civili va face doue publicatiuni, in intervalu de optu dile, in di de Duminica, inaintea usei bisericei enoriei si la usa sasei comunali.

Aceste publicatiuni si actulu ce se vor incheia intru aceasta voru coprinde prenumele, numele, profesiunea si domiciliulu amboru fiitoriloru soti, calitatea loru de majori sau minori si prenumele, numele, profesiunea si domiciliulu tatiloru si mameloru. Acestu actu va mai cuprinde si dilele, locul si ora in cari s'au facut publicatiunile; elu se va inscrie pe unu singuru registru, cari va fi numerotatu si parafatu, precumu es prescrisu la articolulu 28, si cari la finele anului urmeza a se depune la grefa tribunalului de anteia instanta.

Art. 50. -

Unu estractu dupa actulu de publicatiune se va afige pe usa casei comunali, unde isi au domiciliulu fiitori soti si va ramane afiptu in totu intervalulu publicatiuniloru.

Casatoria nu se va putea celebra, de catu dupa trei dile libere de la cea de a doua publicatiune.

Art. 51. -

Daca casatoria nu s'a celebratu in cursulu unui anu de la cea din urma publicatiune, atunci se voru face noue publicatiuni, dupe formele prescrise ami susu la art. 49.

Art. 52. -

Opositiunile la casatoria se voru face in doue esemplare sub semnate amendoue de insusi oponentii, sau de imputernicitii loru prin procuratiune speciale si autentica. Unulu din esemplare, d'impreuna cu copia de pe procuratiune se va comunica partiloru in persona, si in lipsa'le, se va lasa la domiciliulu loru. Ear celu altu esemplaru, asemine cu copia de pe procuratiune se va comunica oficiarului starii civili carele va pune visa sa.

Art. 53. -

Oficiarulu starii civili va trece, pe scurtu, in registrulu de publicatiune, tote opesitiunile. Daca acele opositiuni se voru anula prin vre'o otarire judecatoresca sau prin vre'unu actu de retragere din partea celoru ce le dedese, acea otarire sau actu se va trece, pe scurtu, pe marginea aceluiasu registru.

Art. 54. -

In casu de opositiune, oficiarulu starii civili nu va pute celebra casatoria pina ce nu i se va face formare cunoscuta anularea opositiunii, prin retragerea celui ce a dat'o, sau prin otarire de judecata.

Oficiarulu starii civili, cari va urma improtiva va fi osadditu la o amenda de trei sute lei si la despagubirea de tote cheltuelele si pagubele urmate partiloru.

Art. 55. -

Daca nu s'a ivitu vre o opositiune, se va mentiona acesta in actulu de casatoria, si daca publicatiunile au fostu facute in mai multe comune, partile voru infatisa certificatele fie'carii comune la fonctionarulu starii civili spre a constata neivirea de opositiune.

Art. 56. -

Oficiarulu starii civilil va cere si va lua actele de nascere la amboru fiitoriloru soti.

Daca insa va fi cu neputinta a le ave, atunci se va indeplini lipsa acestoru acte prin alte dovedi si de la loculu nascerii sau alu domiciliului loru.

Art. 57. -

Dovedile ce voru indeplini lipsa acteloru de nascere sunt: declaratiunea a cinci marturi barbati sau femei, rude sau nu ai fiitoriloru soti, cari va cuprinde prenumele, numele, profesiunea si domiciliulu viitoriloru soti, loculu si, pe catu se va pute mai nemeritu, epoca nascerii si causa pentru cari nu s'a pututu infatisa actulu de nascere.

Marturii voru subscrie acea declaratiune, cari se va legalisa de primarulu comunei, si, daca vre'unulu din marturi nu va fi sci, sau nu va pute subscrie, se va face mentiune despre acesta in acelu actu.

Art. 58. -

Actulu de dovedire se va infatisa tribunalului de anteia instanta a judetului, unde trebue sa se seversesca casatoria. Tribunalulu, ascultandu conclusiunile procurorului va face refusa legalisatiunea lui, dupa apretiarea ce vada declaratiuniloru marturiloru si imprejurariloru ce au impiedicatu infatisarea actului de nascere.

Art. 59. -

Actulu autenticu despre consimtimentulu tatalui, mamei, mosului (bunului) si mosei (mosei) sau, in lipsa'le, despre consimtimentulu familiei, va cuprinde prenumele, numele, profesiunile si domiciliulu fiitoriloru soti si a tutuloru aceloru ce voru fi luatu parte la acestu actu; precum si gradulu inrudirii loru.

Art. 60. -

Casatoria se va celebra in comuna, in cari unulu sin soti va ave domiciliulu seu.

Acestu domiciliu, intru catu privesce casatoria, se va stabili prin o residenta de sese luni continue intr'o comuna.

Art. 61. -

In diua otarata de partile ce voescu a se insoti, dupa espirarea terminului de publicatiuni, oficiarulu starii civili, in casa comunale, in presenta de patru marturi, rude sau straini va da cetire partiloru de actele susu mentionate, relative la statulu civile alu partilorusi la formalitatile casatoriei, si le ca ceti capitolulu VI, alu titlulu "Despre casatoria, Despre drepturile si datoriele respective ale sotiloru"; elu va interpela pe fiitorii soti precum si personele cari autoriseza casatoria, de voru fi de fata, sa declare daca s'a facutu vre'unu contractu de casatoria si, la casu de afirmativa, data acestui contractu, precum si numele si residinta autoritatii, cari l'a legalisatu. Oficiarulu starii civili va primi, dupa acesta, declaratiunea fia'carii parti una dupa alta, ca voiescu a se casatori. Elu va pronunta in numele legii ca partile sunt unite prin casatoria si va redege indata actu despre acesta.

Art. 62. -

In actulu de casatoria se va cuprinde:

I. Prenumele, numele, profesiunea, etatea, loculu de nascere si domiciliulu fie'carui dintre soti.

II. De sunt majori sau minori.

III. Prenumele, numele, profesiunea si domiciliulu tatiloru si ale mameloru loru.

IV. Consimtamantulu tatiloru si alu mameloru, buniloru sau ale buneloru sau alu familiei, in casurile cerute de lege.

V. Catele respectuose, daca aceste s'ar fi facutu.

VI. Publicatiunile in diferite domiciliuri.

VII. Opositiunile, de ar urma nisce asemini, revocarea acestora, sau mentiunea ca nu'a aretatu opositiune.

VIII. Declaratiunea partiloru contractanti ca se iau de soti, si pronuntarea uniunii loru de catre oficiarulu publicu.

IX. Prenumele, numele, etatea, profesiunea si domiciliulu fie'carui din marturi precum si declaratiunea de sunt rude sau afini ai sotiloru, de ce anume parte si gradu.

X. Declaratiunea, ce s'a facutu asupra interpelatiunii prescrise de articolulu precedente, ca a urmatu sau nu contractu de casatoria si, pre catu se va pute data contractului sa esiste, precum si numele si loculu residentei autoritatii cari l'a legalisatu; tote aceste, sub pedepsa contra oficiarului starii civili de amenda prescrisa la articolulu 54. In casa candu declaratiunea s'ar fi omisu, sau gresitu, rectificatiunea actului, in ceea ce privesce omisiunea sau gresala, se va pute cere de procurorulu tribunalului, fara prejuditiulu dreptului partiloru interesate, in conformitate cu articolulu 84 alu acestui codice.

CAPITOLUL IV Despre actele de incetare din vieta

Art. 63. -

Nici o immormentare nu se va face fara autorisatiune.'Autorisatiunea se da de officiarulu starii civili, carele nu o va pute elibera pina ce mai anteiu nu va merge insusi la locuinta celui incetatu din vieta ca sa se incredinteze despre mortea sa si pina nu va trece trei'deci si sesse ore de la incetarea din vieta, afara de caurile prevedute de regulamentele politianesci.

In localitatile unde se voru fi afandu revisori de morti, oficiarulu starii civili ilu va lua cu dinsulu pentru a face constatarea.

Autorisatiune de immormentare se va da fara plata de vre o tacsa.

Art. 64. -

Actul de incetare din viata va fi redactatu de catre oficiarulu starii civili, dupa declaratiunea a duoi marturi; acesti marturi vor fi, de se va pute, din cele mai de aprope rude sau vecini. Era candu cineva va muri afara din domiciliul seu, persona, in locuinta carii a muritu, d'impreuna cu ruda sau alte persone, voru servi ca marturi.

Art. 65. -

Actul de incetare din vieta va coprinde: prenumele, numele, virsta, profesiunea si domiciliulu mortului; prenumele celui altu sotiu, daca mortu era casatoritu sau veduvu; prenumele, numele, virsta, profesiunea si domiciliulu celoru ce au declaratu mortea, si, de sunt rude, gradul inrudirii. Acelasu actu va mai coprinde, pe catu se va pute sci, prenumele, numele, profesiunea si domiciliul parintiloru mortului si locul nascerii sale.

Art. 66. -

Daca incetarea din vieta a vre unei persone s'a intamplatu in spitalele militare, civili, sau in ori ce alte stabilimente publice sau particulare, superiorii, directorii, administratorii si stapanii aceloru case voru fi datori a da de scire in doue'deci si patru ore oficiarului starii civili, cari, va merge indata ca se se incredinteze se mortea acelei persone, dupa declaratiunile cei se voru fi facutu si dupa sciintele ce va fi luatu; se voru tine in disele spitale si stabilimente registre destinate spre a se inscrie acele declaratiuni si sciinte.

Oficiarul starii civili va intocmi actulu de incetare din vieta, si lu va tramite la locul unde incetatulu din vieta va fi avutu cel din urma domiciliu, pentru a se inscrie in registre.

Art. 67. -

Candu voru fi ore cari semne sau indicie de morte violente sau alte impregiurari banuitore, mortul nu se va pute ingropa de catu dupa incheierea unui procesu verbale de catre unu functionar politianescu fatia de unu medicu sau chirurgu spre a se constata starea cadavrului, si a veri carii alte impregiurari relative la acesta, precumum si ori ce informatiuni ce se voru pute lua despre pronumele, numele, virsta, profesiunea, locul nascerii si domiciliul acelui mortu.

Art. 68. -

Functionarul politianescu va fi datoru a tramite indata oficialului starii civili al locului unde va fi muritu acea persona, tote sciintele aretate in procesul seu verbale, in conformitatea carui se va redacta actul de incetare din vieta.

Functionarul starii civili va espedi o copia de pe acea comunicatiune despre incetarea din vieta a acelei persone la domiciliul seu,de va fi cunoscutu, si asta espedire se va inscrie in registre.

Art. 69. -

In casu de morte in inchisori se va incunosciinta indata oficiarul starii civili de catre ingrijitorulu inchisorii spre a merge acolo dupa coprinderea art. 66 spre a redege actul de incetare din vieta.

Art. 70. -

In tote casurile de morte in inchisori, nu se va face in registre nici o mentiune despre asemani impregiurari si actele incetarii din vieta se voru redacta numai dupa formele prescrise la art. 65.

Art. 71. -

In casul de morte pe un vasu romanu caletorindu pe mare, mortea se va constata pina in douedeci si patru ore prin un actu in presint'a a douil marturi luati dintre oficiarii vasului, sau, in lipsa, dintre omenii equipagiului. Acestu actu se va redege de catre capitanul, stapanul, sau patronul vasului si se va inscrie pe rolul equipagiului.

Art. 72. -

La cel anteiu portu unde va intra vasul, de va fi portul romanu, capitanul, stapanul vasului, cari au redactatu actulu va depune doue copie incredintate de ellu ale actului de incetare din vieta la autoritatea portului cari va urma comformu art. 46, era de va intra vasul intr'un portu strainu se va urma conformu art. 47.

CAPITOLUL V Despre actele starii civili privitorie la miliatrii ce se gacescu
afara din teritoriulu romanu, seu pe teritoriul romanu,
in timpu de resbel sau de tulburari

Art. 73. -

Actele starii civili, tacute afara de teritoriul romanu, sau din teritoriulu romanu in timpu de resbelu sau tulburari, si cari privescu la militari sau alte persone in servitiu pe langa armata vor fi redactate dupa formele prescrise dupa dispositiunile de mai susu, afara de esceptiunile coprinse in articolele urmatorie.

Art. 74. -

Quartir'maestru in fie cari corpu de unul seu mai multe batalione sau escadrone, officiarul comptabile in cele alte corpu, voru indeplini functiuni de officiar ai starii civili. Aceste functiuni voru fi indelinite, pentru officiarii fara trupe si pentru functionarii armatei, de catre intendentul atasatu pe langa armata seu pe langa corpul de armata.

Art. 75. -

Se va pastra in fie cari corpu al trupeloru un registru al acteloru starii civili pentru omenii din acel corpu si altul la statul'major al ostirii pentru actele civili relative la officiarii fara trupe si la functionarii atasati.

Aceste registre se voru pastra ca si cele alte registre ale corpuriloru si ale stateloru majore si se vor depune in arhivele Ministeriului de Resbelu la intorcerea corpuriloru sau armateloru in tera, seu la incetarea resbelului sau a tulburariloru in tera.

Art. 76. -

Registrele voru fi numerotate si parafate, in fie cari corpu, de catre officiarul cari lu comanda, si, la statul major, de catre capul statului maioru generale.

Art. 77. -

Declaratiunile de nascere in ostire se voru face in dece dile dupa nascere.

Art. 78. -

Oficiarul insarcinatu cu tinerea registreloru starii civili va fi detoru, in dece dile dupa trecerea unui actu de nascere in registrul seu, sa adreseza un estractu functionarului starii civili la loculu unde 'si a avutu in urma domiciliul tatal copilului seu mama candu tatal nu e cunoscutu.

Art. 79. -

Publicarile casatoriei militariloru seu functionariloru pe langa armata se voru face la locul unde au avutu celu din urma domiciliu. Pe langa acesta, doue'deci si cinci dile mai nainte de savarsirea casatoriei, publicatiunile se voru pune la ordinea dilei a corpului, pentru cei ce tinu de unu corpu, si la ordinea dilei a armatei pentru oficiarii fara trupe si pentru functionarii atasati pe langa dinsele.

Art. 80. -

Indata dupa inscrierea in registru a actului de serbarea casatoriei oficiarul insarcinatu cu tinerea registrului va tramite o copia functionarului starii civili al locului unde casatoritii isi voru fi avutu cel din urma domiciliu.

Art. 81. -

Actele de incetare din vieta se voru face in fie cari copru de catre Quartiru'maestru, si, pentru oficiarii fara trupe si functionarii atasati pe langa armata, de catre intendentul corpului, dupa incredintarea a trei marturi, si estractu dupa aceste registre se va tramite in dece dile functionarului starii civili la locul unde si a avutu cel din urma domiciliu incetatul din vieta.

Art. 82. -

In casu de morte in spitalile militarie ambulanti seu statornice, actulu se va redacta de directorul aceloru spitali si se va tramite la Quartirul'maestru seu la intendentul corpului din cari facea parte incetatulu din vieta; acesti oficiari voru tramite o copia functionarului starii civili al locului unde incetatul din vieta si a avutu domiciliul in urma.

Art. 83. -

Functionarul starii civili de la domiciliul partiloru, indata ce va priimi de la armata copia unui actu al starii civili va fi datoru a lu trece in registru.

CAPITOLUL VI Despre rectificarea acteloru starii civili

Art. 84. -

Candu se va cere rectificarea unui actu alu starii civili, tribunalul competente va judeca, cu dreptu de apel, ascultand conclusiunile procurorului. Partile interesate se voru chiama la judecata, de va fi trebuinta.

Art. 85. -

Otararea asupra rectificarii nu va pute nici odata fi opusa partiloru interesate, cari n'au facuta cerere seu cari n'au fostu chiamate la judecata.

Art. 86. -

Otararile asupra rectificarii se voru trece in registre de catre functionarul starii civili, indata ce i se voru fi comunicatu, si totu de odata se va face mentiune despre acesta pe marginea actului reformatu.

TITLULU III Despre Domiciliu

Art. 87. -

Domiciliul fie carui Romanu, in catu privesce esercitarea drepturiloru sale civili, este acolo unde isi are principalea sea asedare.

Art. 88. -

Scambarea de domiciliu se opereza prin llocuinta in faptu intr'unu altu locu, unita cu intentiunea de a'si statornici acolo principalea asedare.

Art. 89. -

Dovada intentiunii resulta din adinsu declaratiunei facuta atatu la autoritatea comunale a locului ce se parasesce, catu si la aceea a locului unde'si a stramutatu domiciliul.

Art. 90. -

In lipsa de declaratiune espresa, dovada intentiunii va depinde de impregiurari.

Art. 91. -

Cetatenulu chiamatu intr'o functiune publica timporaria seu revocabile, isi va pastra domiciliulu de mai nainte de n'a manifestatu o alta intentiune.

Art. 92. -

Priimirea unei functiuni pe vieta va trage dupa sine stramutarea nemidlocita a domiciliului functionarului in locul unde este chiamatu a esercita acea functiune.

Art. 93. -

Femeia maritata n'are altu domiciliu de catu acela alu barbatului seu. Minorele neemancipatu va ave domiciliulu la parintii seu tutorele seu; majorele interdisu va ave pe al seu la curatorele seu.

Art. 94. -

Majorii cari servescu sau lucreza obicinuitul la altul voru ave acelu'asu domiciliu ca persona de cari o servescu sau la cari lucreza, candu vorulocui in acelasi locu.

Art. 95. -

Domiciliul inei sucesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului.

Art. 96. -

Domiciliul unei persone juridice este acolo unde acea persona juridica isi are centrul administratiunii selle.

Art. 97. -

Candu partile sau una din ele isi va alege, pentru esecutarea unui actu, domiciliulu in alta parte de catu unde este domiciliulu reale, citatiunule, cererile si urmaririle relative la acel actu se voru pute face la domiciliul prevedutu prin disul actu si inaintea judecatorului acestui domiciliu.

TITLULU IV Despre absenti, adica cei carei lipsescu de la loculu loru

CAPITOLUL I Despre absenta presumpta

Art. 98. -

De va fi trebiunta a ingrijirii de administratiunea totale, sau a unei parti a averii lasate de catre o persona cari se presupune a fi absente, si cari n'are un imputernicitu, tribunalulu de prima instanta va lua dispositiunile cuvenite, dupa cererea partiloru interesate.

Art. 99. -

Tribunalulu, dupa cererea partii celei mai staruitore, va insarcina un curatore spre a representa, pre cei presupusi absenti, la inventarie, socoteli, imparteli si desfaceri la cari s'ar afla interesati.

Art. 100. -

Ministeriulu publicu este speciale insarcinatu de a priveghia asupra intereseloru personeloru presupuse absenti, si va lua cuventul in tote cererile privitorie la dinsele.

CAPITOLUL II Despre declaratiunea absentei

Art. 101. -

Candu o persona nu se mai areta la locul domiciliului seu, sau alu residentei sele, si nici a lasatu procura pentru administratiunea averii selle, si deca in cusu de patru ani nu va ave nimeni sciinta despre dinsa, partile interesate se voru pute adresa cu cerere la tribunalul de prima instanta spre a o declara absente.

Era daca va fi esistendu o procura pentru administratiunea averii sale, partile interessate nu voru pute cere a se declara absenta de catu dupa dece ani deplini de candu a disoparutu persona sau dela primirea celor din urma sciinte de la ea.

Art. 102. -

Spre a se constata absinta, tribunalul, dupa inscrisuri si dovedi produse, va ordona a se face o cercetare in fiinta procurorului in ocolul domiciliului si acelu al residentii, de voru fi osebite.

Art. 103. -

Tribunalulu statuindu asupra cererii va ave in privire motivele absentii si causele cari au pututu sa impedice de a ave sciinta despre persona presupusa absente.

Art. 104. -

Indata ce se va da o otarire, fia pregatitore, fia definitiva, procurorulu va tramit copia dupa dinsa Ministeriului Justitiei spre a s publica prin Monitorul Oficiale.

Art. 105. -

Otararea declaratiunii de absenta nu se va da de catu un anu dupa otarirea cari a ordonatu cercetarea.

CAPITOLUL III Despre efectele absentei

SECTIUNEA I Despre efectele absentei in privinta averii ce absentele posedea
in diua disparerii sele (lipsirii sele)

Art. 106. -

Deca absentele nu va fi lasatu procura pentru administrarea averii sele, atunci acei cari aru fi fostu mostenitorii sei, in diua candu elu a disparutu (s'a facutu nevedutu) seu candu s'a priimitu cele din urma sciinte de la densul (mostenitorii presumtivi), voru pute cere, in virtutea otaririi judecatoresci definiti, prin cari se va fi declaratu absen, punerea loru in posesiune profisoria pe averea ce absentele ave in diua pornirii selle, seu a priimirii celoru din urma sciinte de la densulu, cu indatorire anse pentru acestia, de a da cautiune despre buna lor administrare.

Art. 107. -

Daca absentele va fi lasatu procura, mostenitorii sei presumtivi nu voru pute cere de la tribunaluri punerea loru in posesiune provizoria de catu dupa dece ani deplini de candu el a disparutu, sau de la priimirea celoru din urma sciinte de la el.

Art. 108. -

Totu ast'felu se va urma si candu terminul procurei ar espira, in asemene acsuri, se va procede la administrarea averii absentelui potrivit regulamenteloru prin capitolul I din acestu Titlu.

Art. 109. -

Dupa ce mostenitorii presumtivi voru fi fostu pusi in stapinire provisoria, testamentulu, deca va esiste, se va deschide dupa cererea partiloru interesate, seu a procurorului tribunalului, si legatarii, donatarii, precum si toti acei, cari ave asupra averii absentelui, drepturi subordinate mortii absentului, la voru pute esercita profisorie cu indatorire din parte'le de a da cautiune.

Art. 110. -

Posesiunea provisoria nu va fi considerata de cadu ca cu depositu, cari va da, caloru ce au dobandit'o, dreptul de a administra averea absentelui cu indatorire din parte'le de a da sema abssentelui, candu s'ar areta, seu se va proba esistenta sea.

Art. 111. -

Cei ce voru fi dobanditu punerea in posesiune prosoria voru fi datori a starui pentru facerea inventariului averii miscatore si a inscrisuriloru absentelui in fiinta procurorului tribunalului de prima instanta.

Tribunalul va ordona, in casu de trebuinta, vendarea averii intregi miscatorie seu a unei parti dintr'insa. In casu de vendare, atatu pretiul ei catu si veniturile se voru capitalisa in bani seu in pamentu.

Cei ce voru fi dobanditu punerea in posesiune provisoria voru pute, pentru propria loru siguranta, a cere de la tribunal orinduirea unui espertu cari sa reviseze averea nemiscatore si sa descrie starea ei prin un procesu verbale, cari se va aproba de tribunal in presinta procurorului; cheltuelele acestei lucrari voru fi in sarcina averii absentelui.

Art. 112. -

Cei cari, in puterea punerii loru in posesiune provisoria seu a administratiunii legal, se voru fi folositu de averea absentelui, nu voru fi datori a intorce absentelui de catu a cincea parte din venitu deca esistenta lui va fi dovedita inainte de cinci'supra'dece ani deplini din diua candu lui se va dovedi dupa cinci'supra'dece ani deplini.

Veniturile voru fi in intregime ale mostenitoriloru presumtivi, candu au trecutu trei'deci ani deplini de la diua declaratiunii absentei, seu una suta ani de la diua nascerii absentelui.

Art. 113. -

Cei cari se folosescu de averea absentelui numai in virtutea punerii in posessiune provisoria nu voru pute instraina nici ipoteca averea lui cea nemiscatore.

Art. 114. -

Deca absenta se va prolunga trei'deci ani, din diua punerii in posesiune provisoria, seu daca se voru fi implinitu una suta ani deplini de la nascerea absentelui, cautiunile date se voru ridica, toti cei indrituiti voru pute cere, de la tribunalulu de l'a instanta, impartele averii absentelui, si punerea in posesiune definitiva.

Art. 115. -

Moscenirea absentelui va fi deschisa din diua mortii lui dovedite, in folosulu moscenitoriloru celoru mai apropiati in diua mortii si cei cari se voru fi folositu de averea absentelui vor fi datori a o restitui acestora cu reserva venituriloru ce li se cuvine in virtutea art. 112.

Art. 116. -

Daca absentele revine, seu daca se dovedesce esistenta in timpulu punerii in posessiune provisoria efectele otarirei prin cari s'a declaratu absenta voru inceta, insa fara prejuditiulu, daca va fi trebuinta, alu mesureloru conservatorie prescrise la Capitolulu I din acestu titlu pentru administrarea averii.

Art. 117. -

Daca absentele se ivesce, seu daca esistenta lui este dovedita, chiaru si dupa punerea in stapanirea definitiva, elu isi va priimi averea in starea in cari s'ar gasi precum si pretulu lucruriloru instrainate din ea, seu cele cumparate cu pretul averii celei vindute, fara a pute urmari acea avere, daca a fi trecutu la o atreia persona.

Art. 118. -

Copiii si descendentii in linia drepta ai absentelui potu asemene, in terminu de treideci ani de la punerea in definitiva stapinire, a cere restituirea averii absentelui, dupa cum s'a disu in art. precedente.

Art. 119. -

Dupa darea otaririi, prin cari s'a declaratu absenta, veri cine aru ave drepturi contra absentelui nu le va pute esercita de catu in contra celoru ce vor fi fostu pusi in posesiunea averii lui, sau in contra celoru ce vor fi avend administratiunea legale.

SECTIUNEA II Despre efectele absentei in privirea drepturiloru
eventuali cari se potu cuveni absentelui

Art. 120. -

Veri'cine ar reclama unu dreptu deschi unei persone, a carii esistenta nu va fi recunoscuta este datoru a dovedi, ca acea persona esista in timpulu candu dreptulu s'a deschis pentru dinsa.

Art. 121. -

Daca se va deschide o mostenire, cari s'ar cuveni unui individu, a carui esistenta nu este cunoscuta, ea se va da numai aceloru cu cari individulu s'ar fi gasit in drept d'a concure, sau aceloru ce avea dreptu d'a o dobindi in lipsa'i.

Art. 122. -

Dispositiunile coprinse in precedentile doue article isi voru avea prterea loru, fara prejuciulu actiuniloru, prin cari se cere o mostenire sau alte drepturi ce se voru cuveni absentelui ori represintatiloru sei si nu se voru perde de catu dupa trecerea terminului statornicitu pentru prescriptiune.

Art. 123. -

Precatu timpu absentele nu se va areta, sau actiunile nu se vor esercita in munele seu, cei ce vor fi priimitu mostenirea, voru dobindi in deplina proprietate veniturile luate de dinsii cu buna credinta.

CAPITOLUL IV Despre preveghiarea copiiloru minori ai tatalui cari a disparutu

Art. 124. -

Daca tatalu disparutu a lasatu copii minori facuti cu sotia sa inaintea plecarii salle, mama va ave priveghiarea asupra loru si va esercita tote drepturile barbatului, in privinta educatiunii si a administratiunii averii loru.

Art. 125. -

Daca mama va fi incetata din vieta in timpu de sese luni din diua candu tatalu a disparutu, seu daca ea aru muri mai inainte d'a se declara absenta la tribunalulu, preveghiarea copiiloru se va incredinta de catre consiliulu de familia la ascendentii cei mai apropiati, si in lipsa loru unu tutore provisoriu.

Art. 126. -

Totu ast'felu se va urma si in casu candu unulu din soti, disparendu aru fi lasatu copii minori din alta casatoria.

TITLULU V Despre casatoria

CAPITOLUL I Despre insusirile si conditiunile necesarie spre a se pute
sevarsi casatoria

Art. 127. - Reviste (1)

Nu este iertatu barbatului inainte de optu'spra'dece ani si femeei inainte de cinci'spra'dece ani sa se casatoresca.

Art. 128. -

Numai Domnulu pote da dispense de virsta pentru motive grave.

Art. 129. -

Nu este casatoria candu nu este consimtimintu.

Art. 130. -

Nu este iertatu a trece in a adoua casatoria fara ca cea d'inteiu sa fia desfacuta.

Art. 131. -

Baiatulu cari n'are virsta de doue'deci si cinci ani deplini, precum si fata cari n'are virsta inca de doue'deci si unu ani deplini, nu se poate casatori fara consimtimentulu tataslui sau alu mamei.

La casu de desbinare intre tata si mama consimtimentulu tatalui este de ajunsu.

Art. 132. -

Daca tatalu seu mama a muritu, seu daca unulu din ei se gasesce in neputinta d'a manifesta vointa sa, consimtimintulu celui'laltu este de ajunsu pentru sevarsirea casatoriei.

Art. 133. -

Daca tatalu si mama sunt morti, seu daca se gasescu in neputinta d'a manifesta vointa loru, atunci bunulu si buna despre tata si, in lipsa acestora, bunulu si buna despre mama tin loculu acestora.

Daca este desbinare, acesta va fi considerata ca consimtimentu.

Art. 134. -

Copiii legiuiti cari vor fi ajunsu in virsta prescrisa la art. 131 sunt datori inainte de a se casatori, a cere prin un actu respectuosu si formal consiliulu tatalui si alu mamei ori alu buniloru, cand tatalu si mama sunt morti sau in neputinta de a manifesta vointa loru.

Art. 135. -

Nepriimindu'se nici un respunsu sau unu respunsu negativu, dupa o luna de la cea anteia cerere respectuosa, se va repeti acesta cerere de doue ori in intervalul de ua luna intre fie cari cerere; la espirarea lunei a treia casatoria se pote face, ori cari aru fi resultatulu cererii respectuose, fie si tacerea.

Art. 136. -

Dupa implinirea virstei de treideci ani casatoria se va pute face la o luna dupa tramiterea actului respectuosu.

Art. 137. -

Actulu respectuosu se va comunica prin organulu primarului comunei personeloru cuvenite sau in lipsa loru la domiciliu, si primarului va da quitanta formale celoru ce au facutu actulu respectuosu spre a le servi de dovada ca s'au conformatu legii.

Art. 138. -

Candu acela, carui s'aru cuvenitu a se face actulu respectusu, va fi absente, casatoria se va face si fara un asemenea actu daca fiitorii soti vor infatisa otararea tribunalului de prima instanta prin cari s'a declaratu absenta sau celu putinu copia dupa ordinea tribunalului pentru a se face cercetare despre absenta.

Art. 139. -

Oficiarulu starii civili cari va fi celebrata casatoria baetiloru sau a feteloru neajunsi inca la varsta prescrisa la art. 131 fara consimtimentulu personeloru indrituite a'l da dupa art. 131, 132 si 133, va fi pedepsitu dupa cererea personeloru interesate sau a ministeriului publicu, conformu art. 162 din codicele penale.

Art. 140. -

Oficiarulu starii civili cari va fi celebratu cununia fara sa esiste dovada ca s'a facutu actulu respectuosu, candu acesta este cerutu de lege, va fi pedepsitu cu inchisore de la o luna pana la trei, si cu amenda de la una suta pana la trei sute lei.

Art. 141. -

Copilulu naturale cari va fi perdutu pe mama sa, sau a carui mama se va afla in neputinta de a manifesta dorinta sa, nu se va pute casatori inaintea de varsta de doue'deci si cinci ani, fara consimtimintulu tutorelui seu.

Art. 142. -

Candu tatalu, mama, bunii si bunele sunt morti, sau in neputinta de a manifesta vointa loru, atunci baetii, daca n'au ajunsu inca la virsta de doue'deci si cinci ani, si fetele la acea de doue'deci si unu, nu se potu casatori fara a cere consimtimentulu consiliului de familia.

Art. 143. -

In linia directa este oprita casatoria cu desaversire intre ascendenti si discendenti si intre afinii (cuscrii) in aceasi linia, fara deosebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita insotire.

Art. 144. -

In linia colaterale, casatoria este oprita pana la a patra spita inclusive, fara osebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita insotire si intre afinii (cuscrii) de aceasi spita.

Art. 145. -

La rudenia din St. Botezu se opresce casatoria intre nasiu si fina precum si intre nasa si finu.

Art. 146. -

Tatalu adoptivu nu pote sa se casatoreasca cu adoptata sa nici cu fiia acestei, nici cu femeia fiiului seu adoptivu.

Art. 147. -

Adoptatulu fiiu nu se pote casatori cu aceea ce a fostu femeia infiitorului tata, nici cu fiia lui, nici cu mama lui, nici cu surorea mamei lui sau a tatalui seu.

Art. 148. -

Nu este slobodu a se casatori cineva cu adoptata sorore a tatalui seu, a mamei, a bunului sau a bunei sale.

Art. 149. -

Tutorele sau curatorele nu se pote casatori cu nevirsnica ce se afla sub tutela sa.

Asemenea nici tatalu tutorelui, nici fratele acestuia cari inca se afla sub parintesca putere, nici fiiulu tutorelui nu pote lua in casatoria pe pupila, fara de priimirea si inscrisa adeverinta a tribunalului coprindetore ca acestu tutore a datu pentru tote socotela lamurita, si si ca insotirea minorii cu elu sau cu altulu din numnitele persone, va fi spre folosulu ei.

Art. 150. -

Cu tote aceste Domnulu, pentru motive grave va pute acorda dispensa din proibitiunile coprinse in art. 144 din acestu codice, adeca pentru casatoriele dintre cumnati si cumnate si pentru acele dintre veri si vere.

CAPITOLUL II Despre formalitatile relative la celebrarea casatoriei

Art. 151. -

Casatoria se va celebra in publicu inaintea oficiarului starii civili alu domiciliului unie din partile cari se insotescu.

Art. 152. -

Casatoria savarsita in tera straina, intre Romani sau intre Romani si straini va fi puternica si in tera, daca se va celebratu dupa formele usitate in acea tera, si daca Romanulu nu va fi contravenitu dispositiuniloru coprinse in Capit. precedente.

CAPITOLUL III Despre opositiuni la casatoria

Art. 153. -

Dreptulu de a forma opositiune la celebrarea casatoriei ilu are persona legata prin casatoria cu una din partile contractanti.

Art. 154. -

Tatalu si, in lipsa tatalui si mama, iar in lipsa si a tatalui si a mamei, bunului si buna potu forma opositiune la casatoria copiiloru si descendentiloru loru, chiaru de voru ave versta de doue deci si cinci ani impliniti sau de doue deci si unu ani impliniti pentru fete.

Art. 155. -

In lipsa de ascendenti fratele sau sororea, unghiulu sau matusa, verulu sau vera primara, fiindu in legiuita varsta, potu forma opositiune insa numai in casurile urmatore:

1. Candu consimtimentulu consiliului de familia cerut de art. 142, nu s'a dobanditu.

2. Candu opositiunea este basata pe starea de smintire a fiitorului sotu, acesta opositiune a carui anulare o pote pronunta tribunalulu fara nici o instructiune sau formalitate, nu se va priimi de catu numai cu indatorire pentru oponente de a cere interdictiunea si de a dobindi, in privirea ei, otarire formale in terminulu ce i se va da de tribunalu.

Art. 156. -

In cele doue casuri, prevedute in articolulu precedente, tutorulu sau curatorul nu va pute in totu cursulu tutelei sau curatelei de a forma opositiune fara a fi fostu autorisatu de catre unu consiliu de familia, pe cari'lu va pute convoca.

Art. 157. -

Veri ce au de opositiune va areta insusirea, cari da oponentelui dreptu de a forma, alegere de domiciliu loculu unde casatoria urmeda a se celebra, precum si motivele opositiunii, afara numai daca va fi fostu ceruta de catre unu ascendinte. Tote acestea sub pedepsa de nulitate a acteloru si sub interdictiune pentru oficerulu de stare civile, cari aru fi visatu actulu ce coprinde opositiunea conformu art. 52.

Art. 158. -

Tribunalulu de prima instanta va otari pana in dece dile asupra cererii de anularea opositiunii.

Art. 159. -

Daca urmeda apelu, citatiunile se voru face pana in trei dile, de la priimirea apelului, iaru otarirea se va da celu mai tardiu pana in dece dile de la data citatiunii.

Art. 160. -

Daca urmeda recursu de casatiune pricina se va trata de urgenta si se va da otarire celu multu pana in terminu de o luna de la data primirii recursului.

Art. 161. -

Respingendu'se opositiunea, oponentii daca nu vor fi ascendenti, nu potu osindi la despagubire.

CAPITOLUL IV Despre cereri de nuliltate a casatoriei

Art. 162. -

Casatoria cari se va fi facuta fara consimtimintulu amboru sotiloru, sau a unui din ei, se pote ataca numai de catre soti, sau de catre acele din ei, alu carui consimtimintu nu au fostu liberu.

Daca a urmatu erore asupra personei fisice casatoria se pote ataca numai de catre acela dintre soti cari a fostu amagitu.

Art. 163. -

In casulu prevedutu la articolul precedente cererea de anulare nu se mai pote priimi, daca a urmatu impreuna vietuire in cursul de sese luni cari se voru socoti de candu sotulu a dobinditu deplina sa libertate sau de candu a recunoscutu erorea.

Art. 164. -

Casatoria contractata fara consimtimentulu tatalui sau alu mamei, alu ascendintiloru sau alu consiliului de fammilia, in casurile in cari acestu consimtimintu este necesariu se pote ataca numai de catre acei alu caroru consimtimintu este cerutu. i.nda.co

Art. 165. -

Cererea de nulitate nu mai pote fi pornita de catre ascendentii alu caroru consimtimentu era cerutu daca casatoria va fi aprobata a nume sau prin tacere de catre acei alu caroru consimtimentu era necesariu, sau daca a trecutu unu anu de candu a cunoscutu casatoria fara reclamatiune din parte'le.

Art. 166. -

Ori ce casatoria contractata in contra disposituniloru coprinse la art. 127, 130, 143 si 144, pote fi atacata atatu de catre insusi sotii, catu si e catre toti acei cari au vre un interesu la acesta, precumu si de catre ministeriul publicu.

Art. 167. -

Cu tote acestea casatoria contractata de consotii cari n'avea inca virsta ceruta pentru a pute contracta casatoria, sau din cari unul numai ajunsere inca in acesta virsta nu se mai pote ataca:

1. Daca au trecut sese luni de catre acesti consorti sau unul din ei au ajuns la virsta competente.

2. Daca femeia cari nu avea inca aceasta virsta a devenit grea inaintea espirarii aceloru sese luni.

Art. 168. -

Tatal, mama, ascendentii si familia cari au consimtit la casatoria conrtractata, in casul prevedut prin articolul precedente, n'au dreptu de a cere nulitatea ei.

Art. 169. -

Personele cari intenteza actiune de nulitate contra unei casatorii numai intr'un interesu pecuniaru, nu o pot intenta de catu cand acel interesu este un interesu actuale.

Art. 170. -

Sotul, in prejuditiul carui s'a contractatu o a doua casatorie, pote cere nulitatea acestei din nuou casatorit.

Art. 171. -

Daca acei din urma casatoriti opunu nulitatea casatoriei celei d'enteiu, se va judeca prealabile validitatea sau nulitatea acelei casatori.

Art. 172. -

Procurorul in tote casurile caroru s'a aplicat art. 166, insa cu modificatiunile prescrise la art. 167, pote si e datoru sa cera nulitatea casatoriei in timpul vietei ambor sotiloru si condemnarea loru la despartire.

Art. 173. -

Ori'ce casatoria, cari s'ar fi facut in taina si nu s'a celebrat inaintea oficiarului competinte al starii vivili, se pote ataca de catre insusi sotul, de catre tata si mama, de catre ascendinti si de catre toti acei cari au la acesta un interesu actuale, precum si de catre ministeriul publicu.

Art. 174. -

Daca casatoria n'a fostu preceduta de cele doua publicatiuni prescrise de lege sau daca intrervalului timpului prescris pentru publicatiuni si celebrarea nu s'a observatu procuratorulu va provoca in contra oficiarului starii civili o amenda banesca, cari nu va pute trece peste trei sute lei, si in contra partiloru contractanti sau in contra acelorua, sub puterea caroru ele au facutu acesta contraventiune, o globire proportionata cu averea loru.

Art. 175. -

La pedepsele pronuntiate prin articolulu precedinte, se vor supune personele insemnate in elu, pentru ori ce contraventiune la regulele prescrise in art. 151 chiaru de nu s'aru considera acele contraventiuni indestulatore pentru a se pronuntia nulitatea casatoriei.

Art. 176. -

Nimenea nu pote reclama titlul de sotu si efectele civili ale casatoriei, daca nu presinta unu actu de celebratiune a casatoriei, inscrisu in registru starii civili, afara de casurile prevedute de art. 33 sub titlul: "Actele starii civili".

Art. 177. -

Posesiunea de statu nu va pute dispensa pe acei ce se pretindu casatoriti si o invoca, de a infatisa actulu de celebrarea casatoriei inaintea oficiarului starii civili.

Art. 178. -

Candu este posesiunea de statu, si cand se infatiseza actul de celebrarea casatoriei inaintea oficiarului starii civili, sotii nu potu fi primiti a contesta validitatea acestui actu.

Art. 179. -

Cu tote acestea, daca in casurile prevedute la art. 176 si 177, esistu copii facuti de doue persone, cari au vietuit impreuna in publicu ca barbatu si femeia si cari amenduoi au incetatu din vieta, legitimitatea copiiloru nu se pote contesta, sub singurul cuvent ca nu se represinta actulu de casatoria, ori cand acesta legitimitate se dovedesce prin o posesiune de atatu necontradisa prin actul de nascere.

Art. 180. -

Cand dovada celebrarii legali a casatoriei se afla dobandita prin resultatul vre'unei procedure criminali, inscrierea sentintei in registrele starii civili, asigura casatoriei, din dioa clebrarii sale, tote efectele civili, atat in privirea consotilr cat si in privirea copiiloru nascuti din acea casatoria.

Art. 181. -

Daca sotii sau unul din ei a incetat din vieta, fara a fi intentat vre o actiune, actiunea civile pote fi intentata de catre representantii loru, sau singuri pentru sine, sau totu de o data cu actiunea publica intentata de catre procurator.

Art. 182. -

Daca functionarul starii civili, sau ori'cari alt autor alu fraudii a incetat din viata cand s'a intentat actiunea in contra sa, mostenitorii lui vor fi urmariti inaintea tribunalului civile pentru despagubire de catre procurator in fiinta partiloru interesate, si dupa denuntiatiunea facuta din parte'le.

Art. 183. -

Casatoria cari s'a declarat nula totusi produce efectele sale civili, atat in privirea sotiloru cat si in privirea copiiloru daca s'a contractat cu buna credinta.

Art. 184. -

Daca buna credinta esiste numai din partea unui din ambi sotii, casatoria produce efectele sale civili numai in favoarea sotului cu buna cu buna credinta si a copiiloru nascuti din acea casatoria.

CAPITOLUL V Despre obligatiunile ce isvorascu din casatoria

Art. 185. -

Casatoritii contracteza impreuna, prin singurul faptu alu casatoriei, indatorirea de a alimenta a intretine si a'si educa copii.

Art. 186. -

Copilul nu pote cere de la tata, sau mama vre o parte din averea loru spre a se casatori, sau a'si crea vre unu stabiliment.

Art. 187. -

Copii sunt datori a da alimente tatalui si mamei loru, si celoru'alti ascendenti cari se vor afla in lipsa.

Art. 188. -

Ginerii si nuorile sunt datori asemenea si in aceleasi imprejurari a da alimente socrului si socrei. Acesta indatorire inceteza insa:

1. Cand socra se casatoresce de a doua ora.

2. Cand acela din soti cari producea afinitatea (cuscria) si copii nascuti din casatoria sa cu cel'alt sotu, au murit.

Art. 189. -

Obligatiunile ce resulta din aceste dispositiuni sunt reciproce.

Art. 190. -

Alimentele se dau in proportiune cu trebuinta aceloru cari le reclama, si cu starea acelui cari e datoru sa le intampine.

Art. 191.

Cand acele cari da, sau acela cari primesce alimentele ajunge intr'o stare ast'fel ca unul nu le mai pote da sau acel'alt nu mai are nevoia de ele in total sau in parte, se pote cere a fi aparatu, sau a se face reductiune din ceea ce da.

Art. 192. -

Daca persona cari e datore a inlesni trebuintele vietuirii, va justifica ca nu mai pote plati pensiune de intretinere, tribunalul pote, dupa ce va cerceta si se va incredinta de adeveru, sa ordone ca sa primesca in locuinta sa, sa alimenteze si sa intretina pe acela carui era dator a da acea pensiune.

Art. 193. -

Tribunalul va otari asemenea daca tatal sau mama, cari va oferi a primi sa alimenteze si sa intretina in casa sa pe copilul carui este dator a da mijloce de vietuire va pute fi scutitu de plata pensiunii in bani.

CAPITOLUL VI Despre drepturile si datoriele respective ale sotiloru

Art. 194. -

Sotii isi datorescu unul altuia credinta, sprijinu si ajutor.

Art. 195. -

Barbatul e dator protectiune femeiei, femeia ascultare barbatului.

Art. 196. -

Femeia este datore sa locuesca impreuna cu barbatul seu si sa'l urmeze ori in ce locu va gasi el de cuviinta sa'si stabilesca locuinta sa; barbatul este datoru a o primi si a'i inlescni tot pentru vietuirea ei, dupa starea si puterea sa.

Art. 197. -

Femeia nu pote porni judecata, fara autorisatiunea barbatului ei, chiar si casulu cand e comerciante publica.

Art. 198. -

Autorisatiunea barbatului nu se cere cand femeia va fi urmarita inaintea judecatii, in pricine criminali sau politianesti.

Art. 199. -

Femeia avend chiar paraferna, nu o pote da, instreina, ipoteca, nu pote dobandi avere cu titlu onerosu sau gratuitu, fara concursulu barbatului la facerea actului, sau prin deosebitu consimtiment inscrisu.

Art. 200. -

Daca barbatulu se opune a da femeiei autorisatiune de a porni judecata, tribunalul ii pote da acesta autorisatiune.

Art. 201. -

Daca barbatul se opune de a autorisa pe femeia ca sa faca vre un act, femeia pote se chiame d'a dreptul pe barbatu inaintea tribunalelui de anteia instanta din districtul (judetul) domiciliului comunei, cari pote sa dea sau nu autorisatiunea sa, dupa ce va asculta aretarile barbatului in camera de consiliu sau va fi dovada despre chiamarea sa.

Art. 202. -

Cand femeia casatorita cari va ave paraferna, va face comerciu conform art. 5 din codicele de comerciu ea se va pute obliga, fara autorisatiunea barbatului, pentru totu ce privesce negotulu seu.

Iar cand femeia maritata, ne avend paraferna, va face comerciu, se va urma dupa art. 6 din codicele de comerciu.

Art. 203. -

Cand barbatul este cadut sub o condemnatiune criminale, chiar la casu cand decisiunea este data in lipsa (contumace), femeia chiar in virsta legiuita, nu pote in timpul cat tine osenda sa pornesca judecata, nici sa contracteze de cat dupa autorisatiunea tribunalului, cari pote in acest casu sa dea autorisatiunea, sa fara ca sa mai fi chiamat sau ascultat pe barbat.

Art. 204. -

Daca barbatul se afla sub interdictiune sau absente tribunalul pote, dupa apretiarea imprejurariloru, a autorisa pe femeia sau ca sa stea la judecata, sau ca sa contracteze.

Art. 205. -

Daca barbatul este minore, femeia trebue sa aiba autorisatiunea tribunalului sau ca sa stea la judicata, sau ca sa pota contracta.

Art. 206. -

Ori'ce autorisatiuine generale, chiar cand este stipulata prin contractul de casatoria, nu este valabile de catu pentru administratiunea bunuriloru cari sunt parafernali.

Art. 207. -

Numai femeia, barbatul, sau mostenitorii loru potu cere anularea tocmeleloru sau a porniriloru de judecata facute fara autorisatiune.

Art. 208. -

Femeia pote face testamentul fara autorisatiunea sotului seu.

CAPITOLUL VII Despre desfacerea casatoriei

Art. 209. -

Casatoria se desface:

1. Prin mortea unui din soti.

2. Prin despartenia legale pronuntata.

CAPITOLUL VIII Despre a doua casatoria

Art. 210. -

Femeia nu pote trece in a doua casatoria de cat dupa dece luni depline de la desfacerea celei d'antei casatorie.

TITLUL VI Despre despartenia

CAPITOLUL I Despre causele desparteniei

Art. 211. -

Barbatul sau femeia pote cere despartenia pentru causa de adulteriu.

Art. 212. -

Casatoritii potu, fie'cari in parte, cere desfacerea casatoriei penru escese, crudimi sau insulte grave ce'si va fi facutu unul altuia.

Art. 213. -

Desfiintarea casatoriei se pote cere si dobandi cand unulu din soti va fi osandit la munca silnica sau la reclusiune.

Art. 214. -

Consimtimentul mutuale si staruitoru al sotiloru, espresu in chipulu prescrisu de lege, in conditiunile si dupa cercarile determinate de lege, va servi de dovada indestula ca vieta in comunu le este nesuferita si ca, in privinta loru, este o causa peremtoria de despartenia.

Art. 215. -

Despartenia se pote pronunta:

In contra sotiului cari a vrajmasit vieta celui altu sotiu, sau scriind ca altii o vrajmasescu nu i'a facutu aretare indata.

CAPITOLUL II Despre despartenia pentru causa determminata

SECTIUNEA I Despre formalitatile despartirii pentru causa determinata

Art. 216. -

Ori'cari ar fi natura fapteloru sau a delicteloru, cari ar provoca cerere de despartenia pentru causa determinata, o asemenea cerere nu se pote face de cat numai la tribunalul civile al districtului, in cari sotii isi au domiciliulu.

Art. 217. -

Daca vre una din faptele imputate de sotiul cari cere desfacerea casatoriei va fi de natura a da locu urmaririi criminali din partea ministerului publicu, actiunea desparteniei se va suspende pana ce se va da otarirea curtii de jurati; atunci se va pute reincepe judicata fara a fi permisu a deduce din acea hotarire vre o respingere sau esceptiune prejudiciabile in contra sociului cari a facutu cererea.

Art. 218. -

Ori'ce cerere de despartenia va areta cu amanuntulu faptele; cererea se va da impreuna cu dovedile, presedintelui tribunalului, sau judicatorului ce'i va tine loculu, de catre sotiulu ce cere desfacerea casatoriei in persona, afara numai daca va fi impiedicatu de bola, in cari casu dupa cererea sa si eliberarea unui certificatu de bola a vre'unui medicu, magistratulu se va duce la domiciliul reclamantelui ca sa priimesca acolo cererea sa.

Art. 219. -

Judicatorul dupa ce va fi ascultatu pe reclamante, si'i va face observatiunile ce va socoti de trebuinta, va parafa cererea si dovedile alaturate, si va incheia procesu verbale pentru priimirea loru.

Acest proces verbale se va sub'scrie de judicatorul si de reclamante, afara numai daca nu va sci a scrie, pentru cari se va face mentiune in procesulu verbale.

Art. 220. -

Judicatorulu va ordona prin procesu verbale ca partile sa se infastiseze inaintea sa la diua si ora ce va determina. Spre acestu sfarsitu se va tramite copia dupa ordonanta sa personei in contra carii se cere desfacerea casatoriei.

Art. 221. -

In diua otarita judecatorul va da amboru sotiloru, de se voru infatisa, sau reclamantelui, daca numai singuru se va infatisa, consiliurile ce va gasi cu cale spre a savirsi impaciuirea. De nu va pute isbuti va incheia procesu verbale si va ordona a se comunica cererea si dovedile ministeriului publicu si va referi despre tote tribunalului.

Art. 222. -

Dupa trei dile tribunalul, dupa referitul presedintelui sau alu judedcatorului ce'i tine loculu si dupa conclusiunile ministeriului publicu, va acorda sau va suspende permisiunea de a se face citatiuni partiloru; suspendarea nu pote trece peste doue deci de dile.

Art. 223. -

Reclamantele va cere de la tribunal a se cita dupa formele obicinuite piritul ca sa se infatiseze in persona in sedinta secreta si in terminul prescrisu de lege; se va tramite impreuna cu citatiunii partii pirite copia dupa cererea de despartenia si dupa actele doveditore.

Art. 224. -

La espirarea terminului, daca partea pirita se va infatiosa sau nu, reclamantele in persona asistat de un sfatuitoru, de va gasi de trebuinta, va espune sau va face a se espune motivele cererii sale, va infatiosa dovedile si va spune numele martoriloru ce va fi avendu.

Art. 225. -

In materie de despartire de casatoria partile nu voru pute sa se infatioseze prin procuratori cari sa pladeze.

Art. 226. -

Deca piritul se va infatiosa in persona va pute propune observarile atatu asupra motiveloru cererii catu si asupra acteloru ce voru fi produse de reclamante si asupra marturiloru numiti de reclamante. Piritul va numi pe marturii ce'si propune a infatiosa si asupra caror reclamantele va face si el observatiunile sale.

Art. 227. -

La a loru infatiosare se va intocmi proces verbale despre spusele si observatiunile partiloru, precum asemenea si maturiile ce unul sau altul pote face.

Se va da citire procesului verbale personeloru infatiosate, cari se voru indatora a'lu subscrie, si se va face intr'adinsu mentiune despre semnatura loru sau de declaratiunea ca n'au pututu, sau n'au voitu sa subscrie.

Art. 228. -

Tribunalul va soroci partile pentru audienta publica a carii di si ora o va defige; va ordona a se comunica lucrarile ministeriului publicu si va numi un reportatoriu.

Art. 229. -

La diua si ora otarita, asupra reportului judecatorului reportatorul, dupa ce se va asculta ministerulu publicu, tribunalul va otari mai anteu asupra neadmiterii cererii de despartenia, de va fi fostu propusa.

Candu motivele neadmiterii se voru gasi temeinice cererea de despartenia se va respinge; in casulu contrariu, sau de nu se va fi facutu propunere de neadmitere, cererea de despartenia se va admite.

Art. 230. -

Indata dupa admiterea cererii de despartenia, asupra raportului judecatorului, reportatorul ascultandu'se ministeriul publicu, tribunalul va otari asupra fondului, daca va gasi causa in stare de a fi judecata; la din contra, va admite pe reclamante a dovedi faptele pe cari'si fondeza aretarile si pe piritul a dovedi contrariulu.

Art. 231. -

Asupra fie'carui actu al pricinei, partile, dupa reportulu judecatorului si mai nainte de a vorbi ministerul publicu, potu propune contestatiunile loru, mai anteiu asupra motiveloru de admitere si apoi asupra fondului, dar in nici unu casu asistentele reclamantelui nu va fi admisu, daca reclamantele insusi nu se va infatisa in persona.

Art. 232. -

Indata ce se va pronuntia otarirea cari va ordona a se face cercetari, grefiarul tribunalului va ceti partea procesului verbale cari contine numele marturiloru propusi, si pe cari partile au cerutu a fi ascultati.

Partile voru fi vestite de catre presedinte ca mai potu propune si alti marturi; insa ca dupa acesta nu voru mai pute fi priimite a mai face si alte propuneri.

Art. 233. -

Partile voru face propunerile loru indata in contra aceloru marturi ce vor voi a se departa. Tribunalul va otari asupra acestoru propuneri dupa ce va asculta pe ministeriul publicu.

Art. 234. -

Rudele partiloru, afara de copii si descendinti, nu potu fi resspinsi ca marturi sub cuventul de rudenia, precum asemenea nici slugile casatoritiloru, sub cunentu ca sunt slugi; dara tribunalul va judeca si va apretia dupa imprejurari depunerile rudeloru si ale slugiloru.

Art. 235. -

Ori ce otarire cari ar admite vre o dovada testimoniala va denumi pe marturi ce urmeza a fi ascultati, si va otari diua si ora in cari partile sunt datore a'l adunce la tribunal.

Art. 236. -

Depunerile marturiloru se vor priimi la tribunal in sedinta secreta de fata cu ministeriul publicu, cu partile sfatuitorii sau amicii loru pina la numerul de trei din fie'cari parte.

Art. 237. -

Partile, prin sine sau prin organul sfatuitoriloru, potu face marturiloru observatiunile si interpelatiunile ce vor gasi de cuviinta, fara insa ca sa'i intrerupa in cursul depuneriloru ce au a face.

Art. 238. -

Fie'cari depunere se va face in scrisu, precum asemenea si tote disele si observatiunile ce se vor face asupra aceloru depuneri.

Procesul verbale al cercetarii se va ceti atatu martoriloru catu si partiloru; si unii si altii vor fi datori a'lu subscrie. Se va face mentiune despre subscrierea loru, sau despre a loru declarare ca nu potu sau nu voiescu a subscrie.

Art. 239. -

Dupa savarsirea celoru celoru doue cercetari sau a celei cerute de reclamante, daca piritul nu a adus marturi, tribunalul va soroci partile pentru sedinta publica a carii di si ora o va determina. Va ordona a se comunica lucrarile ministeriului publicu si va numi un reportatoru.

Ordonanta de sorocire se va notifica paritului in terminulu ce se va otari prin acea ordonanta.

Art. 240. -

La diua otarita pentru judecata definitiva se va da citire raportului de catre judecatorul insarcinat cu el. Partile voru pute mai la urma face prin insele tote operatiunile ce vor socoti folositore pricinei loru. Dupe acesta ministerul publicu va lua conclusiunile sale.

Otatirea definitiva se va pronuntia din sedinta publica.

Art. 241. -

Cand cererea de despartenia se va fi facut pentru motivul de violinta, asprime, sau injurie grave, chiar dupa ce tote vor fi bine constatate, judecatorii au facultatea de a nu admite indata despartenia. In acest casu mai nainte de a otari, vor autorisa pe femeia a parasi locuinta barbatului seu, fara a fi datore ca sa'lu priimesca la densa, daca ea nu va voi; si voru condemna pe barbatu a'i plati o pensiune de inretinere in proportie cu midilocele sale, daca femeia insasi nu va ave venituri indestulatore pentru sustinerea trebuinteloru sale.

Art. 242. -

Dupe unu anu de cercetare, daca partile nu vor reveni la impreuna vietuire, sotulu reclamante pote face a se cita cel'laltu sotu inaintea tribunalului in terminulu prescrisu de lege pentru a asculta definitiva otarire, cari atunci va admite despartenia.

Art. 243. -

Cand despartenia se va cere pentru cuventul ca unul din soti se alfa condemnatu la osinda muncei silnice sau a reclusiunii, singurele formalitati de observat consta: a infatisa tribunalului de prima instanta o copia legalisata dupa otarirea prin cari s'a condemnat cu un certificat de la curtea de jurati, cari sa constate ca acea otarire nu pote fi atacata prin nici o cale legala.

Art. 244. -

In casu de a se face apel in contra sentintei de admisiune, sau a judecatii definitive date de tribunalul de prima instanta in materia de despartenia, causa va cereceta si se va judeca de urgenta de catre curtea apelativa.

Art. 245. -

Apelul nu se va priimi de catu daca va fi fostu dat in cele doue luni socotite din diua din cari s'a comunicatu apelantelui otarirea data in fiinta ambor partiloru, sau in lipsa; terminulu spre a face recurs de casatiune in contra unei otarire definitive, va fi de trei luni din diua comunicatiunii otaririi.

Recursul de casatiune va suspende esecutarea otaririi.

Art. 246. -

In virtutea ori'carii otariri date in ultima instanta, sau cari a dobendit putere de lucru judecat, si cari va fi autorisatu despartenia, sotul ce a dobendit'o va fi datoru a infatisa oficiarului starii civili, in terminu de doue luni copia legalisata dupe acea otarire spre a se inscrie in registrulu starii civili, in cari s'a inscris si actul de casatoria.

Art. 247. -

Aceste doua luni se vor socoti in privinta judecatii de la prima instanta spre espirarea terminului de apel; in privinta otaririloru date de curtea de apel in lipsa piritului, dupa espirarea terminului de opositiune; si in privinta judecatii contradictorie in cea din urma instanta dupa espirarea terminului pentru resulsul de casatiune.

Art. 248. -

Sotulu reclamante, cari va fi lasat sa treca cele doua luni determinate de mai sus fara a implini formalitatea prescrisa la art. 264, va perde beneficiul judecatii ce questigase, si nu va mai pute reincepe actiunea sea pentru despartrenia, de catu numai pentru o alta causa noua, in cari casu pote sa se intemeieze inaintea judecatii si pe causele cele vechi.

SECTIUNEA II Despre mersurile provisorie, ce se
potu lua in urma cererii de despartenia pentru causa determinata

Art. 249. -

Tinerea provisoria a copiiloru va remane barbatului in procesul de despartenia, afara numai daca se va otari in alt'felu de catre tribunal, dupa cererea mamei, sau a familiei, sau a ministerului public, spre folosul copiiloru.

Art. 250. -

Femeia in procesulu de despartenia va pute parasi domiciliulu barbatului, in timpulu catu va tine procesul, si cere o pensiune de intretinere, in proportiune de mijlocele barbatului.

Tribunalul, daca va incuviinta acesta cerere, va otari totu o data si suma de bani ce barbatul va fi dator a da femeiei sale pentru intretinere.

SECTIUNEA III Despre causele de respingere a cererii de despartenia pentru causa
determinata

Art. 251. -

Cererea de despartenia se va stinge prin impacarea sotiloru urmata de intemplarea fapteloru cari aru fi putut sprijinit acea cerere, sau dupe pornirea cererii de despartenia.

Art. 252. -

In ambe aceste casuri, celu ce cere despartenia va fi respinsu; el va pute insa porni o noua cerere de despartenia pentru cause provenite dupa impacare, si in asemenea casu elu se va pute servi intru sprijinirea cererii sale si de causele cele vechi.

Art. 253. -

Daca cel ce cere despartenia tagaduiesce ca aru fi urmatu impacare, celu'altu sotu pote dovedi ca a urmat, atatu prin inscrisu, catu si prin marturi, dupa forma prescrisa si prin predentele capitolu.

CAPITOLUL III Despre despartenia prin consimtimentu mutuale

Art. 254. -

Consimtimentul mutuale al sotiloru, nu va fi primit daca barbatulu are mai putin de doue'deci si cinci ani, sau femeia mai putin de doue'deci si unu ani.

Art. 255. -

Consimtimentul mutuale nu va fi primit de catu dupe trecerea de doui ani de la saversirea casatoriei.

Art. 256. -

Consimtimentul mutuale nu se va mai priimi dupe doue'deci ani de casatoria, nici dupe ce femeia va fi implinitu virsta de patru'deci si cinci ani.

Art. 257. -

In nici un cas consimtimentu mutuale al sotiloru nu va fi indestulator daca acel consimtimentu nu va fi autorisat de catre mama sau tata, sau de catre cei'alti ascendinti, in viata fiindu, potrivit reguliloru prescrise la articolii 131, 132 si 133 din titlul al Vlea pentru casatoria.

Art. 258. -

Sotii otariti a se desparti, prin consimtimentu mutuale, voru fi datori a face mai anteiu inventariu si pretuirea a intregii loru averi miscatore si nemiscatore si a regula drepturile loru respective, in privirea caror sunt liberi de a face invoela.

Art. 259. -

Ei voru fi asemenea datori a face intre densii inscrisa tocmela asupra urmatoreloru puncte:

1. Cui urmeza a fi incredintati copiii ce vor fi avut in casatoria loru, atat pentru timpul cercarii, cat si dupe pronuntarea desparteniei.

2. Ce suma va fi datoru barbatul a da femeiei sale in intervalul acela de timpu, daca ea nu va ave venituri indestule spre a intempina trebuintele ei.

Art. 260. -

Sotii se vor presenta impreuna si in persona inaintea presedintelui tribunalului civile al districtului unde'si au domiciliul, sau la judecatorul cari tine locul presedintelui si'si vor declara vointa loru de a se desparti in presenta a doui martori adusi de ei.

Art. 261. -

Judecatorul va face atatu ambor sotiloru intruniti cat si fie carui din ei in parte, in presenta celoru doui marturi, sfaturile si indemnarile ce el va gasi de cuviinta, le va ceti Capitolul IV din acest titlu cari reguleza efectele desparteniei, si le va areta tote consequentele faptului loru.

Art. 262. -

Daca sotii si dupa acesta vor starui in otarirea de ei luata, li se va da actu de catre judecatoru dupa cererea loru de despartania prin consimtimentu mutale, si vor fi datori a se presenta si a depune indata in tribunalu, pe langa actele prescrise de art. 258 si 259, si urmatorele:

1. Actul de nascere si acel de casatoria.

2. Actele de nascere si de incetare din vieta, precum si actele despre casatoria loru.

3. Declaratiunea autentica din partea parintiloru loru sau a altoru ascendinti in vieta fiind, cari sa rostesca ca, pentru causele loru cunoscute, autoriseza pe fiulu sau pe fiia loru, pe nepotul de fiiu sau pe nepoata de fiia casatorit sau casatorita cu cutare, de a cere despartenia prin consimtimentu mutuale si de a consimti la el.

Tatii, mamele, bunele sotiloru vor fi presumti ca in vieta pina se vor infatisa acte constatatoare incatarii loru din vieta.

Art. 263. -

Tribunalul va incheia procesu verbale de tot ce se va fi rostit si facut in virtutea articoleloru precedenti; actele aduse de soti vor ramane in tribunal.

In procesul verbale se va face mentiune despre autorisatiunea ce va trebui a se da de judecatorul femeiei, pentru a se retrage din casa conjugale.

Art. 264. -

Declaratiunea de despartenia a sotiloru va trebui a fi repetita la a patra, la a septea si la a decea luna, observandu'se aceleasi formalitati; la fie cari repetire sotii vor fi datori a constata formalu ca tata si mama sau alti ascendenti din vieta fiind, persista in cea d'anteiu a loru otarire.

Art. 265. -

In cinci'spre'dece, dupa espirarea unui anu deanteia declaratiune, sotii asistati fie cari de doue persone notabile din comuna, si in versta de patru'deci ani cel putinu, se vor presenta impreuna si in persona, inaintea presedintelui sau a judecatorului cari'i tine locul, ii vor da copii adeverinte dupa cele patru procese verbale cari coprind confimtimentul mutual d'impreuna cu tote actele anecsate la ele, si vor cere de la judecatoru fie cari in parte, inse in presenta unul altuia si a notabililoru de mai susu, admiterea desparteniei.

Art. 266. -

Dupe ce judecatorulu si asistanii vor fi facut observatiunile loru sotiloru, daca acestia vor starui in otarirea loru, grefierul va incheia procesu verbale cari se va subscrie atat de catre aprti cat si de personele asistanti, sau se va face mentiune daca nu au voit sau nu au putut a subscrie.

Art. 267. -

Judecatorul ve referi tribunalului despre tote imprejurarile, pe langa cari referat se vor comunica si conclusiunile ministerului publicu in sccrisu.

Art. 268. -

Daca ministerul publicu gaseste in acesta dovada ca ambii soti era in etate barbatul de doue'deci si cinci ani si femeia de doue'deci si unu ani, cand au facutu anteia loru declarare, ca la acesta epoca erau casatoriti de doi ani si ca casatoria nu e facuta de mai multu de doue'deci ani, ca femeia avea mai putin de patru'deci si cinci ani, ca consimtimentul mutual a fostu esprimat de patru ori in curgerea anului, dupe tote formalitatile cerute de Capitolul de fata, si mai alesu cu autorisatiunea tatalui si a mamei sotiloru, sau cu autorisatiunea celoru'l'alti ascendenti, va face conclusiunile sale in termenii urmatori: "legea permite" eara la casu contrariu conclusiunile sale vor fi "legea opresce".

Art. 269. -

Tribunalul asupra referitului nu va pute face alte verificari de cat cele aretate la articlul precedente. Daca tribunalul va crede ca partile au satisfacut conditiunile, si au indeplinit formalitatile prescrise de lege, va admite divortiul. La casu contrariu tribunalul va declara ca despartenia nu se pote admmite, aretand motivele sale.

Art. 270. -

Apelatiunea in contra otarirei tribunalului, prin cari se va fi refuzat despartenia, nu va mai fi primita daca ea nu va fi fostu data de catre ambe partile prin actu separat, si in termenu de doue'deci dile de la data la cari li s'a comunicat otarirea tribunalului.

Art. 271. -

Apelul se va comunica si ministeriului publicu de langa anteia instanta.

Art. 272. -

In cele dece dile de la comunicarea aplelatiunei ministerului publicu de langa tribunalu va supune conclusiunile sale procurorului generale de la curtea de Apelu.

Art. 273. -

Procurorul curtii de apelu va fi dator a'si da si el conclusiunile sale inscrisu in urma carora Presidentul curtii de apelu, sau judecatorul ce 'i va tine locul, va face raportul seu curtii pina in 5 dile, si curtea va otari definitivu asupra apelatiunii, cel ami tardiu pina in dece dile de la priimirea referitului.

Art. 274. -

Daca curtea de apel prin otarirea sa nu va admite despartenia, recursul de casatiune nu va fi priimit daca nu va fi fostu dat de cari ambe partile si in terminu de o luna de la modificarea otaririle partiloru.

Art. 275. -

In casu candu curtea nu va fi priimitu divortulu fie'cari dintre soti pote face separatu secursu.

Art. 276. -

Indata ce se va pronuntia otarirea definitiva cari admite despartenia, si dupe espirarea teminului de recursu de casatiune, partile voru fi datore a presenta impreuna si in persona pina in terminu de doue luni, copia legelisata dupa acea otarire oficiarului starii civili, spre a o inscrie in registrulu starii civili in cari s'a inscrisu si actulu de casatoria. Neindelpinirea acestei formalitati va atrage dupa sine nulitatea otarirei.

CAPITOLUL IV Despre efectele despartenii

Art. 277. -

Sotii cari se voru despartii nu voru mai pute sa se casatoresca impreuna.

Art. 278. -

Femeia despartita nu va pute trece in alta casatoria de catu dupe dece luni de la despartenia ei.

Art. 279. -

In casu de despartenia pentru causa de adulteriu, sotiulu vinovatu de adulteriu nu se va pute nici o data casatori cu complicele seu.

Art. 280. -

Pentru ori'ce motivu se va fi pronuntiatu despartenia, afara de casulu consimtimentului mutuale, sotiulu in contra carui s'a pronuntiatu despartenia va perde tote avantagiurile stipulate in favorea sa de catre celu'l'altu sotiu, fie prin contractu de casatoria fie dupe seversirea casatoriei.

Partea in favorea carei s'a pronuntiatu despartenia, va conserva tote acelea avantagiuri chiaru si daca ele se voru fi stipulatu cu clausa espresa de reciprocitate fara ca acea reciprocitate sa aiba locu.

Art. 281. -

Daca sotii nu'si dedesera nici unu avantagiu unulu altuia, sau daca acele avantagiuri nu voru fi indestulatore spre a asigura subsistenta sotului cari a dobanditu despartenia, tribunalului va pute ordona si lua mesuri pentru a se da acestuia o pensiune de intretinere din averea celui'l'altu sotiu cari nu va pute trece peste o a treia parte din suma venituriloru; acesta pensiune se va pute revoca candu ea nu va mai fi necesaria.

Art. 282. -

Copiii se voru incredinta sotiului cari a dobanditu despartenia, afara numai candu tribunalulu, dupa cererea familii sau a ministerului publicu, va regula spre binele copiiloru ca cu totii, sau in parte sa fie incredintati sotiului, in contra carui s'a pronuntiatu despartirea sau unei a treia persone.

Art. 283. -

Ori carii persone se va incredinta copiii, tatalu si mama loru voru avea fie'cari dreptulu de a preveghia asupra loru si indatorirea de a'i intretine si de a le da crescere, in proportiune cu midlocele loru.

Art. 284. -

Desfacerea casatoriei prin despartenie, nu va lipsi pe copiii nascuti din acea casatoria, de nici unulu din fosele cari au avutu asigurate de legi sau de tocmele casatoriei incheiate intre tata si mama, daru drepturile copiiloru nu se voru deschide de catu in modulu si cu conditiunile la cari ele s'aru fi deschisu daca nu urma despartenia.

Art. 285. -

In casu de despartenia prin consimtimentu mutualu, jumetate din averea barbatului si jumetate parte din averea femei va fi considerata ca deplina proprietate a copiiloru nascuti din casatorie chiar din diua celei d'anteiu declaratiuni de despartenia. Tatalu si mama insa voru ave dreptu la venitulu aceloru parti din avere, pina la ajungerea copiiloru in virsta legiuita, cu indatorire insa pentru ei de a intretine si a cresce pe copii, dupe midlocele si dupe positiunea loru sociale; tote aceste voru urma fara prejudiciulu celoru'l'alte folose, ce aru fi fostu asigurate disiloru copii prin tocmelile casatoriei urmate intre tatalu si mama loru.

TITLULU VII Despre paternitate si despre filiatiune

CAPITOLUL I Despre filiatiunea copiiloru legitimi
nascuti sau conceputi in casatoria

Art. 286. -

Barbatulu este tatalu copilului conceputu (zamislitu) in timpulu casatoriei.

Barbatulu insa va pute sa nu recunosca de alu seu pe copilu, daca dovedesce ca in cursulu timpului cuprinsu intre a trei sutelea di si intre aceia a una suta optu deci mai inaintea nascerii copilului a fostu in imposibilitate fisica de a coabita cu sotia sa, fie din causa de departare, ori din ori ce altu accindentu.

Art. 287. -

Barbatului nu'i va fi iertatu si nu recunosca de alu seu pe copilu, subtu cuventu de neputinta trupesca; nu va pute a nu'l recunosce nici chiaru pentru causa de adulteriu (preacurvie) afara numai cand nascerea i se va fi tainitu la cari casu va fi admisu a propune tote faptele proprie a justifica ca elu nu este tatalu copilului. Nerecunoscerea nu va pute fi priimita candu a esistutu in fapta intrunirea intre soti.

Art. 288. -

Barbatulu nu va pute tagadui paternitatea copilului nascutu mai inainte de una suta optu deci dile de la data casatoriei in urmatorele casuri:

1. Daca a sciutu mai inainte de casatoria ca femeia e insarcinata.

2. Daca a asistutu candu s'a facutu actulu de nascere, si daca acelu actu este subscrisu de elu, sau contine declaratiunea sa ca nu scie subscrie.

Art. 289. -

Legitimitatea copilului nascutu dupe trei'sute dile de la desfacerea casatoriei va pute fi contestata.

Art. 290. -

In deosebitele casuri, in cari barbartulu este autorisatu a reclama, elu trebue sa'faca reclamatiunea in terminu de o luna, de se afla acolo unde s'a nascutu copilulu; in terminu de doue luni de la intorcerea sa, daca la epoca nascerii era absente; in terminu de doue luni, dupe ce a descoperitu frauda, daca i se va fi ascunsu nascerea copilului.

Art. 291. -

Daca barbatulu a muritu mai inainte de a reclama, dara in timpulu pe candu era inca priimitu a o face, mostenitorii voru ave doue luni spre a se contesta legitimitatea copilului, socotite din diua candu acelu copilu aru fi intratu in posesiunea averii barbatului, sau din epoca cand ar fi atacat posesiune mostenitoriloru asupra acelei averi.

CAPITOLUL II Despre dovedirea filiatiunii copiiloru legitimi

Art. 292. -

Filiatiunea copiiloru legitimi se dovedesce prin actele de nascere trecute in registrele starii civili.

Art. 293. -

In lipsa de un asemenea titlu este indestulatore posesiunea constante a statului de copilu legitimu.

Art. 294. -

Posesiunea de statu se statornicesce prin intrunirea de fapte indestulatore, ce arata legemantul de fiatiuni si de rudenia intre un individ si familia din cari pretinde a face parte.

Cele mai de capetenia din aceste fapte sunt: Ca acel individ a purtat in tot d'auna numele parintelui, al carui fiu se pretinde a fi; ca tatal 'l a tratat ca pe fiul seu si a ingrijit in acesta cualitate, de cresterea, de intretinerea si stabilirea sa.

Ca a fostu recunoscutu in aceasta calitate in tot d'auna in societate.

Ca a fostu recunoscutu in aceasta calitate de catre familia.

Art. 295. -

Nimeni nu pote reclama o stare civile contraria acelei ce'i da titlul seu de nascere, si posesiunea de statu, conformu acestui titlu.

Si vice'versa, nimeni nu pote cotesta starea civile acelui ce are o posesiune de statu, conform titlului seu de nascere.

Art. 296. -

In lipsa de titlu si de posesiune de statu statornica ori daca copilul a fostu inscrisu, sau sub nume mincinose, sau ca nascut din tata si mama necunoscuti, dovada filiatiunii se pote face prin marturi.

Cu tote acestea dovada acesta nu pote fi priimita de cat atunci cand esiste un inceput de dovada inscrisu, oru cand presumtiunile sau indiciele cele resulta din fapte constanti sunt de o ast'fel de gravitate, in cat sa se pota priimi admiterea dovedii prin marturi.

Art. 297. -

Inceputul de dovada inscrisu resulta din titlul de familia, registre si hartii casnice ale tatalui sau ale mamei, din acte publice sau chiar private emanate de la una din partilece figureza in contestatiune sau cari ar ave vre un interesu in cestiune daca ar fi fostu in vieta.

Art. 298. -

Dovada contraria se va pute face prin tote mijlocele proprie de a statornici, ca reclamantul nu e copilul mamei ce pretinde ca are, sau, chiar fiind maternitatea dovedita, ca nu e copilulu barbatului mamei.

Art. 299. -

Tribunalile civili vor singure competente a hotari asupra reclamatiiloru privitore la starea civile.

Art. 300. -

Actiunea criminale in contra unui delict pentru suprimarea starei civili, nu va pute incepe de cat dupe ce s'a dat otarirea definitiva asupra cestiunii starei civili.

Art. 301. -

Actiunea pentru reclamarea starei civile, este neprescriptibila in privirea copilului.

Art. 302. -

Actiunea pentru reclamarea starei civili nu se va pute porni de catre mostenitorii copilului, cari n'au reclamat, de cat cand acesta ar fi murit minor sau in terminu de cinci ani dupe implinirea etatii majori.

Art. 303. -

Mostenitorii vor urmari actiunea deschisa de catre copil afara numai daca acesta se va fi lepadat formal sau ar fi lasat sa treca trei ani fara a o mai urmari insusi, socotindu'se de la cel din urma act de procedura.

CAPITOLUL III Despre copiii naturali

SECTIUNEA I Despre legitimarea copiiloru naturali

Art. 304. -

Copiii nascuti sau conceputi afara din casatoria se vor pute legitima prin casatoria, facuta dupe nascere intre tatal si mama loru, cand acestia 'i vor fi recunoscut chiar prin actulu loru de casatorie.

Art. 305. -

Legitimarea se pote face chiar in folosul copiiloru incetati din viata cari au lasat dupe dinsii descendinti si atunci acestia se bucura de efectele ei.

Art. 306. -

Copiii legitimati prin casatoria urmata dupa nascerea loru vor ave eleasi drepturi ca si cum ar fi fostu nascuti din acesta casatorie.

Art. 307. -

Cercetarea paternitatii este oprita. La casu de rapire, cand epoca rapirei va corespunde cu acea a zamislirii copilului, rapitorului va pute fi declarat dupa cererea partiloru interesate de parinte al copilului.

Art. 308. -

Cercetarea maternitatii este priimita.

Copilulu ce 'si va reclama pe mama sa va fi dator a dovedi el este acelasu copilu pe cari ea l'a nascutu.

Nu va fi priimit a dovedi acesta prin marturi, de cat numai atunci cand va fi inceputu de dovada inscrisu.

TITLULU VIII Despre adoptiune

CAPITOLUL I Despre adoptiune

SECTIUNEA I Adoptiunea si efectele sale

Art. 309. -

Nu se pot adopta de cat personele de ambe secsele, si cari la epoca adoptiunii nu vor ave nici copii nici descendinti legitimi; pe linga acesta trebue sa fie cel putinu opt'spre'dece ani mai mare de cat acela pe cari 'si propunu a adopta.

Art. 310. -

Nimeni nu pote fi adoptatu de mai multe persone afara de numai doi consorti.

Unu sotu nu pote adopta fara consimtimentulu celui altu sotu.

Art. 311. -

Candu parintele si mama adoptatului sau numai unulu din ei este in vieta si daca adoptatulu n'au implinitu douedeci si cinci ani, elu este datoru a aduce consimtimentulu datu la adoptiune la parintii sei, sau la acela din ei cari traesce.

In casu candu adoptatulu n'are parinti se va cere consimtimentulu tutorelui.

Art. 312. -

Adoptiunea va da celui adoptatu numele (de familia) adoptatorului pe cari'lu va adaugi la adveratulu seu nume, putendu inse pune numele de familia alu adoptatorului si inainte de adeveratulu seu nume de familia, daca astu'felu va urma tocmela.

Art. 313. -

Celu adoptatu va remane in familia sa firesca, in cari 'si pastra si tote drepturile sale; cu tote acestea casatoria este proprita:

Intre adoptatorul cu celu adoptatu si descendintii acestuia.

Intre copiii adoptivi ai aceluiasi individu.

Intre celu adoptatu si copiii ce aru pute ave mai in urma adoptatoriului.

Intre celu adoptatu si sotiulu adoptatoriului precum si intre adoptatoru si sotulu celui adoptatu.

Art. 314. -

Indatorirea naturala ce va continui a esiste intre celu adoptatu si tatalu si mama sa de a'si da unulu acestuia alimente, in casurile otarite de lege, va ave aceiasi urmare intre adoptatoru si celu adoptatu, unulu catre altulu.

Art. 315. -

Celu adoptatu nu va dobindi nici unu drept de mostenier asupra bunuriloru rudeloru adoptatoriului dar va ave asupra mostenirei adoptatorului aceleasi drepturi ca si copiii nascuti din casatorie, chiar daca in urma adoptiunei s'aru nasce asemenea copii din casatoria.

Art. 316. -

Murindu adoptatulu, fara descendinti legitimi, lucrurile date lui de catre adoptatoriu prin daru asu prin mostenire, ce se voru gasi in natura in vremea mortii adoptatului, se voru intorce la adoptatoru, sau la descendintii sei, cu indatorirea de a contribui la datorii, si fara prejuditiului drepturiloru unoru a treia persone.

Prisosulu bunuriloru adoptatului va fi alu parintiloru sei firesci, si acestia se voru esclude totu'dea'una, pentru obiectele specificatu in acestu articolu, pe toti mostenitorii adoptatorului afara de descendintii sei.

Art. 317. -

Daca traindu adoptatoriulu, si dupe mortea adoptatului, copiii sau descendintii lasati de acesti din urma, voru muri si ei fara posteritate, adoptatorulu va mosteni lucrurile date de dansulu, dupe cum s'a disu in art. precedente, dara acestu dreptu se va margini numai la persona adoptatoriului si nu se va transmite si la mostenitorii sei, chiar de aru fi descendintii directi.

SECTIUNEA II Despre formele adoptiunii

Art. 318. -

Persona ce'si va propune de a adopta si aceia ce va voi a fi adoptata se voru infacisa la tribunalulu domiciliului adoptatoriului spre a face inscrisu declaratiune ca acesta este cu consimtimentul amendorora.

Art. 319. -

Tribunalulu, dupe ce va lua sciinte trebuinciose, se va trage in camera de consiliu si va verifica:

1. De sunt indeplinite tote conditiunile cerute de legi;

2. daca persona cari voiesce a adopta se bucura de o buna reputatiune.

Art. 320. -

Dupe ce procurorulu 'si va da conclusiunile, tribunalulu printr'unu procesu verbale motivatu va otari in acesti termini: "se incuviinteza, sau nuse incuviinteza adoptiunea".

Art. 321. -

In terminu de o luna de la data otarirei tribunalului, acesta otarire va fi supusa, dupe cererea partei celei mai staruitore, curti de apelu, cari va urma in acelasi timpu ca si tribunalulu de prima instanta, si va pronunta printr'unu procesu verbale nemotivatu:

" Otarirea e confirmata, sau otarirera e reformata. Prin urmare se incuviinteza sau nu se incuviinteza adoptiunea."

Art. 322. -

Ori'ce otarire a curtei apelative, cari va incuviinta o adoptiune se va ceti in sedinta publica si se va afiga la locurile unde curtea va gasi de cuviinta.

Art. 323. -

In cele trei luni dupa darea otarirei, adoptiunea se va inscrie, dupe cererea uneia sau a alteia din parti, in registrulu acteloru civili alu locului unde 'si va ave domiciliulu adoptatorulu.

Acesta inscriere se va face dupa o copia legalisata a otarirei curtii apelative; si adoptiunea va ramane fara efectu, de n'a fostu inregistrata in aretatulu terminu.

Art. 324. -

Daca adoptatoriulu aru muri, dupe ce s'a depusu la tribunal actulu cari constata vointa sa de a adopta si mai inainte de a se da otarirea de catre tribunal se va urma cu procedura inainte si adoptiunea se va priimi, de se va gasi cu cale.

Mostenitorii adoptatoriului, voru pute, de voru crede ca adoptiunea nu pote fi priimita, a da procurorelui ori ce memoriu si observatiuni atingatore de acesta adoptiune.

TITLULU IX Despre puterea parintesca

Art. 325. -

La ori ce versta copilulu este datoru sa onoreze si sa respecteze pe tatalu si pe mama sa.

Art. 326. -

Copilulu ramane sub a loru autoritate pana la majoritate sau emancipare.

Art. 327. - Reviste (1)

In timpulu casatoriei tatalu singuru esercita acesta autoritate.

Art. 328. -

Copilulu nu pote parasi casa parinteasca fara voia tatalui seu.

Art. 329. -

Tatalu cari va ave motive de nemultumire forte grave asupra purtarii copilului seu va ave urmatorele mijloce de indreptare.

Art. 330. -

Daca copilulu are mai putinu sese'supra'dece ani tatalu ilu va pute pune in o casa de arestu pentru o luna celu multu dreptu cari presedintele tribunalului de districtu dupe cererea tatalui, va trebui a elibera ordinulu de arestare.

Art. 331. -

De la virsta de sese'supra'dece ani pina la majoritate, sau emancipatiune, tatal va pute numai sa cera arestarea copilului seu pe timp cel mult de sese luni, adresandu'se pentru acesta la presedintele tribunalului cari, dupa ce se va intelege cu procurorul, va libera sau va refusa ordinea de arestare, si liberand ordinea de arestare va pute scurta terminul arestarei cerut de tata.

Art. 332. -

In ambe aceste csuri nu se va face nici o procedura inscris si nici o formalitate judecatoresca, afara numai intru cat privesce ordinea de arestare cari nu va coprinde motivele pentru cari el s'au dat; tatal va fi numai dator de a subscrie indatorirea de a plati tote cheltuelile si de a da arestatului alimentile cuviinciose.

Art. 333. -

Tatalu pote scurta ori cand va voi trminul arestarei de ei reclamat in casurile prevedute de precedentile trei articole. Daca dupe esirea copilului din arest el va face din nou alte necuviinte, arestarea lui se va pute ordona din nou, cu modul prevedutu in articolele precedenti.

Art. 334. -

Daca tatalu se va casatori din nou nu va pute aresta pe copilul seu din precedente casatoria, chiar de ar ave mai putin de sese'supra'dece ani, de catu conformandu'se celoru prescrise de art. 331.

Art. 335. -

Mama veduva, cari nu se va fi maritat din nou nu va pute aresta pe fiiul ei, de catu cu concursul a doue din cele mai aprope rude despre tata, si numai prin cerere adresata tribunalului conform art. 331.

Art. 336. -

Candu copilul va ave avere propria a lui, sau cand el va esercita vre o profesiune sau meseria, nu va pute fi arestat chiar de va ave mai putin de sese'supra'dece ani, de catu prin cerere adresata tribunalului conform Art. 331. Copilul arestat va putea adresa un memoriu procurorului generale pe langa curtea de apel. Acesta va ordona procurorului pe linga tribunalul de prima instanta ca sa cerceteze impregiurarile si va face apoi el insusi raport presedintelui curtii aplelative cari dupe ce va insciinta pe parinte si dupe ce va fi adunat tote sciintele putinciose, va pute revoca sau modifica ordinele de arestare liberata de Presedintele tribunalului de prima instanta.

Art. 337. -

Mama are drepturi de corectiune asupra copiiloru sei naturali, legalminte recunoscuti.

Art. 338. -

Tatal in timpul casatoriei, si, dupe desfacerea casatoriei, acel din doi soti remas in viata conserva dreptul de folosinta asupra averei copiiloru loru pina la virsta de douedeci ani deplini, sau pina la emanciparea loru, daca se va face inainte de acesta etate.

Art. 339. -

Dreptul acesta de folosinta impune urmatorele sarcini:

1. Sarcinele cari privescu pe usufructuari.

2. Alimentele, intretinerea si crescerea copiiloru, in proportiune cu averea loru.

3. Plata renteloru sau a dobindeloru capitaluriloru ce datorescu copiii.

4. Cheltuielele ingroparii si acele ale bolei din urma.

Art. 340. -

Acest drept de folosinta nu va ave loc pentru tatal sau mama, in contra careia se va fi pronuntat despartenia. Mama cari va trece in alta casatoria nu va mai ave acest drept de folosinta.

Art. 341. -

Dreptul de folosinta nu se va intinde asupra averei ce copiii aru pute castiga prin deosebita loru munca si industria precum nici asupra averei, ce s'ar fi dat prin donatiune sau legatu copiiloru, cu conditiune espresa ca tatal si mama sa nu se folosesca de ea.

TITLULU X Despre minoritate, despre tutela si despre emancipatiune

CAPITOLUL I Despre minoritate

Art. 342. -

Minor este acela cari nu are inca etatea de douedeci si unu ani impliniti, fie parte barbatesca fie parte femeesca.

CAPITOLUL II Despre tutela

SECTIUNEA I. Tutela tatalui si a mamei

Art. 343. - Reviste (1)

Tatal, in timpul casatoriei, administreza averea personale a copiiloru sei minori da seama despre fondul si veniturile averei, asupra careia n'are dreptulu de folosinta. Da seama numai despre fondul averei asupra careia legea 'i da dreptul de folosinta.

Art. 344. -

Dupa mortea unuia dintre soti tutela asupra minoriloru copii revine de drept sotiului remas in viata.

Art. 345. -

Tatal pote sa orinduiasca un consiliu ingrijitor pe linga remasa in vieta mama a copiiloru, in cari casu ea nu va pute face nici un act atingator de tutela, fara scirea si invoirea consiliarului.

Art. 346. -

Mama nu este indatorata a fi neaparat tutrice. La intimplare candu nu va priimi tutela este datore a face declaratiune la tribunal in ei, dile dupe mortea sotului, si a indeplini datoriile tutel patru'deci pina cand se va orandui unu tutore dupe formele prescrise de lege.

Art. 347. -

Daca mama tutrice va voi a trece in a doua casatoria este datore mai 'nainte de a se casatori, a cere de la judecatoria competent adunarea consiliului de familia ca acesta sa otareasca de se cuvine a se lasa totu asupra ei tutela sau nu; in lipsa acestei formalitati ea va perde de drept tutela, si noul ei sotu d'impreuna cu dinsa voru fi respudetori solitari pentru tote urmarile tutelei ce ea a tinut in contra legei.

Art. 348. -

Cand consiliul de familia, adunat dupe lege, va lasa tutela asupra mamei, ce voesce a trece in a doua casatorie, elu atunci va trebui sa numesca ca tutore pe celu de al doilea barbat cari, impreuna cu sotia sa, vor fi respundetori solidari despre administrarea acelei tutelei;iar cand barbatul de al doilea nu va dori sa fie cotutore, atunci nici femeia nu va pute fi tutrice si consiliul familiei va alege alt tutore.

SECTIUNEA II Despre tutela numita de tatal sau muma

Art. 349. -

Dreptul personal d'a alege, prin testament sau prin un act autentic, un tutore rudenie sau strein nu'l are de catu celu din urma dintre parinti, cari inceteda din viata.

Art. 350. -

Mama casatorita din nou careia nu i s'a lasat tutela fiiloru din insotirea d'anteiu nu pote sa rinduiasca tutore asupra loru.

Art. 351. -

Cand mama cea din nou casatorita, careia i s'a lasat tutela aru orindui, prin testament, unu tutore pentru copii din casatoria de mai 'nainte, acea orinduire nu se va tine in sema de catu numai cand va fi intarita de catre consiliulu de familie.

SECTIUNEA III Despre tutela ascendentiloru

Art. 352. -

Cand celu din urma dintre parinti cari va inceta din vieta n'a ales tutore asupra minoriloru sei copii, tutela revine, da dreptul, bunului dupe tata, iar in lipsa acestuia bunului seu dupa muma si asia suindu'se dupa spite, ast'felu ca ascendentii dupe tata sa fie totul dauna preferati inaintea ascendentiloru, in aceeasi linie dupe muma.

Art. 353. -

Daca, in lipsa bunului dupe tata si a bunului dupa muma a minoriloru, s'ar aflat doi ascendenti de un grad mai sus carora se cuvine tutela, si cari amandoi ar fi din linia despre tata a minorului, atunci tutela revine de dreptul aceluia cari s'a gasi a fi bunul dupe tata al tatalui minorului.

Art. 354. -

Daca o asemenea concurinta s'ar gasi intre doi buni al doilea din linia dupe muma, numirea se va face de catre consiliul de familia, cari va fi inse datoru a alege pe unul din acei ascendenti.

SECTIUNEA IV Despre tutela aleasa de catre consiliul de familia

Art. 355. -

Cand unu copil minor si neemancipat ar remane fara tata si fara muma, far tutore ales de catra tatalu sau muma sea, si fara ascendenti de secsu barbatescu, precumu si la intamplare candu tutorele, fiind unul din cei pomeniti mai sus, s'ar gasi sau in starea eclusiunei de cari se va vorbi mai jos, sau dupa lege aperat de tutela, atunci consiliul de familia va ingriji pentru numirea unui altu tutore.

Art. 356. -

Consiliul familiei se va aduna sau prin cererea si staruinta ori carii din rudeniile minorului, sau a creditoriloru lui, sau a altor parti interesate, sau din officiu, prin ingrijirea judecatoriei competinte.

E liberu ori'cari a da de scire tribunalului despre causele ce reclama numirea unui tutore.

Art. 357. -

Consiliul de familia se va compune celu putinu de cinci rude, din cari trei vor fi despre partea tatalui, si doue despre partea mamei, iaru candu despre partea unui din parinti nu aru fi rudenii, ca sa se pote indeplini acest numeru, lipsa sa se indeplinesca cu rude de partea celuialtu parinte, padindu'se rinduiala d'a se preferi totu de'unu cele mai de aprope rudenii despre fie'cari linia. Rudenia se va preferi inaintea afinelui (cuscru) de acelasi gradu si, intre rudeniile de asemenea gradu celu mai in virsta se va preferi.

Art. 358. -

Fratii buni (aceda frati de un tata si mama) ai minorului si barbatii suroriloru bune sunt de dreptu membri ai consiliului de familia, fara a fi marginit numerul loru, de vor fi inse mai putini la numer de catu cinci alte rudenii vor fi chiamate spre completarea consiliului.

Art. 359. -

Cand din districtul unde s'a deschisu tutela nu se vor gasi rudenii de aprope, in numeru indestulatoru, spre completarea consiliului, atunci tribunalul districtului va chiama pe rudele cele mai aprope al mortului din cuprinsul terei; iar la casu de necompletarea consiliului cu rudele cele mai de aprope ale mortului, atunci se vor chiama alte persone dintre cetatianii din aceeasi comuna, cunoscuti ca au avut legatura de amicia ne'intrerupta cu tatal sau mama minoriloru.

Art. 360. -

Tribunalul va pute, chiar in casul cand se gasesce in coprinsul districtului un numer indestulatoru de rudenii sau afini (cuscri) pentru a forma consiliului de familia,sa chime pe alte rudenii, mai apropiate in gradu sau totu de acelasi gradu ca si rudeniile si afinii presinti, domiciliate in alte districte, pentru a forma sau a completa consiliul familiei.

Art. 361. -

Terminul pentru intrunire sa va regula de catre tribunal in di anume otarita, potrivit cu apropierea sau departarea locuintei personeloru ce au a fi chiamate.

Art. 362. -

Rudeniile, afinii sau amicii adunati ast'felu vor fi datori a merge in persona, sau a fi infatisati fie'cari de procuraturi anume si inadins randuiti pentru acesta. Un procuratore nu pote infatisa mai multu de cat o singura persona.

Art. 363. -

De va urma legiuita aperare din partea chiamatiloru, si de se va gasi de cuviinta ori a se astepta membrii ce lipsescu, ori a se indeplini cu alte persone, la un asemenea casu, precum si la ori cari altul cand interesul minorelui ar cere, tribunalul va pute otari adunarea pentru o alta di.

Art. 364. -

Ori ce ruda, cuscru sau amicu, convocatu, si cari, fara scusa legitima, nu va veni la adunare, se va supune la o amenda cari nu va trece peste doue sute lei si se va pronunta de catre tribunal fara apel.

Art. 365. -

Consiliul de familia, format dupa lege, se va aduna la tribunalul judetului, sau aiurea unde va decide presedintele tribunalului; aflarea de fatia a cinci membri celu putin este obligatoria spre a pute pasi in lucrare.

Art. 366. -

Consiliul se va preside de catre celu mai in virsta din membrii presenti. Chibsuirile se vor incheia dupa majoritatea voturiloru, adica celu putin cu un glas mai mult peste jumetatea glasurilorupersineloru aflate de fata, intelegendu'se ca numerul personeloru de fata sa fie tot de'una fara sotu.

Art. 367. -

Spre a nu se compromite interesele minoriloru prin intardiere, cand consiliul de familia, convocatu dupa lege, nu se va aduna in terminul prescris, afara de casul aratat de art. 373, tribunalul districtului va pasi cu lucrarea din officiu, si va indeplini datoria ce are consiliul de familie dupa lege, aratand acesta anume in jurnalul ce se va incheia. Dupa o asemenea lucrare, ori ce propunere s'ar face din partea consiliului de familia nu va fi primita.

Art. 368. -

La tote intamplarile de mai sus aratate, tribunalile de judete sunt datore, sub a loru respundere, a se ingriji spre indeplinirea la vreme a legiuiteloru formalitati, spre a nu se vatema interesele orfaniloru, remaindu ele respundetore pentru ori ce incuviintare a ne'legaliloru mesuri propuse de consiliul familiei, si membri consiliului vor fi respundetori pentru frandulosele lucrari din partele, prin cari s'ar cansa paguba pupilului.

Art. 369. -

Tutela este o insarcinare personale cari nu pote trece la mostenitorii tutorelui. Acestia vor fi numai respundetori despre administrarea acei tutele, si daca voru fi majori, vor fi datori a continui cu tutela pina se va numi alta.

SECTIUNEA V Despre causele cari apera de tutela

Art. 370. -

Potu sa se apere de tutela personele cari facu parte din cleru; cei ce se afla in serviciul publicu, si cei cari au o ocarmuire superiore in ramurele ce le sunt incredintate precum:

a) Ministrii.

b) Membrii curtii de casatiune.

c) Membrii consiliului de Stat.

d) Presedintii tribunaleloru si curtiloru.

e) Prefectii.

f) Sub'Prefectii.

g) Drectorii ministereloru.

h) Directorii prefecturiloru.

i) Grefierii.

l) Militarii in serviciu.

m) Directorii de diferite service publice.

n) Cei trimisi in misiune in teara streina, si toti cei cari au o functiune publica in altu districtu de catu acela unde se deschide tutela.

Art. 371. -

Cu tote acestea cei ce au primitu tutela, aflandu'se in serviciile mai sus atatate, nu vor fi in urma ingaduiti a se lapeda de dinsa din causa aceloru servicie.

Art. 372. -

Iar la din contra avei cari ar fi intratu in unulu din serviciele mai susu aratate, in urma primirei unei tutele vor pute, daca nu voescu a tine acea tutela, se cera in terminu de o luna adunarea consiliului de familia, spre a alege unu altu tutore in locule.

Art. 373. -

Totu acelu ce nu este nici ruda nici afinu (cuscru) cu pupilul, nu pote fi silitu a primi tutela fara vointa sa, afara de casulu candu in totu cuprinsulu districtului unde este domiciliat minorele, nu se afla nici o ruda sau afinu in stare de a'l administra tutela.

Art. 374. -

Personele in virsta de sese'deci si cinci ani, potu a se apera de primirea tutelei; iar acela ce ar fi fostu numitu tutore, mai 'naite de acesta virsta, va pute la septe'deci ani se cera lapedarea sa din tutela.

Art. 375. -

Personele unei infirmitati grave, legalmente dovedite, sunt aperate de tutela; daca acea infirmitate li s'a intimplatu in urma primirei vre unei tutele, potu cere desarcinarea loru.

Art. 376. -

O tutela primita este pentru aceeasi persona o legiuita aperare de a nu primi si o a doua tutela.

Art. 377. -

Cei ce au cinci copii legiuiti sunt aperati de ori cari tutela streina; copiii morti nu vor fi numerati, de actu numai candu si acestia voru fi lesatu copii vii.

Art. 378. -

Copiii nascuri in cursulu duratei tutelei nu potu fi causa spre a se cere desarcinarea din tutela.

Art. 379. -

Daca tutorele alesu este fata la deliberarea consiliului de familia, cari pune asupra lui sarcina tutelei, elu este datoru indata ce propue, spre aperarea sa, ori cari din imprejurarile mai susu aratate, iar ne'fiindu fata va fi datoru in 15 dile celu multu, dupa ce i se va face cunoscuta numirea sa, se impartasesca tribunalului cuvintele aparerai sale; iar nepadin daceste formalitati nu va fi in urma primitu a mai face propuneri de aperare.

Art. 380. -

Candu tribunalulu districtului va cunosce ca imprejurarile de aperare propuse de alesu tutore, nu au fiinta loru, 'lu va indatora a primi tutela.

In totu casulu insa, pina la decisiunea tribunalului, ori cari ar fi acea decisiune, va fi datoru a administra provisoriu tutela.

Art. 381. -

Daca va isbuti a remane aperatu de tutela, aceia cari se vor fi impotrivitu aperarei, pot fi condamnati la despagubiri.

Daca nu va fi aperat, va fi insusi condamnat la cheltuieli.

Art. 382. -

Acel carii, fara a infatisa legiuite cuvinte de aperare si dupa formele prescrise de lege, nu voru voi a primi carmuirea unei tuteli ce li s'a oferitu dupa legi, vor fi respundetori de tote pagubele cansate prin refusulu loru in averea minorului.

SECTIUNEA VI Despre necapacitatea, esclusiunea si destituirea din tutela

Art. 383. -

Nu potu fi tutoru nici membri unui consiliu de familia:

1. Minorii, afara de tatalu si mama.

2. Interdisii.

3. Femeile, afara de mama si de femeile ascendenti.

4. Toti aceia cari insii, sau al caroru tata si mama au cu minorulu unu procesu in cari este conpromisa starea civile a acestui, sau averea lui, sau o parte insemnata din ea.

Art. 384. -

Osinda la o pedepsa criminale aduce cu sine de dreptu esclusiunea de la tutela, precum si destituirea din o tutela primita mai dinainte.

Art. 385. -

Sunt asemine opriti de a fi tutori si destitutori:

1. Personele cu purtare rea in deobsce cunoscuta.

2. Personele cari dau dovedi de rea credinta sau necapacitate in indeplinirea sarcinei de tutore.

Art. 386. -

Veri cari va fi esclusu s'au destituitu din o tutela, nu mai pote fi nici o data membru la vre unu consiliu familia.

Art. 387. -

Destituirea tutorelui se va face de catre consiliulu de familia, convocatu fiindu elu de tribunalu.

Tribunalulu nu va pute refusa convocarea consiliulu de familia, cand cererea de convocare se va face formalu de catre unulu sau mai multe rude sau afini ai minorului, pina la gradulu de veru primaru, sau mai de aprope spita.

Art. 388. -

Incheierea consiliului de familia, prin cari se va pronunta escluderea sau destituirea tutorelui, va trebui a fi motivata, si data dupa ce se va fi chiamatu si ascultatu inaintea lui tutorele. Daca tutorele nu va fi conformatu chiamarii, escluderea sau departarea se va incheia de consiliu si in lipsa.

Art. 389. -

Daca tutorele se va multumi cu escluderea sau departarea lui, atunci se va numi altu tutore cari va intra indata in functia sa.

Daca va urma plangere din partea tutorelui, asupra escluderei sau destituirei sale, pina in cinci dile celu multu de cand i se va fi incunosciintatu escluderea sau destituirea, candu ea s'ar fi incheiatu in nefiinta lui, tribunalul va otari de urgenta asupra plangerei remaindu dreptulu de apelatiune, in casu de nemultumire, atatu rudeloru sau afiniloru cari au provocatu escluderea sau destituirea, catu si tutorelui.

Din momentulu cand tribunalulu va incuviinta escluderea sau destituirea tutorelui, acesta va fi suspendu si se va numi o alta persona ca tutore provisoriu.

SECTIUNEA VII Despre administratiunea teritoriloru

Art. 390. -

Tutorele va purta grija de persona minorului si'lu va representa in tote actele civili, elu va administra bunurile minorului ca unu bunu parinte de familia, si va fi respundetoriu pentru daune interese ce s'ar pute intampla din reua loru administrare; elu nu pote nici a cumpara bunurile minorului, nici a le lua in arenda, nici a primi cesiunea a vre unul dreptu sau a vre unei creante in contra pupilului seu.

Art. 391. -

Consiliulu familiei, sau in lipsa acestui tribunalulu tinutulu va regula facerea catagrafiei averii minorelui, spre a o incredinta tutorelui numitu, fara de cari tutorele nu va pute intra in functiune.

Art. 392. -

La ori ce intimplare cari motiveza dupa legi numirea unui tutore, tribunalulu districtului unde se institue tutela, va numi indata unu delegatu, cari in unire cu procurorulu voru pune indata sigiliulu pe tote lucrurile minorelui, si voru incheia jurnalu; un esemplaru se va depune la tribunalu sub'scrisu de cei ce au fostu fata la punerea sigilieloru; in casu de a fi si rudenii de fatia, sa se chiame si dinsele sa puna sigiliele loru si in lipsa de rude, sa se chiame din cetatenii cei mai bine notati ca sa fie presenti la acesta operatiune.

Art. 393. -

Redicarea sigilieloru se va face dupe aceleasi forme ca si punerea loru, prin incheiere de jurnal.

Art. 394.

Tribunalulu districtului, indata dupa savirsirea lucrarii cuprinse in articolile de mai susu, este dator se convoce consiliulu de familia spre a numi tutore.

Art. 395. -

In urma lucrariloru prescrise la art. 402, 403 si 404, delegatulu tribunalului, insotitu de procuroru si de tutore, vor catagrafisi averea minorelui, si o voru incredinta tutorelui prin unu jurnalu cari se va sub'scrie de acesta.

Daca minorele datoreste ceva tutorelui, acesta va trebui sa declare aceasta in inventariu, sub pedeapsa de a perde creanta sa, si acesta se va face dupa recuisitiunea procurorului sau a delegatului tribunalului mentionandu'se si in jurnalu.

Art. 396. -

In curgere de o luna de la facerea inventariului, tutorele va vinde prin licitatiune, cari se va face prin indeplinirea tuturoru formalitatiloru la tribunalu, tote averile miscatore afara de acele pe cari consiliulu familiei l'ar fi autorisatu a le pastra in natura.

Art. 397. -

Tatalu si mama, in catu timpu au folosinta legale a bunuriloru minorelui, sunt scutiti de a vinde averea miscatore, daca ei preferescu a o pastra si a o restitui in natura.

In acestu casu ei voru face, cu cheltuielile loru, o estimatiune drepta prin unu espertu, cari se va numi de tribunalu, dupa ce va depune juramentu.

Art. 398. -

La inceperea ori carii tutele, afara de aceea a tatalui si a mamei, consiliulu de familia va regula, dupa starea averei, suma catu s'ar socoti de cuviinta pentru cheltuielile minorului cele de peste anu, precum si cheltuielile administratiunei averii; acelasu actu va cuprinde anume daca tutorele este imputernicitu ca, in lucrarea sa, sa fie ajutatu de unulu sau de mai multi administratori si procuratori cu lefaacestia voru gersub respunderea tutorelui.

Art. 399. -

Consliulul familiei va otari suma, din escedentele venituriloru asupra cheltuieliloru, de la cari va incepe pentru tutore obligatiunea de a o da cu dobinda; o asmine intrebuintare urmeza a se face prin asigurare cu garantia potrivitu legiloru si in sorocu de sese luni, dupa espirarea carui terminu tutorele va fi obligatu a plati dobinda pentru sumele neintrebuintate, de nu va dovedi ca'ia fostu cu neputinta a intrebuinta acele sume.

Art. 400. -

Daca tutorele n'a facutu a se determina de consiliulu de familia suma la cari incepe pentru dinsulu obligarea de a o intrebuinta, elu va fi dator dupa trecerea terminului espresu prin art. precedenta parti dobindile pentru ori ce suma neintrebuintata, ori catu de mica ar fi acesta.

Art. 401. -

Tutorele fie chiar tatal sau mama nu pote lua imprumutu pentru minore, nici a ipoteca, nici a instreina averile lui cele miscatore, mai inainte d'a fi imputernicitu de catre consiliulu de familia; o asa imputernicire nu se va pute da de catu pentru causa de mare nevoie, sau de unu folosu inveredatu; la intimplarea dinteiu consiliul de familia nu va da imputernicirea sa, de catu numai dupa ce se va constata prin o socotela in scurtu infatisata de tutore cumca banii, lucrurile miscatore si veniturile minorelui sunt ne'indestulatore;consiliulu familiei va insemna in tote casurile anume averile nemiscatore, cari aru trebui sa se venda mai anteiu, precum si conditiunile ce ar socoti mai avantagiose pentru vendarea loru.

Art. 402. -

Otaririle consiliului de familia atingatore de acestu obiectu, nu se voru pune in lucrare de catu dupa ce tutorele va fi cerutu si dobanditu aprobarea tribunalului cari va decide in camera secreta, ascultandu si conclusiunile procurorului.

Art. 403. -

Vendarea se va face publica prin licitatiune in tribunalu in fiinta tutorelui si dupa ce se vor face legiuitele publicatiuni.

La casu candu vendarea nu s'ar pute face inaintea tribunalului, atunci elu va orindui pe unu judecatoru suplente sau pe sub'prefectu respectuvu spre a o seversi la fatia locului.

Art. 404. -

Formele cerute prin art. 401 si 402, pentru instreinarea bunuriloru minorelui, nu se vor aplica nici de cum la casulu cand o asemine vendare prin licitatiune va fi fostu ordinata prin o sentinta judecatoreasca, dupa cererea coproprietaru.

Insa in acestu casu licitatiunea nu se va pute face de cat dupa formele stabilite prin art. precedente; streinii vor fi ne aperatu admisi la licitatiune.

Art. 405. -

Tutorele nu se va pute primi, nici refusa o moscenire caduta minorelui, fara a ave mai anteiu autorisarea consiliului de familia; primirea nu se va face de cat cu beneficiu de inventariu.

Art. 406. -

La casu candu succesiunea refusata in numele minorelui nu s'a primitu de o alta persona, ea se va pute relua sau de tutore autorisatu prin o noua deliberatiune a consiliului de familia, sau de minore ajunsu la majoritate, insa in starea in cari succesiunea s'ar gasi la reluare, si fara a se pute ataca vendarile sau alte acte, cari s'ar fi facutu legiuitu in timpul vacante.

Art. 407. -

Donatiunea facuta unui minoru nu se pote primi de cat cu autorisatiunea consiliuluim de familia.

Ea va ave in privinta minorelui acelasi efectu ca si in privinta majorelui.

Art. 408. -

Nici un tutore nu va pute intenta actiune in numele minorului, avendu de obiectu unu dreptu asupra vre unui imobile, nici a incuviinta la o asemenea cerere facuta in contra minorelui fara autorisatiunea consiliului de familia.

Art. 409. -

Asemine autorisare va fi trebuitore tutorelui pentru facere de o impartela pornita in contra minorelui.

Art. 410. -

In ambe casurile art. precedenti tutorele va fi dator a consulta consiliul de familia in privinta mijloceloru de aperare.

Art. 411. -

O impartele atingatore de averea minorelui, ca sa pote ave averea legiuta, trebue sa se faca prin judecatoria, in urma unei pretuiri facuta prin esperti numiti de catre tribunal si dupa indeplinirea tuturor formeloru legiuite.

Art. 412. -

Espertii, dupa ce se vor depune juramentu inaintea presedintelui tribunalului sau a judecatorului cari'i tine loculu, ca 'si vor indeplini cu credinta misiunea, vor procede la divisiunea lucrului de impartela si formarea loturiloru, cari se vor trage la sorti in presenta unui membru alu tribunalului. Ori ce alta impartela se va considera ca nelegale.

Art. 413. -

Tutorele nu va pute precurma prin transigere pricini atingatore de interesul minorelui, de catu numai cu autorisatiunea consiliului de familia, si dupa avisulu a trei juris'consulti aratati de procurorulu tribunalului aprobatu de catre tribunal dupa ce va fi ascultat si conclusiunile procurorelui.

Art. 414. -

Tutorele, ce ar ave cuvinte de nemultumire insemnatore pentru purtarile minorelui, va pute sa arate plangerile sale consiliuluin de familia, si daca el va pute fi autorisatu de consiliu va pute cere punerea la poprela a minorelui coformu cu regulile stabilite la titlul IX. Despre puterea parintesca.

SECTIUNEA VIII Despre socotelile tutelei

Art. 415. -

Fie cari tutore este dator a da seama despre administratiunea sa.

Art. 416. -

Fie cari tutore, afara de tata si mama, si acestia numai pe timpulu catu au usufructu legalu asupra bunuriloru minorelui, este datoru in cursulu tutelei sale a arata in scris la tribunalul tinutal la finele fiecarui anu starea administratiunei sale, iar tribunalulu la intimplare candu tutorele este alesu de catra consililul de familie, va fi dator a impartasi mai anteiu copia intarita de starea acestei administratiuni consiliului de familia, carea avendu a face luari aminte asupra imprejurariloru tutelei, le va adresa tribunalului in termin de cinci supra dece dile, dupa primirea copiei; trecandu insa acestu terminu, atunci tribunalulu fara a mai astepta sus disele luari aminte va regula cele de cuviinta in privirea darei de sema din partea tutorelui.

Art. 417. -

Tutorele cari nu va depune in tribunal socotelile pina in cinci supra dece dile dupa finitulu anului, va pute fi esecutatu pentru predarea loru de catra tribunalu.

Art. 418. -

La esirea sa din tutela tutorele este datoru a da socoteli obscesci pentru tota durata tutelei sale; spre acestu sfarsitu elu este datoru a intocmi doue de o potriva esemplare cari trecend prin consiliulu de familia se voru supune tribunalului cu observatiunile ce va fi facutu, ramaindu tribunalului ale incuviinta sau nu, dupa imprejurari. Numai dupa predarea socoteleloru obscesci si incuviintarea loru de catra tribunal, se va considera tutorele desfacutu de tutela sa, fara jignirea dreptului reservatu pupilului devenitu majore de a cere seama tutorelui de administrarea tutelei.

Art. 419. -

Ori ce conventiune savarsita intre tutore si intre pupilulu ajunsu in majoritate, va fi fara taria, daca ea va fi fostu facuta inaintea espirarii unei luni de la desfacerea definitiva a tutorelui.

Art. 420. -

Daca, dupa socoteli, tutorele va remane datoru cu vre o suma minorelui, acea suma va purta dobinda din dioa chiar a inchierii socoteliloru tutelei.

Dobindile pentru sumele cu cari ar remane dator minorele catre tutore nu voru curge de cat din dioa dupa inchierea socotelliloru definitive in cari se va fi facut somatiune de plata.

CAPITOLUL III Despre emancipatiune

Art. 421. -

Minorele se emancipeda de dreptu prin casatoria.

Art. 422. -

Minorele chiar necasatoritu, va pute fi emancipat de catra tatalu seu, sau in lipsa tatalui, de catra mama sa cand va fi indeplinitu optu'spra'dece ani ai virstei sale.

Acesta emancipare se va face prin singura declaratiune a tatalui sau a mamei cari se va publica.

Art. 423. -

Minorele al carui tata si mama au incetat din vieta va pute asemine fi emancipatu, inse numai dupa ce va fi implinitu virsta de doue'deci ani, si daca consiliulu de familia va gasi de cuviinta.

In acestu casu emancipatiunea va resulta din deliberatiunea consiliului de familia, si din declaratiunea ce tribunalul d'impreuna cu consiliul de familia va fi facut in acelasu actu, ca minorele este emancipatu.

Incuviintarea emancipatiunii se va publica.

Art. 424. -

Daca tutorele nu va fi facutu nici o cerere de emancipatiune a minorelui, de cari s'a vorbitu, in art. precedente si daca una sau mai multe rude sau cuscri ai acestui minore in gradulu de veru primar, sau in grade mai de aprope, ilu vor gasi destoinicu de a fi emancipatu, vor pute cere de la tribunal de a convoca consiliul de familia ca se deliberede despre acesta emancipare.

Art. 425. -

Minorele emancipat va ave una curatore pana la etate majore, cari se va numide consiliulu de familia.

Art. 426. -

Socotela tutelei se va da emancipatului minore, in fiinta curatorelui seu.

Art. 427. -

Minorele emancipat nu va pute arenda sau inchiria nemiscatorea sa avere mai multu de catu pe cinci ani.

Elu 'si va stringe veniturile, va da chitanta de a loru primire, si va face ori ce actu privitor numai la o pura administrare a averei sale, intocmai ca unu majore, fara sa pota ataca aseminea acte in tote casurile in cari, nici majore fiindu, nu le ar putea ataca.

Art. 428. -

Nu va pute porni nici unu procesu privitor la vre o avere nemiscatore nici chiar d'a se apera, nici a primi, nici a redica capitaluri, nici a da chitanta pentru ele fara asistenta curatorului seu.

Art. 429. -

Minorele emancipat nu se va pute imprumuta sub'nici unu cuventu fara deliberatiune consililului de familia adeverita de tribunal dupa ce va da ascultare pe procuroru.

Art. 430. -

Nu va pute vinde, nici instraina vre unu lucru ne miscator, nici a face vre unu alt actu, de cat numai de acele privitore la o simpla administratiune fara indeplinirea formeloru prescrise pentru minorii neemancipati.

Obligatiunile de dansulu contractate prin cumparare sau prin alt mod, se voru reduce la preturile cuvenite candu vor fi peste mesura incarcate. Tribunalele la asemenea imprejurari vor lua in consideratiune averea minorelui, buna sau reua credinta a personeloru ce vor fi contractatu pe dinsulu, precum si folosulu sau nefolosulu aceloru cheltueli.

Art. 431. -

Ori cari minore emancipat, ale carui tocmeli se vor fi scadutu in virtutea art. precedente va perde beneficiulu emancipatiunei cari i se va redica cu padirea aceloruasi forme, cu cari i s'au si datu.

Art. 432. -

Din dioa in cari se va publica revocarea emancipatiunei minorului, minorele va intra din nou sub tutela, si nu va mai pute esi, pina la ajungerea sa la majoritate.

Art. 433. -

Minorele emancipat cari va face comerciu se socotesce ca major pentru faptele cate privescu la comerciulu seu.

TITLUL XI Despre majoritate, despre interdictiune si despre consiliulu judeciaru

CAPITOLUL I Despre majoritate

Art. 434. -

Majori se socotescu atatu barbatulu, catu si femeia cari au indeplinit doue'deci si unu ani; la acesta varsta fie'cari este capabile a face tite actele privitore la vieta civile, afara de restrictiunile prevedute la titlul casatoriei.

CAPITOLUL II Despre interdictiune

Art. 435. -

Majorele cari este in o stare obicinuita de imbecilitate, de smintela, sau de nebunia cu furia, trebue a fi interdisu, chiar si candu are intervale lucide.

Art. 436. -

Ori'ce ruda este primitu a provoca interdictiunea rudei sale. Asemine si unulu din soti in privinta celui altu.

Art. 437. -

In casu de nebunia cu furia, daca interdictiunea nu este provocata, nici de sotu, nici de rude, ea trebue sa fie provocata de procuroru, cari in casuri de imbecilitate sau de smintire, pote semine a o cere in contra unei persone, inse numai candu n'are nici sotu, nici sotia, nici rude cunoscute.

Art. 438. -

Ori ce interdictiune se va face catre tribunalul de prima instanta.

Art. 439. -

Faptele de imbecilitate, de smintire, sau de nebunia cu furia voru fi aratate prin scrisu; cei ce vor cere interdictiunea voru infatisa marturi si niscrisuri sprijinitore cererii loru.

Art. 440. -

Tribunalulu va ordona ca consiliulu de familia, fomatu dupa modulu determinat la Sectiunea IV a capitolului alu II de la titlu X. "despre minoritate, despre tutela si despre emancipatiune", sa 'si dea parerea asupra starei in cari se afla persona, a cariiinterdictiune se cere.

Art. 441. -

Aceia cari voru provocat interdictiunea nu vor pute face parte din consiliulu de familia; cu tote acestea, sotulu si sotiea, si copiii personei, chiar cerendinterdictiunea, voru pute fi admisi in consiliulu familiei, fara a lua parte la votu.

Art. 442. -

Dupa ce va primi parerea consiliului de familia, si opiniunea mediciloru competinti,tribunalulu va face interogatoriu piritului de nu va fi in stare a se infatisa in camera de chibduire, se va face la locuinta, de unulu din judecatori, insarcinatu cu acesta, insotitu de grefieru. In tote casurile procurorulu va fi fata de interogatoriu.

Art. 443. -

Dupa celu dinteiu interogatoriu, tribunalul va orendui, de va gasi de cuviinta, unu administratoru provisoriu spre a ingriji de persona si averea piritului.

Art. 444. -

Otarirea supra unei cereri de interdictiune, dupa ce s'au ascultatu partile, sau se voru fi chematu legalu, nu va pute fi data, de catu in sedinta publica.

Art. 445. -

De va respinge cererea de interdictiune, tribunalul va pute, dupa imprejurari, ordona, ca piritul sa nu mai fie liberu a plada, a se invoi, a se imprumuta, a primi unu capital, nici a da cuitanta de primirea lui, a instreina nici a ipoteca averea sa, fara asistenta unui consoliu, ce 'i va fi orinduitu prin acea otarire, la cari casu se va face publicatiune prin Monitoru.

Art. 446. -

In casu de apelatiune in contra otarirei de prima in stanta, curtea de apelu va pute, de va gasi de cuviinta, a supune la unu nuou interogatoriu persona in privinta carii s'a cerutu interdictiunea, sau a orindui unu judecatoru spre a face acelu interogatoriu.

Art. 447. -

Otarirea curtii de apelu sau a tribunalului de prima instanta cari va pronunta interdictiune sau numire aunui consiliu, va fi, dupa staruinta reclamantiloru, scosa afara, comunicata partiloru si inscrisa in registre. In terminu de dece dile vfi afipta in sala audientei, precum si publicata prin Monitoru.

Art. 448. -

Pronuntarea interdictiunei sau a numirei consiliului, isi voru ave efectele loru din dioa de candu s'a publicatu otarirea.

Tote actele facute in urma publicatiunii de interdictiune, sau fara asistenta consiliului judiciar voru fi de dreptu socotite ca fara fiinta.

Art. 449. -

Dupa mortea unei persone, actele sevirsite de ea nu voru mai pute fi atacate pentru motivu de smintire de minte, de catu in casulu candu interdictiunea acelei persone va fi fostu pronuntiata sau ceruta inaintea mortii sale, afara de casulu candu dovada smintirei mortii resulta chiar din coprinderea actului ce se ataca.

Art. 450. -

De nu va fi apelu in contra otarirei de interdictiune data de tribunalul de prima instanta, sau daca curtea de apelu va confirma acea otarire, se va orindui unu tutore interdisului, potrivitu reguleloru prescrise la titlulu de minoritate, tutela si emancipatiune; administratorul provisoriu va inceta din functunile sale, si va da socotela tutorelui, de nu va fi chiaru elu insusi tutore orinduitu.

Art. 451. -

Barbatulu este de dreptu tutore alu femeiei sale, candu va fi pusa sub interdictiune.

Art. 452. -

Femeia va fi tutrice barbatului seu interdisu, si in asemenea casu consiliul de familia va regula forma si conditiunele administratiunei, remaind femeiei dreptul a reclama inaintea tribunaleloru, de se va socoti nedreptatita prin regularea consiliului.

Art. 453. -

Nimeni, afara de soti, de ascendenti si de descendenti, nu va fi datoru a tine tutela interdisu mai multu de cinci ani. Dupa acestu terminu, tutorele va pute cere a fi inlocuitu, si cererea sa trebuie a fi priimita.

Art. 454. -

Interdisul se asemana cu minorele intru ceea ce privesce persona si averea sa; legile relative la tutela minoriloru se voru aplica si la tutela interdisiloru.

Art. 455. -

Veniturile unui interdisu trebuiescu a fi mai cu osebire intrebuintate spre a'i imbunatati sorta, si a'i grabi vindecarea potrivitu cu caracterulu bolei si dupa averea ce va fi avendu. Consiliulu de familia va pute otari ce trebuie sa fie ingrijitu in casa sa, sau de trebue sa fie asedat in vr'un stabiliment privat sau in vre unu spital.

Art. 456. -

Cand va sosi timpul de a se casatori copilul unui interdisu, destrea si tote cele'alte conventiuni privitore la stabilirea sau casatoria lui, se vor regula de catre consiliul de familia, dupa incuviintarea tribunalului cari va asculta conclusiunele procurorului.

Art. 457. -

Interdictiunea inceteda de odata cu causele ce au determinat'o; cu tote acestea nu se va pute pronunta desfiintarea ei de catu observandu'se formalitatile prescrise pentru a ei pronuntare, si interdisulu, nu va pute reintra in esercitarea drepturiloru sale de catu dupa ce se va pronunta si publica otarirea pentru a ei desfiintare.

CAPITOLUL III Despre Consiliele judeciare

Art. 458. - Reviste (1)

Se potu opri resipitorii de a plada, a face transactiuni, a se imprumuta, a priimi unulu capitalu si de a da cuitanta de priimire, de a instreina si ipoteca averea loru, fara asistenta unui consiliu oriduitu de tribunal. O asemenea oprire se va publica.

Art. 459. -

Oprirea de a lucra fara asistenta unui consiliu va pute fi provocata de catre acei ce au dreptulu de a provoca interdictiunea; cererea loru trebue a fi cercetata si judecata tot in acelasi chipu; acesta oprire nu se va pute desfiinta de cat observandu'se acelesi formalitati.

Art. 460. -

Nici o otarire in materia de interdictiune sau de numire de consiliu nu va pute fi data, sau de tribunalulu de prima instanta sau de curtea de apelu de cat dupa ce ministeriulu publicu isi va pronunta conclusiunile sale.

CARTEA II DESPRE BUNURI SI DESPRE OSEBITELE MODIFICATIUNI ALE PROPRIETATII

TITLUL I Despre distinctiunea bunuriloru

Art. 461. -

Tote bunurile sunt mobili sau immobili.

CAPITOLUL I Despre immobili

Art. 462. -

Bunurile sunt immobili sau prin natura loru, sau prin destinatiunea loru, sau prin obiectul la cari se aplica.

Art. 463. -

Fondurile de pamentu si cladirile sunt immobili prin natura loru.

Art. 464. -

Morile de vendu sau de apa, asedate pe stalpi sunt immobili prin natura loru.

Art. 465. -

Recoltele cari inca se tinu de radacini, si fructele de pe arbori, neculese inca, sunt asemenea immobili.

Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sunt mobili.

Art. 466. -

Arborii ce se taia devinu mobili.

Art. 467. -

Animalele ce proprietarul fondului da arendasului pentru cultura, sunt immobili pe cat timpu li se pastreda destinatiuna loru.

Art. 468. -

Obiectele ce proprietarul unui fond a pusu pe ele pentru serviciul si esploatarea acestui fondu sunt immobili prin destinatiune.

Ast'fel sunt immobili prin destinatiune cand ele s'au pusu de proprietarul pentru serviciul si espolatarea fondului:

Animalile afectate la cultura;

Instrumentele aratorie;

Semintele date arendasiloru sau coloniloru partiari;

Porumbii din porumbaria;

Lapinii tinuti pe linga casa;

Stupii cu roii;

Pescele din iazu (helestaie);

Tescurile, caldarile, alambicurile, ladile si vasele;

Instrumentele necesarie pentru esploatarea ferarieloru, fabriceloru de hartia si altor usine;

Paele si gunoiele;

Mai sunt immobili prin destinatiune tote efectele mobiliare ce proprietarul a asedat catre fond in perpetu.

Art. 469. -

Proprietarul se presupune ca a asedat catre fond in perpetu efecte mobiliare, cand aceste sunt intarite cu gipsu, varu sau cimentu, sau cand ele nu se potu scote fara a se strica sau deteriora sau fara a strica sau deteriora partea fondului catre cari sunt asedate.

Oglindile unui apartament se presupunu asedate in perpetu, cand parchetul pe cari ele stau, este una din broaseria camerii.

Acesta se aplica si la tablouri si la ornamente.

Statuele sunt immobili candu ele sunt asedate inadinsu, chiar cand ele s'ar pute scote fara factura sau deterioratiune.

Art. 470. -

Urloele sau tevile ce servescu pentru conducerea la un fond de pamentu, sau la vre o casa sunt immobili, si facu parte din propietatile la cari servescu.

Art. 471. -

Sunt immobili prin obiectul la cari se aplica: usufructul lucruriloru immobili, servitudinile, catiunile cari tindu a rivindica un immobile.

CAPITOLUL II Despre mobili

Art. 472. -

Bunurile sunt mobili prin natura loru, sau prin determinatiunea legii.

Art. 473. -

Sunt mobili prin natura loru corpurile cari se potu transporta de la un locu la altul, atat acele cari se misca de sine precum sunt animalele, precum si cele cari nu se pot stramuta din locu de cat prin o putere streina pecum sunt lucrurile neinsufletite.

Art. 474. -

Sunt mobili prin determinatiunea legii obligatiunile si actiunile cari au de obiectu sume esigibili sau efecte mobiliare actiunile sau interesele in companii de finance, de comerciu sau de industria, chiar si cand capitalul acestor companii consta in immobili.

Aceste actiuni sau interese se socotu ca mobili numai in privinta fie'carui din asociati, si pe cat timpu tine asociatiune.

Sunt asemenea mobili prin determinatiunea legei veniturile perpetue sau pe viata asupra Statului sau asupra particolariloru.

CAPITOLUL III Despre bunuri in raportul loru cu cei ce le poseda

Art. 475. -

Veri'cine pote dispune liberu de bunurile ce sunt ale lui, cu modificatiunile stabilite d

Bunurile cari nu sunt ale particolariloru sunt administrate, si nu pot fi instrainate de cat dupa regulele si formele prescrise anume pentru ele.

Art. 476. -

Drumurile mari, drumurile mici si ulitele cari sunt in sarcina Statului, fluviele navigabili si plutitore, termurile, adaugirile catre malu si locurile de unde s'a retrasu apa marii, porturile naturali sau artificiali, malurile unde tragu vasele si in deobste tote partile din pamentul Romaniei cari nu sunt propietate particulara sau sunt considerate ca dependintie a domeniului publicu.

Art. 477. -

Tote averile vacanti si fara stapeni, precum si ale personeloru cari moru fara mosteniri sunt lapedate, sunt ale domeniului publicu

Art. 478. -

Portile, zidurile, santurile, intariturile pieteloru de resbel si ale fortereteloru, facu si ele parte din domeniul publicu.

Aceste lucruri reint in comerciul cand nu mai servescu la usulu publicu.

Art. 479. -

Pote ave cineva asupra bunuruloru, sau in dreptul de propietate, sau in dreptu de folosinta, sau numai servitute.

TITLUL II Despre proprietate

Art. 480. -

Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dipune de un lucru in modu esclusivu si absolut, inse in limitele determinate de lege.

Art. 481. -

Nimeni nu pote fi silit a cede proprietatea sa, afara numai pentru causa de utilitate publica si primind o drepta si prealabile despagubire.

Art. 482. -

Proprietatea unui lucru mobile sau immobile da dreptu asupra tot ce produce lucruri si aspra tot ce se unesce, ca accesoriu, ca lucrul intr'un modu naturale sau artificiale. Acestu dreptu se numesce: dreptu de accesiune.

CAPITOLUL I Despre dreptulu de accesiune asupra celoru produse de lucru

Art. 483. -

Fructele naturali sau industriali ale pamentului,

- Fructele civili,

- Sporulu animaleloru (prasila),

- Se cuvinu proprietarului in puterea dreptului de accesiune.

Art. 484. -

Fructele produse din vre un lucru nu se cuvn proprietarului de cat cu indatorire din parte'i de a plati semanaturile, araturile si munca pusa de altii.

Art. 485. -

Posesorele nu questiga proprietatea fructeloru de catu candu posede cu buna credinta; la casulu contrariu elu este datoru de a inapoia productele, impreuna cu lucrulu, proprietarului cari 'lu revindica.

Art. 486. -

Posesorele este de buna credinta candu posede ca proprietaru in puterea unui titlu translativu de proprietate, a carui viciuri nu'i cunoscute.

Art. 487. -

Elu inceteza d'a fi cu buna credinta din momentulu candu aceste viciuri ii sunt cunoscute.

CAPITOLUL II Despre dreptulu de accesiune asupra celoru unite
si incorporate de lucrulu

Art. 488. -

Totu ce se unesce si se incorporeza cu lucrulu se cuvine proprietarului lucrului potrivitu reguleloru statornice de mai josu.

SECTIUNEA I Despre dreptul de accesiune relativu la lucrurile immobili

Art. 489. -

Proprietatea pamentului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui.

Art. 490. -

Proprietarulu pote face asupra pamentului tote plantatiunile si cladirile ce gasesce de cuviinta, afara de esceptiunile statornicite de capulu cari trateza despre servitudini.

Art. 491. -

Proprietarulu pote face sub fata pamentului tote constructiunile si sapaturele ce gasesce de cuviinta si trage din ele tote folosele ce acestea aru produce, afara de modificatiunile prescrise de lege si regulamentele privitore la mine precum si de legile si regulamentele politianesci.

Art. 492. -

Ori'ce constructiune, plantatiune sau lucru facutu in pamentu sau asupra pamentului, sunt presumpte a fi facute de catre proprietarulu acelui pamentu cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pina ce se dovedesce din contra.

Art. 493. -

Proprietarulu pamentului cari a facutu constructiuni, plantatiuni si lucrari cu materialuri straine, este datoru sa platesca valoarea materialeloru. El mai pote fi osinditu dupa imprejurari pentru o asemenea urmare si la plata de daune'interese. Dara proprietarulu materialeloru n'are dreptu ale radica.

Art. 494. -

Daca plantatiunile, constructiunile si lucrarile au fostu facute da catre o a trei persona cu materialurile ei, proprietarulu pamentului are dreptulu de a le tine pentru dinsulu, seu de a indatora pe acea persona sa le redice.

Daca proprietarulu pamentului cere redicarea plantatiuniloru si a constructiuniloru, redicare va urma cu cheltuiala celui ce le a facutu, ele pote chiaru dupa imprejurari fi condemnatu la daune'interesse pentru prejudiciele sau vatemarile ce a pututu suferii proprietarulu locului. Daca proprietarulu voiesce a pastra pentru densulu acele plantatiuni si cladiri elu este datoru a plati valoruea materialuriloru si pretulu muncei, fara ca sa se iea in consideratiune sporirea valoruei fondului, ocasionata prin facere unor asemeni plantatiuni si constructiuni. Cu tote acestea, daca plantatiunile, cladirile si operele au fostu facute de o a treia persona de buna credinta, proprietarulu pamentului nu va pute cere redicarea susu diseloru plantatiuni, cladiri si lucrari, dara va ave dreptulu sau de a inapoia valoruea materialuriloru si pretulu muncei, sau de a plati o suma de bani egale cu aceea a crescerii valoruei fondului.

Art. 495. -

Crescerile de pamentu ce se facu succesivu si pe nesimtite la malurile fluviului si a riuriloru, se numesce aluviune. Aluviunea este in folosulu proprietarului riveranu candu e vorba de unu fluviu sau riu navigabile, plutitoru sau neplutitoru, cu indatorire inse pentru proprietaru de a lasa, pe pamentulu seu, drumulu trebuitoru pentru conducerea vaseloru.

Art. 496. -

Totu ale proprietarului riveranu sunt si pamenturile lasate de apele curgatoare, candu ele se retragu pe nesimtite de la unulu din termuri si se indrepta catre celu'altu termu; proprietarulu termului de unde apa s'a retrasu, profita de aluviune, fara ca proprietarulu termului opusu, sa pota reclama pamentulu celu perdutu.

Acestu dreotu nu are locu in privirea pamenturiloru parasite de apa marii.

Art. 497. -

Aluviunea nu are locu in privirea lacuriloru, elesteuriloru si a iazuriloru; proprietarulu conserva totu d'auna pamentulu acoperitu de apa, candu ea este la inaltimea scugerei elesteului, iazului, chiaru daca catimea apei aru scade in urma: si vice'versa, proprietarulu iazului nu questiga nici unu dreptu asupra pamentului riveranu, ce se acopere de apa iazului candu urmeda versaturi estraordinarie.

Art. 498. -

Daca unu fluviu sau unu riu navigabile seu nu, rupe d'o data o parte mare, si cari se pote recunosce, de pamentu, si o lipesce la pamantulu unui altu proprietaru, acea parte remane a cui a fostu pamentulu de la cari s'a ruptu; insa daca se va reclama in terminu unu anu.

Art. 499. -

Insulele si prunturile cari se formeza in albia fluvieloru si a riuriloru navigabili sau plutitore sunt ale Statului daca nu i se opune titlul de prescriptiune.

Art. 500. -

Insulele si prunturile cari se formeza in riurile, nenavigabili si neplutitore, sunt ale proprietarului termului pe cari ele s'au formatu; daca insula formata trece peste jumetatea riului, atunci fie cari proprietaru riveranu are dreptulu de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre elu, pornindu de la jumetatea riului.

Art. 501. -

Daca unu riu sau fluviu formandu'si unu bratu nou, taie si 'nconjura pamentulu unui proprietaru riveranu, si face prin acestu chipu o insula proprietarulu nu perde pamentulu ce s'a trnsformatu in insula, chiar daca elu s'a facutu de unu fluviu sau de unu riu navigabile sau plutitoriu.

Art. 502. -

Daca unu fluviu s'au unu riu isi face unu nou cursu parasindu vechea sa albia, acesta albia se imparte intre proprietarii marginari.

Art. 503. -

Ori ce animali sau sburatore salbatice trecu in coprinsulu nostru se facu ale nostre, pe catu timpu remanu la noi, afara numai daca asemenea trecere s'a ocasionatu prin fraude sau prin artificie.

SECTIUNEA II Despre dreptulu de accesiune relativa la lucrurile miscatore

Art. 504. -

Daca doue lucruri a doui deosebiti stapani s'au unitu impreuna incatu amendoue forma unu singuru totu, dara se potu desparti si conserva fie'cari in parte dupa despartire, atunci totulu formatu este alu proprietarului lucrului cari constitue partea principale, remaindu elu datoru a plati celui altu proprietaru, pretulu lucrului ce a fostu unitu cu principalulu.

Art. 505. -

Este principale acela din doue lucruri, pentru usulu sau pentru ornamentulu, pentru completarea carui, a servit unirea celui altu lucru.

Art. 506. -

Cand inse lucrulu unitu este multu mai de pretu de catu lucrulu principale si candu elu s'a unitu fara scirea proprietarului, acesta pote cere despartire asi restituirea lucrului unitu, chiaru daca aru resulta din despartire ore'cari vatemare lucrului catre cari elu a fostu unitu.

Art. 507. -

Daca, din cele doue lucruri unite pentru a forma unu singuru totu, nici unulu nu pote fi privitu ca accesoriu al celui altu, atunci acela este consideratu ca principale cari nu va mai mare in valorue. Daca valoruea amboru lucruriloru aru fi mai totu aceeasi, atunci lucrulu celu mai mare in volume va fi consideratu ca principale.

Art. 508. -

Daca unu mesteru sau altu cineva a intrebuintatu materia cari nu era a sa si a facutu unu lucru nou, atunci proprietarulu materiei intrebuintate are dreptulu d'a reclama lucrulu formatu din ea, platindu pretulu muncei, atatu candu acelu obiectu aru pute catu si candu elu n'aru pute reveni in starea primitiva.

Art. 509. -

Daca insa manopera aru fi atatu de importante, in catu aru intrece cu multu valoruea materiei intrebuintate, atunci munca lucratorului va fi considerata ca parte principale, si lucratorulu va ave dreptulu de a retine lucrulu formatu platindu proprietarului pretulu materiei.

Art. 510. -

Candu cineva a intrebuintatu in parte materia cari era a sa si in parte materia streina, pentru a forma unu lucru nou, fara ca nici o parte din materia sa 'si fi perdutu cu totulu fiinta si daca acele materii nu se mai potu desparti fara vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine amboru proprietariloru, celui anteiu in proportiune cu materia ce era a sa, si celui altu in proportiune cu materia sa si cu pretulu muncei sale.

Art. 511. -

Candu unu lucru s'a formatu din amestecarea mai multoru materia cu diferiti stapani din cari nici unu nu pote fi considerata ca materia principale, atunci proprietarulu, in nesciinta carui a urmatu amestecarea, pote cere desfacerea loru, daca ea este cu putinta a se desface.

Daca materiele amestecate nu se mai potu desparti fara vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine tutuloru stapaniloru, fie carui insa in proportiune cu catimea, calitatea si valoruea materielolru lui, intrebuintate la facerea acelui lucru.

Art. 512. -

Daca materia unui din proprietari aru covirsi pe cea alta materia prin valorue si cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pretu va pute cere lucrul formatu prin amestecare, platindu insa celui altu proprietaru pretulu materiei sale.

Art. 513. -

Cand lucrulu formatu remane comunu intre proprietarii materieloru din cari s'a formatu, atunci lucrulu se va vinde prin licitatiune si pretulu se va imparti.

Art. 514. -

In tote casurilein cari proprietarulu materiei, intrebuintate fara scirea lui la formarea unui lucru nou, este in dreptu d'a cere in locu de lucrulu formatu, elu are si voia d'a cere in locu de lucrulu formatu o materia de aceiasi natura, catime, greutate, marime si calitate sau valoruea aceleiasi materie.

Art. 515. -

Veri'cari va fi intrebuintatu materii streine fara scirea proprietarului loru, voru pute dupa imprejurari fi osinditi si la plata de dauna'interese, si acesta fara prejuditiulu urmaririloru prin canalu estraordinaru.

Art. 516. -

Principiele reguleloru de mai susu voru servi judecatoriloru si in decisiunea casurilou analoge cu cele precedenti.

TITLUL III Despre usufructu, despre usu si despre abitatiune

CAPITOLUL I Despre Usufructu

Art. 517. -

Usufructulu este dreptulu d'a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altui, intocmai ca insusi proprietarulu loru, insa cu indatorire de a le conserva substanta.

Art. 518. -

Usufructulu se stabilesce prin lege sau prin vointa omului.

Art. 519. -

Usufructulu se pote stabili sau pure, sau cu termin, sau cu conditiune.

Art. 520. -

Usufructulu se pote stabili pe totu felulu de bunuri mobili si immobili.

SECTIUNEA I Despre drepturile usufructuarului

Art. 521. -

Usufructuarulu are dreptu d'a se bucura de totu lelulu de fructe ce pote produce obiectulu asupra carui are usufructu, fie naturali, fie industriali, fie civili.

Art. 522. -

Fructele naturali sunt acelea ce pamentulu produce de la sine; productiunea si prasila (sporul animaliloru) sunt asemenea fructe naturali. Fructele industriali ale unui fondu sunt acelea ce se dobindescu prin cultura.

Art. 523. -

Fructele civili sunt chiriele caseloru, dobindile sumeloru esigibili, venitulu renditeloru; arendele intra in clasea fructeloru civili.

Art. 524. -

Fructele naturali si industriali neculese in momentulu candu se deschide dreptulu de usufructu, sunt ale usufructuarului. Acelea ce se gasescu in aceeasi stare candu se sfirsesce dreptulu de usufructu sunt ale proprietarului fara d'a pute pretinde unulu arature si semenature. Drepturile colonului partiar ce vor fi esistutu la inceputulu, sau finele usufructului nu potu fi vatemate la dispositiunea precedente.

Art. 525. -

Fructele civili se socotescu dobindite di cu di, si se cuvinu usufructuarului in proportiune cu durata usufructului seu. Acesta regula se aplica la arendi si la chiriele caseloru si la alte fructe civili.

Art. 526. -

Daca usufructulu coprinde lucruri cu cari nu se pote cineva servi fara ale consume, precumu bani, grane, beuturi, usufructuarulu are dreptulu de a dispune de ele, insa cu indatorire de ale inapoia in aceeasi cantitate, cualitate si valorue, sau pretulu la sfarsitulu usufructului.

Art. 527. -

Usufructulu unei rendte pe vieta da usufructuarului pe durata usufructului seu, dreptulu d'a percepe veniturile fara d'a fi obligatu la nici unu felu de restitutiune.

Art. 528. -

Daca usufructulu coprinde lucruri cari fara a se consume indata se strica dupa vreme prin intrebuintarea loru, precum rufele, mobilile casei, usufructuarulu are dreptulu d'a se sluji cu dinsele pentru intrebuintarea la cari ele sunt destinate, si nu este obligatu d'a le inapoia la sfarsitulu usufructului, de catu in starea ce se voru afla insa nestricate din dolu sau culpa.

Art. 529. -

Daca usufructulu coprinde paduri destinate de proprietarulu loru la taieri periodice, usufructuarulu este datoru a pastra ordinea si catatimea taierii in conformitate cu regulele stabilite de proprietaru sau cu usulu locului, fara a pute pretinde o despagubire usufructuarulu, nici mostenitorii sei, pentru partile lasate netaiate in timpulu usufructului seu.

Arborii cari se potu scotu dintr'unu seminariu de pomi fara degradatiunea acestui, nu voru face parte din usufructu, de catu cu indatorire, pentru usufructuaru, d'a se conforma obiceiului locale in privirea inlocuirei loru.

Art. 530. -

Usufructuarulu se mai bucura, conformandu'se cu epocele si usulu vechiu alu proprietarulu, de partile de paduri inalte cari au fostu puse in taiare regulata, sau ca aceste taiari se facu periodice pe o intindere de pamentu determinata, sau ca se facu numai d'o catime ore'cari de arbori alesi pe tota supra'fatia domenului.

Art. 531. -

In tote cele'l'alte casuri usufructuarulu nu se pote atinge de arborii inalti; va pute insa intrebuinta, spre a face reparatiunile la cari este obligatu, arborii desradecinati sau sfaramati din accidente; pote chiar a teia pentru acestu sfarsitu arborii trebuinciosi cu indatorire insa a constata in fiinta priprietarului aceasta trebuinta.

Art. 532. -

Usufructuarulu pote lua din paduri araci pentru vii, pote asemenea lua de pe pomi producte anuali seu periodice, insa tote acestea dupa obiceiulu locului si alu proprietarului.

Art. 533. -

Pomii roditori cari se usuca si chiaru acei ce sunt desradacinati seu darimati din accidente, se cuvinu usufructdeului cu indatorire de a'i inlocui prin altii.

Art. 534. -

Usufructuarulu se pote bucura elu insusi, sau inchiria altuia sau cede esercitiulu dreptului seu. De va inchiria urmeda a se conforma, pentru epocile candu se preinoiescu contractele si pentru durata loru, reguleloru intocmite pentru barbatu, in privinta averii femeii sale la titlulu "despre Contractulu de casatoria".

Art. 535. -

Usufructuarulu se folosesce de adaugirile facute prin aluvuine la obiectulu asupra carui are usufructu.

Art. 536. -

Elu se folosesce de drepturile de servitudine si in genere de tote drepturile de cari se pote folosi proprietarulu, si se folosesce intocmai ca insusi proprietarulu.

Art. 537. -

Usufructuarulu se folosesce asemenea intocmai ca proprietarulu de minele, petrariele si nisipurile ce sunt in esplotatiune la deschiderea dreptului de usufructu.

Daca se insa se atinge de o esplotatiune, cari nu s'ar pute face fara o concesiune, usufructuarulu nu se va pute bucura de ea fara a dobindi mai anteiu invoirea gubernului.

Art. 538. -

Usufructuarulu n'are nici unu dreptu asupra mineloru si petrarieloru nedeschise, inca nici asupra nisipuriloru a caroru esplotatiune nu e inca inceputa, nici asupra comorei cari s'ar pute gasi in cursulu usufructului seu.

Art. 539. -

Proprietariulu nu pote prin faptulu seu nici cu ori ce chipu vatema drepturile usufructuarului.

Usufructuarulu nu pote la incetarea usufructului, cere vre'o despagubire pentru inbunatatirea ce aru pretinde ca a facutu, chiar candu printr'insele aru fi sporitu valoruea lucrului. Elu seu mostenitorii sei potu insa redica oglindi, tablouri, si alte ornamente, pe cari le aru fi asedatu, cu indatorire de a arestabili localulu in starea ce a fostu mai 'nainte.

SECTIUNEA II Despre obligatiunile usufructuarului

Art. 540. -

Usufructuarulu ia lucrurile in starea in cari se afla; elu inse nu pote intra in folosinta loru, de catu dupa ce se face in presenta proprietarului, sau dupa ce il va chiama formalu, inventariu lucruriloru miscatore si constatara starii in cari se voru afla cele nemiscatore supuse usufructului.

Art. 541. -

Este datoru a da cautiune, ca se va folosi ca unu bonu parinte de familia, de nu va fi scutitu prin actulu constitutivu alu usufructului; cu tote acestea tatii, mamele ce voru ave usufructu legale alu averii copiiloru loru, vendatorulu sau donatorulu cari 'si au reservatu usufructulu, nu sunt obligati a da cautiune.

Art. 542. -

Daca usufructuarulu nu gasesce cautiune, nemiscatorele se dau cu arenda, sumele de bani coprinse in usufructu se ponu la dobinda, productele se vanda, si ptrtulu loru se pune asemenea la dobinda; dodindile acestor sume si pretulu arendaloru se cuvinu usufructuarului.

Art. 543. -

In lipsa de cautiune din partea usufructuarului proprietarulu pote cere ca mobilile supuse periciunei prin intrebuintare sa se venda spre a se pune pretulu la dobinda, si usufructuarulu se folosesce de dobindi in cursulu usufructului: cu tote cesate usufructuarulu va pute cere, si judecatorii voru pute ordina dupa imprejurari, ca o parte din lucrurile miscatore necesarie pentru propriele sale trebuinte sa i se lase sub simpla sa depunere de juramentu, si cu indatorire de a le preda la curmarea usufructului.

Art. 544. -

Intardiarea de a da cautiune nu redica usufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la cari elu ave dreptu; ele i se cuvinu din momentulu de candu s'a deschisu usufructulu.

Art. 545. -

Usufructuarulu nu este obligatu de catu la reparatiunile de intretinere. Reparatiunile cele mari remanu in sarcina proprietarului; afara numai daca aceste s'aru fi causatu din lipsa reparatiuniloru de intretinere de la deschiderea usufructului, in cari casu usufructuarulu este obligatu a le face si pe aceste.

Art. 546. -

Reparatiunile cele mari sunt acelea ale ziduriloru, celoru mari si ale bolteloru, restabilirea grinzilor și acoperisului intreg, acelea ale zagazelor si ale zidurilor de sprijinire si de imprejmuire în total; toate cele'l'alte reparatiuni sunt de intretinere.

Art. 547. -

Nici proprietarulu, nici usufructuarulu nu sunt obligati a recladi ceea ce a cadutu de vachime seu s'a distruitu din casu fortuitu.

Art. 548. -

Usufrfuctuarulu nu este obligatu in cursulu folosintei sale, la tote sarcinele anuali ale fondului, precum contributiunile si altele ce dupa obiceiu sunt considerate ca sarcine ale fructelor.

Art. 549. -

In privinta sarcineloru ce potu fi impuse pe proprietate in cursulu usufructului, proprietarulu si usufructuarulu contribuescu dupa modulu urmatoru: propreitarulu este obligatu ale plati si usufructuarulu a respunde dobindile, iar daca usufructuarulu le a platitu, elu are dreptulu a cere capetele platite de la proprietaru la espirarea usufructului.

Art. 550. -

Acelu ce questiga cu titlu gratuitu un usufructu universale sau cu titlu universale este datoru a aquita in proportiune cu folosinta sa, si fara nici un dreptu de repetitiune, legaturile, pensiunile alimentarie si veniturile renditeloru perpetue sau pe vieta cari privescu asupra patrimoniului.

Art. 551. -

Usufructuarulu cu titlu particularu nu se obliga la plata datorieloru pentru cari fondulu este ipotecatu, si de vba fi silitu sa le plasca, cari actiune in contra proprietarului.

Art. 552. -

Usufructuarulu fie universale, fie cu titlu universale, trebusa contribueasca impreuna cu proprietarulu la plata datorieloru, dupa cumu urmeza: se pretuiesce valoruea fondului supusu usufructului, se defige in urma catimea cucare urmeza a a contribui la plata datorieloru in proportiune cu valoruea disului fondu. Daca usufructuarulu voiesce sa avanseza suma pentru cari trebue sa contribue, capitalulu i se inapoiaza la sfarsitulu usufructulu fara nici o dobinda. Iar de nu va voi usufructuarulu a face acestu avansu, proprietarulu pote,dupa a sa vointa sau sa platesca dinsul acea suma si atunci usufructuarulu ii platesce dobindile in totu cursu usufructului, sau sa puna in vendare o parte din averea supusa usufructului pina se va dobindi unu pretiu analogu sumei datorite.

Art. 553. -

Usufructuarulu e datorua plati numai cheltuelele proceseloru ce privescu folosinta si ale aceloru alte condemnatiuni la cari procesele aratate potu da nascere.

Art. 554. -

Daca in cursulu usufructului, o a treia persona face vre o usurpatiune asupra fondului, sau vre o alta incercare spre a calca drepturile propietarului, usufructuarulu este tinut a 'lu denunta propietarului, caci la din contra usufructuarulu remane respundetoru pentru tote daunele ce ar pute resulta pentru proprietaru, precum aru fi respundetoru pentru ori ce stricaciune s'aru face de elu insusi.

Art. 555. -

Daca usufructulu are de obiectu unu animale si daca acesta va peri fara culpa usufructuarului elu nu este obligatu a da proprietarului alte animale in locu, nici de a'i plati pretiulu.

Art. 556. -

Daca turma pe cari unu usufructu a fostu constituitu, din intimplare sau din bola, va peri cu totulu si fara culpa usufructuarului, acesta nu este obligatu de catu a 'i da seama de pei sau de valoruea loru.

Daca turma nu va peri cu totulu, usufructuarulu este datoru de a inlocui numerul viteloru perdute, prin vitele ceda sporulu.

SECTIUNEA III Despre stingerea usufructului

Art. 557. -

Usufructulu se stinge prin mortea usufructurului, prin espiratiunea terminului pentru cari usufructulu a fostu acordatulu prin consolidarea sau intrunirea asupra aceleiasi persone a ambeloru calitatiloru de proprietaru si de usufructuaru;

Prin neusulu dreptului de usufructuaru in cursu de trei'deci ani;

Prin totala desfiintare a lucrului asupra carui usufructulu era constituitu.

Art. 558. -

Usufrfuctulu pote inceta asemenea prin abusulu ce face usufructuarulu de folosinta sa, sau aducendu tricaciuni fondului, sau lasandu'lu sa se degrade din lipsa de intretinere. ' Creditorii usufructuarului potu interveni in contestatiunile pornite in contra'i pentru conservarea drepturiloru loru, ei potu propune repararea degradatiuniloru facute si a da garantii pentru viitoru.

Judicatorii potu, dupa gravitatea imprejurariloru, sau a otari stingerea usufructului, au a lasa pe poriprietar sa se bucure de fructele obiectului supus la usufructu, cu indatorire de a plati pe fie cari anu usufructuarului sau celoru ce presinta drepturile sale, o suma otarita pina in diua cand usufructulu urma sa inceteze.

Art. 559. -

Usufructulu cari nu e acordat particulariloru, nu pote trece peste trei'deci ani.

Art. 560. -

Usufructulu constituitu pina ce o alta persona va ajunge la o virsta otarita, tine pina la acea epoca, chiar d'ar muri disa persona inaintea verstei otarite.

Art. 561. -

Vendare alucrului supusu lausufructu nu aduce nici o scambare dreptului usufructuarulu; elu continue a se folosi de usufructulu seu, de nu arenuntatu la densulu in modu formale.

Art. 562. -

Creditorii usufructuarulu potu sa cera a se anula denuntarea facuta in paguba loru.

Art. 563. -

Daca o parte numai a lucrului supusu de usufructu s'a distruitu, susfructulu se pastreza asupra partii ramase.

Art. 564. -

De va fi usufructulu constituitu numai asupra uinei caldiri, si aceasta cladire va arde sau se va distrui din alta intemplare, sau se va darama de vechime, usufructuaru nu va ave dreptu a se folosi de pementulu pe cari a fostui cladirea, nici de materialurile remase. ' Daca usufructulu s'ar afla constituitu asupra unui domenu din cari face parte si cladirea, usufructuarulu se va folosi de pamentulu.

CAPITOLUL II Despre usu si abitatiune

Art. 565. -

Drepturile de usu si de abitatiune se stabilescu si se perdu in acelasiu chipu ca si usufructulu.

Art. 566. -

Ca si in casulu de usufructu nu se pote folosi cine'va de aceste drepturi, fara a da mai anteiu cautiune si fara a face inventariu.

Art. 567. -

Usuariului si celu ce are dreptulu de abitatiune trebue sa se folosesca de ele ca unu bunu parinte de familia.

Art. 568. -

Drepturile de usu si de abitatiune se reguleza prin titlulu cari le a infiintatu si primescu dupa coprinderea lui mai multa sau mai putina intindere.

Art. 569. -

Daca titlulu nu se esplica asupra intinderii acestoru drepturi, ele se reguleza precum urmeza.

Art. 570. -

Celu ce are usulu unui locu, nu pote pretinde mai multe fructe din acestu locu de catu se cuvine pentru trebuintele sale si ale familiei sale.

Pote pretinde si pentru trebuintele copiiloru ce va ave in urma constituirii dreptulu de usu.

Art. 571. -

Usuariulu nu pote cede si nici inchiria dreptul seu acestuia.

Art. 572. -

Celu ce are unu dreptu de abitatiune pe o casa, pote sedea intr'insa cu familia sa chiaru de n'aru fi fostu insuratu la epoca candu i s'a datu acestu dreptu.

Celu ce are dreptulu de abitatiune pote inchiria partea casei ce nu locuesce.

Art. 573. -

Dreptulu de abitatiune nu pote fi nici cesionatu nici inchiriatu, afara de esceptiunea adusa la art. 572.

Art. 574. -

Daca usuariulu absorbe tote fructele fondului, sau daca ocupa tota casa, e datoru sa faca cheltuelele de cultura, reparatiunile de intretinere si sa platesca contributiunile ca si usufructuarulu. Daca nu ia de catu o parte din fructe, sau daca nu ocupa de catu o parte din casa, elu contribuesce in proportiune cu lucrulu de cari se folosesce.

Art. 575. -

Usulu paduriloru se va regula prin legi particularie.

TITLUL IV Despre servitudini

Art. 576. -

Servitudinea este o sarcina impusa asupra unui imobile pentru usulu si utilitatea unui imobile avrendu unu altu stapinu.

Art. 577. -

Servitudinile isvorescu sau din situatiunea naturale a locuriloru, sau din obligatiunea impusa de lege, sau din convietuirea dintre proprietari.

CAPITOLUL I Despre servitudini ce se nascu din situatiunea locuriloru

Art. 578. -

Locurile inferiorii sunt supuse a primi apele ce curgu firesce din locurile superiorii fara ca mana omului sa fi contribuitu la acesta.

Proprietarulu inferiore nu pote redica stavili ca sa opresca acesta scurgere.

Proprietarulu superiore nu pote face nici o lucrare spre agravarea servitudinii fondului inferiore.

Art. 579. -

Celu ce are unu isvoru pe proprietatea sa pote face ori ce intrebuintare cu dinsulu fara inse a vatema dreptulu ce proprietarulu fondului inferiore are dobinditu sau prin vre unu titlu sau prin prescriptiunile asupra acelui isvoru.

Art. 580. -

In acestu casu prescriptiunea nu se pote dobindi de catu prin o folosinta neintrerupta in timpu de trei'deci ani, socotiti din diua candu proprietarulu fondului inferiore a facutu si a savarsitu lucrari aparenti destinate a inlesni trecerea si scurgerea apei in proprietatea sa.

Art. 581. -

Proprietarulu isvorului nu'i pote scamba cursulu candu isvorulu da apa trebuinciosa locuitoriloru unei comune, unui satu sau unui catunu.

Art. 582. -

Acela, a carui proprietate este pe marginea unei ape curgatore afara de apele cari sunt declarate dependinti de domeniulu publicu prin art. 476 la titlu "despre distinctiunea bunuriloru", pote lua apa pentru irigaiunea proprietatiloru sale, fara insa a o abate de totu.

Acela prin alu carui fondu trece apa o pote chiar intrebuinta in tota intinderea prin cari aru ave curgere, cu indatorire numai a 'i lasa cursulu firescu la esirea din proprietatea sa.

Art. 583. -

De se redica vre o contestatiune intre proprietarii caroru aceste ape potu fi trebuinciose, tribunalele, la darea otaririi sunt datore sa caute a impaca interesula agriculturei cu respectulu cuvenitu proprietatei, observandu in tote d'auna reglementele particularie si locali asupra curgerei si usului apeloru.

Art. 584. -

Ori ce proprietaru pote indatora pe vecinu seu la granitiurea proprietatii lipite cu a sa; chieltuelile granituirei se voru face pe jumatate.

Art. 585. -

Totu proprietarulu isi pote ingradi proprietatea afara de esceptiunea ce de face la art. 615.

CAPITOLUL II Despre servitudini stabilite de lege

Art. 586. -

Servitudinile stabilite de lege au de obiectu utilitatea publica, sau a comuneloru, ori acea a particulariloru.

Art. 587. -

Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunale, au de obiectu cararea sau poteca pe linga marginea riuriloru navigabili sau flotabili, constructiunea sau reparatiunea drumuriloru sau alte lucrari publice sau comunali.

Totu ce privesce acestu felu de servitudini, se determina de catre legile sau regulamentele particularie.

Art. 588. -

Legea supune pe proprietari la osebite obligatiuni unulu catre altulu fara chiar sa esiste vre o conventiune intre dinsii.

Art. 589. -

Parte din acete obligatiuni e regulata de catre legile asupra politiei rurali.

Cele'lalte sunt relative la zidulu sau la sentulu comun intre vecini, la casulu candu se pote inalta unu contra'zidu, la privirea asupra proprietatii vecinului, la scurgerea stresineloru, la drumulu de trecere.

SECTIUNEA I Despre zidulu si sentulu comune

Art. 590. -

In orase si la tera ori ce zidu cari servesce de despartire intre cladiri, sau intre curte si gradina, si intre ograde la tera, se socotesce comune, daca nu esiste titlu sau semnu cari aru proba contrariulu.

Art. 591. -

Este semnu de necomunitate candu culmea zidului este drepta si perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cea alta parte infatiseza unu planu inclinatu: in acestu casu zidulu se presupune ca apartine esclusivu proprietarului despre cari esiste planulu inclinatu.

Art. 592. -

Reparatiunea si recladirea zidului comunu sunt in sarcina tutuloru de valmasariloru si in proportiune cu dreptulu fie'carui.

Art. 593. -

Cu tote acestea fie'cari coproprietaru alu unui zidu comun pote fi aperatu de a contribui la reparatiuni si recladiri, renuntiandu la dreptulu seu, daca insa zidulu comunu nu a sprijini o cladire a sa.

Art. 594. -

Fie'cari coproprietaru pote se zidescu in contra unui zidu comunu si sa bage grindi sau legaturi in tota grosimea zidului lasandu cinci'deci si patru milimentre despre vecinu, fara prejuditiulu dreptului ce are vecinulu casa scurtede acele grindi pina in jumatatea zidului, in casu candu si elu ar voi a pune grindi totu in acele locuri, sau a lipi unu cosu.

Art. 595. -

Ori ce coproprietaru pote sa inalte zidulu comunu, dar e datoru a face singuru cheltueala inaltarii, reparatiunile de intretinere pentru partea inaltata si totu odata pagubirile pentru sarcina causata zidului comunu in proportiune cu inaltimea.

Art. 596. -

Daca sidulu comune nu e in stare a purta greutatea inalta cel ce vrea sa 'lu inalte e datoru a'lu face din intregu din temelia cu cheltuieala sa, si ori ce adaosu in grosime să'lu faca pe loculu seu.

Art. 597. -

Vecinulu cari n'a contribuitu la inaltare, pote questiga dreptulu de comunitate platindu cheltuiala jumetate, precum si pretulu de jumetate alu locului, ce s'aru inrebuintatu pentru ingrosirea zidului.

Art. 598. -

Ori ce vecinu alu unui zidu pote sa 'lu faca comun in parte sau totu platindu stapanului zidului jumetate din valoruea sa, sau jumetate din valoarea partei ce vrea sa faca comune, precumu si jumetate din valoruea locului pe cari este claditu zidulu.

Art. 599. -

Unulu din vecini nu pote gauri zidulu comunu nici sa alature sau sa sprijine pe dinsulu vre o lucrare fara consimtimentulu celui altu.

In casu de impotrivire elu nu pote face acesta fara a regula mai anteiu prin esperti mijlocele necesarie pentru ca acea lucrare sa nu vateme drepturile celui'l'altu.

Art. 600. -

Fie'cari pote in orase si suburbie a indatora pe vecinulu sau a contribui la cladirea si repararea ingradirei ce desparte casele curtile si gradinele loru; inaltimea ingradirii se va otari dupa reglementele particularie, sau dupa obiceiulubstescu si in lipsa de reglemente si de obiceiu inaltimea zidului va fi celu multu ddoua metre socotindu'se si coma.

Art. 602. -

Tote santurile intre doue proprietati se socotescu comune de nu va titlu sau semnu contrariu.

Art. 603. -

Este semnu de necomunitate candu pamentulu e inaltatu sau aruncatu numai de o parte a santului.

Art. 604. -

Santulu se socotesce a fi esclusivu alu celui in partea carui pamentulu e aruncatu.

Art. 605. -

Santulu comunu trebue intretinutu cu cheltuela comuna.

Art. 606. -

Ori ce gardu cari desparte doue proprietati se socotesce comunu, afara daca numai una singura din doue proprietati va fi ingradit, sau de nu va fi unu titlu sau posesiune indestulatore cari sa constate din contra.

Art. 607. -

Nu e iertatu a sadi arbori cari crescu inalti de catu in departarea otarita de reglementele particularie, sau de obiceiurile constanti si recunoscute, si in lipsa de reglemente si de obiceiuri, in departare de doue metre de la linia despartitore a celoru doue proprietati pentru arborii inalti si de o jumetate metru pentru cele'l'alte plantatiuni si garduri vii.

Art. 608. -

Vecinulu pote cere ca arborii si gardurile vii pusi la o distanta mai mica sa se scota.

Acela a carui proprietate se intindu cracile arboriloru vecinului pote sa'lu indatorede a le taia.

Daca radecinile se intindu pe pamentulu seare dreptu a le taia singuru.

Art. 609. -

Arborii ce se afla in gardulu comunu sunt comuni ca si gardulu, si fie'cari din ambi proprietarii e in dreptu a cere sa'i taia.

SECTIUNEA II Despre distantia si lucrarile intermediarie cerute
pentru ore cari constructiuni

Art. 610. -

Celu ce face unu putu sau o privata langa unu zidu fie comunu sau nu;

Celu ce vrea sa cladesca unu caminu sau vatra, o feraria, unu coptoru sau soba, sa'i alature unu ocolu de vite, sau celu ce vre asa puie langa zidu unu magazin de sare sau gramedi de materii corosive;

E indatoratu sa lase departarea prescrisa de reglemente si obiceiurile particularie asupra unoru asemenea obiecte, sau sa faca lucrarile prescrise de aceleasu legi si reglemente spre a nu aduce vatemare vecinului.

SECTIUNEA III Despre vederea in proprietatea vecinului

Art. 611. -

Unulu din vecini nu pote face fara consimtimentulu celui'l'altu nici intr'unu chipu ferestra sau deschidere intr'unul zidu comunu.

Art. 612. -

Nimeni nu pote ave vedere sau ferestre spre vedere, nici balcone sau alte asemenea asupra proprietatii ingradite sau ne ingradite a vecinului seu, de nu va fi o distanta de noue'spre'dece decimetre intre zidulu pe cari se deschidu aceste vederi si proprietatea vecina.

Art. 613. -

Nimeni nu pote ave vederi piedise pe proprietatea vecinului de nu va fi la o distanta de sese decimetre.

Art. 614. -

Distanta de cari este vorba in cele doue articole precedenti se socotesce de la fatada zidului pe cari s'a deschisu vederea si. de va fi balcone sau alte asemenea de la linia loru cea din afara pina la linia de despartire a celoru doue proprietati.

SECTIUNEA IV Despre picatura stresiniloru

Art. 615. -

Totu proprietarului este dator a 'si face strasina casei sale astu felu in catu apele din ploi sa se scurga pe teremulu seu, sau pe ulite era nu pe loculu vecinului seu.

SECTIUNEA V Despre dreptulu de trecere

Art. 616. -

Proprietarulu al carui locu este infundatu, cari nu are nici o esire la calea publica, pote reclama o trecere pe loculu vecinului sau pentru esploatarea fondului cu indatorire de a 'lu despagubi in proporune cu pagubele ce s'aru pute ocasiona.

Art. 617. -

Trecerea trebue regulatu facuta pe partea ce aru scurta calea proprietarului fondului inchisu, ca sa iesa la drumu.

Art. 618. -

Cu tote acestea trebue a se alege trecerea prin loculu ce aru pricinui o mai putina paguba acelui pe alu carui locu trecerea urmeza a fi deschisa.

Art. 619. -

Actiunea de despagubire in casulu prevedutu prin art. 616 este prescriptibile: iara trecerea trebue sa meze dupa prescriptiune, de si actiunea de indemnitate nu s'aru mai pute admite.

CAPITOLUL III Despre servitudinile stabilite prin faptul omului

SECTIUNEA I Despre osebite feluri de servituti ce se potu stabili asupra bunuriloru

Art. 620. -

Este iertatu proprietariloru a stabili pe proprietatile lloru, sau in folosulu proprietatiloru loru, verice servitute voru gasi de cuviinta pe catu timpu aceste servituti nu voru impune persone proprietarului fondului serviente obligatiunea unui faptu personale si pe catu timpu aceste servituti nu voru fi contrarie ordinei publice.

Usulu si intinderea servitudiniloru stabilite astufeliu se reguleza prin titlulu ce le constitue si in lipsa de titlu, dupa regulele urmatore.

Art. 621. -

Servitutile sunt stabilite sau in folosul cladiriloru, sau in folosul pamentului. 'Cele de felulu d'anteiu se numescu urbane, chiaru candu cladirile pentru cari servitutile sunt instituite se vor afla nu numai in orasu dara si la tera; cele d'alu douilea felu se numescu rurali.

Art. 622. -

Servitutile sunt sau continue sau necontinue. Servitutile sunt acelea alu caroru esercitiu este sau pote fi continu, fara sa aibe trebuinta de faptulu actuale alu omului; astu felu sunt apaducere, scursurele apeloru, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt acelea cari au trebuinta de faptulu actuale ale omului spre a fi esecitate, astu felu este dreptulu de trecere, de a lua apa din fontana, de a pasce vite si alte asemenea.

Servitutile sunt aparinti sau neaparinti. Servitutile aparinti sunt acelea cari se cunoscu prin lucrari esteriori precum: o usia, o ferestra, o apaducere; servitutile neaparinti sunt acelea ce n'au semnu esteriore de esistenta loru precum spre esemplu proibitiunea zidi pe unu fondu de a nu zidi de catu pina la o inaltime determinata.

SECTIUNEA II Despre modulu cu cari se stabilescu servitutile

Art. 623. -

Servitutile continue si aparinti se dobindescu prin titlu sau prin posesiune de trei'deci ani.

Art. 624. -

Servitutile continue neaparinti si servitutile necontinue si neaparinte nu se potu stabili de catu prin titluri.

Art. 625. -

Destinatiunea proprietarului tine locu de titlu in privinta servitutiloru continue si aparinti.

Art. 626. -

Nu pote fi destinatiune a proprietarului de catu numai candu se va dovedi ca cele doue fonduri acumu despartite au fostu averea aceluiasu proprietariu si ca prin tr'insulu s'au pusu lucrurile in starea din cari a resultatu servitutea.

Art. 627. -

Daca proprietarulu a doue proprietati, intre cari esiste unu semnu vedutu de servitute, instreineza una din proprietati, fara ca contractulu sa contina nici o coventiune atingatore de servitute, ea urmeaza de a esiste intr'unu modu activu sau pasivu in favorea fondului instreinatu, sau asupra fondului neinstrainatu.

Art. 628. -

Titlulu constitutivu alu servitutii: in privinta servitutiloru ce nu se potu dobindi prin prescriptiune nu pote fi inlocuitu de cat prin unu titlu de recunoscerea servitutii si datu din partea proprietarului locului servitu.

Art. 629. -

Candu se stabilesce o servitute se intelege ca se acorda totu de'o'data si tote mijlocele spre intrebuintarea ei. Astu'feliu servitutea de a lua apa din fontana altui trege cu sine si dreptulu de trecere.

SECTIUNEA III Despre drepturile proprietarului fondului carui se cuvine servitutea

Art. 630. -

Acelui carui se cuvine o servitute are dreptulu a face tote lucrarile tebuinciose spre a se sluji cu dinsa si spre a o pastra.

Art. 631. -

Aceste lucrari se facu cu cheltuiala sa iara nu cu cheltuiala proprietarului fondului supusu, afara numai candu se va stabilia altu'felu in titlu de stabilirea servitutii.

Art. 632. -

In casulu chiaru unde proprietariulu, fondului supusu este insarcinatu prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrarile trebuinciose pentru a se servi de servitute sau a o pastra, elu pote totu deuna a se scuti de aceasta sarcina, lasandu fondulu supusu in dispositiunea proprietarului fondului carui se cuvine servitutea.

Art. 633. -

Daca proprietatea pentru cari s'a stabilitu s'ar imparti, servitutea ramane totu aceeasu pentru fie cari parte, fara ca fondulu supusu sa se ingreuneze. Astu'felu de va fi unu dreptu de trecere toti devalmasii vor fi indatorati a'lu esercita prin acelasu locu.

Art. 634. -

Proprietarulu fondului supusu servitutii nu pote face nimicu spre a'i scadea inrebuintarea sau a'io ingreuna. Astu'felu nu pote scamba starea locuriloru, nici stramuta esercitarea servitutii dintr'unu locu intr'altulu, de catu acela unde servitutea a fostu din inceputu stabilita; cu tote acea stabilire primitiva a devenitu mai impovaratore proprietarului fondului supusu, sau daca ilu opresce a 'si face pe dinsulu reparatiuni folositore, va pute oferi proprietarului celui'l'altu fondu unu locu ce ar ave aceeasu inlesnire pentru esercitarea drepturiloru sale si acesta nu va pute refuza.

Art. 635. -

Insa si acela ce are unu dreptu de servitute nu 'lu pote intrebuinta de cat dupa coprinderea titlului seu, fara a pute face nici in fondulu supusu servitutii, nici in fondulu pentru cari servitutea este infiintata, vre o scambare impovaratore celui d'anteiu fondu.

SECTIUNEA IV Despre modulu stingerei servitutiloru

Art. 636. -

Servitutile inceteza candu lucrurile se gasescu in astu'felu de stare, in catu servitutea nu se mai pote esercita.

Art. 637. -

Ele renascu daca lucrurile sunt restabilite tr'unu chipu in catu servitutile sa se pota esercita, afara numai de nu aru fi trecutu unu spatiu de timpu indestulatoriu spre a se pute presupune ca s'a desfiintatu servitutea, dupa cumu se dice la art. 640.

Art. 638. -

Ori'ce servitute este stinsa, candu fondulu catre cari este datorita si acela ce o datoresce cadu in aceeasu mana.

Art. 639. -

Servitutea este stinsa prin ne'usu in cursu de trei'deci ani.

Art. 640. -

Acesti trei'deci de ani se numera dupa osebite feluri de servituti sau din diua de candu a incetatu de a se folosi de dinsa, candu este vorba de servituti ne continue, sau din diua de candu s'a facutu unu actu contrariu servitutii continue.

Art. 641. -

Modulu servitutii se pote prescrie ca si servitutea si cu acelasu chipu.

Art. 642. -

Daca proprietate in folosulu cari s'a stabilitu servitutea este a mai multoru coproprietari, intrebuintarea din partea unui popresce prescriptiunea in privinta celoru'l'alti.

Art. 643. -

Daca dintre coproprietari se gasesce unulu in contra carui prescriptiunea nu s'a pututu aplica, precumu un minore, acela pastreza dreptulu tuturoru celoru'l'alti coproprietari.

CARTEA III DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARI SE DOBINDESCE PROPRIETATEA

Art. 644. -

Proprietatea bunuriloru ce dobindesce si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventiune si prin traditiune.

Art. 645. -

Proprietatea sse mai dobindesce prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptiune, prin lege si prin ocupatiune.

Art. 646. -

Bunurile fara stapanu sunt ale Statului.

Art. 647. -

Sunt bunuri cari nu apartinu nimunui si alu caroru usu e comunu tuturoru. Legi de politia reguleza felulu intrebuintarii loru.

Art. 648. -

Facultatea de a vena sau pescui este regulata prin legi particulare.

Art. 649. -

Proprietatea unui tesauru este a acelui ce l'a gasitu in propriulu seu fondu; deca tesaurulu este gasitu in fondu streinu se imparte pe din doue intre celu ce ilu a descopetu si intre proprietarulu fondului.

Tesaurulu este ori'ce lucru ascunsu sau ingropatu pe cari nimeni nu pote justifica ca este proprietaru si cari este descoperitu printr'unu puru efectu alu asardului.

TITLUL I Despre succesiuni

Art. 650. -

Succesiunea se deferesce sau prin lege, sau dupa vointa omului prin testamentu.

CAPITOLUL I Despre deschiderea succesiuniloru

Art. 651. -

Succesiunile se deschidu prin morte.

Art. 652. -

Legea reguleza ordinea succesiuniloru intre mostenitorii legitimi.

Copiii naturalu in privintia succesiunii mamei loru si a colateraliloru sei, sunt asimilati copiiloru legitimi si vice'versa. In lipsa de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenescu de sotiulu supra'vietuitoru. In lipsa de sotiu, Statulu devine mostenitoru.

Art. 653. -

Descendintii si ascendintii au de dreptu posesiunea succesiunii din momentulu mortii defunctului.

Cei'l'alti mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei.

CAPITOLUL II Despre cualitatile cerute pentru a succede

Art. 654. -

Pentru a succede trebue neaparat ca persona ce succede sa esiste in momentulu deschiderii succesiunei.

Copilulu conceputu este consideratu ca esiste.

Copilulu nascutu mortu este consideratu ca nu esiste.

Art. 655. -

Sunt nedemni de a succede si prin urmare escusi de la succesiune:

1. Condemnatulu pentru ca a omaritu sau a incercatu sa omore pe defunctu.

2. Acela cari a facutu in contra defunctului o acusatiune capitale, declarata de judecata calomniosa.

3. Mostenitorulu majore cari, avendu cunoscinta de omorulu defunctului, n'a denuntiatu acesta justitiei.

Art. 656. -

Lipsa de denuntiare nu pote vatema in drepturile loru pe ascendentii si descendentii omoritorului, pe afinii sei de acelasu gradu pe sotiul sau sotia, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepotii sau nepotele sale.

Art. 657. -

Mostenitorulu departatu de la succesiune ca nedemnu, este obligatu a intorce tote fructele si veniturile a caroru folosinta a avut'o de la deschiderea succesiunii.

Art. 658. -

Copiii nedemnului viindu la succesiune, in virtutea dreptului loru propriu, fara ajutorulu representatiunii nu sunt departati pantru gresala tatalui loru; acestainsa nu pote nici intr'unu casu, reclama usufructulu bunuriloru succesiunei, pe cari legea 'lu acorda tatiloru si mameloru asupra bunuriloru copiiloru loru.

CAPITOLUL III Despre deosebite ordini de succesiune

SECTIUNEA I Dispositiuni generali

Art. 659. -

Succesiunile sunt deferite copiiloru si descendentiloru defunctului, ascendentiloru si rudeloru sale colaterali, in ordinea si dupa regulele mai josu determinate.

Art. 660. -

Procsimitatea rudeniei se stabilesce prin numerulu generatiunilorul; fie'cari generatiune numera unu grad.

Art. 661. -

Sirulu gradeloru formeza linia: se numesce linia dprepta sirulu gradeloru intre personele ce se coboru una dintr'alta; linia colaterale sirulu gradeloru intre personele ce nu se coboru unele din altele dera cari se coboru dintr'un autore comunu.

Linia drepta se imparte in linia drepta descendente si in linia drepta ascendente.

Anteia este acea ce leaga pe capulu nemului cu acei ce se coboru de la elu; a doua este aceea ce lega o persona cu acei din cari ea se cobora.

Art. 662. -

In linia drepta se numera atatea graduri cate sunt si generatiuni intre persone; astu'felu fiului este catre tatalu seu in celu d'inteiu gradu; nepotulu de fiu in celu d'alu doilea, si vice'versa, tatalu si bunulu catre fiii loru si nepotii loru de fiu.

Art. 663. -

In linia colaterale gradurile se numera dupa generatiuni, incependu de la una din rude pina la autorele comunu si de la acesta pina la cea'l'alta ruda.

Fratii dara sunt in gradulu alu douilea; unchiulu si nepotulu in alu treilea, verii primari in alu patrle s.c.l.

SECTIUNEA II Despre representatiune

Art. 664. -

Representatiunea este o fictiune a legii, cari are de efectu de a pune pe representanti in loculu, in gradulu si in drepturile representantelui.

Art. 665. -

Representatiunea se intinde nemarginitu in linia directa descendente.

Ea este admisa in tote casurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copilu mortu mai d'inainte, intimple se ca toti copiii defunctului fiindu morti inaintea lui, descendentii disiloru copii sa se gasesca intre ei in graduri egali sau neegali.

Art. 666. -

In linia colaterale representatiunea este admisa, in privinta copiiloru si descendentiloru fratiloru seu suroriloru defunctului, vie ei la succesiunea sa in concursu cu unchi sau matuse, intamplese ca toti fratii si surorele defunctului, fiindu morti mai d'inainte, succesiunea sa se gasesca trecuta la descendentii loru, in graduri egali sau neegali.

Art. 667. -

In tote casurile in cari representatiunea este admisa, partagiulu se face pe tulpina (souche) deca aceeasi tulpina a produsu mai multe ramuri, sub divisia se face erasi pe tuplina in fie'cari ramura si membrii aceiasu ramuri se impartu egalu intre dinsii.

Art. 668. -

Nu se represinta de catu personele morte.

Pote cine'va representa pe acela la a carui succesiune a renuntiatu.

SECTIUNEA III Succesiunile deferite descendentiloru

Art. 669. -

Copiii sau descendentii loru succedu tatalui, mamei, mosiloru, moseloru si veri'carui altu ascendente, fara deosebier de secsu si chiaru de aru fi nascuti din deosebite casatorii. Ei succedu in parti egali candu se gasescu toti in gradulu d'inteiu si sunt chiamati dupa propriulu loru dreptu; ei succedu pe tulpina candu sunt chiamati toti sau unul din ei prin representatiune.

SECTIUNEA IV Despre succesiunile deferite ascendentiloru

Art. 670. -

Daca defunctulu n'a lasat posteritate, nici frate, nici susore, nici descendinti dintr'acestia, succesiunea se cuvine ascendentiloru din gradulu de rudenia celu mai aprope.

Ascendentii de acelasi gradu mostenescu parti egali.

Art. 671. -

Daca tatalu si mama unei persone morte fara descendenti, 'i'au supravetuitu, lasandu acea persona frati, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea se divide in doue portiuni egali, din cari jumetate numai se cuvine tatalui si mamei si se imparte de o potriva intre dinsii.

SECTIUNEA V Despre succesiunile colaterali

Art. 672. -

In casu de a muri mai d'inainte tatalu si mama unei persone morte fara posteritate, fratii, surorile sau descendentii loru sunt chiamati la succesiune departandu pa ascendenti si pe cei'lalti colaterali. Ei succedu sau dupa propriulu loru dreptu, sau prin representatiune in modulu regulatu in Sectiunea II a acestui capu.

Art. 673. -

Daca tatalu si mama personei morte fara posteritate 'i'au supravietuitu, fratii, surorile sau representantii loru iea jumetate succesiunea. Daca numai tatalu sau numai mama 'i'a supravietuitu, fratii, surorile sau representantii loru iea trei patrimi ale succesiunei.

Art. 674. -

Partagiulu jumetatii sau celoru trei patrimi cuvenite fratiloru sau suroriloru, dupa continerea art. precedinte, se face intre ei in portiuni egali, daca sunt toti dintr'aceiasu casatoria; de sunt din casatorii diferite, divisiunea se face pe jumetate intre cele doue linii paterna si materna a defunctului; fratii primari ieau parte in amendoue liniile, uterini sau consangenii fie cari in linia sa numai. Daca sunt frati sau surori dintr'o linia, ei succedu in totalu escludendu pe tote rudele din cea'alta linia.

Art. 675. -

In lipsa de frati sau sorori sau descendenti dintr'insii si in lipsa de ascendenti, succesiunea se da rudeloru colaterali din gradulu de rudenia celu mai apro'piatu.

Candu sunt mai multe rude colaterali in acelasu gradu, succesiunea se imparte egale intre dinsele.

Art. 676. -

Rudele succedu pina la alu doui'supra'decelea gradu inclusivu.

CAPITOLUL IV Despre succesiunile neregulate

SECTIUNEA I Despre drepturile copiiloru naturali asupra bunuriloru mamei
loru si despre succesiunea copiiloru naturali morti fara posteritate

Art. 677. -

Copiii naturali chiaru candu casatoria ar fi proibita intre mama si tatalu loru, succedu mamei loru, ascendentiloru si colateraliloru mamei, ca si copiii legitimi.

Art. 678. -

Succesiunea copiilui naturale, mortu fara posteritate, se cuvine mamei sale, si, in lipsa mamei, rudeloru ei celoru mai de aprope.

SECTIUNEA II Despre succsiunea sotului supravietuitoriu si despre a Statului

Art. 679. -

Candu defunctulu nu are nici rude in gradulu succesibile, nici copii naturali, bunurile succeiunei trecu la sotulu in vieta nedespartitu.

Art. 680. -

In lipsa de sotu supra'vietuitoru, succesiunea trece la Statu.

Art. 681. -

Sotiulu in vieta si Statulu cari ceru succesiunea sunt obligati a face sa se puna peceti, a pretinde sa se faca inventariu, dupa formele prescrise pentru acceptarea succesiuniloru sub beneficiu de inventariu.

Art. 682. -

Sotiulu in vieta este inca datoru a transforma in numerariu lucrurile miscatore sau a da cautiune solvabile pentru restituirea succesiunei in casu candu s'ar presenta mostenitori ai defunctului in terminu de trei ani. Dupa acestu terminu cautiunea este liberata.

Art. 683. -

Sotulu in vieta sau Statulu, cari n'au indeplinitu formalitatile la cari sunt respective indatorati, potu se fie supusi la daune'interese catre mostenitorii ce s'aru arata.

SECTIUNEA III Despre dreptulu de mostenire alu femeei candu se afla in
concurenta cu descendenti sau alte rude chiamate
dupa legi la succesiunea sotiului ei mortu

Art. 684. -

Candu barbatulu more si veduva sa n'are avere, densa ie o portiune virila, in usufructu, din succesiunea barbatului, daca acesta are descendenti.

Cand barbatulu lasa un singuru descendinte, portiunea femeii in succesiune va fi numai de a treia parte. Acestu dreptu incepe de la epoca incetarii usufructului legale.

Candu barbatulu lasa rude de susu sau de alaturi, atunci femeia succede la o patrime in plina proprietate din averea mortului.

CAPITOLUL V Despre acceptatiunea si recudiarea mostenitoriloru

SECTIUNEA I Despre acceptatiune

Art. 685. -

Succesiunea pote fi acceptata curatu si simplu, sau sub beneficiu de inventariu.

Art. 686. -

Nimeni nu este obligatu de a face acceptatiunea unei mosteniri ce i se cuvine.

Art. 687. -

Femeile maritate nu potu face valabile acceptatiunea unei succesiuni de catu cu autorisatiunea barbatului sau a justitiei.

Minorii si interdisii nu potu face valabile acceptatiunea unei mosteniri de catu conformu dispositiuniloru titlului de la minoritate, tutela si emancipatiune.

Art. 688. -

Efectulu acceptatiunei se suie pina la diua deschiderii succesiunei.

Art. 689. -

Acceptatiunea pote fi sau espresa sau tacita. Este espresa candu se insusesce titlul sau cualitatea de erede intr'unu actu autenticu sau privatu; este tacita candu eredele face unu actu, pe cari n'ar pute sa'lu faca de catu in cualitatea sa erede si cari lasa a se presupune neaparatu intentiunea sa de acceptare.

Art. 690. -

Actele curatu conservatorie de ingrijire si de administratiune profisoria nu sunt acte de primirea mostenirii, daca celu ce le a facutu n'a luatu titlu sau cualitate de erede.

Art. 691. -

Donatiunea, vinderea sau transportul drepturiloru succesive, facute de unu erede, trage dupa sine acceptatiunea succesiunei.

Tot asemenea se intempla:

1. Candu unulu din eredi renunta chiaru gratuitu in folosulu unui sau mai multi din coeredi.

2. Candu renuntiarea se face in folosulu totuloru coerediloru fara deosebire si se primesce de renuntiatore pretiulu renuntarei.

Art. 692. -

Candu acela carui se cuvine o succesiune a muritu fara sa se fi lepadatu de dinsa, sau fara sa o fi acceptatu esprese sau tacite, eredii sei potu d'a dreptulu sa accepteze sau sa se lapede de dinsa.

Art. 693. -

Daca eredu sei nu se invoiescu pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunei, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventariu.

Art. 694. -

Majorele nu pote sa'si atace acceptatiunea espresa sau tacita a unei succesiuni de catu in casulu cand acesta acceptatiune a fostu urmarea unei vicleni ce s'a intrebuintatu in privinta'i. elu nu pote reclama in contra acceptiunei pentru cuvinte de vatemare, decatu in casulu in cari succesiune aru fi absorbita sau micsorata cu mai multu de jumatate, prin descoperirea unui testamentu necunoscutu in momentulu acceptatiunei.

SECTIUNEA II Despre renuntarea la succesiuni

Art. 695. -

Renuntarea la succesiune nu se presupune: ea nu pote face de catu la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in cari succesiunea s'a deschisu, si pe unu registru tinutu anume pentru acesta.

Art. 696. -

Eredele ce renuntia este consideratu ca n'a fostu nici o data erede.

Art. 697. -

Partea renuntiatorului profita coerediloru sei; daca este singuru, succesiunea trece la gradulu urmatoriu.

Art. 698. -

Eredele renuntiatoriu nu pote fi representatu nici odata: daca renuntiatorele este singuru in gradulu seu, sau daca toti coeredii sei renuntia, copiii loru, vinu la succesiune, in virtutea propriului loru dreptu pentru parti egali.

Art. 699. -

Creditorii acelui ce renunta la paguba loru potu se iea autorisatiune justitiei ca se accepte succesiunea pentru debitorele loru, in loculu si rindulu seu.

Intr'acestu casu renuntiarea este anulata numai in favorulu creditoriloru si numai pina in concurenta creanteloru loru. Acceptarea nu se face in folosulu eredelui cari a renuntiat.

Art. 700. -

Facultatea de a accepta, sau de a se lapeda de o succesiune se prescrie prin acelasu timpu ce se cere pentru prescriptiunea cea mai lunga a drepturiloru immobiliare.

Art. 701. -

In totu timpului in cari prescriptiunea dreptului de a accepta nu este dobendita in contra erediloru ce au renuntatu, ei au inca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alti eredi. ' Nu se potu vatema insa drepturile cari aru fi dobendite de alte persone asupra bunuriloru succesiunei, sau prin prescritiune, sau prin acte valabili, facute de curatorele succesiunei vacanti.

Art. 702. -

Nici chiar prin contractulu casatoriei nu se poate renunta la succesiunea unui omu in vieta, nici se potu instreina drepturile eventuali ce s'ar pute dobendi asupra succesiunei.

Art. 703. -

Eredii cari a datu la o parte, sau au ascunsu lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de densa; cu tota renunciara loru, ei remanu eredi si nu potu lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.

SECTIUNEA III Despre beneficiulu de inventariu, despre efectele sale si
despre obligatiunile eredelui beneficiaru

Art. 704. -

Declaratiunea unui erede ca iea acesta cualitate sub beneficiu de inventariu, trebue sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului i cari succesiunea este deschisa: ea trebue sa fie inscrisa pe registru destinatu pentru trecerea acteloru de renuntiare.

Art. 705. -

Acesta declaratiune n'are efectu de cat fiind preceduta sau urmata de un inventariu fidelu si esactu a bunuriloru succesiunei, facutu dupa formele cerute dupa legile de procedura si in terminele mai josu otarite.

Art. 706. -

Se da eredului din diua deschiderei succesiunei trei luni pentru facerea inventariului:

I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudiarii succesiunii, unu terminu de patru'deci dile cari va incepe a curge di espirarii aceloru trei luni date pentru inventariu, sau din diua inchierei inventarlui, daca s'a terminat mai 'nainte de espirarea celoru trei luni.

Art. 707. -

Daca cu tote acestea sunt in succesiune obiecte supuse stricaciunei, sau obiecte a caroru conservare ar costa mult, eredele pote in cualitatea sa de persona in dreptu a succede, si fara sa se pota dice ca s'a facut acceptatiune din partea'i, sa iea autorisarea justitiei ca sa se venda acele obiecte.

Acesta vendare trebue sa se faca cu forma vedariloru publice.

Art. 708. -

In timpul termineloru pentru facerea inventariului si pentru deliberare, eredele nu ote fi silitu a se pronuntia, si nu se pote obtine o condemnatiune in contra'i. Daca el renunta dupa espirarea termineloru, sau inaintea espirarei loru, cheltuelele ce legiuitu s'a facut de densul pina la acea epoca privescu succesiunea.

Art. 709. -

Dupa espirarea temineloru aretate, eredele urmaritu pote cere unu nou terminu, pe cari tribunalulu ce se afla in cerecetarea urmarirei il acorda sau in refusa dupa circumstanta.

Art. 710. -

Cheltuelile urmarirei in casurile articoliloru precedenti, privescu succesiunea daca eredele justifica, sau n'a cunoscutu evenimentulu mortii sau ca terminile 'i au fostu neindestulatorie, din causa situatiunii bunuriloru, sa din causa contestatiuniloru ivite. Daca el nu pote justifica, cheltuelile il privescu.

Art. 711. -

Eredele conserva cu pote acestea, dupa espirarea termineloru acordate de art. 706 chiar dupa espirarea termineloru date de judecator, conformu art. 709, facultatea de a face inca inventariu si de a se declara erede beneficiariu; acesta insa in casu cand dinsul n'a facut acte de erede sau in casu cand nu este datu in contra'i o otarire judecatoresca deseversita cari sa'l condamne ca erede curatu si simplu.

Art. 712. -

Eredele cari a ascunsu obiecte sau ale succesiunei, sau cari cu sciinta si rea credinta n'a trecutu in inventariu efectele dintr'ensa, nu sepote folosi de beneficiu de inventariu.

Art. 713. -

Beneficiulu de inventariu da eredelui avantagiul:

1. De a plati datoriele succesiunei numai pina in concurenta valoruei bunuriloru ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datorieloru predand tote bunurile succesiunei creditoriloru si legatariloru.

2. De a nu se amesteca bunurile sale proprie cu acelea ale succesiunei si de a conserva in contra succesiunei dreptului de a cere plata creanteloru sale.

Art. 714. -

Eredele beneficiaru administra bunurile succesiunei si este datoru sa dea socotela de administratiunea sa creditoriloru si legatariloru. ' Elu nu devine respundetoru cu bunurile sale proprie, de cat dupa ce i se va fi cerut darea socoteliloru si el nu va fi indestulatu aceasta indatorire.

Dupa lamurirea socoteleloru, el nu pote fi respundetoriu cu bunurile sale proprie, de catu pina la concurenta sumeloru ce remane datoru.

Art. 715. -

Elu nu respunde pentru administratiunea sa, decatu de gresale grave.

Art. 716. -

Elu nu pote vinde obiectel mobili ale succesiunei de catu prin formele legiuite pentru venderile publice.

Daca el represinta in natura obiectele miscatore nu respunde de catu de depretiarea sau deteriorarea loru causata din negligenta sa.

Art. 717. -

El nu pote vinde imobilile de cat dupa formele prescrise de procedura. El da mandatu creditoriloru ipotecari, cari au facut cerere de a primi pretiulu.

Art. 718. -

Elu este dator, daca creditorii sau alte persone interesate o ceru, sa dea cautiune solvabile pentru pretiul miscatoreloru cuprinse in inventariu si pentru portiunea pretiului immobileloru nedelegate creditoriloru ipotecari.

De nu se va da acesta cautiune, se vor vinde miscatorele, si pretiulu loru se va depune ca si portiunea nedelegata din pretiul immobileloru spre a se intrebuinta la desfacerea sarcineloru succesiunei.

Art. 719. -

Daca unii din creditori se opunu eredele beneficiariu nu pote plati de cat dupa ordinea si chipulu regulat de hudecatoru.

Daca creditorii nu se opunu, eredele platesce creditoriloru si legatariloru, dupa randul cererii.

Art. 720. -

Creditorii ce nu se opunu si cari se presinta. dupa lamurirea socoteleloru si plata reliquateloru, nu au recursu de catu in contra legatariloru; aceia carii se presinta inaintea lamuririi socoteleloru si platii reliquateloru vor ave recursu si in contra creditoriloru platiti inaintea loru.

Art. 721. -

Creditorii ce se opunu vor ave recursu si in contra eredelui.

Art. 722. -

In tote casurile prevedute la art. 719 si 720 recursulu se presccrie dupa espirarea terminului de trei ani, cari incepe din diua lamuririi socoteleloru si a platii reliquatului.

Art. 723. -

Cheltuelele pentru peceti, pentru facerea inventariului si pentru darea socoteleloru privescu succesiunea.

SECTIUNEA IV Despre succesiunile vacanti

Art. 724. -

Daca dupa espirarea termineloru pentru facerea inventariului si pentru deliberatiune, nu se presinta nimeni ca sa reclame succesiunea, si daca nu este nici unu erede counoscutu, sau daca eredii conuscuti sau lepadat de succesiune, succesiunea este privita ca vacante.

Art. 725. -

Tribunalulu de anteia instanta din districtulu in cari succesiunea este descisa, numesce unu curatore dupa cererea personeloru interesate, sau dupa aceia a procurorului.

Art. 726. -

Curatorele unei succesiuni vacanti, trebue inainte de tote sa constate printr'un inventariu, succesiunea; elu esercita si urmaresce drepturile ei; raspunde la cererile facute in contra'i; administreza sub indatorire de a versa numerarul succesiunei, ca si sumele adunate din vendarea mobileloru, si imobileloru, in casa de consemnatiuni si deposite, si in fine sub aceea de a da socoteli.

Art. 727. -

Dispositiunile sectiunii III. din acestu capu asupra formeloru cerute pentru facerea inventariului, asupra modului de administratiune si asupra socoteliloru ce eredele beneficiariu este dator sa dea sunt indatoritore si pentru curatorii succesiuniloru vacanti.

CAPITOLUL VI Despre impartire si despre raporturi

SECTIUNEA I Despre impartirea succesiunii

Art. 728. -

Nimeni nu pote fi obligatu a remane in indivisiune. Unu coerede pote ori candu cere impartela succesiunei, chiaru candu aru esiste conventiuni sau proibitiuni contrarii.

Se pote face invoire pentru suspendarea divisiunei pe terminu de cinci ani. Dupa trecerea acestui timpu, invoirea se pote renoi.

Art. 729. -

Divisiunea pote fi ceruta chiaru candu unulu sau mai multi din eredi au posedutu parti separate din succesiune, daca nu a fostu unu actu de impartela sau daca nu se pote opune prescriptiunea.

Art. 730. -

Daca toti eredii sunt presenti si majori, se potu imparti intre dinsii, ori'cumu aru voi, fara indeplinirea vre unai formalitati.

Daca toti eredii nu sunt presenti, sau daca intre densii sunt minori sau interdisi, atunci se voru pune peceti pe efectele succesiunii in celu mai scurtu terminu, sau dupa cererea crediloru sau dupa aceea a procurorului tribunalului de prima instantia.

Art. 731. -

Creditorii potu si ei se cera punerea de peceti in virtutea unui titlu esecutoriu, sau a unei permisiuni judecatoresci.

Art. 732. -

Dupa punerea pecetiloru, creditorii potu face opositiune si fara a ave titluri esecutorii sau permisiunea justitiei.

Art. 733. -

Daca vre unul din coeredi nu consimte la facerea impartelii, sau daca se ivescu contestatiuni, ori in privinta modului de procedere, sau asupra chipului de a o termina, tribunalulu se pronuntia in modu somariu, sau numesce, de cere trebuinta, pentru operatiunile impartelei, pe unul din judecatori, dupa reportul carui judeca contestatiunile.

Art. 734. -

Estimatiunea imobileloru se face de esperti alesi de partile interesate; de esperti numiti din oficiu candu partile refusa a'i alege.

Procesul verbale al espertiloru trebue se arate basele estimatiunei; sa indice daca obiectulu estimatu pote sa fie comodu impartitu si in ce chipu; se ficseze in fine, in casu de impartire, fie'cari din partile ce se potu forma precumu si valoruea loru.

Art. 735. -

Estimatiunea mobileloru trebue sa se faca de omeni cunoscetori si dupa adevaratulu loru pretiu.

Art. 736. -

Fie'cari din coeredi pote cere partea sa in natura din mobilele sau imobilele succesiunei. Cu tote acestea, de sunt creditori secuestranti sau oponenti, sau daca majoritatea coerediloru socotesce necesaria vindereamobilelloru pentru plata datoriiloru succesiunei, ele se vendu publice dupa formele obicinuite.

Daca imobilele nu se potu imparti se voru vinde la tribunalu prin licitatiune.

Daca tote partile sunt majori, ele potu conveni sa faca vendarea in fatia unui arbitru, numitu de dinsele.

Art. 737. -

Dupa ce mobilele si imobilile s'au estimatu, si s'au vendutu, judecatorulu de cere trebuinta, tramite pe parti la unu arbitru, numitu cu consimtimentulu loru sau numitu dedreptulu de densulu, candu partile nu se unescu pentru unuirea lui.

Se prevede inaintarea acestui arbitru la facerea socoteliloru ce copartitorii potu fi datori a'si da unii altora, la formarea activului si pasivului ereditatii, la compunerea partiloru si la restitutiunile ce eredii aru trebui a'si face intre dinsii.

Art. 738. -

Fie'cari erede reporta la masa succesiunei, conformu cu regulele mai josu prescrise, donatiunile cea primitu si sumele ce este datoriu catre succesiune.

Art. 739. -

Daca reportulu nu se face in natura, coeredii caroru li se datoresce ieu mai anteiu o parte ogale din masa succesiunei.

Aceste preluari se facu pe catu este posibile in obiecte de aceeasi natura si cualitate cu acelea ce era sa fie date in natura.

Art. 740. -

Dupa preluari se formeza din restulu mesei succesiunei, atatea parti egali cati sunt si eredi sau stirpi impartitore.

Art. 741. -

La formarea si compunerea partiloru, trebue sa se dea in fie parte, pe catu se pote, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valorue.

Se va evita catu va sta prin putinta imbucatatirea peste masura a eritageloru si divisiunea esploatatiuniloru.

Art. 742. -

Inegalitatea partiloru date in natura se compensa prin bani.

Art. 743. -

Partile se formeza de unulu dintre coeredi sau de alta persona, daca toti eredii sunt de acordu in alegere si daca celu ce a fostu alesu accepta insarcinarea; in casu contrariu partile se formeza de un espertu numitu de judecatoru.

Partile apoi se tragu la sorti. Daca inse eredii vinu la moscenire cu parti inegali, autoritatea judecatoresca decide de trebue sa se proceda prin tragee la sorti in parte, sau prin darea partiloru in totalu.

Art. 744. -

Mai 'nainte de a procede la tragerea partiloru la sorti, fie'cari compartitoriu este admisu a propune reclamarile sale in contra formarii partiloru.

Art. 745. -

Regulele stabilite pentru impartirea mesei de moscenire se voru observa in subdivisiunile ce se voru face intre stirpile compartitore.

Art. 746. -

Daca asupra operatiuniloru tramise inaintea arbitrului, se facu contestatiuni, arbitrul incheie procesu'verbale pentru dificultatile si disele partiloru, si le tramite inaintea judecatorului pentru impartela.

Art. 747. -

Daca toti coeredii nu sunt presenti sau de sunt intre ei interdisi sau minori, fie si emancipati, impartirea trebue sa se faca inaintea tribunalului, observandu regulele prescrise in art. precedenti de acesta sectiune.

Daca sunt mai multi minori cu interese contrarie la impartela, se va da fie'carui d'intrinsii unu tutore speciale.

Art. 748. -

In casulu articoleloru precedenti licitatiunea de este trebuinta, nu se va pute face decatu inaintea tribunalului cu formele prescrise pentru instrainarea bunuriloru minoriloru. Streinii vor fi tot de'una admisi.

Art. 749. -

Impartirile tacute conformu cu regulele mai susu prescrise, sau de toturi cu autorisatiunea de familia, sau de minorii emancipati, asistati de curatorii loru sau in numele absentiloru sunt definitive.

Art. 750. -

Dupa impartela se va remite fie'carui din compartitori titlurile particulare obiecteloru ce'i s'au datu.

Titlurile unei proprietati impartite se tinu de acela ce a luatu partea cea mai mare, cu indatorire de a le representa la ori'ce cerere.

Daca nu este unire pentru acesta alegere, atunci titlurile se depun in arhiva Statului, si judecatoriulu libereza de pe densele fie'carui din eredi cate o copia legalisata.

SECTIUNEA II Despre reporturi

Art. 751. -

Fiulu sau descendentele cari vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventariu, impreuna cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acstoru trebue a raporta coerediloru sei, tot ce a primitu de la defunctu prin daru atatu directu catu si indirectu, afara de casul cand donatorele e dispusu alt'feliu.

Art. 752. -

Eredele ce renunta la succesiune pote popri darulu, sau legatulu ce i s'a facut, in limitele partii disponibile.

Art. 753. -

Donatariulu cari nu va ave cualitatea de a mosteni in momentulu donatiunei, dar cari avea acesta cualitate la epoca deschiderei succesiunei este, obligatu de a aface reportu daca donatorele nu l'a dispensatu de aceasta.

Art. 754. -

Donatiunile si legaturile facute fiiului unei persone cari are cualitatea de erede in momentulu deschiderei succesiuni, sunt presumpte ca s'au facutu cu scutirea de reportu.

Art. 755. -

Fiiului cari vine cu dreptulu seu propriu la succesiunea donatorului, nu este obligatu a reporta darulu facutu parintelui seu, chiaru candu aru primi succesiunea acestui; daru candu fiulu vine la succesiune cu dreptulu de representatiune, atunci este datoriu sa reporte aceea ce s'a daruitu parintelui seu, chiaru in casulu aru fi renuntiatu la succesiunea parintelui.

Art. 756. -

Donatiunile si legaturile facute sotiului unui descendinta succesibile, sunt socotite ca facute cu scutirea de reportu.

Daca darurile sau legaturile s'au facutu la doui soti impreuna dicari numai unulu este descendinte de dreptu de succesiune, partea daruita acestui din urma este supusa reportului.

Art. 757. -

Reptulu nu se pote face de catu numai la succesiunea donatorului.

Art. 758. -

Coerede este datoru a reporta aceia ce parintele a cheltuitu cu dinsulu dotandu'lu, procurandu'i vre'o cariera sau platindu'i datoriile.

Art. 759. -

Cheltuelile de nutrimentu,intretinere, educatiune, d unui mestesugu, cheltuelile ordinarii pentru imbracaminte, si alte obiecte trebuinciose la intrarea in armata, cheltuelile de nunta si presenturile obicinuite nu sunt supuse reportului.

Art. 760. -

Imobilul cari s'a perdutu in casu fortuitu si fara gresala donatorului nu este supus reportului.

Art. 761. -

Daca inzestretorele ascendinte platesce barbatului zestrea fara asigurari suficienti, fiica inzestrata va fi datore a reporta numai actiunea in contra barbatului.

Art. 762. -

Fructele si interesele lucruriloru supuse reportului nu sunt debite de catu in diua deschiderii succesiunei.

Art. 763. -

Legatarii si creditorii nu potu pretinde ca eredii se faca reportu.

Art. 764. -

Reportulu se face sau in natura, sau scadendu'se valoruea sa din partea celui obligatu a face reportu.

Art. 765. -

Reportulu se pote pretinde in natura pentru immobili; candu celu ce a primitu imobilul l'a instreinatu sau ipotecatu inaintea deschiderii succesiunei, reportulu in natura nu este obligatoru.

Reportulu in acestu casu se pretuiesce dupa valoruea ce imobilul a avutu in momentulu deschiderii succesiunei.

Art. 766. -

In ori ce casu trebue sa se tina socotela donatarului de cheltuelile necesarie si utili.

Art. 767. -

Donatarulu este respundetoriu de tote degradarile si deterioatiunile cari au miscoratu valoruea imobilului prin faptul, culpa sau negligenta sa.

Art. 768. -

Candu imobilul s'a instreinatu de datoru, amelioratiunile si degradarile facute de celu ce l'au dobinditu se voru tine in sema, conformu cu dispositiunile celoru doui articoli precedenti.

Art. 769. -

Candu reportulu se face in antura, bunurile intra in masa succesiunei libere de tote sarcinele create de donatariu; creditorii ipotecari insa, potu sa intervina la impartela spre a nu se face reportulu cu fradea drepturiloru loru.

Art. 770. -

Candu unu succesibile primesce, cu dispensa de reportu, unu daru cari escede portiunea disponibile, reportulu escendentului se face in natura daca intorcerea escedentului este posibile.

In casu contrariu, daca escedentele, trece peste jumatate valoruii imobilului, donatoriul reporta imobilul in intregimea lui si preleva asupra masei valoruea portiunei disponibili; daca acesta portiune trece jumetate valoruea imobilului, donatorulu pote tine imobilul in intregimea lui, iea insa mai putinu din cele'alte bunuri ale succeiunei si recompensa pe coeredii sei, sau in bani, sau ori in altu'felu.

Art. 771. -

Coeredele cari raporteza imobilul in natura, pote sa retina posesiune pina la plata efectiva a sumeloru ce'i sunt datorite pentru cheltueli sau amelioratiuni.

Art. 772. -

Reportulu mobileloru se face, luandu'se mai putinu din cele alte bunuri ale succesiunei. Elu se calcula pe valoruea ce mobilele avea in momentulu facerii darului, dupa statulu estimatiunii anecsatu actului de daru, in lipsa acestui statu dupa estimatiunea espertiloru, facuta pe pretulu celu mai josu.

Art. 773. -

Succesibilele cari a primitu bani face reportulu luandu mai putinu din numerariulu succesiunei.

La neajungere, donatoriulu pote sa nu reporteze numerariulu dandu ecuivalentulu in mobile si in lipsa acestoru in imobilele succesiunei.

SECTIUNEA III Despre plata datorieloru

Art. 774. - Reviste (1)

Coeredii contribuescu la plata datoriieloru si sarcineloru succesiunii fie'cari in proportiune cu ce iea.

Art. 775. - Reviste (1)

Legatariulu cu titlu universale contribuiesce de o potriva cu eredii, in proportiune cu emolumentul seu. Celu particularu nu contribuiesce.

Art. 776. -

Candu imobilele unei succesiuni sunt ipotecate specialu, pentru plata de rendite, fie'cari din coeredi pote pretinde ca renditele sa fie platite si imobilele liberate inaintea formarii partiloru.

Daca coeredii impartu succesiunea in starea in cari se gasesce, imobilele ipotecate se estima dupa aceeasi norma ca si cele'alte immobili; capitalulu renditei insa se scade din pretulu imobilului. Eredele, in partea carui s'a datu imobilele, remane singuru datoru a plati remdita si garanteza pe coeredii sei pentru acesta plata.

Art. 777. -

Coeredii platescu datoriile si sarcinile succesiunei, fie'cari in proportiune cu partea sa ereditara.

Art. 778. -

Coeredele sau succesorele cu titlu universale cari, din causa ipotecei, a platitu din datoria comune mai multu de catu partea sa, are recursu, in contra celoru'alti coeredi sau succesori cu titlu universale numai pentru partea ce fie'cari din ei era obligatu a plati chiaru candu coeredele ce a desfacutu datoria aru fi fostu subrogatu de drepturile creditoriloru. Coeredele insa ce a acceptatu succesiunea sub beneficiu de inventariu, conserva facultatea de a cere plata creanteloru sale personali, ca ori ce altu creditore alu succesiunei.

Art. 779. -

Candu unulu din coeredi sau succesori cu titlu universale este insolvabile, partea lui din datoria ipotecara se imparte intre toti cei'alti in proportiune cu ce iea fie cari din succesiune.

Art. 780. -

Titlurile esecutorie, obtinute in contra defunctului, sunt personalu esecutorie si in contra eredului. Cu tote acestea creditorii nu potu urmari esecutiunea de catu dupa optu dile de la notificarea acestoru titluri facuta personei, sau la domiciliulu eredelui.

Art. 781. -

Ei potu cere, in ori ce casu si in contra ori carui creditore, separatiunea patrimoniului defunctului de acela alu eredelui.

Art. 782. -

Acestu dreptu nu pote fi esercitatu candu, acceptanduse eredele de debitore s'a facutu astu'feliu novatiune in privinta creantei contra defunctului.

Art. 783. -

In privinta mobileloru, dupa trecerea de trei ani, dreptulu este prescrisu. In privinta imobileloru, actiunea se pote esercita in totu timpulu in cari imobilele se gasescu in mana eredelui.

Art. 784. -

Creditorii eredelui nu potu cere separatiunea patrimonieloru, in contra creditoriloru succesiunei.

Art. 785. -

Creditorii unui din compartitori, ca nu cumva impartela sa se faca cu viclenie in vatemarea drepturiloru loru, potu pretinde sa fie presenti la impartela, potu dara sa intervina, cu spesele loru; nu potu insa sa atace o impartela seversita, afara numai de s'a facut in lipsale, si fara sa se tina sema de opositiunea loru.

SECTIUNEA IV Despre efectele impartelei si despre garantia partiloru

Art. 786. -

Fie'cari coerede este presumptu ca a mostenitu singuru si imediatu tote bunurile cari compunu partea sa, sau cari i'a cadutu prin licitatiune, si ca nu'a fostu nici odata proprietaru pe cele'alte bunuri ale succesiunei.

Art. 787. -

Coeredii sunt datori garanti unul catre altulu numai despre turburarile si evictiunile ce procedu dintr'o causa anteriore impartelei.

Garantia inceteza candu o eviciune a fostu esceptatu anume, printr'o clausa espresa a actului de impartela, sau candu evictiunea a fostu causata din gresela eredului.

Art. 788. -

Fie'cari din eredi este obligatu, in proportiune cu partea sa ereditara, a despagubi pe coeredele seu de paguba ce a suferitu din causa evictiunei.

Candu unul din coeredi va fi insolvabile, partea ce elu este datoru a contribui, se va imparti intre eredele garantatu si intre cei'lalti coeredi.

Art. 789. -

garantia prin solvabilitatea debitorelui unui rendite dureza numai cinci ani de la impartela. Acesta creantia inceteza candu nesolvabilitatea a luatu nascere in urma impartelei.

SECTIUNEA V Despre desfiintarea sau rescisiunea impartelei

Art. 790. -

Impartelele potu fi desfiintate pentru violinta sau dolu.

Pentru o simpla omisiune a unui din obiectele succesiunei, nu se strica impartela; se face numai unu suplimentu de impartela pentru obiectu omisu.

Art. 791. -

Ori ce actu, sub ori ce titlu, in urmarea carui a incetat indivisiunea intre eredi, este supusu la actiunea de rescisiune din articolulu precedinte.

Dupa impartela, sau dupa actul cari 'i tine loculu, actiunea de rescisiune nu mai este admisa in contra transactiunii facute asupra dificultatiloru reali dupa ce presinta primulu actu chiaru candu nu aru fi fostu procesu inceputu asupra obiectului transactiunii.

Art. 792. -

Acela in contra s'a facutu cererea de rescisiune. pote popri desfintarea impartelei, dandu reclamantelui suplimentulu din partea sa ereditara in numerariu sau in natura.

Art. 793. -

Coeredele cari a instreinatu portiunea sa ereditara in totu sau in parte, nu pote intenta actiunea de rescisiune pentru dolu sau violenta, daca instreinarea s'a facutu in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei.

SECTIUNEA VI Despre impartela facuta de tata, de mama sau de alti
ascendenti intre descendentii loru

Art. 794. -

Tatalu, mama si cei'lalti ascendenti potu face impartela bunuriloru loru intre fii si cei'lalti descendinti.

Art. 795. -

Acesta impartela se pote face in acte intre vii sau prin testamentu, cu formele, conditiunile si regulele prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testamente.

Impartela facuta prin actulu intre vii nupote ave de obiectu de catu bunurile presinti.

Art. 796. -

Daca tote bunurile, ce ascendentele a lasatu la mortea sa, nu au fostu cuprinse in impartela, bunurile necuprinse se voru imparti confornu cu legea.

Art. 797. -

Este nula impartela in cari nu s'a cuprinsu toti copiii, in vieta la deschiderea mostenirii, si descendintii fiiloru premuriti.

Actiunea de nulitate se pote esercita de toti eredii fara distinctiune.

Art. 798. -

Impartela facuta de ascendinte se pote ataca, candy aru resulta dintr'insa sau dintr'alte acte ca prin dispositiunea facuta de ascendinte, vre'unulu din acei intre cari s'au impartitu bunurile s'aru gasi vatematu in partea legitima.

Art. 799. -

Copilulu cari, pentru causa aratata la articolele precedinti, ataca impartela facuta de ascendinte, este datoru a plati inainte cheltuelile estimatiunii. Daca reclamatiunea sa nu este fundata, cheltuelele estimatiunii si ale judecatii voru fi in sarcina sa.

TITLUL II Despre donatiuni intre vii si despre testamente

Art. 800. -

Nimeni nu va pute dispune, de avutulu seu, cu titlu gratuitu, de catu cu formele prescrise de lege pentru donatiunile intre vii sau prin testamentu.

Art. 801. -

Donatiunea este unulu actu de liberalitate, prin cari donatorele da irevocabile unu lucru donatoriului cari 'lu primesce.

Art. 802. -

Testamentulu este unu actu revocabile prin cari testatorele dispune, pentru timpulu incetarii sale din vieta, de totu sau parte din avutulu seu.

Art. 803. -

Substitutiunile sau fidei'comisele sunt proibite; ori ce dispositiune prin cari donatoariulu, eredele instituitu sau legatariulu, va fi insarcinatu de a conserva si a remite la o a treia persona, va fi nula, chiar in privirea donatariului, a eredelui numitu sau a legatarului.

Art. 804. -

Este permisa dispositiunea prin cari o a treia persona aru fi chiamata alua darulu, ereditatea sau legatulu, in casulu candu donatariulu, eredele numitu, sau legatariulu, nu aru primi, sau nu aru pute primi.

Art. 805. -

Este permisa asemenea dispositiunea intre vii sau testamentaria prin cari usufructulu se da la o persona si proprietatea la alta.

CAPITOLUL II Despre capacitatea de a dispune, sau de a priimi prin donatiune
intre vii sau prin testamentu

Art. 806. -

Minorele mai micu de sese'spre'dece ani nupote dispune nici intr'unu feliu, afara de esceptiunile regulate la capitolulu IX alu acestu titlu.

Art. 807. -

Minorele de sese'spre'dece ani pote dispune prin testamentu si numai pentru jumetate din bunurile pe cari dupa lege pote dispune majorele.

Art. 808. -

Este capabile de a primi prin donatiune intre vii ori cine este conceputu in momentulu donatiunii.

Este capabile de a priimi prin testamentu ori cine este conceputu la epoca mortii testatorelui.

Art. 809. -

Minorele de sese'spre'dece ani nu pote prin testamentu dispune in favorea tutorelui seu.

Minorele, ajunsu la majoritate, nu pote dispune nici prin donatiune intre vii, nici prin testamentu in favorea fostului seu tutore, daca socotelele definitive ale tutelei n'au fostu prealabile date si primite.

Sunt esceptati in amendoue casurile de mai susu ascendentii minoriloru cari sunt sau au fostu tutori ai loru.

Art. 810. -

Doctorii de medicina sau in chirurgia, oficiarii de sanetate si spiterii cari au tractatu pe o persona in bola din cari more, nu potu profita de dispositiunile intre vii sau testamentarie, ce dinsa a facutu in favore'le in cursulu acestei bole;

Sunt esceptate:

1. dispositiunile renomeratorie facute cu titlu particularu; se va tine inse sema de starea dispunatorului si de serviciele facute;

2. dispositiunele univerasali in casu de rudenia pina la alu patru gradu inclusivu, afara numai daca mortulu va ave eredi in linia drepta si daca, acela in profitulu cari s'a facutu dispositiunea nu este elu chiar erede in linia drepta.

Acelesi regule sunt aplicabili in privintia preotiloru.

Art. 811. -

Dispositiunile intre vii sau prin testament facute in favorea ospicieloru saraciloru dintr'o comuna, sau stabilimenteloru de utilitate publica, nu potu ave efect de catu de sunt autorisate prin ordonante domnesci in urma avisului Consiliului de Statu.

Art. 812. -

Dispositiunile in favorea unui incapabile sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contractu onerosu fie facute in numele unoru persone interpuse.

Sunt reputate ca persone interpuse tatalu si mama, copiii si descendintii si sotulu personei incapabili.

CAPITOLUL III Despre donatiunile intre vii

SECTIUNEA I Despre forma si efectele donatiuniloru intre vii

Art. 813. -

Tote donatiunile se facu prin actu autenticu.

Art. 814. -

Donatiunea nu obliga pe donatore si nu se va produce nici unu efectu de cat din diua din cari va fi fostu acceptata.

Acceptatiunea pote fi facuta sau in actu, sau printr'unu actu autenticu posteriore mai'nainte insa de mortea celui ce daruiesce; in acestu din urma din casu donatiunea n'are efectu de cat din diua in cari se va fi comunicatu donatorelui actu de acceptatiune.

Art. 815. -

Donatiunile facute unoru minori neemancipati sau unui interdisu, se accepta de tutore sau de parinte.

Minorele emancipatu pote accepta cu asistenta curatorelui.

Mama, cu tote ca tatalu ar fi in vieta, si cei alti ascendenti cu tote ca genitorii ar fi in vieta, vor putea asemenea sa accepteze donatiunea facuta minorului emancipatu sau neemancipatu si interdisului, de si ei n'ar ave cuallitatea de tutori.

Art. 816. -

Surdu'mutulu ce nu scie sascrie, nu pote accepta o donatiune de catu cu asistarea unui curatore speciale numitu de autoritatea judiciara dupa ergulele stabilite pentru minori.

Art. 817. -

Donatiunile facute personeloru morali nu potu fi acceptate de catu prin ordonanta domnesca, data in urma avisului consiliului de Statu.

Art. 818. -

Cand se deruescu bunuri ce potu a fi ipotecate, transcriptiunea actului ce contine donatiunea si acceptatiunea si notificatiunea acceptatiunii facute prin actu separatu, se va face la tribunalulu districtului unde sunt situate bunurile.

Art. 819. -

Lipsa transcriptiunii pote sa fie invocata de ori ce persone au interesu la acesta; se escepta insa personele obligate a starui sa se faca transcriptiunea sau representantii loru, asemenea si donatorele.

Art. 820. -

Minorii interdisi, femeile maritate, in lipsa de acceptatiunea sau de transcriptiunea donatiunii nu potu cere obiectele daruite; au insa, de se cuvine, recursu in contra tutoriloru sau barbatiloru.

Art. 821. -

Donantiunea intre vii pentru bunurile viitore este revocabile.

Art. 822. -

Este nula ori ce donatiune facuta cu conditiuni a caroru indeplinire atarna de vointa donatorului.

Art. 823. -

Este asemenea nula daca s'a facutu sub conditiunea de a se satisface datorie sau sarcine cari nu esistea la epoca donatiunei, sau cari nu era aratate in actulu de donatiune.

Art. 824. -

Cand donatorele s'a reservatu dreptulu de a dispune de unu obiectu cuprinsu in donatiune, sau de o sume determinata din bunurile daruite, daca more fara sa fi dispusu de dinsele unu asemenea obiectu sau asemenea suma remane erediloru donatorelui.

Art. 825. -

Donatorele pote stipula intorcerea bunuriloru daruite atatu in casulu cand donatariulu ar muri inaintea lui catu si in casulu cand donatariulu si descendintii sei ar muri inaintea sa.

Aceste stipulatiuni insa nu se potu face, de catu in favorea donatorelui.

Art. 826. -

Dispositiunile art. 821, 822, 823, 824 si 825, nu se plica la donatiunea din Capitolulu VIII si IX dintr'acestu titlu.

Art. 827. -

Ori'ce actu de donatiune de mobili este valabile numai pentru obiectele trecute intr'unu actu estimativu sub semnatu de donatarea si donatariu.

Art. 828. -

Donatorele nu este responsabile de evictiunea catre donatariu pentru lucrurile daruite.

Donatarele este responsalibe de evictiune cand elu promisu espresu garantia.

Este asemenea responsabile cand evictiunea provine din faptulu seu, cand este in chestiune o donatiune cari impune sarcine donatariului; intr'acestu casu insa garantia este obligatoria numai pina la suma sarcineloru.

SECTIUNEA II Despre casurile in cari donatiunile se potu revoca

Art. 829. -

Donatiunea intre vii se revoca pentru neindeplinirea conditiuniloru cu cari s'a facutu, pentru ingratitudine si pentru nascere de copii in urma donatiunii.

Art. 830. -

Cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiuniloru bunurile reintra in mana donatorelui libere de ori ce sarcina si ipoteca.

Art. 831. -

Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in casurile urmatore:

1. Daca donatoriulu a atentatu la viata donatorelui;

2. Daca este culpabile in privinta'i de delicte, crudimi sau injurie grava;

3. Daca fara cuventu ii refusa alimente.

Art. 832. -

Revocarea pentru neindeplinirea conditiuniloru si pentru ingratitudine, nu se face de dreptu nici o data.

Art. 833. -

Cererea de revocare pentru ingratitudine trebue facuta in terminu de unu anu din diua faptului, sau din diua candu donatorele a cunoscutu faptulu.

Actiunea de revocare nu se pote intenta in contra erediloru donatariului, nici de eredii donatorelui in contra donatoriului, afara numai daca in acestu casu actiunea s'a intentatu de donatore, sau donatorele a muritu in anulu in cari se putea intenta actunea.

Art. 834. -

Revocarea pentru ingratitudine, nu pote infirma nici instreinarile facute de donatoriu, nici ipotecile ssau alte sarcine reali sau cari elu ar fi pututu greva obiectulu daruitu: este neaperatu insa ca acestea sa se fi facutu inaintea inscriptiunei estractului cererei de revocatiune pe marginea transcriptiunei prescise prin art. 818.

In casu de revocatiune, donatariulu se condamna a intorce valoruea obiecteloru instreinate dupa estimatiunea ce li s'aru face in timpul cererei se condamna asemenea a intorce veniturile din diua cererei.

Art. 835. -

Donatiunile facute in favorea maritagiului, nu sunt revocabili pentru ingratitudine.

Art. 836. -

Ori ce donatiuni prin acte intre vii facute de persone ce n'au copii sau descendinti esistinti in timpulu facerii loru, ori cari aru fi valoruea acestoru donatiuni si sub ori ce titlu s'aru fi facutu, fie chiaru donatiunea mutuale sau remuneratoria, fie in fine donatiune in favorea maritagiului facuta sotiloru de ori cari alta persona afara de ascendentii loru, sunt revocate de dreptu daca donatorele, in urma donatiunei, dobendesce unu copilu legitimu, unu postumu, sau chiaru cand a legitimatu pe unu copilu naturale, prin maritagiu subsequente.

Art. 837. -

Revocatiunea se face si cand copilulu donatorelui sau alu donatricei ar fi fostu conceputu in timpulu donatiunei.

Art. 838. -

Donatiunea remane revocata chiar cand donatariulu ar fi intratu in posesiunea lucruriloru daruite si ar fi fostu lasatu in posesiunea aceloru lucruri dupa nascerea fiului donatorului; donatariulu posesore nu va fi obligatu a restitui fructele de ori ce natura luate de elu de catu in diua in cari i se va fi notificatu nascerea fiiului sau legitimatiunea sa prin casatoria subsequente.

Art. 839. -

Ori ce clause sau conventiuni prin cari donatorele ar renunta la revocarea donatiunei pentru nascere de fiu este nula si fara nici unu efectu.

Art. 840. -

Prescriptiunea actiunei de revocatiune se implinesce dupa trei'deci ani de la nascerea fiului.

CAPITOLUL IV Despre partea disponibile a bunuriloru si despre reductiune

SECTIUNEA I Despre partea disponibile a bunuriloru

Art. 841. -

Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru dispunatorului daca la morte'i lasa unu copilu legitimu; peste o a treia parte daca lasa duoi copii; peste a treia parte daca lasa trei sau mai multi.

Art. 842. -

Sunt coprinsi in articolele precedenti sub nume de copii descendintii de ori ce gradu.

Art. 843. -

Liberalitatile prin acte intre vii sau prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru daca, in lipsa de copii, defunctulu lasa tata si mama, sau numai pe unulu d'intr'insii.

Art. 844. -

Daca dispositiunea prin acte intre vii sau prin testamentu constitue unu usufructu sau o rendita viagera, a carii valorue trece peste cantitatea disponibile, eredii reservatari au facultatea de a esecuta aceste dispositiuni sau de a abandona proprietatea cantitatei disponibile.

Art. 845. -

Valoruea bunuriloru instreinate unu succesibile in linia drepta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu reserva de usufructu va fi socotita in portiunea disponibile, si escenentele, de este, se vatrece in masa succesiunii: Imputatiunea si reportulu nu potu fi cerute de succesibilele in linia drepta cari a consimtitu la aceste instreinari.

Art. 846. -

Cualitatea indisponibila pote fi data in tot sau in parte, sau prin acte intre vii sau prin testamentu copiiloru sau altoru succesibili ai donatorelui, fara ca donatarulu sau legatariulu, ce vine la succesiune, sa fie supusu la reportu daca in dispositiune se dice esprese, ca ceea ce s'a datu este peste partea sa.

Declaratiunea ca darulu sau legatulu este peste partea succesibilelui, se pote face sau in actulu ce contine dispositiunea sau in urma cu formele dispositiuniloru intre vii sau testamentarie.

SECTIUNEA II Despre reductiunea donatiuniloru si a legateloru

Art. 847. -

Liberalitatile prin actu sau intre vii sau prin testamentu, candu voru trece peste partea disponibile, voru fi reduse la acesta parte.

Art. 848. -

Reductiunea liberalitatiloru intre vii nu se va pute fi ceruta de catu numai de eredii reservatari, de eredii acestora, sau de cei cari infatiseza drepturile loru.

Art. 849. -

Partea disponibile se calcula cu chipul urmatoriu: pe linga bunurile ce a lasatu donatorele sau testatorele in momentulu mortii sale, se adauge prin calculu si bunurile de cari a dispusu prin donatiuni intre vii, dupa starea loru din momentul donatiunei si dupa valoruea ce au avutu in momentulu mortii donatorelui. Din acesta masa de bunuri scadendu'se datoriele, pe ceea ce va remane se calcula partea disponibile, dupa numerulu si calitatea ereditoriloru.

Art. 850. -

Inteiul se voru reduce disposituinile testamentarie; candu bunuri cuprinse in aceste dispositiuni nu voru mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiuniloru.

Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa sevarsirea acestia se va trece indata la cea a doua dupa dinsa, si asa pe rindu pina la cea mai vechia donatiune.

Art. 851. -

Candu donatiunea intre vii supusa la reductiune s'a facutu la unul din cei cu dreptu de mostenire, acesta va pute scadea partea cu cari ar trebui sa se reduca donatiunea, din partea ce i s'ar cuveni ca erede in bunurile nedisponibili, daca aceste bunuri sunt de aceeasi natura cu cele daruite.

Art. 852. -

Se voru reduce cu analogia atatu legatele universali catu si cele particularie fara distinctiune.

Art. 853. -

Candu testatorele va declara ca un delegatu sa fie platitu preferindu'se celoru'l'alte, acestu legatu nu va fi supusu la reductiune, de catu dupa ce valoruea celoru'l'alte legate nu va implini reserva legale.

Art. 854. -

Domatoriulu va restitui fructele portiunei ce trece peste partea disponibile, din momentului mortii donatorelui.

Art. 855. -

Donatoriulu este obligatu, daca a alienatu bunurile daruite, sa faca in urma reportulu escedentelui peste portiunea disponibile, dupa valoruea lucruriloru din timpul mortii disponentelui.

CAPITOLUL V Despre dispositiunile testamentarie

SECTIUNEA I Regule generali pentru forma testamenteloru

Art. 856. -

Ori'ce persona este capabile de a face testamentu, daca nu este poprita de lege.

Art. 857. -

Doue sau mai multe persone nu potu testa prin acelasi actu, una in favorea celei alte, sau in favorea unei a treia persone.

Art. 858. -

Un testamentu pote fi sau olografu, sau facutu prin actu autenticu, sau in forma mistica.

Art. 859. -

Testamentulu olografu nu este valabile de catu cand este scrisu in totu, datatu si sub'semnatu de mana testatorelui.

Art. 860. -

Testamentulu autenticu este acela cari s'a adeveritu de judecatoria competinte.

Art. 861. -

Judecatoria, inainte de a face adeverirea, va citi din cuventu testamentulu in audulu si in fata testatorelui; cand testatorele nu va pute veni inaintea judecatoriei din causa de bola, atunci cetirea testamentului, dupa cum s'a disu mai susu, se va face de judecatorulu numitu de tribunal, spre a se duce la domiciliulu testatorului.

Art. 862. -

Indeplinirea formalitatei citirei din articolul precedente catu si declaratiunea testatorelui ca testamentulu este al seu, iscalitu de elu si facutu din libera sa vointa, se va mentiona sub pedepsa de nulitate a testamentului atatu in reportulu ce va face judecatorulu, cand este numitu, catu si in adeverirea tribunalului.

Art. 863. -

Testamentulu trebue sa fie iscalitu de testatore: daca elu declara ca nu scie, sau ca nu pote iscali, se va mentune despre declaratiunea testatorelului si causa ce'lu impedica de a iscali, atatu in reportulu judecatorului numitu, catu si in adeverirea tribunalului.

Art. 864. -

Cand testatorele va voi sa faca unu testamentu misticu sau secretu, trebue neaparatu sa'lu iscalesca, sau ca l'a scrisu elu insusi, sau ca a pusu pe altulu alu scrie.

Chartia in cari s'a scrisu dispositiunile testatorelui, sau chartia cari servesce de plicu, de va fi, se va stringe si se va sigila.

Testatorele va presenta tribunalului competinte testamentulu strinsu si pecetluitu, precum s'a disu, seu il va stringe si'lu va pecetlui inaintea tribunalului.

Testatorele va declara ca disopositiunile din acea chartia este testamentulu seu, scrisu si iscalitu de elu insusi, sau scrisu de altulu si iscalitu de testatore.

Cand testatorele din causa de bola, va fi in neposibilitate fisica de a se presenta inaintea tribunalului atunci presentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratiunea sus'mentionata, se voru face inaintea judecatoriului, numitu de tribunalu pentru acestu sfirsitu.

Tribunalulu, sau judecatorulu numitu va face actulu de subscriptiune pe chartia in cari s'a scrisu testamentulu sau pe chartia cari servesce de plicu.

Acestu actu se va sub'scrieatatu de testatore catu si de tribunal sau de judecatoru.

Tota lucrarea de mai susu nu va pute fi intrerupta de nici o alta operatiune; candu testatorele, din o causa posteriora subsemnarei testamentului, va declara ca nu pote sub'semna sub'scriptiunea, acesta declaratiune se va trece in sub'scriptiune.

Art. 865. -

Acei cari nu sciu, sau cari nu potu citi si scrie, nu potu face testamentu in forma mistica.

Art. 866. -

Candu testatorele nu pote vorbi, dara scrie a scrie, atunci declaratiunea ca declaratiunea ca testamentulu este al seu o va face in scrisu in capulu actului de sub'scriptiune inaintea judecatorului numit, sau inaintea tribunalului.

Tribunalulu sau judecatorulu numitu va constata in actulu de subscriptiune declaratiunea testatorelui.

Art. 867. -

In casurile cand se numesce unu judecatoru el va comunica procesulu seu verbale tribunalului, cari va legalisa actulu de sub'scriptiune sau testamentulu.

SECTIUNEA II Despre regulele speciali asupra formeloru catoru'va testamente

Art. 868. -

Testamentele militariloru so ale individiloru intrebintati in armata saut in ori ce tera valabile facute in presinta unui capu de batalion sau de escadron sau inpresenta ori carui altu oficiaru superiore, asistatu de doui marturi, sau in presenta a doui camisari de resbelu, sau in presenta unui din comisari asistatu de doui marturi.nd.ac.o

Art. 869. -

Sunt asemene, daca testatorele este bolnavu sau ranitu, valabile facute in presenta capului iciarului de sanetate asistatu de comendantele militatu, insarcinatu cu politia ospitiului.

Art. 870. -

Dispositiunile articoleloru precedinti nu sunt admisibili de catu in privinta aceloru ce sunt in espeditiune militaru, sau in cuartieru, sau in garnisone afara de teritoriulu romanu, sau prisonieri la inimici, fara ca cei ce sunt in cuartieru sau in garnisona in intrul terei sa pote profita de acesta latitudine, de nu se gasescu in o cetate asediata, sau in alte locuri ale carroru parti sa fie inscrise si comunicatiunele intrerupte din causa resbelului.

Art. 871. -

Testamentulu facutu in forma mai susu aretata este nulu dupa sese luni de la intorcerea testatorelui intr'unu locu unde are libertatea de a testa cu formele ordinarie.

Art. 872. -

Testamentulu facutu intr'unu locu cari este scosu din comunicatiune din causa ciumei sau altei bole contagioase, se pote face inaintea unui membru alu consiliului municipale asistatu de doui marturi.

Art. 873. -

Testamentele mentionate in cele doue articole precedenti, sunt nule dupa trecere de sese luni de la deschiderea comunicatiuniloru cu loculu unde se gasesce testatorele, seu dupe sese luni de la trecerea sa intr'unu locu unde comunicatiunile nu sunt intrerupte.

Art. 874. -

Testamentele facute pe mare in timpu de voiagiu sunt valabili:

Pe corabii si alte bastimente ale terei, candu sunt facute in presenta oficiarului comandante ale bastimentului, sau in lipsa'i, in persenta acelui ce 'lu inlocuesce dupe ordinea serviciului, insa si unulu si altulu asistati de oficiarulu de administratiune, sau de oficiaru ce indeplinesce functiunile acestuia.

Pe bastimentele de comerciu, candu sunt facute in presenta scribului bastimentului sau in presenta acelui ce 'lu inlocuesce, insa si unulu si altulu asistati de capitanulu sau de patronulu, sau in lipsa'i, de acei ce 'i inlocuescu.

In tote casurile, functionarii in presenta caroru se facu aceste testamente vor fi asistati de catre doui marturi.

Art. 875. -

Pe bastimentele Statului, testamentul capitanului, sau acele al oficiarului insarcinatu cu administratiunea, pe bastimentele de comerciu testamentul capitanului, al patronului, sau al scribului se potu face in presenta acelorua ce, in ordinea serviciului, vinu dupa dinsii, comformandu'se pentru cele'l'alte fromalitati cu dispositiunile art. precedente.

Art. 876. -

In tote casurile testamentele mentionate in cele doue articole precedenti se vor face fie'cari in doue esemplare originali.

Art. 877. -

Daca bastimentul intra intr'unul portu strein, unde se gasesceunu agente d'ai terei, functionarii in presenta carora s'a facutu testamentulu, sunt datori sa depue unulu din esemplariele originali, inchisu si pecetluitu in mainile acestui agente, cari 'lu va trimite MInisteriului de interne, spre a fi inaintatu la grefa tribunalului domiciliului testatorelui.

Art. 878. -

Dupa intorcerea bastimentului in tera, fie in portulu armamentului, fie in ori ce altu portu, cele doue esemplare originali ale testamentului inchise si pecetluite sau esemplarul originale remasu, daca dupa articolulu precedinte celu'l'altu a fostu depusu in cursulu voiagiului, vor fi date la biroulu comandamentului de portu, cari le va tramite fara intardiare MInisteriului de Interne, ca va face depositulu conform art. precedente.

Art. 879. -

Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorelui, mentionandu'se despre remiterea originaliloru testamentului in mainile agentelui, sau la biuroulu comandamentului de portu.

Art. 880. -

Testamentul nu va fi reputatu ca facutu pe mare de si s'ar fi facutu in cursulu voiagiului, daca in timpulu in cari s'a fostu facutu, bastimentul s'ar fi apropiat de unu terminu streinu, unde s'aru afla unu agente al Romaniei. In acestu casu testamentulu nu este valabile de catu daca s'a facutu dupa formele prescrise de legea Romaniei, sau dupa acelea intrebuitate in tera unde a fostu facutu.

Art. 881. -

Dispositiunile de mai susu se aplica si la testamentele pasageriloru, cari nu facu parte din echipagiu.

Art. 882. -

Testamentul facutu pe mare cu formele art. 874 nu este valabile, de catu daca testatorele more pe mare sau dupa trei luni de la intorcerea lui pe uscatu, intr'unu locu unde ar fi putut sa 'lu refaca cu formele ordinarie.

Art. 883. -

Testamentul facutu pe mare nu va pute cuprinde nici o dispositiune in favorea oficiariloru bastimentului daca dinsii nu sunt rude cu testatorele.

Art. 884. -

Testamentele cuprinse in art. precedenti ai presintii sectiuni, vor fi sub'scrise de testatori si de oficiarii publici, in presenta caroru s'au facutu.

Daca testatorele declara ca nu scrie sau nu pote subscrie, se face mentiune de declaratiunea sa, si de causa ce l'a impiedicatu de a sub'scrie.

In casurile in cari se cari asistenta de doui marturi, testamentul va fi sub'scrisu celu putinu de unulu dintr'insii, si se va face mentiune de causa ce a impiedicatu pe cel'alt de a sub'scrie.

Art. 885. -

Romanulu ce s'ar afla in tera streina va pute face testamentul seu, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in loculu unde se face testamentulu.

Art. 886. -

Formalitatile la cari sunt supuse deosebitele testamente prin dispositiunile presintei sectiuni si acelea ale sectiunei precedinti se vor observa sub pedepsa de nulitate.

SECTIUNEA III Despre institutiunea de mostenitori si despre legaturi in genere

Art. 887. -

Se pote dispune prin testamentu cu potu sau de o fractiune din starea cui'va sau de unulu sau mai multe obiecte determinate.

SECTIUNEA IV Despre legatulu universale

Art. 888. -

Legatulu universale este dispositiunea prin cari testatotele lasa dupa morte'i, la una sau mai multe persone universalitatea bunuriloru sale.

Art. 889. -

Candu testatorele are eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la acestia punerea in posesiune a bunuriloru cuprinse in testamentu.

Art. 890. -

Legatariulu universale are dreptu a pretinde fructele bunuriloru cuprinse in testamentu, din dioa cererii in judecata sau din dioa in cari redele a consimtit a'i da legatulu.

Art. 891. -

Cand testatorele nu a lasatu eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la justitia posesiunea bunuriloru coprinse in testamentu.

Art. 892. -

Testamentulu olografu sau misticu, inainte de a fi esecutatu, sa va presenta tribunalului de judetu in ocolulu carui s'a deschisu succesiunea.

Presedintele va constata prin procesu'verbale deschiderea testamentului si starea in cari l'a gasitu si va ordina depunerea lui la grefa tribunalului.

Art. 893. - Reviste (1)

Legatariulu universale cari va veni la mostenire in concursu cu un erede reservatariu, este obligatu la datoriele si sarcinile succesiunei personale pina in concurenta partii sale, si ipotecarie pentru totu.

SECTIUNEA V Despre legaturile unei fractiuni de mostenire

Art. 894. -

Acestu legatu pote ave de obiectu o fractiune a mostenirei, precum jumetate a treia parte, sau tote imobilile sau tote mobilile sau o fractiune din imobile sau mobile.

Ori ce altu legatu este singulariu.

Art. 895. -

Legatariulu unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la eredii reservatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si acestora din urma de la cei'lalti eredi legitimi.

Art. 896. -

Legatariulu unei fractiuni din ereditate este obligatu la sarcinele si datoriele succesiunei testatorelui, personale in proportiune cu partea sa, si ipotecarie pentru totu.

Art. 897. -

Legatariulu universale sau acela alu une fractiuni a succesiunei nu se pote pune in posesiunea legatului, fara a se face, dupa cererea lui, un inventariu alu bunuriloru ce compunu legatulu, de judecatoria in ocolulu carii s'a deschisu succesiunea.

Legatariulu cari va primi a intra in posesiunea bunuriloru fara inventariu, va fi obligatu a plati tote debitele succesiunei, chiar de ar fi mai mare de catu averea lasata de testatore.

Art. 898. -

Legatariulu unei fractiuni din mostenire pote pretinde fructele din dioa cererii in judecata sau din dioa in cari i s'a oferitu de buna voia darea legatarului.

SECTIUNEA VI Despre legatele singulare

Art. 899. -

Ori ce lagatu puru si simplu da legatariului, din dioa mortii testatorelui, un dreptu asupra lucrului legatu, dreptu transmisibile ereditoriloru si representantiloru sei.

Cu tote acestea legatarulu singualre nu va pute intra in posesiunea lucrului legatu, nici a pretinde fructele sau interesele de catu din dioa in cari predarea legatului i s'a incuviintatu de buna voia.

Art. 900. -

Interesele si fructele lucrului legatu devinu ale legatariului din momentulu mortii testatorelui, si daca densulu n'a facutu cerere inaintea justitiei:

I. Cand testatorele a declaratu esprese in testamentu ca voesce a se urma ast'felu;

II. Cand s'a legatu dreptu alimente o retinda viagera sau o pensiune.

Art. 901. -

Cheltuelile cererii pentru predare sunt in sarcina succesiunei fara ca cu acesta sa se pota reduce reserva legale.

In casu cand testatorele ar ordina alt'felu prin testamentu, se va urma dupa vointa lui.

Art. 902. -

Eredii testatorelui sau ori ce alta persona obligata a plati un legatu, sunt personale datori a'l achita, fie cari in proportiune cu partea ce ia din succesiune.

Sunt datorii ipotecarie pentru totu, pina in concurinta valoruei imobileloru ce detinu.

Art. 903. -

Lucrulu legatu se va preda cu accesoriele necesarie in starea in cari se gasea la mortea donatorelui.

Art. 904. -

Cand cel ce a dat legatu un imobile a maritu in urma acestu imobile prin alte acquisitiuni, aceste acquisitiuni, si de ar fi alture cu imobilele nu potu fi socotite ca parte a legatulu de nu se face o noua dispositiune pentru acesta.

Infrumusetarile si constructiunile noue, facute asupra fondului legatu, facu parte dintrinsulu.

Asemenea face parte din legatu adaosulu ce testatorele a facutu unui locu inchisu intindend ingradirile sale.

Art. 905. -

Daca inaintea testamentului sau in urma lucrulu legatu, a fostu ipotecatu pentru datoria succesiunei, sau chiar pentru alta datoria, sau supusu dreptului de usufructu, acela ce este datoru a da legatulu,nu este tinutu a libera lucrulu de acesta sarcina, afara numai daca testatorele l'a obligatu esprese la acesta.

Art. 906. -

Cand testatorele sciind, a datu legatu lucrulu acestuia, insarcinatu cu acelu legatu este dator a da sau lucrulu in natura, sau valoruea lui din epoca mortii testatorelui.

Art. 907. -

Cand testatorele, nesciind, a legatu unu lucru streinu, legatulu este nulu.

Art. 908. -

Cand legatulu datu este unu lucrulu de nedeterminat, insarcinatulu cu legatulu nu este obligatu a da un lucru de cualitatea cea mai buna, nu pote oferii inssa nici lucrulu celu mai reu.

Art. 909. -

Legatariulu singulariu nu este obligatu a plati datoriele succesiunei.

SECTIUNEA VII Despre esecutorii testamentari

Art. 910. -

Testatorele pote numi unulu sau mai multi esecutori testamentari.

Art. 911. -

Elu pote sa le dea de dreptu, in posesiune, tota sau parte numai din averea sa mobile, pentru unu timpu cari nu va trece peste unu anu dela mortea sa.

Art. 912. -

Eredele pote sa'l scote din posesiune, oferindule sume indestulatore pentru plata legateloru de lucruri mobili, sau justificandu ca a platitu aceste legaturi.

Art. 913. -

Acela ce nu se pote obliga nu pote fi nici esecutoriu testamentariu.

Art. 914. -

Femeia maritata nu pote fi esecutoria testamentaria de catu cu consimtimentulu barbatului.

Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractulu de maritagiu, sau prin sentinta judecatoresca, va pute deveni esecutoria testamentaria, cu consimtimintul barbatului sau cu autorizatiunea justitiunei in caz de refuz din parte'i.

Art. 915. -

Minorele nu pote fi esecutoru testamentariu, chiar cu autorisatiunea tutorelui sau curatorelui seu.

Art. 916. -

Esecutorii testamentari vor cere punerea pecetiloru daca sunt si eredi minori, interdisi sau absinti.

Ei voru starui a se face inventariulu bunuriloru succesiunei in presenta eredelui presumptivu, sau in lipsa'i dupa ce i s'a facutu chiamarile legiuite.

Ei vor cere vindecarea miscatoreloru in lipsa de suma undestulatore pentru plata legaturiloru.

Ei vor ingriji ca testamentele sa se esecute, si casu de contestatiune asupre esecutiunei, ei potu sa intervina ca sa sustina validitatea loru.

Ei sunt datori dupa trecere de unu anu de la mortea testatorelui, a da socotela despre gestiunea loru.

Art. 917. -

Dreptulu esecutorelui testamentariu nu trece la eredii sei.

Art. 918. -

Daca sunt mai multi esecutori testamentari cari au primitu acesta sarcina, unulu singuru va pute lucra in lipsa'le.

Ei voru fi responsabili solidari de a da socotela de misctorele ce li s'au incredintatu, afara numai daca testatorele a despartitu functiunile loru si daca fie'cari din ei s'a marginitu in ceea ce i s'a incredintatu.

Art. 919. -

Cheltuelele facute de esecutorele testamentariu pentru punerea pecetiloru, pentru inventariu, pentru socoteli, si alte cheltueli relative la functiunile sale sunt in sarcina succesiunei.

SECTIUNEA VIII Despre revocatiunea testamenteloru si despre caducitatea loru

Art. 920. -

Unu testamentu nu pote fi revocatu, in totu sau in parte, de catu sau prin unu actu legalisatu de tribunalulu competinte, cari actu va cuprinde mutarea vointei testatorelui, sau prin unu testamentu posteriore.

Art. 921. -

Testamentulu posteriore nu revoca anume pe celu anteriore, nu desfiinteda din acesta de catu numai acele dispositiuni cari sunt necompatibili, sau contrarie cu acelea ale testamentului posteriore.

Art. 922. -

Revocatiunea facuta prin testamentulu posteriore va ave tota validitatea ei, cu tote ca acestu actu a remasu fara efectu din causa necapacitatii eredelui sau a legatariului, sau din causa ca acestia nu au voitu a primi ereditarea.

Art. 923. -

Ori ce instreinare a obiectului legatului facuta, cu ori ce modu sau conditiune, revoca legatulu pentru totu ce s'a instreinatu, chiaru candu instreinarea va fi nula, sau cand obiectulu legatu va fi reintratu in starea testatorelui.

Art. 924. -

Ori ce dispositiune testamentaria devine caduca, candu acela, in favorea carui a fostu facuta, a muritu inaintea testatorelui.

Art. 925. -

Ori ce dispositiune testamentaria facuta sub conditiune suspensiva, cade, candu eredele sau legatariulu a muritu inaintea indeplinirei conditiunei.

Art. 926. -

Dispositiunea testamentaria facuta de la unu timpu inainte, nu opresce pe eredele numitu saupe legatariu de a ave unu dreptu dobinditu din momentulu mortii testatorelui.

Art. 927. -

Legatulu va fi caducu, daca lucrulu legatu a peritu de totu in vieta testatorelui.

Art. 928. -

Ori ce dispositiune testamentaria cade, cand eredele numitu sau legatariulu nu va primi'o sau va fi necapabile a o primi.

Art. 929. -

Candu din dispositiunile testamentarie, va resulta, ca cugetulu testatorelui a fostu de a da legatariloru dreptu in totalitatea obiectului legatu, ia totalitatea; iaru de primescu mai multi legatari, legatulu se imparte intre ei, fara a se scadea partile legatariloru necapabili, sau ale acelorua cari n'au primitu legatulu, sau cari au muritu inaintea testatorelui.

Art. 930. -

Acelesi cause cari, dupa art. 830, si dupa cele dinteiu doue dispositiuni ale art. 831 autorisa cererea de revocatiune a detinatoriloru intre vii voru fi primite si la cererea revocatiunei dispositiuniloru testamentarie.

Art. 931. -

Daca cererea de revocatiune este intemeiata pe o injuria grava facuta memoriei testatorelui, actiunea va trebui sa fie intentata in cursu de unu anu din diua delictului.

CAPITOLUL VIII Despre donatiunile facute sotiloru prin contractulu de maritagiu

Art. 932. -

Donatiunile facute sotiloru, sau unui dintr'insii prin contractulu de maritagiu, nu sunt supuse la nici o farmalitate.

Art. 933. -

Donatorele pote, in casulu art. precedente, se dea donatiunea si bunurile sale viitore.

Donatorele in aseminea casu numai pote dispune gratuitu de bunurile sale.

Candu donatorele supra'vietuiesce sotiloru, sau sotului donatariu, donatiunea este revocabile.

Art. 934. -

Prin contractulu de maritagiu, se pote face cumulativu donatiunea bunuriloru presenti si viitore, sau a unei parti numai dintr'aceste bunuri, cu indatorirea insa de a se anecsa actului unu statu de indatoriele si sarcinele esistenti, la cari este supusu donatorele in momentulu donatiunei. In acestu casu donatariulu este liberu sa se lapede la mortea donatorelui de bunurile viitore, sa se opresca numai pe cele presenti.

Art. 935. -

Daca statulu de cari se face mentiune in articolele precedenti, nu s'a anecsatu actului ce continea donatiunea bunuriloru presenti si viitore, donatariulu nu pote de catu, sau a accepta sau a se lepada de donatiunile in intregulu ei. Candu accepta nu pote cere de catu bunurile esistenti la mortea donatorului, si este supusu la tote datoriele si sarcinele succesiunei.

CAPITOLUL IX Despre dispositiunile dintre soti, facute sau in contractulu
de maritagiu, sau in timpulu maritagiului

Art. 936. -

Sotii potu prin contractulu de maritagiu sa'si faca reciprocu, sau numai unulu altui, ori ce donatiune voru voi.

Art. 937. -

Ori ce donatiune facuta intre soti, in timpulu maritagiului este revocabile.

Revocarea se pote cere de femeia, fara nici o autorisatiune.

O asemine donatiune nu este revocabile pentru ca in urma s'au nascutu copii.

Art. 938. -

Sotii nu potu, in timpulu maritagiului, sa'si faca, nici prin acte intre vii, nici prin testamentu, vre o donatiune mutuale si reciproca printr'unulu si acelasi actu.

Art. 939. -

Barbatulu sau femeia cari, avendu copii dintr'altu maritagiu, va trece in alu doilea sau sub'sequente maritagiu, nu va pute darui sotiului in urma de catu o parte egale cu partea legitima a copilului ce a luatu mai putinu, si fara ca, nici intr'unu casu, donatiunea sa treca peste cuartulu bunuriloru.

Art. 940. -

Sotii nu potu sa'si daruesca indirectu mai multu de catu s'a aretatu mai susu.

Ori ce donatiune, deghisata sau facuta unei persone interpuse, este nula.

Art. 941. -

Sunt reputate persone interpuse copiii ce sotiulu donatariu are din altu mariagiu, aseminea sunt preputate si rudele sotiului donatariu, la a caroru ereditate, acesta este chiamatu in momentulu donatiunei.

TITLUL III Despre contracte sau conventiuni

CAPITOLUL I Dispositiuni preliminarie

Art. 942. -

Contractulu este acordulu intre doue sau mai multe persone spre a constitui sau a stingi intre dinsii unu reportu juridicu.

Art. 943. -

Contractulu este bilaterale sau sinalagmaticu, candu partile se obliga reciprocu una catre alta.

Art. 944. -

Contractulu este unuilaterale, candu una sau mai multe persone, se obliga catra una sau mai multe persone, fara ca acestea din urma sa se oblige.

Art. 945. -

Contractulu onerosu este acela in cari fie cari parte voesce a'si procura unu avantagiu.

Art. 946. -

Contractulu gratuitu sau de bine facere este acela in cari una dinparti voiesce a procura fara equivalente, unu avantagiu celei'alte.

Art. 947. -

Contractulu cu titlu onerosu este comutativu, atunci candu obligatiunea unei parti este equivalente obligatiunii celei'alte.

Contractulu este aleatoriu, candu equivalentele depinde, pentru una sau tote partile, de unu evenimentu incertu.

CAPITOLUL II Despre conditiunile esentiali, pentru validitatea conventiuniloru

Art. 948. -

Conditiunile esentiali pentru validitatea unei conventiuni sunt:

1. Capacitatea de a contracta;

2. Consimtimentulu valabile alu partei ce se obliga;

3. Unu obiectu determinatu;

4. O causa licita.

SECTIUNEA I Despre capacitatea partiloru contractanti

Art. 949. -

Pote contracta veri'ce persone ce nu este declarata necapabila de lege.

Art. 950. -

Necapabili de a contracta sunt:

1. Minorii;

2. Interdisii;

3. Femeile maritate, in casurile determinate de lege;

4. In genere toti acei caroru legea le a proibitu ore'cari contracte.

Art. 951. -

Minorele nu pote ataca ingajamentulu seu pentru causa de necapacitate, de catu in casu de lesiune.

Art. 952. -

Personele capabili de a se obliga nu potu opune minorului, interdisului, femeiei maritate, necapacitatea loru.

SECTIUNEA II Despre consimtimintu

Art. 953. -

Consimtimentulu nu este valabile, candu este datu prin erore, smulsu prin violinta, sau surprinsu prin dolu.

Art. 954. -

Erorea nu produce nulitate de catu candu cade asupra substantei obiectului conventiunei.

Erorea nu produce nulitate, candu cade asupra personei cari s'a contractatu, afara numai candu consideratiunea personei este causa principale, pentru cari s'a facutu conventiunea.

Art. 956. -

Este violinta totu d'auna candu, spre a face pe o persona a contracta i s'a insuflatu temerea, rationabile dupa dinsa, ca va fi espusa persona sau averea sa unui reu considerabile si presinte.

Se tine comptu in acesta materia de etate, de secsu si de conditiunea personeloru.

Art. 957. -

Violinta este causa de nulitate a conventiunei si candu s'a esercitatu asupra sotului sau a sotiei, asupra descendintiloru si ascendintiloru.

Art. 958. -

Simpla temere reverentiaru, fara violinta, nu pote anula conventiunea.

Art. 959. -

Conventiunea nu pote fi atacata pentru causa de violinta, dac, dupa incetarea violintei, conventiunea s'a apobatu, espresu sau tacitu, sau daca a trecutu timpulu de fiptu de lege pentru restrictiune.

Art. 960. -

Dolulu este o causa de nulitate a conventiunei candu mijlocele viclene, intrebintate de una din parti sunt ast'felu, in catu este evidente ca, fara aceste machinatiuni, cea'lalta parte n'aru fi contractatu.

Dolulu nu se presume.

Art. 961. -

Conventiunea facuta prin erore, violinta sau dolu, nu este nula de dreptu, ci de locu numai actiunei de nulitate.

SECTIUNEA III Despre obiectulu conventiuniloru

Art. 962. -

Obiectulu conventiuniloru este acela la cari partile sau numai una din parti se obliga.

Art. 963. -

Numai lucrurile ce sunt in comerciu potu fi obiectulu unui contractu.

Art. 964. -

Obligatiunea trebue sa aiba de obiectu unu lucru determinatu, celu putinu in spetia sa.

Cuantitatea obiectului pote fi necerta, de este posibile determinarea sa.

Art. 965. -

Lucrurile fiitore potu fi obiectulu obligatiunei.

Nu se pote face renuntiare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se potu face invoiri asupra unei ast'felu de succesiuni, chiaru de s'aru da consimtimentulu acelui, a carui succesiune este in cestiune.

SECTIUNEA IV Despre causa conventiuniloru

Art. 966. -

Obligatiunea fara causa sau fondata pe o causa falsa, sau nelicita, nu pote ave nici unu efectu.

Art. 967. -

Conventiunea este valabiel, cu tote ca causa nu este espresa.

Causa este presumpta pina la dovada contraria.

Art. 968. -

Causa este nelicita, candu este proibita de legi, candu este contraria bunuriloru moravuri si ordinei publice.

CAPITOLUL III Despre efectulu conventiuniloru

SECTIUNEA I Dispositiuni generali

Art. 969. -

Conventiunele legale facute au putere de lege intre partile contractanti.

Ele se potu revoca prin consimtimentulu mutuale sau din cause autorisate de lege.

Art. 970. -

Conventiunile trebuescu esecutate cu buna credinta. Ele obliga nu numai la ceea ce este espresu intr'insele, dar la tote urmarile ce equita, obiceiulu sau legea da obligatiunei, dupa natura sa.

Art. 971. -

In contractele ce au de obiectu translatiunea proprietatei, sau unui altu dreptu reale, proprietatea sau dreptulu se transmite prin efectulu consimtimentului partiloru, si lucrulu remane in risico'pericolulu dobinditorului, chiaru candu nu i s'a facutu traditiunea locului.

Art. 972. -

Daca lucrulu, ce cineva s'a obligatu succesiuvu a da la doue persone, este mobile, persona pusa in posesiune este fericita sa remane proprietare chiaru candu titlulu seu este cu data posteriore, numai posesiunea sa fia de buna credinta.

SECTIUNEA II Despre efectulu conventiuniloru in privinta personeloru a treia

Art. 973. -

Conventiunile n'au efectu de catu intre partile contractanti.

Art. 974. -

Creditorii potu esercita tote drepturile si actiunile debitorelui loru, afara de acelea cari 'i sunt esclusivu personali.

Art. 975. -

Ei potu asemenea, in numele loru personalu, sa atace actele viclene, facute de debitore in prejudetiulu drepturiloru loru.

Art. 976. -

Cu tote acestea sunt datori pentru drepturile enunciate la titlulu succesiunei, acela alu contracteloru de maritagiu si drepturiloru respective el sotiloru, sa se conforme cu regulele cuprinse intr'insele.

SECTIUNEA III Despre interpretatiunea conventiuniloru

Art. 977. -

Interpretatiunea contracteloru se face dupa intentiunea comuna a partiloru contractanti, iara nu dupa sensulu literale alu terminiloru.

Art. 978. -

Candu o clausa e priimitore de doue intelesuri, ea se interpreta in sensulu ce pote ave unu efectu, tiara nu in acela ce n'aru pute produce nici unulu.

Art. 979. -

Terminii susceptibili de doue intelesuri se interpreta in intelesulu ce se potrivesce mai multu cu natura contractului.

Art. 980. -

Dispositiunile indoiose se interpreta dupa obiceiulu locului unde s'a incheiatu contractulu.

Art. 981. -

Clausele obicinuite intr'unu contractu se sub intelegu, de si nu sunt esprese intr'insulu.

Art. 982. -

Tote clausele conventiuniloru se interpreta unele prin altele, dandu'se fie'carii intelesulu ce resulta din actulu intregu.

Art. 983. -

Candu este indouiala, conventiunea se interpreta in favorea celui ce se obliga.

Art. 984. -

Conventiunea nu cuprinde de catu lucrurile, asupra caroru se pare ca partile 'si'au propusu a contracta ori catu de generali aru fi terminii cu cari s'a incheiatu.

Art. 895. -

Candu intr'unu contractu, s'a pusu anume unu casu pentru a se esplica obligatiunea, nu se pote sustine ca printr' acesta s'a restrinsu intinderea ce ingajamentulu aru ave de dreptu in casurile neesprese.

CAPITOLUL IV Despre quasi contracte

Art. 986. -

Quasi'contractulu este unu faptu licitu si voluntariu, din cari se nasce o obligatiune catre o alta persona sau obligatiuni reciproce intre parti.

Art. 987. -

Acela cari, cu vointa, gere interesile altui, fara conoscinta proprietarului, se obliga tacitu a continui gestiunea ce a inceputu, si a o sevirsi, pina ce proprietarului va pute ingriji elu insusi.

Art. 988. -

Gerantele este obligatu, cu tote ca stapinulu a muritu inaintea sevarsirei afacerii, a continui gestiunea pina ce eredele va pute lua directiunea afacerii.

Art. 989. -

Gerantele este obligatu a da gestiunei ingrijirea unui bunu proprietaru.

Art. 990. -

Gerantele nu respunde de catu numai de dolu, daca, fara interventiunea lui, afacerea s'aru fi pututu compromite.

Art. 991. -

Stapinulu ale carui afaceri au fostu bine administrate, este datoru a indeplini obligatiunile contractate in numele seu de gerante, a'lu indemnisa de tote acelea ce elu a contractatu personalminte, si a'i plati tote cheltuelile utili si necesarie ce a facutu.

Art. 992. -

Celu ce, din erore sau cu sciinta, priimesce aceea ce nu'i este debitu, este obligatu a'lu restitui acelui de la cari 'lu priimitu.

Art. 993. -

Acela cari, din erore, credendu'se debitore a platitu o datoria, are dreptu de repetitiune in contra creditorelui.

Acestu dreptu inceteza candu creditorele, cu buna credinta a desfiintatu titlulu seu de creanta: daru atunci celu ce a platitu are recursu in contra adeveratului debitore.

Art. 994. -

Candu celu ce a priimitu plata a fostu de rea credinta, este datoru a restitui atatu capitalulu, catu si interesele sau fructele din dioa platii.

Art. 995. -

Candu lucrulu platitu nedebitu era unu imobile sau unu mobile corporale, celu cari 'lu a priimitu cu rea credinta este obligatu a'lu restitui in natura daca esiste, sau valoruea lucrului daca a peritu sau s'a deterioratu, chiaru din casuri fortuite, afara numai de va proba, ca la aceste casuri ar fi fostu espusu lucrulu fiindu si in posesiunea proprietarului.

Celu cari a priimitu lucrulu, cu buna credinta, este obligatu a'lu restitui, daca esiste, daru este liberaatu prin perderea lui, si nu respunde la deteriorari.

Art. 996. -

Candu celu ce a priimitu lucrulu cu rea credinta, l'a incredinattu. este datoru a intorce valoruea lucrului din dioa cererii de restitutiune.

Candu celu cari 'lu a priimitu era de buna credinta nu este obligatu a restitui de catu numai pretiulu cu cari a vendutu lucrulu.

Art. 997. -

Acela carui se face restituirea trebue sa despagubesca pe posesorulu chiaru de rea credinta de tote cheltuelile facute, pentru conservatiunea lucrului, sau cari au crescutu pretulu lui.

CAPITOLUL V Despre delicte si quasi'delicte

Art. 998. -

Ori ce fapta a omului, cari causeza altul prejuditiiu, obliga pe acela din a carui gresiala s'au ocasionatu, a'lu repara.

Art. 999. -

Omulu este respunsabile nu numai de prejuditiulu ce a causatu prin fapta sa dar si de acela ce a causatu prin negligenta sau prin imprudenta sa.

Art. 1000. -

Suntemu asemine respunsabili de prejuditiulu causatu prin fapta personeloru pentru cari suntemu obligati a respunde sau de lucrurile ce sunt sub paza nostra.

Tatalu si mama, dupa mortea barbatului sunt responsabili de prejuditiulu causatu de copiii loru minori ce locuescu cu dansii.

Stapinii si comitentii, de prejuditiulu causatu de servitorii si prepusii loru, in totu timpulu ce se gasescu sub a loru preveghiare.

Tatalu si mama, institutorii, si artisanii sunt aperati de responsabilitatea aretata mai susu, daca probeza ca n'au pututu impiedica faptulu prejuditiabile.

Art. 1001. -

Proprietarulu unui animale sau acela cari se servesce de densulu, in cursulu serviciului, este responsabile de prejuditiulu causatu de animale, sau ca animale se afla sub paza sa, sau ca a scapatu.

Art. 1002. -

Proprietarulu unui edificiu este responsabile de prejuditiulu causatu prin ruina edificiului, candu ruina este urmarea lipsei de intretinere, sau a unui vitiu de constructiune.

Art. 1003. -

Candu delictulu sau quasi'delictulu este imputabile mai multoru persone, aceste persone sunt tinute solidare pentru despagubire.

CAPITOLUL VI Despre deosebitele specii de obligatiuni

SECTIUNEA I Despre obligatiunile conditionali

§ I Despre conditiune in genere si despre deosebitele sale specii

Art. 1004. -

Obligatiunea este conditionale candu perfectiunea ei depinde de unu evenimentu viitoru si necertu.

Art. 1005. -

Conditiunea casuale este aceea ce depinde de asardu, si cari nu este nici in puterea creditorului nici intr'aceea a debitorului.

Art. 1006. -

Conditiunea potestativa este aceea cari face sa depinda perfectarea conditiunei de unu evenimentu, pe cari si una si alta din partile contractasnti pote sa'lu faca a se intempla, sau pote sa 'lu impiedice.

Art. 1007. -

Conditiunea mista este aceea cari depinde totu de o data de vointa unei din partile contractanti si de aceea a unei alte persone.

Art. 1008. -

Conditiunea in posibile sau contraria buneloru moravuri, sau proibita de lege, este nula, si desfiinteza conventiunea, ce depinde de densa.

Art. 1009. -

Conditiunea de a nu face unu lucrulu imposibile nu face ca obligatiunea contractata sub acesta conditiune sa fie nula.

Art. 1010. -

Obligatiunea este nula candu s'a contractatu sub o conditiune potestativa, din partea acelui ce se obliga.

Art. 1011. -

Implinirea conditiunei trebue sa se faca astu'felu cumu au intelesu partile sa fia facuta.

Art. 1012. -

CAndu obligatiunea este contractata, sub conditiunea de unu evenimentu ore'cari se va intempla intr'unu timpu ficsatu, conditiunea este considerata ca neindeplinita daca timpulu a espiratu fara ca evenimentulu sa se intemple.

Candu timpulu nu este ficsatu, conditiunea nu este considerata ca caduta, de cadu candu este siguru ca evenimentulu nu se va mai intempla.

Art. 1013. -

Candu obligatiunea este contractata sub conditiunea ca unu evenimentu n'are sa se intemple, intr'unu timpu defiptu, acesta conditiune este indeplinita daca timpulu a espiratu, fara ca evenimentulu nu se va mai intempla; daca nu este timpu determinatu, conditiunea este indeplinita numai candu va fi sicuru ca evenimentulu n'are sa se mai intemple.

Art. 1014. -

Conditiunea este reputata ca indeplinita, candu debitorele obligatu sub acesta conditiune a impedicatu implinire ei.

Art. 1015. -

Conditiunea indeplinita are efectu din diua in cari ingajamentulu s'a contractatu. Daca creditorele a muritu inaintea indeplinirii conditiunei, drepturile sale trecu erediloru sei.

Art. 1016. -

Creditorele pote inaintea indeplinirii conditiunii, sa esercite tote actele conservatorie dreptului seu.

§ 2 Despre conditiunea suspensiva

Art. 1017. -

Obligatiunea sub conditiune suspensiva este aceea cari depinde de unu evenimentu viitoru necerte. Obligatiunea conditionale nu se perfecta de catu dupa indeplinirea evenimentului.

Art. 1018. -

Candu obligatiunea este contractata sub o conditiune suspensiva, obiectulu conventiunei remane in risico'pericolulu debitorelui, cari s'a obligatu a ilu da, in casu de indeplinire a conditiunei.

Daca obiectulu a peritu in intregulu seu, fara gresala debitorelui, obligatiunea este stinsa.

Daca obiectulu s'a deterioratu, fara gresala debitorelui, creditorele este obligatu a 'lu lua in starea in cari se gasesce, fara scdere in pretiu.

Daca obiectulu s'a deterioratu prin gresala debitorelui, creditorele are dreptulu sau sa cera desfiintarea obligatiunei, sau sa ia lucrulu in starea in cari se gasesce cu daune interese.

§ 3 Despre conditiunea resolutoria

Art. 1019. -

Conditiunea resolutoria este aceea cari supune desfiintarea obligatiunei la unu eveminentu viitoru si necertu.

Ea nu suspende esecutiunea obligatiunei, si numai obliga pe creditore a restitui aceea ce a priimitu in casu de indeplinirea evenimentului prevedutu de conditiune.

Art. 1020. -

Conditiunea resolutoria este sub'intelesa, totu d'auna in contractele sinalagmatice, in casu candu una din parti nu indeplinesce ingajamentulu seu.

Art. 1021. -

Intr'acestu casu, contractulu nu este desfiintatu de dreptu. Partea in privinta carii ingajamentulu nu s'a esecutatu, are alegerea sau sa silesca pe cea lalta a esecuta conventiunea, candu este posibile, sau sa 'i cera desfiintarea cu daune interese. Desfiintarea trebue sa se cera inaintea justitiei, cari, dupa circonstante, pote acorda unu terminu partii actionate.

SECTIUNEA II Despre obligatiune cu terminu

Art. 1022. -

Terminulu se deosibesce de conditiune, pentru ca elu nu suspende ingajamentulu, ci numai amana esecutiunea.

Art. 1023. -

Aceea ce se datoresce cu terminu, nu se pote cere inaintea terminului, dar ceea ce se platesce inainte, nu se mai pote repeti.

Art. 1024. -

Terminulu este presupusu, totu'd'auna, ce s'a stipulatu in favorea debitorelui, daca nu resulta din stipulatiune sau din circonstante, ca este primitu si in favorulu creditorelui.

Art. 1025. -

Debitorele nu mai pote reclama beneficiulu terminului, candu este dacutu in deconfitura, sau candu cu fapta sa, a micsoratu sicurantele, ce prin contractu dedese creditorelui seu.

SECTIUNEA III Despre obligatiunile alternative

Art. 1026. -

Debitorele unei obligatiuni alternative este liberatu prin predarea unui din doue lucruri, ce era coprinse in obligatiune.

Art. 1027. -

Alegerea o are debitorele, daca nu s'a acordatu espresu creditorelui.

Art. 1028. -

Debitorele se pote libera predandu sau pe unulu sau pe altulu din lucrurile promise; nu se pote insa sili pe ereditore a priimi parte dintr'unulu si parte dintr'altulu.

Art. 1029. -

Obligatiunea este simpla de si contractata cu modu alternativu, daca unulu din doue lucruri promise nu pote fi obiectulu obligatiunei.

Art. 1030. -

Obligatiunea alternativa devine simpla, daca unulu din lucrurile promise, pere sau nu mai pote fi predatu din ori'ce alta causa si chiaru candu aceste sau intamplatu din gresala debitorelui. Pretulu acestui lucru nu pote fi oferitu in locu'i.

Daca amendoue lucrurile au peritu, insa unulu dintr'insele prin gresala debitorelui, elu va plati pretiulu celui cari a peritu in urma.

Art. 1031. -

Candu, in casulu prevedutu de articolele precedenti, alegerea este, prin conventiune, lasata creditorelui, si numai unulu din lucruri a peritu; daca lucrulu a peritu din gresala debitorelui, creditorele pote cere sau lucrulu remasu, sau pretulu acelui ce a remasu; daca amendoue lucrurile au peritu din gresala debitorelui, creditorele, dupa legerea sa, pote sa cera pretiulu unui din ele; daca insa numai unulu din ele a peritu prin gresala debitorelui, creditorele nu pote cere de catu pretiulu acestui lucru.

Art. 1032. -

Daca amendoue lucrurile au peritu fara gresala debitorelui, obligatiunea este stinsa.

Art. 1033. -

Acelesi principie se aplica, candu obligatiunea alternativa cuprinde mai multu de doue lucruri.

SECTIUNEA IV Despre obligatiunile solidarie

§ I Despre solidaritatea intre creditori

Art. 1034. -

Obligatiunea este solidaria intre mai multi creditori candu titlulu creantei da anume dreptulu fie'carui din ei de a cere plata in totu a creantei, si candu plata facuta unui din creditori libera pe debitore.

Art. 1035. -

Pote debitorele plati la ori cari din creditorii solidari pe catu timpu nu s'a facutu impotriva'i cerere de judecata din aprtea unui din creditori.

Cu tote acestea remisiunea facuta de unulu din creditorii solidari, nu libera pe debitore de catu pentru partea acelui creditore.

Art. 1036. -

Actulu cari intrerumpe prescriptiunea in privinta unui din creditorii solidari, profita la toti creditorii.

Art. 1037. -

Creditorele solidaru cari a priimitu tota datoria, este tinutu a imparti cu cei'lalti co'creditori, afara numai de va proba ca obligatiunea este contractata numai in interesulu seu.

Art. 1038. -

Creditorele solidariu represinta pe cei'alti cocreditori, in ote actele cari potu ave de efectu conservarea obligatiunei.

§ II Despre obligatiunea solidariloru intre debitori

Art. 1039. -

Obligatiunea este solidariu din partea debitoriulu, candu toti s'au obligatu la acelasu lucru, ast'feliu da fie'cari pote fi constrinsu pentru totalitate, si ca plata facuta de unulu din edbitori libera si pe cei'alti catre creditore.

Art. 1040. -

Debitorii solidari se potu obliga sub diferite modalitati, adeca: unii pure, altii sub o conditiune si altii cu terminu.

Art. 1041. -

Obligatiunea solidarie nu se presume, trebue sa fie stipulata esprese; acesta regula nu inceteza decit numai cand obligatiunea solidara are locu de dreptu in virtutea legii.

Art. 1042. -

Creditorele unei obligatiuni solidarie, se pote adresa la acela cere va voi dintre debitori, fara ca debitorele sa pota opune beneficiulu de divisiune.

Art. 1043. -

Actiunea intentata in contra unui din debitori nu propresce pe creditore de a esercita asemene actiune si in contra celoru alti debitori.

Art. 1044. -

Daca lucrulu debitu a peritu din culpa unui seu mai multoru debitori solidari, cei'l'alti debitori nu remanu liberati de obligatiunea de a plati pretului lucrului, dar nu sunt respundetori de daune.

Debitorii carii au intardiatu de a plati, sunt in culpa.

Creditorele nu pote cere daune de catu numai in contra debitoriloru in culpa.

Art. 1045. -

Actiunea intentata in contra unui din debitori intrerumpe prescriptiunea in contra tutuloru debitoriloru.

Art. 1046. -

Cererea de dobinda facuta in contra unui din debitorii solidari, face a curge dobenda in contra tutuloru debitoriloru.

Art. 1047. -

Co'debitorele solidariu, in contra carui creditorele a intentatu actiune, pote opune tote esceptiunile cari'i sunt personali, precum si acelea cari sunt comune tutuloru debitoriloru.

Debitorele actionatnu pote opune acele esceptiuni cari sunt curatu personali ale vre'unui din ceilalti co'debitori.

Art. 1048. -

Cand unulu din debitori devine erede unicu alu creditorelui, sau cand creditorele devine unicu crede alu unui din debitori, confusiunea nu stinge creanta de cat pentru partea debitorelui sau a creditorelui.

Art. 1049. -

Creditorele cari consimte a se imparti datoria in privinta unuia din co'debitori, conserva actiunea solidaria in contra celoru'l'alti debitori, dar cu scadementulu partii debitorelui, pe cari l'a liberatu de solidaritate.

Art. 1050. -

Creditorele cari priimesce separat partea unui din debitori, fara ce in quitanta sa'si reserve solidaritatea sau drepturile sale in genere, nu renunta la solidaritate de cat in privinta acestui debitore.

Nu se intelege ca creditorele a renuntiatu la solidaritate in favorea unui debitore, candu priimesce de la elu o suma egale cu partea ce e datoru, daca quitanta nu dice ca acea suma este priimmita pentru partea debitorelui.

Asemene din simpla cerere in judecata formata in contra unui din debitori pentru partea sa, daca acesta n'a aderitu la cerere, sau daca nu s'a datu la o sentinta de condemnatiune, nu se presume renuntiatiunea la solidaritate in favorea acelui debitore.

Art. 1051. -

Creditorele, cari priimesce separatu si fara reserva solidaritatii portiunea unui din co'debitori din venitulu renditei sau in dobindile unei datorii solidarie, nu perde solidaritatea de catu prin venitulu si dobinta trecuta; iar nu si pentru cele fiitore nici pentru capitalu, afara daca plata separata nu s'a urmatu in cursu de dece ani consecutivi.

Art. 1052. -

Obligatiunea solidaria, in privinta creditorelui se imparte de dreptu intre debitori; fie'cari din ei nu este datoru unulu catre altulu de cat numai partea sa.

Art. 1053. -

Co'debitorele solidariu cari a platitu debitulu in totalitate, nu pote repeti de la cei'lalti de catu numai de la fie'cari partea sa.

Daca unulu dintre codebitori este nesolvabile, atunci perderea causata de nesolvabilitatea acestuia, se imparte cu analogia intre cei'alti co'debitori solvabili, si intre acela cari a facutu plata.

Art. 1054. -

Candu creditorele a renuntiatu la solidaritate in favorea unui sau mai multi debitori, daca unulu sau mai multi din cei'alti co'debitori devinu nesolvabili, partea acestora se va imparti cu analogia intre toti cei'lalti co'debitori, coprindendu'se si acei cari au fostu descarcati de solidaritate.

Art. 1055. -

Daca datoria solidaria este facuta in interesulu unui din debitorii solidari, acesta in fat cu cei'lalti co'debitori, respunde pentru tota datoria caci in reportu cu elu ei nu sunt priviti de catu ca fidejusori.

Art. 1056. -

Co'debitorele solidariu represinta pe cei alti co'debitori in tote actele, cari potu ave de efectu stingerea sau imputinarea obligatiunii.

SECTIUNEA V Despre obligatiunile divisibili si nedivisibili

Art. 1057. -

Obligatiunea este nedivisibile candu obiectulu ei fara a fi denaturatu, nu se pote face in parti nici materiali nici intelectuali.

Art. 1058. -

Obligatiunea este ince nedivisibila candu obiectulu este divisibile dar partile contractanti l'au privitu sub unu reportu de nedivisibilitate.

Art. 1059. -

Solidaritatea contractata, nu da unei obligatiuni caracteriulu de divisibilitate.

§ I Despre efectele obligatiunei divisibile

Art. 1060. -

Obligatiunile priimitore de divisiune trebue sa se esecute intre creditore si debitore ca cum ar fi nedivisibile.' Divisibilitatea nu se aplica de catu in privinta erediloru loru, cari nu potu cere creanta, sau cari nu sunt tinuti de a o plati de catu in proportiune cu partile loru ereditarie.

Art. 1061. -

Principiulu din art. precedinte nu se aplica in privinta erediloru debitorelui:

1. Candu debitulu are de obiectu unu corpore certu;

2. Candu unulu din eredi este insarcinatu singuru, prin titlu cu esecutarea obligatiunii;

3. Candu resulta sau din natura obligatiunii, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiectu sau din scopulu ce partile 'si au propusu prin contractu ca intentiunea loru a fostu ca debitulu sa nu se pota acqita in parti.

In celu inteiu casu, eredele, cari posede lucrulu debitu, pote fi actionatu pentru totalitate, remaindu'i recursu in contra celoru'l'alti eredi.

In celu d'al douilea casu, numai eredele insarcinatu cu plata debitului si in celu d'alu treilea casu, fia cari erede pote fi actionatu pentru totalitate, remiindu'i recursu in contra erediloru sei.

§ 2
Despre efectele obligatiunii nedivisibili

Art. 1062. -

Fie'cari din cei cari au contractatu impreuna unu debitu nedivisibile este obligatu pentru totalitate, cu tote ca obligatiunea nu este contractata solidarie.

Art. 1063. -

Sunt obligati asemene in totu si eredii aceluia cari a contractatu obligatiune nedivisibile.

Art. 1064. -

Fie cari din eredii creditorelui pote pretinde in totalitate esecutarea obligatiunii nedivisibilie.

Unu singuru erede nu pote face remisiunea totalitatii debitului, nu pote priimi pretulu in loculu lucrului.

Daca unulu din eredi a remisu singuru debitulu dau a priimitu pretulu lucrului, coeredele seu nu pote pretinde lucrulu nedivisibile de catu cu scarerea partii eredelui cari a facutu remisiunea sau cari a priimitu pretulu.

Art. 1065. -

Eredele debitorelui, fiind chiamatu in judecata pentru totalitatea obligatiunii, pote cere unu terminu ca sa puna in causa si pe coeredii sei, afara numai daca debitulu va fi de natura a nu pute fi acqitatu de catu de eredele trasu in judicata, cari atunci pote sa fia osanditu singuru, remaindu'i recursu in contra coerediloru sei.

SECTIUNEA VI Despre obligatiunile cu clausa penala

Art. 1066. -

Clausa penale este aceea, prin cari o persona, spre a da asicurare pentru esecutiunea unei obligatiuni, se lega a da unu lucru in casu de neesecutare din parte'i.

Art. 1067. -

Nulitatea obligatiunii principali atrage pe aceea a clausei penali. Nulitatea clausei penali nu atrage dupa aceea a obligatiunii principali.

Art. 1068. -

Creditorele are facultatea de a cere de la debitorele, cari n'a esecutatu la timpu, sau indeplinirea clausei penali sau aceea a obligatiunii penali.

Art. 1069. -

Clausa penale este o compensatiune a dauneloru interese, ce creditorele sufere din neesecutarea obligatiunii principali.

Nu pote dar creditorele cere de odata si penalitatea si obiectulu obligatiunii principali, afara daca penalitatea nu s'a stipulatu pentru simpla intardiere a esecutarii.

Art. 1070. -

Penalitatea pote fi imputinata de judecatoru, candu obligatiunea principale a fostu esecutata in parte.

Art. 1071. -

Cand obligatiunea principale contractata cu o clausa penala este nedivisibile, penalitatea este debita prin contraventiunea unui singuru din eredi, si se va pute cere sau in totalitate in contra acelui cari a comisu contraventiunea, sau de la fie cari erede in proportiune cu partea sa ereditaria, iaru ipotecarie pentru tote.

Acela din eredi cari a platitu, are recursu in contra eredelui din faptulu carui s'a indeplinitu conditiunea penalitatii.

Art. 1072. -

Candu obligatiunea principale, contractata cu o clause penale, este divisibile, nu remane supusu la penalitate de catu eredele acelui debitore, cari a calcatu legamentulu, si acesta numai pentru partea la cari este tinutu in obligatiunea principale, fara a ave creditorele vre o actiune in contra acelorua cari au esecutatu obligatiunea principale.

Aceasta regula priimesce esceptiune in casulu cand cugetulu partiloru a fostu ca plata obligatiunii principali sa nu pota fi facuta in parti, si unulu din coeredi a impedicat esecutiunea obligatiunii pentru totalitate. In acestu casu creditorele pote cere dela acesta penalitatea intrega, iaru de la cei'lalti coeredi numai pentru partea loru ereditaria, remaindu recursulu ce au in contra eredelui cari a impedicatu esecutarea obligatiunii.

CAPITOLUL VII Despre efectele obligatiuniloru

Art. 1073. -

Creditorele are dreptulu de a dobindi indeplinirea esacta a obligatiunii, si in casu contrariu are dreptulu la desdaunare.

Art. 1074. -

Obligatiunea de a da coprinde pe aceea de a preda lucrulu, si de a'lu conserva pina la predare.

Lucrulu este in risico'periclulu creditorului, afara numai candu debitorele este in intardiare; in acestu casu risico'periclulu este alu debitorelui.

Art. 1075. -

Ori ce obligatiune de a face sau de nu a face se scamba in desdaunari, in casu de neesecutiune din partea debitorelui.

Art. 1076. -

Creditorele pote cere a se distrui ceea ce s'a facutu, calcandu'se obligatiunea de a nu se face, si pote cere a fi autorisatu a distrui elu insusi, cu cheltuiala debitorelui, afara de desdaunari.

Art. 1077. -

Ne fiindu indeplinita obligatiunea de a face creditorele pote asemenea sa fia autorisatu a o aduce elu la indeplinire cu cheltuiala debitorelui.

Art. 1078. -

Daca obligatiunea consiste in a nu face, debitorele, cari a calcat'o este datorru a da despagubire pentru simplulu faptu alu contraventiunii.

Art. 1079. -

Daca obligatiunea consiste in a da sau in a face, debitorele se va pune in intardiare prin o notificatiune ce i se va face prin tribunalulu domiciliului seu.

Debitorele este de dreptu in intardiare:

1. In casurile anume determinate de lege;

2. Candu s'a contractatu esprese, ca debitorele va fi in intardiare la implinirea terminului, fara a fi necesitate de notificatiune;

3. Candu obligatiunea nu putea fi indeplinita de cat in unu timpu determinatu, ce debitorele a lasatu sa treca.

Art. 1080. -

Diligenta ce trebue sa se puna in indeplinirea unei obligatiuni este totu d'auna aceea a unui bunu proprietaru.

Acesta regula se aplica cu mai mare sau mai mica rigore in casurile anume determinate de acesta lege.

Art. 1081. -

Daunele nu sunt debite de cat atunci, cand debitorele este in intardiare de a indeplini obligatiunea sa, afara numai de casulu cand lucrulu, ce debitorele era obligatu de a da sau a face nu putea fi datu nici facutu de catu intr'unu timpu ore'cari ce a trecutu.

Art. 1082. -

Debitorele este osanditu, de se cuvine, la plata de daune interese, seu pentru ne'esecutiunea obligatiunii, seu pentru intardiarea esecutiunii, cu tote ca nu este rea credinta din parte'i, afara numai daca nu va justifica ca ne'esecutarea provine din o causa streina cari nu'i pote fi imputata.

Art. 1083. -

Nu pote fi locu la daune interese, cand, din o fortia majore sau din unu casu fortuitu, debitorele a fostu popritu de a da sau a face aceea la cari se obligase, sau a facutu aceea ce'i era popritu.

Art. 1084. -

Daunele interese ce sunt debite creditorelui coprindu in genere perderea ce a suferitu si beneficiulu de cari a fostu lipsitu, afara de esceptiunile si modificatiunile mai josu mentionate.

Art. 1085. -

Debitorele nu respune de catu de daunele interese cari au fostu prevedute, sau cari au pututu fi prevedute la facerea contractului, candu neindeplinirea obligatiunii nu provine din dolulu seu.

Art. 1086. -

Chiar in casulu candu neesecutarea obligatiunii resulta din dolulu debitorelui, daunele interese nu trebue sa coprinda, de catu aceea ce este o consecinta directa si necesaria a neesecutarii obligatiunii.

Art. 1087. -

Cand Conventiunea coprinde, ca partea cari nu va esecuta va plati o suma ore'cari dreptu daune interese, nu se pote acorda celei'lalte parti o sume nici mai mare nici mai mica.

Art. 1088. -

La obligatiunile cari au de obiectu o suma ore cari, daunele interese pentru neesecutare nu potu coprinde de cat dobinda legale, afara de regulele speciali in materia de comerciu, de fidejusiune si societate.

Aceste daune interese se cuvinu fara ca creditorele sa fie tinutu a justifica despre vre o paguba; nu sunt debite de catu din dioa cererii in judecata, afara de casurile in cari, dupa lege, dobinda curge de dreptu.

Art. 1089. -

Dobinda pe timpu trecutu pote produce dobenda sau prin cerere in judecata, sau prin conventiune speciale, numai ca, sau in cerere sau in conventiune, sa fia cestiune de dobenda debita celu putinu pentru unu anu intregu.

Art. 1090. -

Cu tote acestea veniturile, pe timpulu trecutu, precumu arendi, chirii, venituri de rendite perpetue sau pe vieta, producu dobinda din dioa cererii, sau a conventiunii.

Aceasi regula se aplica la restitutiuni de fructe, si la dobindile platite de o a treia persona creditorelui, in comptulu debitorelui.

CAPITOLUL VIII Despre stingerea obligatiuniloru

Art. 1091. -

Obligatiunile se stingu prin plata, prin novatiune, prin remiterea voluntaria, prin compensatiune, prin confusiune, prin predarea lucrului, prin anulare sau rescisiune, prin efectulu conditiunii resulutorie, si prin prescriptiune.

SECTIUNEA I Despre plata

§ 1 Despre plata in genere

Art. 1092. -

Ori'ce plata presupune o datoria; ceea ce s'a platitu fara sa fia debitu este supusu repetitiunii.

Repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiunilolru naturali, cari au fostu aquitate de buna voia.

Art. 1093. -

Obligatiunea pote fi aquitata de ori'ce persona interesata, precumu de unu coobligatu sau de unu fidejusore.

Obligatiunea pote fi aquitata chiaru de o persona neinteresata: acesta persona trebue insa sa lucreze in numele si pentru aquitarea debitorelui, sau, de lucreza in numele ei propriu, sa nu se subroge in drepturile creditorelui.

Art. 1094. -

Obligatiunea de a face nu se pote aquita de alta persona in contra vointei creditorelui, candu acesta are interesu ca debitorele chiar s'o indeplinesca.

Art. 1095. -

Plata, ca sa fia valabile, trebue facuta de proprietarulu capabile de a instraina lucrulu datu in plata.

Cu tote aceste plata unei sume inbani, sau altoru luri ce se consumu prin intrebuitare nu pote fi repetita contra creditorelui, cari la a consumptu de buna credinta, de si plata s'a facutu de o persoana, ce nu erea proprietaru, sau cari nu era capabile de a instraina.

Art. 1096. -

Plata trebue sa se faca ereditorelui sau imputernicitului seu sau aceluia ce este autorisatu de justitia sau de lege a priimi pentru dinsulu.

Plata data acelui ce n'are imputernicire de a priimi pentru creditore, este valabile daca acestu din urma o ratifica sau profita de dinsa.

Art. 1097. -

Plata facuta cu buna credinta acelui ce are creanta in posesiunea sa, este valabile chiar daca i urma posesorele aru fi evinsu.

Art. 1098. -

Daca creditorele este necapabile de a priimi, plata ce i se face nu este valabile, afara numai daca debitorele proba ca lucrulu platitu a profitatu creditorele.

Art. 1099. -

Plata facuta de debitore creditorelui seu, in urma unui sequestru sau opositiuni, nu este valabile in privinta creditoriloru sequestrati si oponenti; acestia potu, in virtutea dreptului loru, sa'lu silesca a plati din nuou; debitorele insa in acestu casu, are recursu in contra creditorelui.

Art. 1100. -

Creditorele nu pote fi silitu a priimi altu lucru de catu ce i se datoresce, chiar candu valoruea lucrului oferitu aru fi egale sau mai mare.

Art. 1101. -

Debitorele nu pote sili pe creditore a priimi parte din datoria, fie datoria divisibile chiaru.

Cu tote aceste, judecatorii potu, in consideratiunea positiunii debitorelui sa acorde mici termine pentru plata si sa opresca esecutiunea urmaririloru lasandu lucrurile in starea in cari se gasescu.

Judecatorii insa nu voru usa de acesta facultate de catu cu mare reserva.

Art. 1102. -

Debitorele unui corpore certu si determinatu este liberatu prin tradarea lucrului in starea in cari se gasea la predare, daca deteriorarile ulteriori nu sunt ocasionate prin faptulu sau gresela sa, nici prin aceea a personeloru pentru cari este responsabile sau daca inaintea acestoru deteriorari n'a fostu in intardiare.

Art. 1103. -

Daca datoria este unu lucru determinatu numai prin spetia sa, debitorele, ca sa se libereze, nu este datoru a'lu da de cea mai buna spetia, nici insa de cea mai rea.

Art. 1104. -

Plata trebue a se face in loculu aretatu in conventiune.

Daca loculu nu este aretatu, plata, in privinta lucruriloru certe si determinate, se va face in loculu in cari se gasea obiectulu obligatiunii, in timpulu contractarii.

In ori'ce altu casu, plata se face la domiciliulu debitorelui.

Art. 1105. -

Cheltuelele pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorelui.

§ 2 Despre plata prin subrogatiune

Art. 1106. -

Subrogratiunea in drepturile creditorelui, facuta in folosulu unei a treia persone ce'i platesce, este sau conventionale sau legale.

Art. 1107. -

Acesta subrogratiune este conventionale:

1'iu. Candu creditorele, priimindu plata sa de la o alta persona, da acestei persone drepturile, actiunile, privilegiele sau ipotecile sale, in contra debitorelui; acesta subrogatiune trebue sa fie espresa si facutu totu intr'unu timpu cu plata;

2'lea. Cand debitorele se imprumuta cu o suma spre a 'si plati datoria si subroga pe imprumutatoru in drepturile creditorelui. Ca sa fia valabile aceste subrogatiuni, trebue sa se faca actul de imprumutare si quitanta inaintea tribunalului, sa se declare in actulu de imprumutare ca suma s'a luatu pentru a face plata, si in quitanta sa fie declaratu ca plata s'a facutu cu banii dati pentru acesta de noulu creditore. Acesta subrogatiuni se opera fara concursulu vointei creditorelui.

Art. 1108. -

Subrogatiunea se face de dreptu:

1'iu. In folosulu aceluia cari, fiindu elu insusi creditore platesce altui creditore ce are preferinta;

2'lea. In folosulu aceluia cari, dobindindu unu imobile, platesce creditoriloru caroru acestu immobile era ipotecatu;

3'lea. In folosulu acelui cari, fiindu obligatu cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interesu de a o desface.

4'lea. In folosulu eredelui beneficiariu, cari a platitu din starea sa datoriele succesiunii.

Art. 1109. -

Subrogatiunea stabilita, prin articolii precedenti, se opera atatu in contra fidejusorelui, catu si in contra debitorelui. Ea nu pote desfiinta dreptulu creditorelui, candu plata i s'a facutu numai pentru parte din datoria; in acestu casu elu pote esercita, pentru ce are a mai lua, acesesi drepturi, ce esercita si subrogatului, pentru plata platita celui cui a facutu o plata partiale.

§ 3 Despre imputatiunea platei

Art. 1110. -

Debitorele, avendu mai multe datorii, alu carora obiectu este de aceeasi spetia, are dreptulu a declara, candu platesce cari este datoria ce voesce a desface.

Art. 1111. -

Debitorele unei datorii pentru cari se platesce dobenda, sau o rendita, nu pote, fara consimtimentului creditorewlui, sa impute plata ce face pe capitalul cu preferinta asupra renditei sau a dobindei. Plata partiale, facuta pe capitalu si dobenda, se imputa mai inteiu asupra dobindei.

Art. 1112. -

Candu debitorele unoru deosebite datorii a priimitu o quitanta prin cari creditorele imputa aceea ce a luatu spatiale asupra unei din aceste datorii, debitorele nu mai pote cere ca imputatiunea sa se faca asupra altei datorii, afara numai daca creditorele l'a amagitu, sau l'a surprinsu.

Art. 1113. -

Candu in quitanta nu se dice nimicu despre imputatiune, plata trebue sa se impute asupra acelei din datorii ajunse la terminu pe cari debitorele in acelu timpu, avea mai mare interesu de a o desface. In casu de o datoria ajunsa la terminu si alta neajunsa de si acesta din urma ar mai putin onerosa, imputatiunea se face asupra celei ajunse la terminu.

Da ca datoriile sunt de egale natura, imputatiunea se face asupra celei vechi; daca datoriile sunt in tote egali, imputatiunea se face proportionale asupra totura.

§ 4 Despre ofertele de plata si despre consemnatiunea

Art. 1114. -

Candu creditorele unei sume de bani refusa de a priimi plata, debitorele pote sa'i faca oferte reali, si refusandu creditorele de a priimi, sa consemne suma.

Ofertele reali urmate de consemnatiune, libereza pe debitore; ele in privinta'i tinu locu plata, de sunt valabile facute, si suma consemnata, cu acestu modu, este o risico'pericolulu creditorelui.

Art. 1115. -

Pentru ca ofertele sa fia valabili trebue:

1. Sa fia facute creditorelui, ce are capacitate de a priimi, cau acelui ce are dreptu de a priimi pentru densulu;

2. Sa fia facute de o persona capabile de a plati;

3. Sa fia facute pentru tota suma esigibile, pentru rendite si dobendi datorite, pentru cheltueli liquidate si pentru o suma ore cari in privinta cheltueliloru neliquidate, suma asupra careia se pote reveni, dupa liquidarea acestor cheltueli;

4. Terminulu sa fia implinitu, daca a fostu stipulatu in favorea creditorelui;

5. Conditiunea sub cari datoria s'a contractatu sa se fi indeplinitu;

6. Ofertele sa fia facute in loculu ce s'a otaritu pentru plata, si daca loculu pentru plata nu s'a determinatu prin o conventiune speciale, sa fie facute sau creditorelui in persona, sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutiunea conventiuni;

7. Ofertele sa fia facute prin unu oficiaru publicu, ce era competinte pentru astu'felu de acte;

8. Procesulu verbale incheiatu de oficiarulu publicu sa indice numerulu si cualitatea moneteloru oferite, sa faca mentiune de respunsulu creditorelui, si sa arete daca creditorele a subscrisu, a refusatu, sau a declaratu ca nu pote subsccrie.

Art. 1116. -

Nu este necesariu pentru validitatea consemnatiuni ca ea sa fia fostu autorisata de judecatoriu; e destulu:

1. Sa fia fostu preceduta de o somatiune significata creditorelui, in cari sa se arete diua, ora si loculu unde suma oferita are sa fia depusa;

2. Ca debitorele sa depuna suma oferita in casa de deposite si consemnatiuni, cu dobenda ei pina in diua depunerii;

3. sa se faca procesu'verbale de oficiarulu publicu despre natura moneteloru oferite, despre refusulu creditorelui e a le priimi, sau despre nevenirea sa, si in fine despre depunere;

4. In casu de nevenirea creditorelui sa i se semnifice procesulu verbale alu depunerii cu somatiune de a veni sa'si ia suma depusa.

Art. 1117. -

Cheltuelile oferteloru reali si ale consemnatiunii sunt in sarcina creditorelui, de sunt facute valabile.

Art. 1118. -

Pe catu timpu consemnatiunea nu s'a priimitu de creditore, debitorele pote sa ia inapoi suma depusa, si intr'acestu casu codebitorii, sau fidejusorii sei nu sunt liberati.

Art. 1119. -

Candu debitorele a dobenditu o oterire ce are puterea lucrului judecatu, prin cari ofertele sau consemnatiunea s'au declaratu bune si valabili, elu nu mai pote, chiaru cu consimtimentulu creditorelui, sa'si retraga suma depusa in prejudiciulu codebitoriloru sau fidejusoriloru sei.

Art. 1120. -

Creditorele, cari a consimtitu ca debitorele sa'si retraga consemnatiunea, dupa ce acesta s'a declaratu valabile printr'o otarire ce dobendise puterea lucrului judecatu, perde dreptulu de privilegie sau ipotece ce avea pentru plata creantii sale.

Art. 1121. -

Daca lucrulu debitu este unu corpu certu cari trebue a se trada in loculu unde se gasesce, debitorele este obligatu a soma pe creditore sa'lu ia, printr'unu actu ce i se va notifica sau in persona sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutarea conventiunii. Dupa acesta somatiune, daca creditorele nu'si ia lucrulu si debitorele are trebuinta de loculu unde este pusu acestu din urma pote lua permisiunea justitiei ca sa'lu depuna in alta parte.

§ 5
Despre cesiunea bunuriloru

Art. 1122. -

Cesiunea bunuriloru este abandonarea starii sale intregi, facuta de debitore, ce nu pote plati creditorelui sau creditoriloru sei.

Art. 1123. -

Cesiunea bunuriloru e voluntaria sau judiciaria.

Art. 1124. -

Cesiunea bunuriloru voluntaria este aceea ce se accepta de creditori de buna voie, si cari n'are altu efectu de catu acela ce resulta chiar din stipulatiunile conventiunii inchiaiate intre ei si debitore.

Art. 1125. -

Cesiunea bunuriloru este unu beneficiu pe cari legea 'lu acorda debitorelui nefericitu si de buna credinta, carui, ca sa'si pota redobindi libertatea i se permite sa dea creditoriloru sei inaintea justitiei tote bunuriloru sale, si chiaru in casu de stipulatiune contraria.

Art. 1126. -

Cesiunea judiciara nu transmite creditoriloru proprietate; ea le da numai dreptulu de a face sa se venda lucrurile in folosulu loru, si de a le lua venitulu pina la vendare.

Art. 1127. -

Creditorii nu potu refusa cesiunea judiciara, de catu in casurile esceptate de lege. Ea descarca pe debitore de constringerea corporale; nu'lu libereza insa de catu pina in concurinta bunuriloru lasate in dispositiunea creditoriloru. Candu bunurile nu sunt indestulatore, elu este obligatu, de va dobindi altele sale lase pe acestea in dispositiunea creditoriloru pina la plata datoriei intregi.

SECTIUNEA II Despre novatiune

Art. 1128. -

Novatiunea se opera in trei feluri:

1. Candu debitorele contracta in privinta creditorelui seu o datoria noua ce se substitue celei vechi carea este stinsa;

2. Candu, unu nou debitore este substituitu celui vechiu carele este descarcatu de creditore.

3. Candu, prin efectulu unui nou ingajamentu, unu nou creditore este substituitu celui vechiu catre cari debitorele este descarcat.

Art. 1129. -

Novatiunea nu se opera de catu intre persone capabili de a contracta.

Art. 1130. -

Novatiunea nu se presume. Vointa de a o face trebue sa resulte evidente din actu.

Art. 1131. -

Novatiunea, prin substituirea unui nou debitore, pote sa se opere fara concursulu primului debitore.

Art. 1132. -

Delegatiunea, prin cari unu debitore da creditorelui unu altu debitore ce se obliga catre densulu, nu ofera novatiune, daca creditorele n'a declaratu esprese, ca descarca pe debitorele ce a facutu delegatiunea.

Art. 1133. -

Creditorele, ce a descarcatu pe debitorele de cari s'a facutu delegatiunea, n'are recursu in contra acestui debitore, daca debitorele delegatului devine nesolvabile, fara de casulu candu prin actu de reserva esprese acestu dreptu, sau candu delegatulu este declaratu falitu sau cadutu in deconfitura, in momentulu delegatiunii.

Art. 1134. -

Privilegele si ipotecele creantei celei vechi nu le are si creanta ce'i este substituita, afara de casulu candu creditorele le are reservatu esprese.

Art. 1135. -

Candu novatiunea se opera prin substituirea unui nou debitore privilegiele si ipotecele, primitive ale creantei nu potu trece asupra bunuriloru noului debitore.

Art. 1136. -

Candu novatiunea se opera intre creditore si unulu din debitorii solidari, privilegiele si ipotecele vechei cresnte nu se potu reserva de catu asupra bunuriloru acelui cari contracta noua datoria.

Art. 1137. -

Codebitorii sunt liberati prin novatiunea facuta intre creditore si unulu din debitorii solidari.

Nocvatiunea facuta in privinta debitorelui principale libereza cautiunile.

SECTIUNEA III Despre remiterea datoriei

Art. 1138. -

Remiterea voluntara a titlului originale facuta de creditore debitorelui, da proba liberatiunii.

Remiterea voluntaria a copiei legalisate a titlului fara a se presupune remiterea datoriei sau plata pina la proba contrarie.

Art. 1139. -

Remiterea lucrului datu ca sicoranta nu este de ajunsu ca sa faca a se presupune remiterea datoriei.

Art. 1140. -

Remiterea titlului originale sau a copiei legalisate a titlului facuta unui din debitori, are acelasi efectu in folosulu codebitoriloru.

Art. 1141. -

Remiterea sau descarcarea esprese facuta in folosulu unui din codebitori solidari, libereza pe toti cei'alti, afara numai daca creditorele si a reservatu anume drepturile sale in contra acestoru din urma.

In casulu din urma creditorele nu pote cere plata datoriei de catu scadendu partea acelui carui a facutu remitere.

Art. 1142. -

Remiterea sau descarcarea esprese facuta debitorelui principale libera cautiune.

Aceea acordata cautiunii nu libera pe debitorele principale.

Aceea acordata unei din cautiuni, nu libera in totulu, pe cele'alte.

Aceea acordata unei cautiuni date in urma prin actu separatu nu libera in nimicu pe cele'alte.

Aceea ce creditorele a priimitu de la o cautiune pentru a o descarca din chezasia sa, trebue sa se impute asupra datoriei, si sa descarce pe debitorele principale si pe cele'alte cautiuni.

SECTIUNEA IV Despre compensatiune

Art. 1143. -

Candu doue persone sunt datore una altei, se opereza intre dinsele o compensatiune cari stinge amendoue in felulu si in casurile esprese mai josu.

Art. 1144. -

Compensatiunea se opera de dreptu, in puterea legii si chiar candu debitorii n'aru sci nimicu despre acesta: cele doue datorii se stingu reciproce in momentulu candu ele se gasescu esistendu de odata si pina la concurenta catitatiloru loru respective.

Art. 1145. -

Compensatiunea n'are locu de catu intre doue datorii cari d'o potriva au de obiectu o suma de bani, o cuantitate ore'cari de lucruri fungibili de aceeasi sprecia si cari sunt d'o potriva liciide si esigibili.

Prestatiunile in fructe alu caroru pretiu este regulatu prin mercuriali, se compensa cu sumele licite si esigibili.

Art. 1146. -

Terminulu de gratia nu impedica compensatiunea.

Art. 1147. -

Compensatiunea se opera, ori cari ar fi causele unei sau celei alte datorii, afara de casurile:

1. Unei cereri restitutiunea unui lucru ce pe nedreptu s'a luatu de la proprietaru.

2. Unei cereri pentru restitutiune unui depositu neregulatu;

3. Unei datorii declarate nesesisabile.

Art. 1148. -

Compensatiunea se opera in privinta cautiunii, pentru ceea ce creditorele datoresce debitorelui principale.

Compensatiunea n'are locu, in privinta debitorelui principale, pentru ceea ce creditorele datoresce cautiunii.

Art. 1149. -

Debitorele cari a acceptatu puru si simplu ca unu creditore sa faca cesiunea drepturiloru sale unei alte persone, nu mai pote invoca in contra cesionarului compensatiunea cari ar fi avutu locu in privinta cedentelui inaintea acceptatiunii.

Candu cesiunea s'a notificatu debitorelui, dar nu s'a acceptatu de dinsulu, nu se impedica de catu compensatiunea posteriore acestei notificatiuni.

Art. 1150. -

Candu cele doue datorii nu sunt platnice intr'acelasu locu, nu se pote opera compensatiunea, de catu platindu cheltuelile remiterii.

Art. 1151. -

Candu sunt mai multe datorii compensabili, datorite de aceeasi persona, se urmeza, pentru compensatiune, regulele stabilite pentru imputatiune la art. 1113.

Art. 1152. -

Compensatiunea n'are locu in prejuditiulu drepturiloru dobendite de alte persone. ' Astu'felu celu ce, fiindu debitore, a devenitu creditore in urma sequestrului ce i s'a facutu de o alta persona, nu pote invoca compensatiunea, in prejuditiulu sequestratelui.

Art. 1153. -

Acelu ce a platitu o datoria stinsa, de dreptu, prin compensatiune, nu mai pote repetindu plata creantei pentru cari n'a invocatu compensatiunea sa pretinda, in prejuditiulu altoru persone, privelegiele sau ipotecile acestei creante, afara numai daca este o causa evidente, ce l'a facutu sa nu cunosca creanta cari terbuia sa compense datoria sa.

SECTIUNEA V Despre confusiune

Art. 1154. -

Camndu calitati necompatibili se intilnescu pe capulu aceleiasi persone se face o confusiune, cari stinge amendoue drepturile, activu si pasivu.

Art. 1155. -

Confusiunea, ce se opera prun concursulu calitatiloru de creditore si debitore principale, libera cautiunile;

Aceea, ce se opera prin concursulu calitatiloru de creditore sau debitore si cautiune nu aduce stingerea obligatiunii principali; aceea ce se opera prin concursulu calitatiloru de creditore si debitore, nu profita codebitoriloru sei solidari de actu pentru portiunea datorita de dinsulu.

SECTIUNEA VI Despre perderea lucrului datoritu si despre diferitele casuri in
cari indeplinirea obligatiunei este imposibile

Art. 1156. -

Candu obiectulu obligatiunei este unu corpu certu si determinatu, de pere, de se scote din comerciu, sau se perde astu'felu in catu absolutu sa nu se scia de esistenta lui, obligatiunea este strinsa; daca lucrulu a peritu sau s'a perdutu, fara gresala debitorelui si inainte de a fi pusu in intardiare.

Chiaru candu debitorele este pusu in intardiare, daca nu a luatu asupra'si casurile fortuite, obligatiunea se stinge in casulu candu lucrulu ar fi peritu si la creditore daca i s'aru fi datu.

Debitorele este tinutu de a proba casurile fortuite ce alega. ' Ori in ce chipu ar peri sau s'ar perde lucrulu furatu, perderea sa nu libera pe celu ce l'a sustrasu de a face restitutiunea pretului.

Obligatiunea se stinge tot'd'auna candu printr'unu evenimentu ore'cari ce nu se pote imputa debitorelui, se face imposibile indeplinirea acestei obligatiuni.

SECTIUNEA VII Despre actiunea de anulatiune sau rescisiune

Art. 1157. -

Minorele ne emancipatu pote esercita actiunea in rescisiune pentru simpla lesiune in contra ori'carei conventiuni; minorele emancipatu, in contra ori'carii conventiuni ar trece peste capacitatea sa ce este determinata de titlulu minoritatii, tutelei si emancipatiunii.

Art. 1158. -

Candu lesiunea resulta dintr'unu evenimentu casuale si neasceptatu, minorele n'are actiunea de rescisiune.

Art. 1159. -

Minorele ce face o simpla declaratiune ca este majore, are actiunea in rescisiune.

Art. 1160. -

Minorele comertiante, banchiaru sau artisanu n'are actiunea in rescisiune contra ingajamenteloru ce a luatu pentru comertiulu sau artea sa.

Art. 1161. -

Minorele n'are actiunea in rescisiune contra conventiuniloru facute in contractulu de casatoria, daca acesta s'a facutu cu consimtimentulu si asistenta acelorua, alu caroru consimtimentu este cerutu pentru validitatea casatoriei sale.

Art. 1162. -

Minorele n'are actiunea in rescisiune contra obligatiuniloru ce resulta din delictele sau quasidelictele sale.

Art. 1163. -

Minorele nu mai pote esercita actiunea in rescisiune in contra ingajamentului facutu in minoritate, daca l'a ratificatu, dupa ce a devenitu majore, si acesta si in casulu candu ingajamentulu este nulu in forma sa si in acela candu produce numai lesiune.

Art. 1164. -

Candu minorii interdisii, sau femeile maritate sunt admisi in acesta cualitate, a esercita, actiune de rescisiune in contra ingajamenteloru loru, ei nu intorcu aceea ce au priimitu, in urmarea acestoru ingajamente, in timpulu minoritatii, interdictiunii, sau maritagiului, de catu se proba ca au profitatu de aceea ce li s'a datu.

Art. 1165. -

Majorele nu pote, pentru lesiune sa esercite actiunea in rescisiune.

Art. 1166. -

Candu formalitatile cerute in privinta minorilloru sau interdisiloru, atatu pentru instreinarea immobileloru, catu si pentru impartela unei succesiuni, s'au indeplinitu, ei sunt relativu la aceste acte considerati sa cumu le are fi facutu in majoritate sau inaintea interdictiunei.

Art. 1167. -

In lipsa unui actu de confirmatiune sau de ratificatiune, este destulu ca obligatiunea sa se esecute voluntariu, dupa epoca in cari obligatiunea putea fi valabile, confirmata sau ratificata.

Confirmatiunea, ratificatiunea sau esecutiunea voluntaria in forma si in epoca determinata de lege, tine locu de renuntiare in privinta mijloceloru si esceptiuiniloru ce pute fi opuse acestui actu, fara a se vetema drepturile personeloru a treia.

Confirmatiunea sau ratificatiunea sau esecutiunea voluntaria a unei donatiuni, facute de catre eredi sau representantii donatorelui, dupa mortea sa, tine locu de renuntiare atatu in privinta vitiuriloru de forma, catu si in privinta ori'carii alte esceptiuni.

Art. 1168. -

Donatorele nu pote repara, prin nici unu actu confirmativu, vitiurile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea trebue sa se refaca cu formele legiuite.

CAPITOLUL IX Despre probatiunea obligatiuniloru si a platii

Art. 1169. -

Celu ce face o propunere inaintea judecatii trebue sa o dovedesca.

Art. 1170. -

Dovada se pote face prin inscrisuri, prin marturi, prin presumtiuni, prin marturisirea unei din parti si prin juramentu.

SECTIUNEA I Despre inscrisuri

§ 1 Despre titlu autenticu

Art. 1171. -

Actulu autenticu este acela ce s'a facutu cu solemnitatile cerute de lege, de unu functionaru publicu, cari are dreptu de a functiona in loculu unde actu s'a facutu.

Art. 1172. -

Actulu cari nu pote fi autenticu din causa de necompetintii sau a necapacitatii functionarului sau din lipsa de forme, este valabile ca scriptura sub semnatura privata, daca s'a iscalitu din partile contractanti.

Art. 1173. -

Actulu autenticu are deplina credinta in privirea ori carii persone despre dispositiunile si conventiunile ce constata.

Esecutarea actului autenticu cari este investitu cu formula esecutoria, va fi suspensa prin punerea in acusatiune, candu se intenta o actiune criminale in contra pretinsului autoru alu actului. Iar candu in cursulu unei instante civili actulu se ataca de falsu, tribunalele potu dupa imprejurari a suspende provisoriu esecutarea actului.

Art. 1174. -

Actulu celu autenticu, sau celu sub semnatura privata are totu efectulu intre parti despre drepturile si obligatiunile ce constata, precumu si despre aceea ca este mentionatu in actu, peste obiectulu principale alu conventiunii, cand mentionarea are unu reportu ore'cari cu acestu obiectu.

Daca mentionarile cari au obiectu unu faptu cu totulu streinu de acela alu conventiunii, nu potu servi de catu numai la unu inceputu de dovada.

Art. 1175. -

Actulu secretu, cari modifica unu actu publicu, nu pote ave putere de catu intre partile contractanti si succesorii loru universali; unu asemenea actu nupote ave nici unu efectu in contra altoru persone.

§ II Despre actele sub semnatura privata

Art. 1176. -

Actulu sub'semnatura privata, recunoscutu de acela carui se opune, sau privitu dupa lege, ca recunoscutu, are acelasu efectu ca actulu autenticu intre acei cari l'au subscrisu si intre cei cari represinta drepturile loru.

Art. 1177. -

Acela, carui se opune unu actu, sub'ssemnatura privata, este datoru a 'lu recunosce sau a tagadui curatu scriptura sau sub'semmnatura sa.

Moscenitorii sei, ce represinta drepturile aceluia alu caruia se pretinde ca aru fi actulu, potu declara ca nu cunoscu scripura sau sub'semnatura autorului loru.

Art. 1178. -

Candu cine'va nu recunosce sciptura si sub'semnatura sa, sau candu succesorii sei declara ca nu le cunoscu, atunci justitia ordona verificarea actului.

Art. 1179. -

Actele sub semnatura privata, cari cuprindu conventiuni sinalagmatice, nu sunt valabili daca nu s'au facutu in atatea esemnlare originali cate sunt parti cu interesu contrariu. Este de ajunsu unu singuru esemplaru originale pentru tote personele cari au acelasu interesu.

Fie'cari esemplaru trebue sa faca mentiune de numerulu originaleloru ce s'au facutu.

Cu tote acestea lipsa de mentiune ca originalele s'au facutu in numeru indouitu, intreitu s.c.l., nu pote fi opusa de acela cari a esecutatu din parte'i conventiunea constatata prin actu.

Art. 1180. -

Actulu sub semnatura privata, prin cari se obliga catre alta a 'i plati o suma de bani sau o catime ore'cari, trebue sa fia scrisa in intregulu lui de acela cari l'a subscrisu, sau celu putinu acesta inainte de a subsemna sa adauge la finele actului cuvintele "bunu si aprobatu", aretandu totu d'auna in litere suma sau catimea lucruriloru si apoi sa iscalesca.

Nu sunt supusi la acesta regula comertiantii, industrialii, plugarii, viarii, slugile si omenii cari muncescu cu diua.

Art. 1181. -

Candu suma aretata in actu este deosebita de aceea ce este aretata in bonu, obligatiunea se presume ca este pentru suma cea mai mica, chiaru candu actulu precumu si bunulu sunt scrise in intregu de mana acelui cari s'a obligatu, afara numai de nu se va proba in cari parte este gresala.

Art. 1182. -

Data scripturei privata nu face credinta in contra personeloru a treia interesate, de catu din dioa in cari s'a infatisatu la o dregatoria publica, din dioa in cari s'a inscrisu intr'unu registru publicu, din dioa mortii acelui sau unui din acei cari l'au subscrisu sau din dioa in cari va fi fostu trecutu fia si in prescurtare in acte facute de oficiarii publici, precumu procese verbali pentru punerea pecetii sau pentru facere de inventarie.

Art. 1183. -

Registrele comerciantiloru nu facu credinta despre venderile ce cuprindu in contra personeloru necomercianti. ' Dar judecatorulu pote da juramentu la una sau la alta din parti.

Art. 1184. -

Registrele comerciantiloru se credu in contra loru, dar celu cari voesce a profita de ele nu pote desparti cuprinderea loru, lasandu aceea ce pote a'i fi contrariu.

Art. 1185. -

Registrele, cartile sau chartiele domestice, nu facu credinta in favorea acelui, cari le a scrisu, dar au putere in contra lui:

1. Candu cuprindu curatu priimirea unei plati;

2. Candu cuprindu mentiunea espresa ca nota sau scrierea din ele s'a facutu ca sa tina locu de titlu in favorea creditorelui.

Art. 1186. -

Ori'ce anotatiune facuta pe creditore in josulu, pe marginea, sau pe dosulu unui titlu de creanta este creduta, cu tote ca nu este subsemnata nici datata de elu, candu tinde a proba liberatiunea debitorelui.

Aceeasi putere doveditore are si scriptura facuta de creditore pe dosulu, marginea sau in josulu duplicatului unui actu sau quitante, dar numai candu duplicatulu va fi in manele debitorelui.

§ III Despre reboge

Art. 1187. -

Rebogele, candu crestaturele dupa amendoue bocatile sunt egali si corelative, sunt unu mijlocu de probare intre personele cari au obiceiu a se servi cu unu asemenea mijlocu de probatiune.

§ IV
Despre copiele titluriloru autentice

Art. 1188. -

Candu originalulu esiste, copia legalisata nu pote face credinta de catu despre ceea ce se coprinde in originale, infatisarea carui se pote cere totu'd'auna.

Candu originalulu nu esiste, copiele legalisate de oficiarii publici competinti se credu, dupa distinctiunile urmatore:

1. Copiele scose din ordinea magistratului, partile fiindu fata sau chiamate, cu formele legali, precumu si copiele scose, fara interventiunea magistratului, dar de fata cu partile cari au asistatu de buna voia loru, au aceeasi credinta ca si titlurile originali.

2. Copiele cari se voru fi datu de oficiarii publici competinti, fara interventiunea magistratului sau consimtimentului partiloru, facu aseminea credinta dupa trei'deci ani, socotiti din dioa in cari sa'u datu aceste copii. Candu asemenea copii voru fi date de mai putinu de trei'deci ani nu facu de catu unu inceputu de dovada.

3. Copiele legalisate de unu oficiaru publicu ne'competinte, nu potu face de catu unu simplu inceputu de dovada.

4. Copiele copieloru nu au nici o putere probatoria.

§ V Despre acte recognitive

Art. 1189. -

Actulu de recunoscerea unei datorii constatate prin unu titlu precedente, nu face proba despre datoria si nu dispensa pe creditore de a presenta titlulu originale de catu in urmatorele casuri:

1. Candu actulu de recunoscere cuprinde causa si obiectulu datoriei precum si data titlului primordiale, sau.

2. Candu actulu recognitivu avendu o data de trei'deci ani este adjutatu de posesiune, si de unulu sau mai multe acte de recunoscere conforme cu dinsulu.

Actulu recognitivu, in cele doue casuri mentionate, nu pote ave nici unu efectu despre ceea ce cuprinde mai multu de catu titlulu primordiale,sau despre ceea ce nu este in asemenare cu acestu titlu.

§ VI Despre actele confirmative

Art. 1190. -

Actulu de confirmatiunea sau ratificatiunea unei obligatiuni, in contra carii legea admite actiunea in nulitate, nu este valabile de catu atunci candu face mentiune de motivulu actiunii in nulitate, precum si despre intentiunea de a repara vitiulu pe cari se intemeia acea actiune.

SECTIUNEA II Despre marturii

§ I Despre casulu candu dovada prin marturii nu este priimita

Art. 1191. -

Dovada despre unu lucru ore cari de o suma sau de o valorue mai mare una suta cinci'deci lei, chiaru pentru depositu voluntariu, nu se pote face de catu sau prin unu actu autenticu, sau prin unu actu sub semnatura privata.

Nu se va primi nici o data o dovada prin marturii, in contra, sau peste ceea ce cuprinde actulu, nici despre ceea ce s'aru pretinde ca s'ar fi disu inaintea, la timpulu, sau in urma confectiunii actului, cu tote ca ar fi cestiune de o suma sau valorue mai mica de una suta cinci'deci lei.

Art. 1192. -

Articilulu precedinte se aplica si in casulu candu capitalulu unita cu dobinda cuvenita trece peste suma de una suta cinci'deci lei.

Art. 1193. -

Celu cari a formatu cerere in judicata pentru o suma mai mare de una suta cinci'deci lei, chiaru de va voi a'si restringe cererea la una suta cinci'deci lei, nu va fi primitu a infatisa dovada prin marturii.

Art. 1194. -

Dovada prin marturii nu se pote admite nici in casulu cererea in judecata este pentru o suma mai mica de una suta cinci'deci lei, dar cari este unu restu din o creanta ami mare, neconstatata prin inscrisu.

Art. 1195. -

Candu in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru cari nu are unscrisuri, daca tote aceste cereri, unindu'se, trecu pestesuma de una suta cinci'deci lei, dovada prin marturi nu pote fi admisa, chiaru candu creditorele aru pretinde ca caest creante provinu din anumite cause si nu s'au nascutu in diferite epoce, afara numai daca creditorele a dobenditu aceste drepturi de la alte persone, prin succesiune, donatiune sau cu unu modu ore'cari.

Art. 1196. -

Tote cererile sub ori'ce titlu cari nu sunt justificate prin inscrisu, se voru face prin aceeasi petitiune. Ori'ce alte pretentiuni posteriore neprobate prin inscrisu si cari se putea face la darea petitiunei nu voru mai fi priimite.

Art. 1197. -

Regulele mai susu prescrise nu se aplica in casulu candu esiste unu inceputu de dovada scrisa.

Se numesce inceputu de dovada ori' ce scriptura a acelui in contra carui s'a formatu petitiunea,sau acelui ce elu represinta, si cari scritpura face a fi de credutu faptulu pretinsu.

Art. 1198. -

Acele regule nu se aplica insa totu d'auna candu creditorului nu'i a fostu cu putinta a'si procura o dovada scrisa despre obligatiunea ce pretinde sau a conserva dovada luata, precum:

1. La obligatiunile cari se nascu din quasi'contracte si din delicte sau quasi'delicte;

2. La depositulu necesariu, in casu de incendiu, ruina, tumultu sau naufragiu, si la depositele ce facu calatorii in ospataria unde tragu; despre tote acestea judecatorulu va ave in vedere calitatea personeloru si circumstantiele faptului;

3. La obligatiunile contractante in casu de accidente neprevedute, candu nu este cu putinta partiloru de a face inscrisu;

4. Candu creditorulu a perdutu titlulu ce'i servea de dovada scrisa, din o causa de forta majore neprevedute.

SECTIUNEA III Despre presumtiuni

Art. 1199. -

Presumtiunile sunt consecintele, ce legea sau magistratulu trage din unu faptulu cunoscutu la unu faptu necunoscutu.

§ I Despre presumtiunile stabilite de lege

Art. 1200. -

Sunt presumtiuni legali acelea cari sunt determinate speciale prin lege, precumu:

1. Actele ce legea le declara nule pentru ca le privesce facute in fraudea dispositiuniloru sale;

2. In casurile candu legea declara ca dobindirea, sau liberatiunea unui debitoru resulta din ore'cari imprejurari determinate;

3. Puterea doveditore ce legea da marturisirii, sau juramentului ce face o parte;

4. Puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecatu.

Art. 1201. -

Este lucru judecatu atunci candu a doua cerere de judecata are acelasi obiectu, este intemeiata pe aceeasu causa si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra loru in aceeasi cualitate.

Art. 1202. -

Presumtia legale dispensa de ori'ce dovada pe acela in favoarea carui este facuta.

Nici o dovada nu este primita impotriva presuntiunii legali, candu legea, in puterea unei asemenea presumtiuni, anula unu actu ore'cari, sau nu da dreptu de a se reclama in judecata, afara numai de casurile, cand legea a permisu dovada contraria si afara de aceea ce se va dice in privinta juramentului si marturisirii ce aru face o parte in judecata.

§ II Despre presumtiunile cari nu sunt stabilite de lege

Art. 1203. -

Presumtiunile cari nu sunt stabilite de lege, sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului; magistratulu nu trebue sa se pronunte de catu intemeindu'se pe presumtiuni, cari se aiba o greutate si puterea de a nasce probabilitate;presumtiunile nu sunt permise magistratului de catu numai in casurile candu este permisa si dovada prin marturi, afara numai daca unu actu nu este atacatu ca s'a facutu prin fraude, dolu sau violentia.

SECTIUNEA IV Despre marturisirea unei parti

Art. 1204. -

Se pote opune unei parti marturisirea ce a facutu sau inaintea inceperii judecatei sau in cursulu judecatei.

Art. 1205. -

Marturisirea estra'judiciara cerbale nu pote servi de dovada candu obiectulu contestatiunei nu pote fi doveditu prin marturi.

Art. 1206. -

Marturisirea judiciara se pote face inaintea judecatorului de insusi partea prigonitoria, sau de unu imputernicitu speciale alu ei spre a face marturisire.

O asemenea marturisire face deplina dovada in contra acelui, cari a marturisitu, nu sa pote desparti in contra'i si nu pote fi revocata de elu, afara numai de va proba ca a facut'o din erore de faptu.

SECTIUNEA V Despre juramentu

Art. 1207. -

Juramentulu judiciaru este de doue spetii:

1. Acela ce o parte prigonitore da celei'l'alte; acestu juramentu se numesce decisoriu.

2. Acela cari judecatorulu, de la sine, da la una sau cea'alta din partile prigonitore.

§ I Despre juramentulu decisoriu

Art. 1208. -

Juramentulu decisoriu pote fi datu in ori'ce felu de contestatiune.

Art. 1209. -

Juramentulu nu pote fi datu de catu asupra unei fapte personali a celui, carui se propune a jura.

Art. 1210. -

Acestu juramentu pote fi datu in totu cursulu procesului cu tote ca nu esiste nici unu inceputu de dovada despre cererea sau esceptiunea asupra carii se propune jurarea.

Art. 1211. -

Acela, carui se da juramentulu, daca nu'lu primesce sau nu'lu referesce adversarului seu, ori adversarulu, cari refusa juramentulu ce'i s'a referitu, voru cade in pretentiunea, sau in propunerile loru, de aperare.

Art. 1212. -

Acela, carui se da juramentulu, nu pote a'lu referi candu obiectulu juramentului este unu faptu personale alu lui, nu si alu celei'alte parti.

Art. 1213. -

Candu o parte a juratu, cea'alta nu mai este primita a proba falsitatea juramentului.

Art. 1214. -

Partea cari a datu sau cari a referitu juramentulu nu mai pote a'lu retrage, daca adversarulu a declaratu ca este gata a jura.

Art. 1215. -

Juramentulu facutu sau refusatu nu da o dovada de catu in favoarea sau in contra acelui cari l'a datu, sau in favorea ori in contra ereditoru sei so aceloru cari 'lu infatiseda.

Art. 1216. -

Juramentulu datu debitorelui de unulu din creditorii solidari si facutu, nu libera pe debitore de catu pentru partea acelui creditore.

Art. 1217. -

Juramentulu datu de debitore unui din creditorii solidari si refusatu de acesta, libera pe debitore numai pentru partea creditorelui cari a refusatu a jura.

Art. 1218. -

Juramentulu datu de unulu din creditorii solidari si refufatu de debitore, sau juramentulu facutu de creditore, dupa propunerea debitorelui, profita la toti debitorii solidari. Juramentulu datu debitorelui principale si facutu de elu, libera si pe fidejusore (chezasu). Juramentulu datu fide'jusorelui si facutu profita debitorelui principale.

In aceste din urma doue casuri, juramentulu co'debitorelui solidaru sau alu fide'jusorelui, nu profita celoru alti debitori sau debitorelui principale, de catu atunci, cand juramentulu a fostu datu asupra fiintei datoriei, iar nu asupra esistentei solidaritatei sau a cautiunei.

§ II Despre juramentulu datu din oficiu

Art. 1219. -

Judecatorulu pote da juramentu la una sau la alta din partile prigonitore. Acestu juramentu se da, sau spre a se completa consciinta magistratului, in decisiunea causei, sau spre a se pute determina suma condemnatiunei.

Art. 1220. -

Judecatorulu nu pote da din oficiu juramentu, sau asupra cererii sau asupra esceptiunei opuse, de catu sub urmatorele doue conditiuni:

1. Ca cererea sau esceptiunea sa nu fia pe deplinu justificata;

2. Ca cererea sau esceptiunea sa nu fia cu totulu lipsita de probe.

Afara de aceste doue casuri, judecatorulu nu pote de catu sau a adjudeca a sau a respinge curatu cererea sau esceptiunea.

Art. 1221. -

Juramentulu datu din oficiu unei din parti, nu pote fi referitu de acesta parte celei'alte.

Art. 1222. -

Juramentulu asupra valoruei obiectului reclamantu nu pote fi datu de judecatorulu reclamantelui de catu atunci, candu constatarea acelei valorui va fi imposibile de a se face cu altu mijlocu; chiaru in acestu casu, judecatorulu este datoru a determina suma pina la cari reclamantele va fi credutu pe juramentulu seu.

TITLUL IV Despre contractulu de casatoria si despre drepturile
respective ale sotiloru

CAPITOLUL I

Art. 1223. - Reviste (1)

Legea guberneza asociatiunea conjugale, in privinta averiloru, conformu reguleloru prescrise in capulu urmatoru, daca partile n'au facutu conventiuni speciali.

Art. 1224. -

Veri'ce conventiuni matrimoniali sunt libere intre soti, intru catu acelea nu vetema drepturile barbatului de capu alu familiei, sau de capu alu asociatiunii conjugali, si intru catu nu deroga la dispositiunile proibitive ale acestui codice.

Art. 1225. -

Nu potu sotii, in contractulu loru de casatoria, se modifice drepturile ce da legea la titlulu IX si X din Cartea I, acelui dintre soti cari supra'vietuesce celui'altu.

Art. 1226. -

Nu voru pute asemenea sa faca nici o conventiune sau renuntiare cari aru ave de obiectu sa scambe ordinea legale a succesiuniloru intre dinsii si descendintii loru.

Art. 1227. -

Candu partile declara in contractulu loru de casatoria ca adopta regimele dotale, asociatiunea conjugale, in privinta averiloru se va regula intru tote dupa cele prescrise la capulu urmatoru.

Art. 1228. -

Conventiunile matrimoniali voru fi facute prin tribunalu, mai inainte de celebrarea casatoriei, dupa formele stabilite in Codicele de procedura, sub pedepse nulitate.

Art. 1229. -

Scambarile ce s'aru face la acele conventiuni, mai inainte de celebrarea casatoriei, sunt supuse la acelesi formalitati, ca si conventiunile matrimoniali.

Deosebitu de acesta, ele nu voru fi valabili, daca nu se voru face in presinta si cu consimtimentulu simultaneu alu tutuloru personeloru cari au figuratu ca parti la contractulu de casatoria.

Art. 1230. -

Scambarile, facute conformu reguleloru cuprinse in precedintele articolu, nu voru fi valabili in presinta unui alu treilea persone daca nu voru fi trecute in josulu contractului de casatoria.

La casu de contraventiune, tribunalulu si grefiarulu voru fi supusi la actiune recursoria civile pentru daune interese, deosebitu de alte pedepse daca va fi unu asemene casu.

Art. 1231. -

Minorele, cari este capabile de a se casatori, este capabile a face si ori'ce relative la contractulu seu de casatoria. Acele conventiuni de dinsulu facute sunt valabili, daca a fostu asistatu, afacerea loru, de personele alu caroru consimtimentu este necesariu pentru validitatea casatoriei.

Art. 1232. -

Regimele casatoriei, fia legale, fia conventionale, incepe din dioa celebrarii casatoriei inaintea oficiarului starii civili: nu se pote stipula ca elu va incepe dupa unu terminu ore'cari, asu la implinirea vre unei conditiuni.

CAPITOLUL II Despre regimele dotale

Art. 1233. -

Dotea este averea ce se aduce barbatului, din partea sau in numele femeii, spre a'lu ajuta sa sustina sarcinele casatoriei.

Art. 1234. -

Este dotale totu ceea ce femeia isi constitue dreptu dote.

Este asemenea dotale, in lipsa de declarare contraria, totu ceea ce se da femeii, in contractulu seu de casatoria, sau de unu alu treilea sau de viitorulu ei barbatu.

SECTIUNEA I Despre constitutiunea dotii

Art. 1235. -

Constitutiunea de dota coprinde tota averea presinte si viitoria a femeii, seu numai tota averea presinte ori viitoria, sau numai o parte din averea presinte ori viitoria, sau chiaru numai unu obiectu individuale.

Constitutiunea, facuta in tremini generali, de tota averea femeii, nu coprinde averea sa viitoria.

Art. 1236. -

Dotea nu pote fi constituita nici adaugita in timpulu casatoriei.

Art. 1237. -

Daca tatalu si mama constituescu impreuna o dote, fara a distinge fia'carui, dotea se considera constituita in portiuni egali.

Daca dotea este constituita numai de tata pentru partea sa si a mamei, acesta, chiaru presinte de ar fi fostu in afacerea contractului si chiaru de l'ar fi subscrisu, nu va fi de locu indatorata, si dotea va remane intrega in sarcina tatalui.

Art. 1238. -

De si fiia dotata de tatalu sau de mama sa aru ave averea sa propria de cari se bucura, dotea se va lua in averea constituitoriloru, daca nu este stipulatiune contraria.

Art. 1239. -

Candu celu remasu in vieta dintre soti constitue o dote din bunuri paterne si materne fara a specifica portiunea fia'caruia, dotea se va lua mai anteiu din partea ce are viitorulu sotiu in averea defunctului si, la neajungere, din averea sotiului constituitoru.

Art. 1240. -

Cei ce constituescu o dote sunt datori sa respunda de evictiunea si de vitiele obiecteloru constituite dupa regulele stabilite la titlulu pentru vendare.

Art. 1241. -

Dotea cari consiste in capitalu produce de dreptu dobanda, din dioa casatoriei, in contra celoru ce au promis'o, chiaru de ar fi unu terminu pentru plata, daca nu este stipulatiune contraria.

SECTIUNEA II Despre conditiunea averii dotali in timpulu casatoriei

Art. 1242. -

Numai barbatulu are administratiunea averii dotali in timpulu casatoriei.

Elu singuru are dreptu de a urmari pe debitorii si pe detinatorii averii dotali, de a lua fructele si dobandile si de a primi capitalurile.

Cu tote acestea, se pote stipula in contractulu de casatoria, ca femeia va primi ea insa'si pe fie'cari anu si sub quitantele ei singure, o parte din veniturile sale pentru intretinerea si trebuintele sale personali.

Art. 1243. -

Barbatulu este supusu, in privinta averii dotali la tote obligatiunile unui usufructuariu.

Elu este respundetoru de tote prescriptiunile questigate asupra averii dotali, precumu si de stricaciunile intemplate in aceeasi avere din a sa negligenta.

Art. 1244. -

Barbatulu nu este datoru sa dea cautiune pentru primirea dotii miscatore a femeii, daca mu s'a supusu la acesta indatorire prin contractulu de casatoria.

Art. 1245. -

Daca dotea sau o parte din dote consiste in obiecte miscatore, pretuite prin contractulu de casatorie, barbatulu se face propietarulu aceloru obiecte, remaindu debitoru de pretulu loru afara daca s'a cuprinsu in contractulu casatoriei declaratiunea ca pretuirea nu face vendare.

Art. 1246. -

Pretuirea nemiscatoreloru, facuta prin contractulu de casatoria, nu stramuta proprietatea loru la barbatu, daca nu este declaratiune espresa de acesta.

Art. 1247. -

Nemiscatorulu, questigatu in timpulu casatoriei prin bani dotali, nu devine dotale daca nu s'a stipulatu in contractulu de casatoria asemenea intrebuintare a baniloru dotali.

De asemenea, nu devine dotale immobilulu ce s'aru da spre plata dotii cari a fostu constituita in bani.

Art. 1248. -

Nici barbatulu, nici femeia, nici amendoui impreuna nu potu, in timpulu casatoriei, a instreina, nici a ipoteca immobilulu dotale, afara de casurile prevedute la art. 1249, 1250, 1252, 1253, 1254.

Art. 1249. -

Dotea mobiliara cari, dupa distinctiunea art. 1245 si 1246, este propritatea a femeii, nu pote fi alienata de acesta de catu cu autorisatiunea barbatului, sau, in casu de refusu din partea acestui, cu permisiunea judecatii.

Art. 1250. -

Femeia pote, observandu formalitatile prescrise prin art. precedinte, sa dea immobilulu seu dotale:

1. Pentru capatuirea copiiloru sei dintr'o casatoria anterioare;

2. Pentru capatuirea copiiloru comuni amboru sotiloru.

Art. 1251. -

Candu femeia instraineza o avere dotale cu permisiunea justitiei, in casu de refusu de autorisare din partea barbatului, acesta conserva de dreptu folosinta lucrului instrainatu.

Art. 1252. -

Immobilulu dotale pote fi instrainatu, candu instrainarea sa este permisa prin contractulu de casatoria.

Art. 1253. -

Immobilulu dotale pote asemene, consimtindu femeia, a se instraina cu permisiunea justitiei si dupa formele vendariloru publice:

1. Spre a scote de la inchisore pe barbatu sau pe femeia;

2. Spre a procura alimente familiei in casurile prevedute prin art. 185, 187 si 188 de la titlulu despre casatoria;

3. Spre a plati datoriele femeiei sau ale celoru ce nu constituitu dotea, candu acele datorii au data anteriore casatoriei;

4. Spre a face reparatiuni mari neaperate pentru conservarea immobililoru dotali;

5. In finr, candu acelu immobile se stapinesce in indivisiune cu altii si este recunoscutu ca nu se pote imparti.

In casu candu licitatiunea pentru causa aici espresa aru fi provocata de o a treia persona, in puterea art. 728 si 1388, consimtimentulu femeii pentru instrainarea immobilelui dotale nu este neaparatu.

In tote casurile ceea ce prisosesce din pretulu venderii peste trerbuintele recunoscute va remane dotale si se va intrebuinta spre cumparare de altu immobile, de se pote.

Art. 1254. -

Immobilulu dotale pote fi scambatu, cu consimtimentulu femeiei, pe altu immobile de valorue celu putinu de patru cincimi din valoruea sa, justificandu'se de utilitatea scambului, dodindindu'se autorisatiunea justitiei, si dupa o pretuire prin esperti numiti din oficiu de tribunalu.

In acestu casu, immobilulu primitu in scambu va fi dotale; adausulu in bani ce s'aru pute lua pe linga immobilulu primitu, va fi asemenea dotale; si se va intrebuinta spre cumparare de immobili, de se pote.

Art. 1255. -

Daca, afara de casurile esceptionali mai sus aretate, femeia sau amendoui sotii impreuna instraineza immobilulu dotale, femeia sau mostenitorii sei pote face a se revoca instreinarea, in cursu de dece ani dupa desfacerea casatoriei.

Femeia va ave acelasi dreptu in cursu de dece ani dupa separatiunea patrimonieloru. Barbatulu va pute si elu insusi sa faca a se revoca alienatiunea in timpulu casatoriei, remaindu cu tote acestea supusu la daune'interese catre cumparatoru, daca nu va fi declaratu in contractu ca immobilulu vendutu este dotale.

Art. 1256. -

Daca dotea este in pericolu de a se perde si desordinea dare'averiloru barbatului este ajunsa la asa gradu in catu este indoiosu ca averea sa aru pute fi indestula pentru veri'ce actiune ce femeia aru pute sa aiba la timpulu cuvenitu, in contra averii barbatului, ea va pute urmari separarea patrimonieloru.

Art. 1257. -

Numai femeia pote se cera separatiunea patrimonieloru. Creditorii personali ai femeii nu o potu cere de catu cu consimtimentulu seu.

Cu tote acesstea, in casu de falimentu sau de nesolvabilitate a barbatului, creditorii femeiei potu esercita drepturile acesteia pina la suma la cari se ridica creantele loru.

Art. 1258. -

Separatiunea patrimonieloru nu se pote face de catu prin judecata; veri'ce separatiune de patrimonie intre barbatu se femeia, facuta de buna voia in timpulu casatoriei este nula.

Art. 1259. -

Cererea pentru separatiunea patrimonieloru nu se va socoti formata de catu dupa ce o va fi autorisatu presedintele tribunalului.

Atatu acea cerere, candu ar fi autorisata catu si otarirea ce ar interveni voru trebui sa fia publicate, dupa formele si la epocele prescrise in codicele de procedura, sub pedepsa de nulitate, ce va pute fi opusa atat de creditorii barbatului, catu si de insusi barbatulu.

Art. 1260. -

Confesiunea barbatului nu va pute face proba, chiar daca nu s'ar afla creditori.

Art. 1261. -

Creditorii barbatului potu interveni in instamnta spre a contesta cererea pentru separarea patrimonieloru.

Art. 1262. -

Separatiunea patrimonieloru de si pronuntiata de judecata, va fi nula, daca, in cursu de o luna de la pronuntarea otarirei si in urma publicariloru de cari se face mentiune la art. 1259, nu se va fi inceputu esecutarea otarirei.

Acea esecutare se va face prin plata reale, a drepturiloru femeii, pe mesura averii barbatului, constatata prin actu autenticu, sau prin urmariri incepute si neintrerupte.

Art. 1263. -

Otarirea cari a pronuntatu separarea patrimonieloru are efectu din dioa candu s'a formatu cererea, fara inse ca acela sa se intinda la actele de administratiune ale barbatului, facute in urma cererei si mai inainte de otarire.

Art. 1264. -

Creditorii barbatului potu ataca separatiunea de patrimoniu, pronuntata si chiar esecutata cu fraude in contra drepturiloru loru.

Art. 1265. -

Femeia cari a questigatu separatiunea de patrimonie, dobandesce libera administratiune a avutului seu. Ea pote dispune de averea sa mobile si chiar a o instreina; dar nu pote instreina immobilulu fara consimtimentulu barbatului seu, sau, la casu de refusu, fara autorisatiunea judecatii.

Art. 1266. -

Dupa separatiunea patrimonieloru, femeia este datore sa contribue, dupa puterea mijloceloru sale si ale barbatului, la sarcinele casei si la crescerea copiiloru comuni. Ea este datore se intempine aceste sarcine in totu numai cu al seu, daca barbatului nu 'i a mai remasu nimicu.

Art. 1267. -

In casu de separatiune de patrimonie barbatulu nu este respundetoru pentru intrebunitarea ce ar pute face femeia cu pretulu immobillului seu instreinatu prin autorisatiunea judecatei, afara numai daca a luatu parte la contractu, sau daca este probatu ca pretulu a fostu primitu de dinsulu, sau s'a intrebuintatu in folosulu seu.

Art. 1268. -

Inchiriarea sau arendarea ce face barbatulu de averile dotali ale femeii pe mai multu de cinci ani, nu sunt obligatorie, in casu de separatiune de patrimonie sau de desfacerea casatoriei, pentru femeia sau pentru mostenitorii sei, de catu pina la implinirea de cinci ani de la inceputulu loru, sau pina la implinirea veri carui periodu cincinale urmatoru in cari se afla partile, la epoca separatiunii de patrimonie sau a desfacerii casatoriei.

Art. 1269. -

Reinnoirea de arendare sau de inchiriare a averiloru dotali, facuta de barbatu inaintea espirarii contractului cu mai multu de doui ani pentru bunurile rurali si cu mai multu de unu anu pentru case, remane fara efectu pentru femeia sau mostenitorii sei, daca, in momentulu separatiunii de patrimonie sau al desfacerii casatoriei, inca n'a inceputu a se pune in lucrare.

Art. 1270. -

Separatiunea de patrimonie intre barbatu si femeia pote inceta si regimele creatu prin contractulu de casatoria pote fi restabilitu cu consimtimentulu amboru partiloru.

Acesta restabilire nu se pote face de catu prin tribunalu, dupa formele prescrise in codicele de procedura.

In acestu casu tote sunt puse in starea de mai inainte, ca si cum n'ar fi fostu separatiune, fara insa a se atinge intru nimicu efectulu aceloru facute de femeia, in urmarea art. 1265, 1266 si 1267.

Veri ce conventiune, prin cari sotii aru modifica regimele creatu prin contractulu loru de casatoria este nula.

SECTIUNEA III Despre restitutiunea dotii

Art. 1271. -

Obligatiunea de a restitui dotea ia nascere sau prin desfacerea casatoriei, sau prin separatiunea de patrimonie, sau prin absinta unui dintre soti.

Art. 1272. -

Daca dotea consiste in immobili, sau in mobili, cari dupa cele legiuite in art. 1245 si 1246, au fostu remase in proprietatea femeii, barbatulu sau mostenitorii sei potu fi constrinsi a o restitui indata ce obligatiunea de restituire a luatu nascere.

Art. 1273. -

Daca dotea consiste in bani sau in alte immobili cari au fostu trecutu in proprietatea barbatului, conformu art. 1245 si 1246, obligatiunea de restituire are terminu de unu anu din momentulu de candu a luatu nascere.

Acea obligatiune, in casu de separatiune din patrimonie, va trebui sa fia platita sau asicurata indata fara nici o distinctiune.

Art. 1274. -

Daca mobilile, a carora proprietate a remasu a femeii, au peritu prin usu si fara culpa barbatului, acesta nu va fi datoru sa intorca de catu pa cele remase si in starea in cari se voru afla.

Cu tote acestea femeea va ave facultate, in ceea ce privesce rufele, vestimentele si alte obiecte de intrebuintarea sa personale, sa ia pe cele ce servescu la uzul seu actual fara a distinge daca chiar acelea au fost constituite ca dote sau daca a u fostu facute in timpulu casatoriei.

Asemenea si in casulu candu acelea au fostu constituite estimate, femeea va ave facultatea a lua in natura lucrurile cari servescu la usulu seu actuale, sau a cere estimatiunea celoru constituite ca dote, remaindu sa se prinda acea suma in restulu dotii de restituitu.

Art. 1275. -

Daca dotea cuprinde obligatiuni sau constitutiuni de rendita cari au peritu, in totu sau in parte, fara negligenta barbatului, acesta nu va fi respundetoru, ci se va libera reconstituindu contractele.

Art. 1276. -

Daca dotea coprinde unu usufructu, barbatulu sau mostenitorii sei voru fi obligati sa restitue numaidreptulu de usufructu, nu si fructele din timpulu casatoriei.

Art. 1277. -

Daca casatoria a tinutu dece ani de la implinirea terminiloru puse pentru plata dotii, femeia sau mostenitorii sei o voru pute repeti de la barbatu, la epoca restitutiunii, fara sa fia datori a proba ca elu a primit'o. Barbatulu nu se va pute apera de indatorirea de a o restitui, de catu daca va proba ca a facutu cuvenitele diliginte spre a'si o provoca si ca acelea ce au remasu fara efectu.

Art. 1278. -

Dobindele si fructele dotii sunt de dreptu datorite de barbatu sau de mostenitorii sei, din dioa evenimentului cari a datu nascere la obligatiunea restitutiunii.

Art. 1279. -

Daca casatoria seesface prin mortea barbatului, femeia are alegerea de a cere, pentru cursulu anului de doliu, sau dobinde sau fructele dotii sale, sau alimente din succesiunea barbatului seu.

In tote casurile, abitatiunea in cursulu acelui anu si vesmintele de doliu trebuescu a se procura femeiei din succesiunea barbatului sau.

Art. 1280. -

Candu sarcinele casatoriei inceteza pentru barbatu, fructele immobililoru dotali se impartu intre barbatu si femeia sau intre mostenitorii loru, in proportiunea timpului catu a duratu bucurarea barbatului de dote in cursulu celui dupa urma anu.

Anulu incepe din dioa candu s'a celebratu casatoria.

Art. 1281. -

Femeia are ipoteca legale, supusa cu tote acestea la inscriptiune, asupra immobilelorubarbatului seu, pentru dotea cea alienabile. In nici unu casu femeia nu va pute renunta la acesta ipoteca, sub pedepsa de nulitate.

Art. 1282. -

Daca, in momentulu candu tatalu sau mama a constituitu fiicei sale o dote, barbatulu era deja nesolvabile si nu avea nici arte, nici profesiune, fiica dotata nu va fi datore sa reporteze la succesiunea tata'seu sau mamei sale de catu actiunea ce are sau ar putea ave in contra barbatului pentru restitutiunea dotii.

Daca barbatulu a devenitu nesolvabile in timpulu casatoriei, sau daca avea o arte sau o profesiune cari 'i tinea locu de avere, perderea dotii cade numai asupra femeii.

SECTIUNEA IV Despre averea parafernale

Art. 1283. -

Tota averea femeii cari nu este dotale este paraferna sau averea estradotale.

Art. 1284. -

Daca tota averea femeii este parafernale si daca, in contractulu de casatoria, nu este conventiune cari sa determine portiunea contributiva a femeiei la sarcinele casatoriei, femeia va contribui cu a treia parte din veniturile sale.

Art. 1285. -

Femeia are administrarea si folosinta averei sale parafernali. Ea nu pote aliena acea avere, nici a sta in judecata pentru dinsa, de catu cu autorisatiunea barbatului, sau la casu de refusu din partea acestui, cu permisiunea judecatei.

Art. 1286. -

Daca femeia da barbatului seu procuratiune ca sa admistre averea parafernale, barbatulu va ave catre femeia sa tote obligatiunile unui mandatartiu.

Dispositiuni particolare

Art. 1287. -

Supuindu'se regimului dotale, sotii potu cu tote acestea sa stipuleze o societate de aquisitiuni, ale carii efecte sunt cele urmatore.

Art. 1288. -

Sotii cari stipuleza, in contractulu loru, de casatoria, o societate de aquisitiuni, pestreza fie'cari pe sema sa, datoriele sale actuali si viitore si mobilile respective presinti si viitore.

Art. 1289. -

Daca mobilile, esistenti la epoca casatoriei, sau cari au cadutu unui dintre soti mai in urma, n'au fostu constatate prin inventariu regulatu, ele voru fi socotite ca aquisitiuni.

Art. 1290. -

Tote cate sotii voru questiga prin industria loru, sau amendoui impreuna sau fie'cari in parte; tote fructele si veniturile averii dotali si ale celei parafernali cari se voru economisi, voru forma fondulu comune alu acestei societati.

Art. 1291. -

La incetarea sarciniloru casatoriei, fondulu comune de cari se face mentiune in articlulu precedinte, se va imparti pe jumetate intre soti sau intre mostenitorii loru, dupa regulele si urmarile stabilite pentru impartirea succesiuniloru.

Art. 1292. -

Impartiala nu se va face de catu dupa restitutiunea dotii si dupa ce amendoui sotii voru lua din fondulu comune sumele ce'si datorescu reciprocu.

Art. 1293. - Reviste (1)

In cassu candu amendoui sotii voru ave, pentru drepturi ale loru personali, a prelua valorui din fondulu comune, femeia sau mostenitorii sei voru trece inaintea barbatului.

TITLUL V Despre vindere

CAPITOLUL I Despre natura si vorma vinderii

Art. 1294. -

Vinderea este o conventiune prin cari doue parti se obliga intre sine, una a transmite celei alte proprietatea unui lucru si acesta a plati celei d'inteiu pretulu lui.

Art. 1295. -

Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de dreptu strmutata la cumperatoru, in privinta vendetorului, indata ce partile sau invoitu asupra lucrului si asupra pretului, de si lucrulu inca nu se va fi predatu si pretulu inca nu se va fi numeratu.

In materia de vindere de immobile, drepturile cari resulta din vinderea perfecta intre parti, nu potu a se opune, mai nainte de transcriptiunea actului, unei alu treilea persone cari aru ave si aru fi conservatu, dupa lege, ore'cari drepturi asupra immobilului vendutu.

Art. 1296. -

Vinderea se pote face sau pure seu sub conditiune.

Ea pote ave de obiectu doue sau mai multe lucruri alternative.

In tote casurile efectele sale sunt regulate dupa principiele generali ale conventiuniloru.

Art. 1297. -

In casu de vindere facuta prin dare de arvuna, conventiunea accesoria a arvunei nu va pute ave nici unu efectu:

1. Daca conventiunea principale a vinderii este nula;

2. Daca vinderea se esecuteza;

3. Daca vinderea se resilieza prin comunu consimtimentu;

4. Daca esecutarea vinderii a devenitu neposibile fara culpa nici unei din parti.

Arvuna in aceste casuri se va inapoia sau se va prinde in prestatiunile reciproce, dupa imprejurari.

Art. 1298. -

Daca vinderea nu s'a esecutatu prin culpa unei din partile contractanti, acesta va perde arvuna data sau o va intorce indoita avend'o primita, daca partea cari nu este in culpa nu aru alege mai bine sa cera esecutarea vinderii.

Art. 1299. -

Daca s'a vendutu marfe cu gramada vinderea ese perfecta de si marfele n'au fostu inca cantarite, numerate sau mesurate.

Art. 1300. -

Daca insa marfele nu s'au vendutu cu gramada ci dupa greutate, dupa numeru, sau dupa mesura, lucrurile vendute ramanu in risiculu'periclu alu vendetorului, pina ce voru fi cantarite, numerate sau mesurate; dar acesta nu impiedica pe cumperatoru de a cere si a dobendi la casu de neesecutare, sau predarea lucruriloru vendute sau daune'interese, daca se cuvine.

Art. 1301. -

In privinta vinului, a oliului si a altoru asemeni lucruri cari, dupa obiceiul se gusta mai'nainte de a se cumpara, vinderea nu esiste pina ce cumparatorulu nu le a gustatu si n'a declaratu ca'i convinu.

Art. 1302. -

Vinderea facuta pe incercate este totu d'auna presupusa conditionale pina la incercare.

Art. 1303. -

Pretulu vinderei trebue sa fia seriosu si determinatu de parti.

Art. 1304. -

Cu tote aceste determinarea pretului pote fi lasata la arbitratulu unei alu treilea persone.

Art. 1305. -

Spesele venderei sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatiune contraria.

CAPITOLUL II Cine pote cumpara sau vinde

Art. 1306. -

Potu cumpara si vinde toti carora nu le este opritu prin lege.

Art. 1307. -

Venderea nu se pote face intre soti de catu pentru causa de liquidatiune si anume:

1. Cand, in casu de separatiune de patrimonie, unulu dintre soti da celui'l'altu, dreptu plata unei datorii, o avere a sa;

2. Candu barbatulu cede femeii, chiar neseparata, din averea sa, pentru o causa legitima precumu pentru unu immobile ce era datoru sa cumpere cu bani dotali, sau pentru o suma ce'i datorea;

3. Cand femeia cede barbatului seu, din avutulu seu propriu, dreptu plata unei sume promise barbatului ca dote.

In tote casurile moscenitorii reservatari ai partiloru contractanti au dreptu de a ataca asemeni operatiuni daca ele ascundu beneficie indirecte.

Art. 1308. -

Sub pedepsa de nulitate, nu se potu face adjudecatari nici directe, nici prin persone intrepuse:

1. Tutorii, ai averii celoru de sub a loru tutela;

2. Mandatarii, ai averii ce sunt insarcinati sa venda;

3. Administratorii, ai averii comuneloru sau stabilimenteloru incredintate ingrijirii loru;

4. Oficiantii publici ai averiloru Statului ale caroru venderi se facu printr'insii.

Art. 1309. -

Judecatorii si suplentii, membrii ministeriului publicu si advocatii nu se potu face cesionari de drepturi litigiose, cari sunt de competinta curtii de apelu, in a carii circonscriptiune isi esercita functiunile loru, sub pedepsa de nulitate, spese sau daune'interese.

CAPITOLUL III Despre lucrurile cari se potu vinde

Art. 1310. -

Tote lucrurile cari sunt in comerciu potu sa fie vendute, afara numai daca vre o lege a opitu acesta.

Art. 1311. -

Daca in momentulu venderei, lucrulu vendutu era peritu in totu, vinderea este nula. ' Daca era peritu numai in parte cumparatorulu are alegerea intre a se lasa de contractu sau a pretinde reducerea pretului.

CAPITOLUL IV Despre obligatiunile vendetorului

SECTIUNEA I Dispositiuni generali

Art. 1312. -

Vendetorulu este datoru sa esplice curatu indatoririle ce intelege a lua asupra'si.

Veri'ce clausa obscura sau indouiosa se interpreta in contra vendetorului.

Art. 1313. -

Vendatorulu are doue obligatiuni principali, a preda lucrulu si a respunde de dinsulu.

SECTIUNEA II Despre predarea lucrului

Art. 1314. -

Predarea este stramutarea lucrului vendutu in puterea si posesiunea cumparatorului.

Art. 1315. -

Obligatiunea de a preda imobilele se indeplinesce, din partea vendetorilui, prin remiterea chiaieloru, daca e vorbe de o cladire, sau prin remiterea titlului de proprietate.

Art. 1316. -

Predarea lucruriloru mobili se face;

Sau prin traditiune reale, sau prin remiterea chiailoru cladirii, in cari se afla puse, sau prin simplulu consimtimentu alu partiloru, daca stramutarea nu se potu face in momentulu venderii, sau daca cumparatorulu le avea in puterea sa, la facerea venderei, cu vre unu altu titlu.

Art. 1317. -

Spesele predarii sunt in sarcina vendetorului, si ale redicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contraria.

Art. 1318. -

Traditiunea lucruriloru necorporali se face, sau prin remiterea titluriloru, sau prin usulu ce face cumparatorulu de dinsele, cu consimtimentulu vendetorului.

Art. 1319. -

Predarea trebue sa se faca la loculu, unde se afla lucrulu vendutu in timpulu venderii, daca partile nu s'au invoitu altu'felu.

Art. 1320. -

Daca vendetorulu nu face predarea in timpul determinatu de ambe partile, cumparatorulu va ave facultatea de a alege intre a cere resolutiunea venderii sua punerea sa in posesiune, daca intardiarea nu provine de catu din faptulu vendetorului.

Art. 1321. -

In tote casurile, vendetorulu trebue sa fia condemnatu la daune'interese, daca urmeza vre'o vetemare pentru cumparatoru din nepredarea lucrului la timpu.

Art. 1322. -

Vendetorulu nu este datoru se predea lucrulu, daca cumparatorulu nu platesce pretiulu si nu are datu de vendetoru unu terminu pentru plata.

Art. 1323. -

Elu nu va fi datoru sa faca predarea, chiar de ar fi si datu unu terminu pentru plata, daca de la vendere in coa cumparatorulu a cadutu in falimentu, sau in nesolvabilitate, in cate vendetorulu se afla in pericolu de a perde pretiulu, afara numai daca cumparatorulu va da cautiune ca va plati la terminu.

Art. 1324. -

Lucrulu trebue sa fie predatu in starea in cari se afla in momentulu venderii. Din acea di tote fructele sunt ale cumparatorului.

Art. 1325. -

Obligatiunea de a preda lucrulu coprinde accesoriele sale si totu ce a fostu destinatu la.

Art. 1326. -

Vendetorulu este datoru sa predea coprinsulu lucrului vendutu in mesura determinata prin contractu, insa cu modificarile mai josu aretate.

Art. 1327. -

Daca venderea unui immobile s'a facutu ca aretare de coprinsulu seu, si pe atatu mesura, vendetorulu este datoru sa predea cumparatorului, daca acesta cere, coprinsulu aretatu in contractu. Neputendu, sau cumparatorulu necerendu, vendetorulu este datoru sa sufere o scadere proportionale la pretiu.

Art. 1328. -

Daca, din contra, in casulu art. precedente, s'aru gasi ca coprinsulu lucrului e mai mare de catu celu aretatu in contractu, cumparatorulu pote sau a complini pretulu dupa numerulu mesurilloru aflate, sau, daca escedentele coprinsului aflatu se redica la o a doue'decea parte a coprinsului declaratu in contractu, a strica venderea.

Art. 1329. -

In tote casurile de vendere facuta alt'felu de catu pe atatu mesura, fie vendarea de unu corpu certu si limitatu, fie de mai multe fonduri distincte si separate, fie conceputa cu espresiunea mesurei inaintea desemnarei obiectului sau din contra, nici vendetorulu n'are dreptu la adausu de pretu pentru escedente, nici cumparatorulla scadere, pentru lipsa, de catu in casulu candu escedentele sau lipsa pretuesce o a doue'decea parte din pretulu totale alu venderii.

Art. 1330. -

Dispositiunile celoru trei articole precedenti nu se voru aplica de catu in lipsa de stipulatiune contraria intre parti.

Art. 1331. -

Candu, dupa art. 1328 si 1329, este casu de a se adaugi pretulu pentru excedent de masuri, cumparatorulu are facultatea de a alege, intre a strica venderea si a impllini pretulu. Suplimentulu pretului se respunde cu dobenda, daca cumparatorulu a pastratu immobilele.

Art. 1332. -

In tote casurile candu cumparatorulu are dreptu de a strica venderea vendetorulu este datoru sa 'i restituiesca, deosebitu de pretu, daca l'a priimitu, spesele contractului.

Art. 1333. -

Daca s'au vendutu doue feluri printr'unu singuru contractu, dreptu unu singuru pretu, cu aretare de mesura fia'carui, si coprinsulu unui este mai micu de catu celu declaratu, era alu celui'laltu mai mare, se va face compensatiune inrte pretulu escedentelui si pretulu lipsei, si actiunea vendetorului pentru adaugire sau a cumparatorului pentru scadere de pretu va fi supusa reguleloru mai susu stabilite.

Art. 1334. -

Actiunea vendetorului pentru complinirea pretului, si a cumparatorului pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului, se prescriu printr'unu anu din diua contractului.

Art. 1335. -

Periclulu totale sau partiale alu lucrului vendutu mai 'nainte de predare, se judeca dupa regulele generali ale obligatiuniloru conventionali.

SECTIUNEA III Despre respunderea vendetorului

Art. 1336. -

Vendetorulu respunde catre cumparatoru:

1. De linistita posesiune a lucrului si

2. De vitiele aceluiasi lucru.

§ I Respunderea de evictiune

Art. 1337. -

Vendetorulu este de dreptu obligatu, dupa natura contractului de vendere, a respunde catre cumparatoru de evictiunea totale sau partiale a lucrului vendutu, sau de sarcinele la cari s'aru pretinde supusu acelu abiectu si cari n'aru fi fostu declarate la facerea contractului.

Art. 1338. -

Partile potu, prin conventiune, sa adauge, sa micsoreze sau sa sterga obligatiunea de a respunde de evicitiune.

Art. 1339. -

In nici unu modu vendetoriulu nu se pote sustrege de la respunderea pentru evictiunea cari aru resulta dintr'unu faptu personale alu seu: veri ce conventiune contraria este nula.

Art. 1340. -

Stipulatiunea prin cari vendetoriulu se descarca de respunderea pentru evictiunea nu'lu scutesce de a restitui pretiulu, in cadu de evictiune, afara numai daca cumparatoriulu a cunoscutu, la facerea venderii, periclulu evictiunii, sau daca a cumparatu pe respunderea sa propria.

Art. 1341. -

Candu vendetorulu este respundetoru de evictiune, cumparatorulu, daca este evinsu, are dreptulu a cere de la vendetoru;

1. Restitutiunea pretiului;

2. Fructele, daca este datoru ale intorce proprietarului cari l'a evinsu;

3. Spesele instantei deschise de dinsulu in contra vendetoriului si a celei deschise de evingetoru in contra sa;

4. Daune interese si spesele contractului de vindere.

Art. 1342. -

Daca, la epoca evictiunii, lucrulu vendutu se afla de o valorue inferiore sau a suferitu deterioratiuni ori prin negligenta cumparatoriului, ori prin evenimente independinti de cumparatoru, vendetorulu nu pote apera de a restitui pretiulu intregu.

Art. 1343. -

Dar daca cumparatorulu a trasu folose din stricaciunile ce a facutu lucrului, vendetorulu are dreptulu a oprii din pretu o suma egale cu acele folose.

Art. 1344. -

Daca lucrulu vendutu se afla, la epoca evictiunii, de o valorue mai mare, din ori ce causa, vendetorulu este datoru sa platesca cumparatorului, pe linga pretulu venderii, escedentele valoruii in timpulu evictiunii.

Art. 1345. -

Vendetoriulu este datoriu sa intorca cumparatoriului, elu insusi, sau prin evingetoru, tote spesele necesarie, utili si de intretinere ale aceluia.

Art. 1346. -

Daca vendetorulu a vendutu cu rea credintia fondulu altu, elu va fi datoru se intorca cumparatoriulu tote spesele ce va fi facutu, chiaru din cele de simpla placere.

Art. 1347. -

Daca cumparatorulu este evinsu numai de o parte a lucrului si acesta are, in privinta totului, o asa insemnetate in catu cumparatoriulu n'aru fi cumparatu lucrulu fara acea parte, elu pote strica venderea.

Art. 1348. -

Daca, in cadu de evictiunea unei parti a fondului vendutu, nu se strica venderea cumparatorulu are dreptu a cere valoruea, in momentulu evictiunii, a partii de cari a fostu evinsu, iaru nu o parte proportionale din pretu, ori de a crescutu sau de a scadutu imobilele in vlaore de la vindere in coa.

Art. 1349. -

Daca immobilele vendutu se afla insarcinatu de servituti neaparenti, nedeclarate de vendetoru si de o asa importanta, in catu se pote presupune ca cumparatorulu n'aru fi cumparatu de le aru fi cunoscutu, elu pote cere sau stricarea contractului sau o indemnitate.

Art. 1350. -

Cestiunile de daune'interese ce aru resulta din neesecutarea vinderii, si cari nu sunt prevedute aici, se voru decide dupa regulele generali ale conventiuniloru.

Art. 1351. -

Daca cumparatorulu s'a judecatu pina la ultima instantia cu evingetorulu seu, fara sa chiame in causa pe vendetoru, si a fostu condemnatu, vendetoriulu nu mai respunde de evictiune, de va proba ca era mijloce sa se questige judecata.

§ II Respunderea de vietele lucrului vendutu

Art. 1352. -

Vendetoriulu este supusu la respundere pentru vitiele ascunse ale lucrului vendutu, daca, din causa aceloru, lucrulu nu este bunu de intrebuintatu, dupa destinarea sa, sau intrebuinatarea sa e atatu de micsorata, in catu se pote presume de cumparatorulu nu l'aru fi cumparatu, sau n'aru fi datu de densulu ceea ce a datu, de i'aru fi cunoscutu vietele.

Art. 1353. -

Vendetoriulu nu e respundetoru de vitiele aparenti si despre cari cumparatoriulu a pututu singuru sa se convinga.

Art. 1354. -

Elu este respundetoru de vitiele ascunse, chiar si candu nu le'a cunoscutu, afara numai daca, in cadulu acesta, nu se va fi invoitu cu cumparatorulu ca sa nu respunda de vitie.

Art. 1355. -

In cadurile art. 1352 si 1354 cumparatorulu pote sau a intorce lucrulu si a'si repriimi pretulu, sau a opri lucrulu si a cere inapoiarea unei parti din pretu arbitrata prin esperti.

Art. 1356. -

Daca vendetorulu cunoscea vitiele lucrului, elu este datoru, pe linga restitutiunea pretului, de tote daunele interese catre cumparatoru.

Art. 1357. -

Daca vendetoru nu cunoscea vitiele lucrului elu nu pote fi apucatu de catu pentru restitutiunea pretului si pentru spesele facute de cumparatoru cu ocasiunea venderei.

Art. 1358. -

Daca lucrulu a peritu din causa vitieloru sale, vendetorulu e datoru a intorce cumparatorului pretulu si a'lu desdama, conformu celoru doue articole precedenti.

Dar predarea lucrului prin cadu fortuitu va fi pe sema cumparatoriului.

Art. 1359. -

Actiunea pentru vitie redibitorie trebue sa fia intentata de cumparatoru in scurtu terminu, dupa natura vitiului, obiceiulu din partea locului si distanta.

Art. 1360. -

Acesta actiune nu esiste in venderile publice.

CAPITOLUL V Despre obligatiunile cumparatorului

Art. 1361. -

Principalea obligatiune a cumparatorului este de aplati pretiulu la diua si la loculu determinate prin contractu.

Art. 1362. -

Daca nu s'a determinatu nimicu in privinta acesta prin contractu, cumparatorulu este datoru a plati la loculu si la timpulu in cari se face predarea lucrului.

Art. 1363. -

Cumparatoriului datoresce dobenda pretiului venderii pina la platirea capitalului, in cele trei urmatore casuri:

Daca acesta s'a coprinsu a nume in contractu;

Daca lucrulu vendutu si predatu produce fructe sau alte venituri;

Daca cumparatoriulu a fostu interpelatu a plati.

In acestu dupa urma casu dobinda nu curge de catu din momentulu interpelarii.

Art. 1364. -

Daca cumparatoriulu este turburatu, sau are cuventu de a se teme ca ar fi turburatu prin vre'o actiune, sau ipotecaria, sau de revindicatiune, elu pote suspinde plata pretului pina ce vendetoriulu va face sa inceteze turburarea sau va da cautiune, afara numai daca se va fi stipulatu ca plata sa se faca chiaru de aru urma turburare.

Art. 1365. -

Daca cumparatorulu nu platesce pretulu, vendetorulu pote cere resolutiunea venderii.

Art. 1366. -

Resolutiunea venderii de immobile se pronuntia indata, daca vendetorulu este in periclu de a perde lucrulu si pretiulu.

Daca asemine periclu nu esiste, judicatorulu pote da cumparatorului unu terminu mai multu sau mai putinu lungu, dupa imprejurari, fara sa pota da in nici unu casu unu alu doilea terminu.

Trecendu acelu terminu, fara ca cumparatorulu sa platesca, se va pronuntia resolutiunea venderii.

Art. 1367. -

Candu la o vendere de immobili, s'a stipulatu ca, in lipsa de plata pretului in terminulu defiptu, vinderea sa fie de dreptu resolvita, cumparatorulu pote plati dupa espirarea terminului, pre catu timpu nu este pusu de vendetoru in intardiareprintr'o interpelatiune in forma; dar dupa asemine interpelatiune judecatorulu nu'i pote da terminu.

Art. 1368. -

Actiunea vendetorului pentru resolutiunea venderii este reale. Cu tote acestea vendetorulu nu se va pute prevalida de dreptulu seu, in contra autoritatii publice, nici in contra adjudecatariloru in venderi silite, de catu conformansu'se, pentru acestu dupa urma casu, reguleloru prescrise in procedura.

Art. 1369. -

Actiunea resolutoria creata prin art. 1365 este supusa la acelasu modu de conservare ca si privilegulu vendetorului. Ea nu pote fi esercitata, dupa stingerea acestui privilegiu, cu vetemarea unei a treia persone, cari a questigatu de la cumparatoriu drepturi asupra imobilelui vendutu, si cari s'a conformatu legiloru ca sa pestrede acele drepturi.

Art. 1370. -

La venderi de denariate si de lucruri mobili, venderea se va resolvi de dreptu si fara interpelatiune, in folosulu vendetorului, dupa espirarea terminului pentru redicarea loru.

CAPITOLUL VI Despre resolutiunea venderei prin rescumparare

Art. 1371. -

Deosebitu de causele de anulare sau de resolutiune coprinse in acest titlu, si de cele comune la tote conventiunile, contractulu de vendere se pote resolvi si prin facultatea de rescumparare ce 'si pote reserva vendetorulu.

Art. 1372. -

Facultatea de rescumparare este unu pactu prin cari vendetorulu isi reserva dreptulu a lua inapoi lucrulu vendutu, restituindu pretulu principale si platindu cele aici mai josu legiuite prin articolul 1377.

Art. 1373. -

Facultatea de rescumparare nu pote si stipulata cu terminu mai lungu de cinci ani, sub pedepsa de a fi redusu la cinci ani.

Art. 1374. -

Terminulu odata defiptu de parti nu se mai pote prolungi nici de ele insesi nici de judecatoru.

Art. 1375. -

Daca vendetorulu, in terminulu prescrisu, nu incepe a esercita dreptulu seu de rescumparare, cumparatorulu remane proprietarulu nerevocabile.

Art. 1376. -

Terminulu curge in contra tuturoru personeloru, chiaru in contra minorului, cari va pute ave actiune recursoria in contra cui se va cuveni.

Art. 1377. -

Vendetorulu cari voesce a esercita pactulu seu de rescumparare, trebue sa intorca pretulu in capete, spesele contractului venderii, spesele reparatiuniloru necesarie, spesele reparatiuniloru utili pina la suma adausului de valorue produsa printr'insele.

Elu nu pote intra in posesiune de catu dupa ce a indeplinitu tote aceste obligatiuni.

Art. 1378. -

Cumparatorulu cu pactu de rescumparare, esercita tote drepturile vendetorului seu. Elu pote prescrie atatu in contra adeveratului proprietaru, catu si in contra celoru ce aru pretinde ca au drepturi sau ipotece asupra lucrului vendutu.

Art. 1397. -

Elu pote opune creditoriloru vendetorului seu beneficiulu de ordine sau discusiune.

Art. 1380. -

Candu vendetorulu reintra, in urmarea pactului de rescumparare, in drepturile sale de mai'nainte asupra imobilelui, acesta ii revine liberu de tote sarcinele si ipotecele de cari cumparatorulu l'aru fi incarcatu.

Elu este datoru insa se esecuteze contractulu de inchiriare sau arenda ce aru fi facutu cumparatorulu fara fraude.

Art. 1381. -

Vendetorulu cu pactu de rescumparare pote esercita actiunea sa in contra unui alu douilea cumparatoriu, chiaru si candu facultatea de rescumparare n'aru fi fostu declarata in celu d'alu'douilea contractu.

Art. 1382. -

Daca celu ce a cumparatu, cu pactu de rescumparare, o parte nedivisa a unui immobile, la licitatiunea provocata in contra sa, va pute obliga pe vendetoriu, candu acesta va voi a esercita dreptulu seu de rescumparare, sa ia immobilele intregu.

Art. 1383. -

Daca mai multi au vendutu in unire, printr'unu singuru contractu, unu immobile comune, actiunea de rescumparare nu se va pute esercita de fie cari de catu pentru partea sa.

Art. 1384. -

Se va urma totu asemenea candu celu ce a vendutu singuru unu immobile, a lasatu ai multi moscenitori: nu va pute fie cari moscenitoriu a esercita actiune de rescumparare de catu pentru partea ce ia in succesiune.

Art. 1385. -

In casulu celoru doue articole precedinti, cumparatoriulu pote cere ca toti covendetorii sau toti comoscenitorii sa se intelega spre a lua immobilele intregu; daca acestia nu se intelegu, cumparatorulu va fi scutitu de a da numai parte din immobile.

Art. 1386. -

Daca venderea unui immobile alu mai multoru nu s'a facutu in uni e si pentru totu immobilele de o data, ci numai fie cari a vendutu partea sa, fie'cari va pute esercita separatu actiunea de rascumparare, pentru partea ce avea.

Si cumparatoriulu nu va pute constringe pe celu ce o esercita ca sa ia immobilele intregu.

Art. 1387. -

Daca cuparatoriulu a lasatu mai multi moscenitori, actiunea de rescumparare nu se va pute esercita in contra fie carui de catu pentru partea sa, in cadu candu lucrulu cumparatu este inca neimpartita, sau impartitu intre toti.

Dar daca la impartela moscenirii, lucrulu cumparatu a cadutu numai in partea unui dintre moscenitori actiunea de rescumparare pote fi intentata in contra acelui pentru totu.

CAPITOLUL VII Despre licitatiune

Art. 1388. -

Daca unu lucrulu comunu alu mai multoru nu se pote imparti usoru si fara perdere;

Sau daca intr'o imparteala de buna voia, s'aru afla lucruri pe cari nici unulu din impartitori n'aru pute, sau n'aru voi a lua.

Venderea unoru asemini lucruri se va face cu licitatiune si pretulu se va imparti intre coproprietari.

Art. 1389. -

Fie cari din proprietari pote cere a se chiama la licitatiune streini: voru trebui de neaperatu sa se chiame, daca unulu din coproprietari este minoru.

Art. 1390. -

Modulu si formalitatile pentru licitatiune sunt aretate la titlulu "despre succesiuni" si in Codicele de procedura.

CAPITOLUL VIII Despre stramutarea creanteloru si alteloru lucruri necorporali

Art. 1391. -

La stramutarea unei creante, a unui dreptu sau a unei actiuni, predarea intre cedente si cesionariu se face prin remiterea titlului.

Art. 1392. -

Celu ce vinde o creantia, sau veri'ce altu lucru necorporale este datoru sa respunda de esistenta se valabile in folosulu seu, in momentulu venderii, de si vinderea n'aru coprinde acesta indatorire de respundere.

Art. 1393. -

Cesionariulu nu pote opune dreptulu seu la o a treia persona de catu dupa ce a notificatu debitoriului cesiunea.

Acelasiu efectu va ave acceptatiunea cesiunii facuta de debitoriu intr'unu actu autenticu.

Art. 1394. -

Cu tote acestea veri'ce actu sau otarire carea constata o cesiune sau o quitanta de chiria sau arenda pe doui ani viitori, va trebui sa fia transcrisu pe registrele oficiului ipotecariu.

Art. 1395. -

Daca, mai 'nainte de notificarea cesiunii facuta de cedinte sau de cesionariu debitorelui, acesta platise cedentelui, liberarea sa va fi valabile.

Art. 1396. -

Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriele creantei precumu cautiunea, privelegiulu si ipoteca.

Art. 1397. -

Vendetoriulu, sau cedentele unei creantie nu respunde de solvabilitatea debitorelui, de catu daca s'a datoritu a nume la acesta si numai pina la suma pretului de dinsulu primitu.

Art. 1398. -

Candu a priimitu asupra'si respunderea pentru solvabilitatea debitorului, acesta indatorire se intelege contractata numai in ceea ce privesce solvabilitatea actuale a debitorului, nu si cea viitoria, afara de casulu candu se stipuleaza anume contrariu.

Art. 1399. -

Celu ce vinde o moscenire, fara a specifica cu amenuntulu obiectele intr'insa coprinse, nu respunde de catu de cualitatea sa de moscenitori.

Art. 1400. -

Daca s'a folositu de fructele vre'unui fondu, sau a priimitu plata vre unei creantie ereditarie, sau a vendutu lucruri de ale succesiunii, este datoru sa intoraca tote acestea cumparatorului daca nu si le a reservatu anume la vendere.

Art. 1401. -

Cumparatorulu este datoru si elu sa intorca vendetorulu sumele platite de acesta pentru datoriele si sarcinele succesiunii, si sa 'i tina sema de sumele de cari era elu insusi creditoru alu succesiunii, daca nu e stipulatiune contraria.

Art. 1402. -

Celu in contra carui esiste unu dreptu litigiosu vendutu, se va pute libera de cesionariu numerandu'i pretulu reale alu cesiunii, spesele contractului si dobinda din diua candu chestionarulu a platitu pretulu cesiunii.

Art. 1403. -

Lucrulu se socotesce religiosu candu esiste procesu sau contestatiune asupra fondului dreptului.

Art. 1404. -

Dispositiunile art. 1402 inceteaza:

1. Candu cesiunea s'a facutu la unu comoscenitoru sau coproprietaru alu dreptului cedutu;

2. Candu s'a facutu la unu creditoru spre plata creantei sale;

3. Candu s'a facutu catre posesorulu fondului asupra carui esiste dreptulu litigiosu.

TITLUL VI Despre scambu

Art. 1405. -

Scambulu este unu contractu prin cari partile isi dau respectivu unu lucru pentru altulu.

Art. 1406. -

Scambulu se face prin singurulu consimtimintu intocmai ca si venderea.

Art. 1407. -

Daca unulu din copermutanti a priimitu lucrulu datu lui in scambu, si in urma probeza ca cel'l'altu contractante nu este proprietariu alu acelui lucru, nu pote fi constrinsu a preda pe celu de dinsulu promisu, ci numai a intorce pe celu primitu.

Art. 1408. -

Copermutantele evinsu de lucrulu priimitu in scambu pote cere daune interese sau intorcerea lucrului seu.

Art. 1409. -

Tote cele alte regule prescrise pentru vendere se aplica si la contractulu de scambu.

TITLUL VII Despre contractulu de locatiune

CAPITOLUL I Dispositiuni generali

Art. 1410. -

Obiectul contractului de locatiune este unu lucru sau o lucrare.

Art. 1411. -

Locatiunea lucrariloru este unu contractu prin cari una din aprtile contractanti se datoresce a asigura celei'lalte folosinta unui lucru pentru unu timpu detrminatu, dreptu unu pretu determinatu.

Art. 1412. -

Locatiunea lucrariloru este unu contractu prin cari unu din parti se indatoresce dreptu unu pretu determinatu, a face ceva pentru cea'lalta parte.

Art. 1413. -

Locatiunile sunt de mai multe feluri si au regulele loru proprie.

Se chiama inchiriare, locatiunea edificieloru si aceea a miscatoreloru;

Arendarea, locatiunea fonduriloru rurali;

Prestatiunea lucrariloru, locatiunea muncei si a serviciului;

Antrepriza, luarea reversirii unei lucrari dreptu unu pretiu determinatu, candu materialulu se da de acela pentru cari se esecuteza o lucrare.

Art. 1414. -

Se considera ca o locatiune ori ce concesiune timpurara a unui immobile dreptu o prestatiune anuale, ori sub ce titlu aru fi facuta.

O asemenea concesiune nu trece catre cesionariu nici o proprietate, chiaru candu s'aru fi stipulatu contrariulu, ceea ce va fi fara nici unu efectu.

Art. 1415. -

Locatiunile ereditare asta'di in fiinta cunoscute sub nume de emfitense, ori embaticu (besmanu) se pastreda. Ele se voru regula dupa legile sub cari s'au nascutu.

Pe viitoriu ele nu se mai potu infiinta.

CAPITOLUL II Regule comune la locatiunea edificieloru si a fonduriloru rurali

Art. 1416. -

Daca contractulu facutu verbale n'a priimitu nici o punere in lucrare, si una din parti ilu nega, nu se pote priimi proba prin marturi, ori catu de micu fia pretiulu si chiaru candu s'aru dice ca s'a fostu datu arvuna.

Numai celui ce nega contractulu se pote deferi juramentulu.

Art. 1417. -

Urmandu contestatiunii asupra pretiului contractului verbale, a carui punere in lucrare a inceputu, si nefiindu nici o quitantia, proprietarulu jurandu va fi credutu, daca locatariulu nu preferesce a cere o estimatiune intre esperti. In casulu din urma, spesele espertisei cadu in sarcina lui, daca estimatiunea intrece pretiulu ce 'lu reclama.

Art. 1418. -

Locatariulu are dreptulu de a sub'inchiria ori a sub'arenda si de a cede contractulu seu catre altulu, daca o aseminea facultate nu 'i'a fostu interdisa.

Ea pote fi interdisa in totu ori in parte; acesta interdicere nu se presume, ci trebue sa resulte din o stipulatiune speciale.

Art. 1419. -

Dispositiunile articoleloru relative la contractele de arendare a averiloru dotali ale femeiloru maritate, se voru aplica si la contractele de arenda ale averiloru minoriloru.

Art. 1420. -

Locatorulu este datoru, prin insusi natura contractului fara sa fia trebuinta de nici o stipulatiune speciali:

1. De a trada locatarulu lucrului inchiriatu sau arendatu;

2. De a 'lu mentine in stare de a pute servi la intrebuintarea pentru cari a fostu inchiriatu sau arendatu;

3. De a face ca locatariulu sa se pota folosi neimpedicatu in totu timpului locatiunii.

Art. 1421. -

Locatariulu trebue sa tradea lucrulu in asa stare in catu sa pota fi intrebuintatu.

In cursulu locatiunii trebue sa faca tote acele reparatiuni ce potu fi necesarie, afara de micele reparatiuni (reparatiuni locative) cari prin usu sunt in sarcina locatarului.

Art. 1422. -

Locatariulu trebue sa fia garantatu pentru tote stricaciunile si vitiele lucrului inchiriatu ori arendatu ce 'i impedica intrebuintarea, chiaru de nu si a fostu cunoscute locatarului la timpulu locatiunii.

Daca din aceste vitie si defecte deriva pentru locataru o dauna ore'cari, locatarulu este datoru a 'lu desdauna.

Art. 1423. -

Daca in timpulu locatiunii lucrulu inchiriatu ori arendatu se strica in totalitate prin casu fortuitu, contractulu este de dreptu desfacutu. Daca insa se distruesce in parte, locatariulu pote dupa imprejurari, sa cera o scadere din pretiu, ori desfiintarea contractului.

In amendoue casurile nu i de da nici o desdaunare.

Art. 1424. -

Locatarulu nu pote, in cursulu locatiunii, sa scambe forma lucrului inchiriatu sau arendatu.

Art. 1425. -

Daca in cursulu locatiunii, lucrulu inchiriatu sau arendatu are nevoia de reparatiuni urgenti, ce nu se potu amana pina la finele contractului, locatarulu trebue sa sufere strintorirea ce i se casuneza ori ce felu fia ea, si fiindu lipsitu chiaru, pe timpu facerii loru, de intrebuintarea a o parte din lucrulu inchiriatu sau arendatu.

Daca insa aceste reparatiuni continuescu mai multu de catu patru deci dile, pretiulu locatiunii se va scadea in proportiunea timpului in cari, si a partii lucrului inchiriatu de a carii intrebuintarea remasu llipsitu.

Daca reparatiunile sunt de asa felu in catu locatariulu si familia sa se afla in neputintia de a locui, elu va pute cere anularea contractului.

Art. 1426. -

Locatariulu nu este respundatoru catre locatariu de tulburarea casiunata lui prin faptulu unei a treia persone, cari persona nu'si sprijina acelu faptu pe unu dreptu sau lucrului inchiriatu sau arendatu; locatarulu are insa facultatea de a reclama in contra'le in numele seu personale.

Art. 1427. -

Daca din contra locatarulu a fostu turburatu in folosinta sa in urmarea unei actiuni relative la poprietatea lucrului, are dreptu la o scadere in proporiune cu pretiulu inchiriarii sau arendarii, intru catu insa au insciintatu pe locatoru de acesta molestare si impedicare.

Art. 1428. -

Daca acei ce au casunatu turburarea cu de la sine putere, pretindu a ave vre unu dreptu asupra lucrului, ori daca locatarulu este chiamatu in judecata pentru a fi condemnatu a perde lucrulu in totalitate sau in parte, sau pentru a suferi esercitiulu unei servituti, elu trebue sa insciinteze pe locatariu spre a fi garantatu contra unei asemenea turburari si, daca vrea, pote sa fia scutitu de ori ce chiamare in judecata, aretandu inse pe locatorulu in a carui nume posede.

Art. 1429. -

Locatarulu are doue indatoriri principali;

1. Trebue sa intrebuinteze lucrulu incgiriatu sau arendatu ca unu proprietaru si numai la destinatiunea determinata prin contractu; era in lipsa de stipulatiune speciale, la destinatiunea presumpta dupa circonstante;

2. Trebue sa platesca pretulu locatiunii la terminele statornicite.

Art. 1430. -

Daca locatarulu usa de lucrulu inchiriatu ori arendatu in altu felu de cumu se areta in contractu, sau in unu modu din cari aru pute sa resulte o vetemare pentru locatoriu, acesta, dupa imprejurari, pote cere desfiintarea contractului.

Art. 1431. -

Locatarulu trebue sa restitue lucrulu in starea in cari l'a primitu, conformu inventariului, daca s'a fostu facutu unu asemenea intre dinsulu si locatariu; nu este respundetoru inse de perderea sau de deteriorarea provenite din causa vechimei sau a unei forte majore.

Art. 1432. -

In lipsa de inventariu se presume ca locatarulu a priimitu lucrulu inchiriatu ori arendatu in starea in cari locatorulu era datoru a 'lu trada si trebue se 'lu restitue in aceeasi conditiune, afara numai candu aru pute proba contrariulu.

Art. 1433. -

Locatariulu e datoru a apera lucrulu inchiriatu contra usurpatiuniloru.

Urmarandu usurpatiune, este datoru a insciinta pe locatariu in terminulu ce s'aru fi pusu spre cercetare. ' Calcandu acesta datoria, remane respundetoru de daune si spese.

Art. 1434. -

Locatarulu este respundetoru de stricaciunile si perderile intamplate in cursulu folosintei sale, intru catu nu proba ca a urmatu fara culpa sa.

Asemenea este respundetoru si de stricaciunile si perderile casunate de personele familiei sale sau de sublocatariu.

Art. 1435. -

Este respundetoru de incendiu daca nu probeza ca incendiulu s'a intemplatu prin casu fortuitu, sau forta majora, sau prin defectu de constructiune, sau ca foculu a venitu de la o casa vecina.

Art. 1436. -

Locatiunea facuta pentru unu timpu determinatu inceteza de la sine cu trecerea terminului, fara sa fia trebinta de o prealabile insciintare.

Daca contractulu a fostu fara terminu, congediulu trebue sa se d parte la alta, observandu'se terminele defipte de obiceiulu locului.

Art. 1437. -

Dupa espirarea daca locatarulu remane si e lasatu in posesiune, atunci se considera locatiunea ca reinoita, efectele ei inse se reguleza dupa dispositiunile articolului relativu la locatiune fara terminu.

Art. 1438. -

Candu s'a notificatu congediulu, locatarulu chiaru daca ar fi continuitu a se servi de obiectulu inchiriatu sau arendatu, nu pote opune relocatiunea facuta.

Art. 1439. -

Contractulu de locatiune se desfiinteza candu lucrulu a peritu in totalu sau s'a facutu netrebnicu spre obicinuita intrebuintare.

In casu candu una din parti nu implinesce indatoririle sale principali, cea alta parte pote cere desfiintarea contractului.

Art. 1440. -

Contractulu de locatiune nu se desfiinteza prin mortea locatarului, nici prin aceea a locatorului.

Art. 1441. -

Daca locatorulu vinde lucrulu inchiriatu ori arendatu, cumparatorulu este datoru sa respecte locatiunea facuta inainte de vendere intru catu a fostu facuta prin unu actu autenticu sau prin actu privatu, dara cu data recenta, afara numai candu desfiintarea ei din causa venderei s'aru fi prevedutu in insusi contractulu de locatiune.

Art. 1442. -

Daca in contractulu de locatiune s'arevedutu desfiintarea lui din causa venderei, atuncea locatarulu are dreptu a cere desdaunarea de la locatoru, afara numai candu s'aru fi stipulatu contrariu.

Art. 1443. -

Cumparatorulu ce voesce sa faca intrebuintare de facultatea reservata prin contractulu de locatiune de a da congediu, trebue sa vestesca mai anteiu pe locatariu. ' Chiriasulu va fi vestitu mai 'nainte cu timpulu cerutu de obiceiulu locului; arendasulu celu putinu cu unu anu.

Art. 1444. -

Arendasii ori locatarii nu potu fi dati afara mai 'nainte de a fi desdaunati de catre locatoru, iar candu acesta nu o face de catre cumparatoru.

Art. 1445. -

Cumparatorulu cu poactu de rescumparare nu pore sa dea afara pe locatariu mai 'nainte de a fi doveditu proprietaru nerevocabile prin trecerea terminului rescumpararii.

CAPITOLUL III Despre regulele particularie la inchiriare

Art. 1446. -

Cuntractulu de inchiriere se pote desfiinta candu locatarulu nu mobileza in deajunsu casa, afara numai daca da garantia suficiente pentru plata chiriei.

Art. 1447. -

Reparatiunile mici, numite locative, ce remanu in sarcina locatarului, daca nu s'a stipulatu din contra, sunt acele pe cari obiceiulu locului le considera de astu felu, si intre altele sutnurmatorele:

Reparatiunea vetrei sobeloru, a gurei loru, a capaceloru sei, a stricarii tencuelei din partea de josu a partiloru camereloru si a altoru locuri de locuinta pina la inaltimea de unu metru;

La parchetu si dusumele, intru catu numai unele bucati sunt stricate;

A geamuriloru intru catu sfaramarea loru nu aru fi urmatu din causa unei intamplari estra'ordinarie ori forte majori, de cari nu pote fi responsabile locatarulu;

A useloru, ferestreloru, brosceloru, verigeloru si altu felu de incuiatori.

Art. 1448. -

Nici una din reparatiunile reputate locative nu cadu in sarcina locatarulu, candu stricaciunile au fostu causate prin vechime sau fortia majore.

Art. 1449. -

Curatirea puturiloru si a plimbatoriloru este in sarcina locatorului.

Art. 1450. -

Inchirierea mobililoru destinate pentru mobiliarea unei case intregi, a unui apartamentu ori magasinu, se considera facuta pentru durata ordinaria a inchiriarii caseloru, apartamenteloru, magazineloru, dupa obiceiulu locului.

Art. 1451. -

Inchiriarea unui apartamentu mobilatu se va considera facuta pe unu anu candu s'a stipulatu atata chiria pe anu; de o luna, candu s'a stipulatu atata chiria pe luna;

De o di candu s'a stipulatu atata chiria pe di.

Daca nu esiste nici o imprejurare din cari sa se probe ca inhiriarea s'a facutu pe un anu, pe o luna, sau pe o di, se va considera facuta conformu obiceiului locului.

Art. 1452. -

Daca locatarulu, si dupa espirarea terminului locatiunii, continue sa remane in casa sau apartamentulu inchiriate, fara nici o impedicare din partea locatorului, elu se considera ca voesce a le ocupa sub acelea'si condituni si pemtru unu timpu determinatu de obiceiulu locului, si nu pote nici sa esa nici sa fia congediatu inainte de a se fi facutu vestirea terminulu obicinuitu in localitate.

Art. 1453. -

Daca contractulu de inchiriare se desfiintiaza pentru culpa chiriasului, acesta e datoru de a plati chiria pe totu timpulu necesariu pentru o noua inchiriare, si daunele ce aru fi provenitu din rena intrebuintare a lucrului inchiriatu.

CAPITOLUL IV Despre regulele particularie la arendare

SECTIUNEA I Arendarea pe bani

Art. 1454. -

Daca, prin contractulu de arendare se arata o intindere mai mica su mai mare de cat are fondulu in realitate, arenda nu se va scade si nu se va spori de catu in casurile si dupa regulele cuprinse la titlulu vinderii, art. 1327.

Art. 1455. -

Daca arendasulu nu inzestreza mosia cu vitele si instrumentele necesarie pentru esploatatiune; daca nu o cultiva de feliu, daca nu o cultiva ca unu bunu proprietariu, daca face din mosia arendata o intrebuintiare diferita de aceea ce a fostu destinata, sau in genere daca nu indeplinesce clausele arendarii asia in catu din acesta sa derive o dauna pentru locatoru, acesta pote, dupa imprejurari sa cera desfiintarea contractului.

In tote casurile susu dise, arendasulu este respundetoru de daunele provenite din neindeplinirea contractului.

Art. 1456. -

Fie ce arendasu ste datoru sa'si stringa recolta numai in locurile obicinuite spre acestu finitu intru catu nu a urmatu o stipulatiune diferita.

Art. 1457. -

Daca arendarea s'a facutu pe mai multi ani si daca in cursulu ei s'a perdutu prin casu fortuitu tota recolta unui anu, sau celu putinu jumetate din ea arensasulu pote sa cera unu scadementu din arenda, afara numai candu s'a compensatu prin precedentile recolte.

Acestu scadementu nu se va pute determina de catu la finele contractului de arendare. Atuncea insa se va face compesatiunea din recoltele tuturoru aniloru de arendare.

Pina atuncea insa judecatorulu pote dupa arbitrulu seu sa faca unu scadementu provisoriu, in proportiunea daunei suferite.

Art. 1458. -

Daca arendarea nu s'a facutu de catu pe unu anu si tota recolta sau celu putinu jumetate din ea s'a perdutu, arendasulu va capeta unu scadementu proportionale cu arenda.

Art. 1459. -

Nu se va face scadementu candu perderea fructeloru se va fi intimplatu dupa culegerea loru.

Art. 1460. -

Arendasulu pote prin o clausa espresa, sa ia asupra'si casurile fortuite.

Art. 1461. -

Sub stipulatiunea articolului precedente nu se cuprindu de catu casurile fortuite ordinarie cum: grindina, bruma si s.c.l..

Nu se cuprindu sub dinsa casurile fortuite, estra'ordinare cum: devastatiunile din resbelu, inundatiune neobicinuita in tera, afara numai candu s'aru fi lapedatu de dreptul;u de scadementu din motivulu casuriloru fortuite prevedute si neprevedute.

Art. 1462. -

Arendarea fara terminu a unei mosii se considera facuta pentru totu timpulu necesaru ca arendasulu sa culega tote fructele ei.

Art. 1463. -

Contractulu de arendare fara terminu inceteza de la sine cu espirarea timpului pentru cari se considera facutu, dupa despositiunea art. precedente.

Art. 1464. -

Daca dupa espirarea arendarii facute cu terminu, arendasulu continue si se lasa in posesiune, atunci se formeza o noua arendare cu efectulu aretatu in art. 1462.

Art. 1465. -

Arendasulu ce ese trebue sa dea, celui ce vine dupa dinsulu, incaperile cuviinciose si ale inlesnirii pentru muncele anului urmatoriu, si vice'versa arendasulu ce vine trebue sa lase celu ce ese incaperile cuviinciose si alte inlesniri pentru consumarea furajeloru si pentru stringerea recolteloru ce aru fi mai remasu a se face.

SECTIUNEA II Adunarea de fructe

Art. 1466. -

Dispositiunile in genere pentru locatiunea locuriloru si in particularu pentru arendarea pe bani se aplica si la arendarea pe fructe, cu modificatiunile urmatore.

Art. 1467. -

Daca arendandu'se mosia s'a stipulatu ca arenda sa se platesca in o parte din fructe, ori'ce sub arenduire este oprita, daca nu s'a permisu anume.

Art. 1468. -

Urmandu sub'arendare nepermisa, proprietarulu are dreptu de a'si lua inderetu folosinta mosiei sale, si de a fi satisfacutu de daune'interese ce aru proveni de la indeplinirea contractului.

Art. 1469. -

Perderea recoltei, prin casuri fortuite, in totu ori in parte, cade in sarcina amboru partiloru, fara a da dreptu nici uneia din ele a trage la respundere pe cea'l'alta.

Nu va privi insa pe proprietaru perderea recoltei dupa strigerea ei, daca arendasulu s'a fostu pusu in intardiare cu tradarea partii cuvenite acelui.

CAPITOLUL IV Despre locatiunea lucrariloru

Art. 1470. -

Esistu trei feluri de locatiuni a lucrariloru:

1. Aceea prin cari personele se obliga a pune lucrarile loru in serviciulu altoru.

2. Aceea a carausiloru si a capitaniloru de corabii, cari se insarcineza cu transportulu personeloru sau a lucrariloru;

3. Aceea a interprindetoriloru de lucrari.

Art. 1471. -

Nimeni nu pote pune in serviciulu altui lucrarile sale de catu pentru o interprindere determinata sau pe unu timpu marginitu.

Art. 1472. -

Patronulu se crede pe cuventulu seu:

Pentru catimea salariului;

Pentru plata salariului anului espiratu, si pentru aconturile date pe anulu curgetoru.

Art. 1473. -

Dispositiunile din capulu despre depositu si secuestru relative la stapanii de oteluri se voru aplica si la carausii si capitanii de corabii, intru catu privesce paza si conservatiunea lucruriloru incredintate loru.

Art. 1474. -

Carausii si capitanii de corabii sunt respundetori nu numai pentru lucrurile ce au incarcatu in bastimentulu sau carulu loru, dar si pentru acelea ce li s'au remisu in portu sau in magasinele de depositu, spre a fi incarcate in bastimentulu sau carulu loru.

Art. 1475. -

Ei sunt respundetori de perderea si stricaciunea lucruriloru incredintate loru, candu ei nu proba ca s'au perdutu ori s'au stricatu din causa de forta majore sau casuri fortuite.

Art. 1476. -

Intreprindetorii de tranporturi publice pe uscatu si pe apa trebue sa tina unu registru de bani, de efectele si pachetele cu cari se insarcineza.

Art. 1477. -

Intreprindetorii de transporturi si de trasuri publice, cum si patronii bastimenteloru mai sunt supusi si la regulamentele particularie cari au putere de lege intre densii si cei'l'alti cetatiani.

Art. 1478. -

Candu se comite cuiva facerea unui lucru se pote stipula ca elu sa puna numai lucrulu seu, sau meseria sa, sau sa procure si materia.

Art. 1479. -

Candu lucratorulu da materia, daca lucrulu pere fia in ori ce chipu, inainte insa de a se fi tradatu, dauna remane in sarcina sa, afara numai daca comitentele a intardiatu de a 'lu priimi.

Art. 1480. -

Candu meseriasulu pune numai lucrulu seu, sau industria sa daca lucrulu pere, dauna nu cade in sarcina lui de catu numai daca va fi urmatu din culpa sa.

Art. 1481. -

In casulu art. precedente, daca lucrulu pere, de si fara culpa lucratorului inainte insa de a fi fostu tradatu si fara ca comitentele sa fi intardiatu de a'lu verifica meseriasulu nu are nici unu dreptu de a pretinde salariulu seu, afara candu nuami lucrulu a peritu din causa unui vitiu alu materiei.

Art. 1482. -

Candu e vorba de unu lucru ce se mesora, sau cari are mai multe bucati, verificatiunea se pote face in parti, si se presume facuta pentru tote partile facute, daca comitentele platesce lucratorului in proportiunea lucrului facutu.

Art. 1483. -

Daca, in cursu de dece ani, numerati din diua in cari s'a ispravitu cladirea unui edificiu sau facerea unui altu lucru insemnatoru, unulu ori altulu se darema in totu ori in parte, sau ameninta invederatu daremare, din causa unui vitiu de constructiune sau a pamentului, intreprindetorulu si architectulu remane respundetoru de daune.

Art. 1484. -

Intreprindetorulu sau architectulu cari s'a insarcinatu a da gata unu edificiu dupa unu planu statornicitu si desbatutu cu comitentele, nu pote cere nici o sporire de plata, nici sub pretestu de scumpire a muncei manuali ori a materialeloru, nici sub pretestu ca aceste adaugiri si scambari n'au fostu in scrisu aprobate si pretulu loru defiptu cu comitentele.

Art. 1485. -

Contractulu de locatiune al lucratoriloru se desfiinteza cu mortea meseriasului, architectului, sau intreprindetorului.

Art. 1486. -

Comitentele inca este datoru sa platesca erediloru loru, in proportiunea pretului defiptu prin conventiune, valoruea lucrariloru facute si aceea a materialeloru pregatite, intru catu insa acele lucrari si materiale potu fi folositore pentru dinsulu.

Art. 1487. -

Intreprindetorulu respunde de lucrarile personeloru ce a intrebuintatu.

Art. 1488. -

Zidarii, lemnarii, si cei alti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apaltu, potu reclama plata loru de la comitente, pe atatu pe catu acesta ar datori intreprindetorului in momentulu reclamatiunii.

Art. 1489. -

Zidarii, lemnarii si cu cei'alti lucratori cari contracteza directu cu unu pretu otaritu, sunt priviti ca intreprindetori pentru partea de lucru ce ia asupra'le.

Art. 1490. -

Dispositiunile articoleloru precedenti din acestu capu se aplica si la dinsii.

TITLUL VIII Despre contractu de societate

CAPITOLUL I Dispositiuni generali

Art. 1491. -

Societatea este unu contractu prin cari doue sau mai multe persone se invoescu sa puna ceva in comunu, cu scopu de a imparti folosele ce aru pute deriva.

Art. 1492. -

Ori ce societate trebue sa aiba de obiectu unu ce licitu, si sa fia contractata spre folosulu comunu alu partiloru.

Fia cari membru alu unei societati trebue sa puna in comunu sau bani sau alte lucruri, sau industria sa.

CAPITOLUL II Despre diversele feluri de societati

Art. 1493. -

Societatile sunt universali sau particulari.

SECTIUNEA I Despre societatile universali

Art. 1494. -

Societatile universali potu fi de doue feluri:

Societatea tuturoru bunuriloru a membriloru ei; si societatea universale a questiguriloru.

Art. 1495. -

Societatea bunuriloru presenti este aceia prin cari membrii ei punu la mijlocu tote averile mobili si immobili ce posedu, si tote questigurile ce ar pute resulta din ele.

In contractulu societatii, ei potu cuprinde ori ce altu felu de questiguri, bunurile insa ve voru pute dobandi prin succesiune sau donatiune nu voru intra.

Art. 1496. -

Societatea universale a questiguriloru este aceea pein cari membrii ei punu la mijlocu questigurile din industria loru, ce cu ori ce titlu ar dobendi in cursulu societatii.

Averea mobile, ce posede fie'cari din asociati in momentulu contractului, intra in societate; immobilile loru insa personali nu intra de catu pentru folosinta numai.

Art. 1497. -

Facandu'se unu simplu contractu de societate universale, fara nici o alta declaratiune, atunci se intelege ca s'a formatu numai o societate universale de questiguri.

Art. 1498. -

Contractulu de societate universale se pote face numai intre personele capabile de a da sau a priimi una de la alta, si cari au facultatea de a se avantaja reciprocu in prejuditiulu altoru persone.

SECTIUNEA II Despre societate particulara

Art. 1499. -

Societatea particularia este aceea ce are de obiectu ore'cari lucruri determinate sau usulu loru, ori fructele loru.

Art. 1500. -

Asemenea, societate particularia este si aceea formata prin unu contractu, prin cari mai multe persone se alcatuescu, sau pentru o intreprindere determinata, sau pentru esercitulu unei meserii sau a unoru profesiuni.

CAPITOLUL III Despre obligatiunile asociatiloru intre ei insii si in privinta altoru

SECTIUNEA I Despre indatoririle asociatiloru intre ei insii

Art. 1501. -

Societatea incepe in momentulu facerii contractului daca nu se stipuleza unu altu timpu.

Art. 1502. -

Daca nu s'a stipulatu nimicu in privinta duratei societatii atunci ea se presume contractata pentru tota vieta asociatiloru cu singura marginire coprinsa in art. 1527.

Daca insa ea are de obiectu o afacere ce nu dura de catu unu timpu determinatu, atunci se presume contractata pentru totu timpulu cat va tine acea facere.

Art. 1503. -

Fia'cari asociatu, in privinta societatii, se considera ca unu debitore de totu ceea ce a promisu de a pune in comunu.

Daca s'a promisu unu obiectu determinatu de cari societatea s'a evinsu, asociatulu, ce l'a pusu in comunu, e respundetoru catre sociatate in felulu precum vendetorulu de catre cumparatoru.

Art. 1504. -

Asociatulu cari era datoru a pune in comunu o suma de bani, si cari n'a facut 'o, de dreptu si fara nici o cerere remane debitore de dobenda acestei sume, din diua in cari trebuia sa o platesca, fara a fi scutitu si de plata de daune'interese, daca s'ar cuveni.

Asemenea se va urma si in privinta aceloru sume ce aru fi luatu din casa societatii, a carora dobinda va incepe a se socoti din diua luarii loru pentru unu folosu alu seu particularu.

Art. 1505. -

Asociatii cari s'au indatoratu a pune in comunu industria loru, voru trebui sa dea sema de tote questigurile facute prin acelu felu de industria ce este obiectulu societatii.

Art. 1506. -

Candu unu asociatu este pe sema sa creditore de o suma esigibile alu unei persone, debitore asemenea de catre societate cu o suma esigibile, atunci aceea ce primesce de la unu asia debitore va trebui sa se socotesca atatu in creditulu societatii catu si in alu seu propriu, in proportiunea amboru crediteloru, chiaru candu prin quitanta data s'aru specifica ca primirea s'a facutu numai pe sema creditului seu particularu.

Daca insa prin quitanta data s'aru specifica ca primirea s'a facutu numai in contulu creditului societatii, atunci se va urma dupa acesta declaratiune.

Art. 1507. -

Candu unulu din asociati s'a primmitu partea sa intrega din creditulu comunu si debitorele a devenitu apoi nesolvabile, acestu asociatu va trebui sa puna in comunu ceea ce a primitu, chiaru candu aru fi datu o quitanta, anume pentru partea sa.

Art. 1508. -

Fia'cari asociatu remane respundetoru catre societate de daunele casunate prin culpa sa. Aceste daune nu potu sa se compense cu folosele aduse societatii prin industria sa in alte afaceri.

Art. 1509. -

Lucrarile, a caroru folosinta numai au fostu pusa in comunu, daca sunt corpuri certe determinate ce nu se consumu prin intrebuintare remanu in pericolulu asociatului proprietaru.

Daca aceste lucruri se consumu, sau conservindu'le se deterioreza, daca au fostu destinate spre vendere, sau s'au pusu in comunu in urma unei estimatiuni inscrise in unu inventariu, atunci ele remanu in pericolulu societatii.

Daca lucrulu a fostu pretuitu, asociatulu nu pote pretinde altu de catu pretulu lui.

Art. 1510. -

Unu asociatu are actiune contra societatii nu numai pentru restitutiunea capitaleloru cheltuite in contulu ei, dar inca pentru obligatiunile contractate de buna credinta pentru afacerile sociali si pentru pericolele nedespartite de administratiunea loru.

Art. 1511. -

Candu prin contractulu de societate nu este determinata partea de questigu sau perdere a fia'carui asociatu, atunci acea parte va fi proportionata cu suma pusa in comun de fia'cari.

In privinta acelui ce n'a pusu in comunu de catu industria sa, partea de questigu sau perdere se va regula ca partea acelui ce aru fi pusu in comunu valoruea cea mai mica.

Art. 1512. -

Daca asociatii, pentru determinarea partiloru, s'au invoitu a se reporta la judecata unui din ei sau a unui alu treilea, atunci nu se va admite nici o reclamatiune contra unei asemenea determinari, afara numai candu va fi invederatu contraria equitatii.

In acesta privinta nu se va admite nici o reclamatiune, dupa trecerea de noue'deci dile pline numerate din diua in cari asociatulu ce se pretinde daunatu a aflatu despre o asemenea determinare, ori, candu din partea sa a inceputu a o esecuta.

Art. 1513. -

Este nulu contractulu prin cari unu asociatu isi stipuleza totalitatea questiguriloru.

Asemenea nula este conventiunea prin cari s'a stipulatu ca unulu sau multi asociati sa fia scutiti de a participa la perdere.

Art. 1514. -

Asistatulu insarcinatu cu administratinea in puterea unei clausule speciali a contractului de societate pote sa faca, si fara invoirea celoru alti asociati, tote actele ce depindu de la administratiunea sa, intru catu le face fara dolu.

Acesta facultate nu i se pote revoca in cursulu societatii fara o causa legitima; daca insa i s'a acordatu acesta prin unu actu posterioru contractului de societate, atuncea se pote revoca ca unu simplu mandatu.

Art. 1515. -

Candu mai multi asociati sunt insarcinati cu administratiunea fara ca sa fia determinate functiunile loru, ori fara ca sa fia stipulatu ca unulu nu pote sa faca nici unu actu fara celu altu, atunci fia'cari din ei potu face in deosebi tote actele dependinti de acesta administratiune.

Art. 1516. -

Daca s'a stipulatu ca unulu din administratori sa nu pota face nimicu fara celu altu, atunci unulu singuru nu va pute, fara o noua conventiune, faca nimicu in absenta celui'altu chiaru candu acesta aru fi in neposibilitate de a lua parte la administratiune.

Art. 1517. -

In lipsa de stipulatiuni speciali in privinta modului de aministratiune, se voru observa urmatorele regule:

1. Se presume ca asiciatii s'au datu reciprocu facultatea de a administra unulu pentru altulu. Fapta unui obliga si pe cei'alti asociati, fara ca ei sa fi fostu intrebati; acestia insa sau unulu din ei potu in totu d'auna a se opune la o asa operatiune inainte de a fi fostu facuta.

2. Fia'cari asociatu pote sa se serve de lucrurile societatii, intru catu le intrebuinteza la destinatiunea loru statornicita prin usu intru catu nu face dauna societatii si intru catu nu impedica si pe cei'alti asociati in esercitiulu dreptului loru.

3. Fia'cari asociatu are dreptulu de a obliga pe co'asociati sa contribue la cheltuelele necesarie pentru pestrarea lucruriloru societatii.

4. Unulu din asociati nu pote face nici o inovatiune asupra immobililoru societatii, chiaru candu o aru crede avantagiosa ei, daca cei'alti asociati nu se invoescu la acesta.

Art. 1518. -

Asociatulu ce nu este si administratoru nu pote nici vinde nici obliga lucrurile, chiaru mobili, a le societatii.

Art. 1519. -

Fia cari asociatu pote fara invoirea asociatiloru sa 'si asocieze o a treia persona in privinta partii ce are in societate; nu pote insa, fara invoirea acesta, a'lu asocia si la societate, chiaru candu aru ave administratiunea ei.

SECTIUNEA II Despre obligatiunile asociatiloru catre a treia persona

Art. 1520. -

In ori'ce societati, afara de cele comerciali, asociatii nu sunt solidari respundetori pentru debitele sociali, si nici pote unulu sa oblige pe cei alti, daca acestia nu 'i aru datu imputernicire.

Art. 1521. -

Candu mai multi asociati s'au indatoritu catre unu creditore, fia'cari remane respundetoru catre acesta cu o suma si o parte egale, ori cari aru fi capitalulu, afara numai candu anume s'a stipulatu ca fia cari remane respundetoru in proportiunea capitalului pusu in societate.

Art. 1522. -

Stipulatiunea anume rostita ca s'a contractatu o obligatiune pe sema societaii indatoresce numai pe asociatulu contractante si nu pe cei'alti, afara numai candu acestia l' aru fi imputernicitu la acesta, sau candu aru fi resultatau unu profitu pentru societate.

CAPITOLUL IV Despre diversele moduri dupa cari inceteza societatea

Art. 1523. -

Societatea inceteza:

1. Prin trecerea timpului pentru cari a fostu contractata;

2. Prin desfiintarea obiectului sau deseversirea afacerii;

3. Prin moartea unui din asociati;

4. Prin interdictiunea, sau nesolvabilitatea unui din ei;

5. Prin vointa espresa de unulu sau mai multi asociati de a nu voi a continui societatea.

Art. 1524. -

Prorogatiunea unei societati contractate pentru unu timpu determinatu, nu pote fi probata de catu prin acelesi medie, prin cari pote fi probatu insusi contractu societatii.

Art. 1525. -

Candu unulu din asociati a promisu de a pune in comunu proprietatea unui lucru, daca acesta a peritu inainte de a fi fostu in fapta conferitu, societatea inceteza in privinta tuturoru asociatiloru.

Asemenea inceteza societatea in ori ce casu prin perderea lucrului, candu numai folosinta a fostu pusa in comunu.

Nu se desface insa societatea prin perderea lucrului a carui proprietate s'a fostu pusu deja in comunu.

Art. 1526. -

Daca s'a stipulatu ca, in casu de morte a unui din asociati, societatea trebue sa continuesca cu eredele seu, sau ca trebue sa continesca numai intre asociatii remasi in vieta, se va urma in tocmai. In casulu alu douilea, eredele defuncttului nu are dreptu de catu la impartirea societatii dupa starea in cari a fostu in momentulu mortii asociatului, participandu si al tote drepturile ulteriori, inse numai intru catu sunt o consecinta necesaria a operatiuniloru facute inaintea mortii asociatului cari succede.

Art. 1527. -

Desfacerea societatii prin vointa unei parti urmeza numai atuncea camdu durata ei este nemarginita; ea se efectueza prin renuntiarea notificata a tuturoru partiloru, intru catu se face cu buna credinta si la timpu.

Art. 1528. -

Renuntiarea nu este de buna credinta cand asociatulu o face in scopu de a'si insusi singuru profitulu ce asociatii spera a'lu dobendi in comunu.

Este facuta fara timpu, candu lucrurile nbu se mai afla in tota intregimea loru, si interesulu societatii cere amanarea desfacerii.

Art. 1529. -

Desfacerea societaii facuta pentru unu timpu determinatu nu se pote cere de unulu din asociati inainte de espirarea terminului pusu, afara numai candu esistu juste motive cum: in casulu candu unulu dinasociati nu'si indepllinesce indatoririle sale, sau candu o infirmitate de tote dilele ilu impiedica de la ingrijirea afaceriloru sociali sau in alte casuri analoge.

Apreciatiunea unoru asa motive e lasata la prudinta judicatoriloru.

Art. 1530. -

La impartirea averii societatii intre asociati, se apllica regulele relative la impartirea ereditatii, la forma acestei impartiri si la obligatiunile ce resulta intre eredi.

Art. 1531. -

Dispositiunile titlului presente se aplica la societatile comerciali intru catu nu sunt contrarie legiloru si usuriloru comerciali.

TITLUL IX Despre mandatu

CAPITOLUL I Despre natura mandatului

Art. 1532. -

Mandatulu este unu contractu in puterea carui o persona se obliga fara plata de a face ceva pe sema unei alte persone de la cari a priimitu insarcinarea.

Art. 1533. -

Mandatulu pote fi espresu sau tacitu.

Si priimirea mandatului pote fi tacita si sa resulte din esecutarea lui din partea mandatarului.

Art. 1534. -

Mandatulu este fara plata candu nu s'a stipulatu contrariulu.

Art. 1535. -

Mandatulu este speciale pentru o afacere, sau pentru ore'cari anume afaceri, ori este generale pentru tote afacerile mandatelui.

Art. 1536. -

Mandatulu conceputu in termini generali coprinde numai actele de administratiune.

Candu e vorba de instrainare ipotecaria, sau de facerea unoru acte ce trecu peste administratiunea ordinara, mandatulu trebnue sa fia speciale.

Art. 1537. -

Mandatarulu nu pote face nimicu afara din limitele mandatului seu: facultatea de a face transactiune coprinde pe ac

Art. 1538.

Femeile si minorii emancipati potu fi alesi mandatari; mandantele insa nu are o relative la obligatiunile minoriloru; iar in contra femeii maritate cari a priimit mandatulu fara autorisatiunea barbatului, de catu dupa regulele stabilite la titlulu despre contractulu de casatoria si drepturile respective a le sotiloru.

CAPITOLUL II Despre indatoririle mandatarului

Art. 1539. -

Mandatarului este indatoritu a esecuta mandatulu atatu timpu catu este insarcinatu si este respundetoru de daune'interese ce aru pute deriva din causa neindeplinirii lui.

Este asemenea indatoritu a termina afacerea inceputa la mortea mandantelui, daca din intardiare aru pute urma pericolu.

Art. 1540. -

Mandatarulu este respundetoru nu numai de dolu, dar inca si de la culpa comisa in esecutarea mandatului.

Pentru culpa, candu mandatulu este fara plata, respunderea se aplica cu mai putina rigurositate de catu in casu contrariu.

Art. 1541. -

Mandatarulu este datoru, ori'candu i se va cere, a da sema mandantelui seu de lucrarile sale si de a'i remite totu acea ce aru fi priimitu in puterea mandatului, chiaru candu ceea ce aru fi priimu nu s'aru fi cuvenitu mandantelui.

Art. 1542. -

Mandatarulu este respundetoru pentru acela pe cari a substituitu in gestiunea sa:

1. Candu nu i s'a concesu facultatea de a'si substitui peine'va.

2. Candu i s'a concesu o atare facultate fara aretarea personei si cea alesa de densulu era cunoscuta de necapabile si nesolvabile;

In tote casurile manbdantele pote sa intenteze directu actiunea contra personei ce mandatariulu 'si a substituitu.

Art. 1543. -

Candu prin unu actu s'au constituitu mai multi mandatari sau procuratori, nu esiste solidaritate intre densii, afara numai candu a nume s'a stipulatu.

Art. 1544. -

Mandatarulu e datoru a plati dobendi pentru sumele intrebuintate in folosulu seu, din diua intrebuintarii loru; iaru dobendile sumeloru remase, din diua candu i s'au cerutu acele sume.

Art. 1545. -

Mandatarulu cari a datu partii cu cari a contactatu in asemenea calitate o indestula notitia de puterile primite, nu e tinutu a garanta acea ce s'a facutu afara din marginile mandatului, afara numai candu s'a obligatu pe sine insusi in numele seu.

CAPITOLUL III Despre obligatiunile mandantelui

Art. 1546. -

Mandantele este indatoratu a indeplini obligatiunile contractate de catre mandatar in limitele puteriloru date.

Nu este indatoratu pentru totu aceea ce mandatarulu aru fi facutu afara din limitele puteriloru sale, afara numai candu a ratificatu esprese sau tacite.

Art. 1547. -

Mandantele trebue sa desdauneze pe mandataru de anticipatinile si spesele facute pentru indeplinirea mandatului si sa'i platesca onorariulu daca i s'a promisu.

Art. 1548. -

Candu nu se pote implica mandatarului nici o culpa, mandantele nu pote sa se scutesca de asemene desdaune si plata chiaru candu afacerea n'a reusitu nici sa reduca suma chieltueliloru sau anticipatiuniloru pe cuventu ca aru fi pututu fi mai mica.

Art. 1549. -

Mandantele trbue asemenea sa desdauneze pe mandataru de perderile suferite cu ocasiunea indeplinirii insarcinariloru sale, daca nu i se pote imputa nici o culta.

Art. 1550. -

Mandantele trebue sa platesca mandatarului dobenda sumeloru anticipate socotita din diua platiloru probate.

Art. 1551. -

Candu mai multe persone, pentru o afacere comuna, au numitu unu mandataru, fie'cari din ele este respundetoria solidarie pentru tote efectele mandatului.

CAPITOLUL IV Despre diferitele moduri dupa cari mandatulu inceteza

Art. 1552. -

Mandatulu se stinge:

1. Prin revocatiunea mandatarului;

2. Prin renuntiarea mandatarului la mandatu;

3. Prin mortea, interdictiunea, nesolvabilitatea si falimentulu ori a mandantelui, ori a mandatarului.

Art. 1553. -

Mandantele pote, candu voesce, revoca mandatulu, si constringe la casu pe mandataru de a'i remite inscrisulu de imputernicire.

Art. 1554. -

Revocatiunea mandatului notificata numai mandatarului nu se pote opune unei alte persone cari in nesciintia de acesta, a contractatu cu densulu cu buna credinta; in acestu casu mandantele are recursu contra mandatariului seu.

Art. 1555. -

Numirea unui nou mandatariu pentru aceeasi afacere, cuprinde in sine revocatiunea mandatului datu celui anteiu, din diua in cari i s'a notificatu.

Art. 1556. -

Mandatariulu pote renuntia la mandatu notificandu mandantelui renuntiarea sa.

In asia casu mandatariulu remane catre mandante respundetoru de daune, daca renuntiarea sa le casiuneza afara numai candu elu se afla in neputinde de a'si continui mandatulu fara o dauna insemnatorie.

Art. 1557. -

E valildu aceea ce face mandatariulu in numele mandantelui, atatu timpu catu nu cunosce mortea lui, sau esistenta din causele ce desfiinteza mandatulu.

Art. 1558. -

In casurile aretate in articlulu precedinte, sun valide contractarile mandatariului cu alu treilea persone cari sunt de buna credinta.

Art. 1559. -

In casu de morte a mandatariului, eredii lui trebue sa insciinteze pe mandante si pina atunci sa ingrijesca de ceea ce imprejurarile reclama pentru interesele acestui.

TITLUL X Despre comodatu

CAPITOLUL I Despre natura comodatului

Art. 1560. -

Comodatulu este unu contractu prin cari cine'va imprunuta altui unu lucru spre a se servi de dinsulu cu indatorire de a'lu inapoia.

Art. 1561. -

Comodatulu este esentiale gratuitu.

Art. 1562. -

Imprumutorulu remane proprietaru lucrului datu imprumutu.

Art. 1563. -

Obligatiunile ce se formeza in puterea comodatului trecu la eredii comodantelui si ai comodatarului.

Daca insa imprumutarea s'a facutu in privinta numai a comodatarului si numai personei lui, eredii lui nu potu sa continuesca a se folosi de lucrulu imprumutatu.

CAPITOLUL II Despre obligatiunile comodatarului

Art. 1564. -

Comodatariulu este datoru sa ingrijesca ca unu bunu proprietaru, de conservarea lucrului imprumutatu si nu pote sa se servesca de catu la trebuintia determinata prin natura lui, sau prin conventiune, sub pedepsa de a plati daune'interese de se cuvine.

Art. 1565. -

Daca comodatariulu se servesce de lucru la o alta trebuinta, ori pentru unu timpu mai indelungatu de catu se cuvine, atunci remane respundetoru de perderea casiunata chiaru din casu fortuitu.

Art. 1566. -

Daca lucrulu imprumutatu pere prin unu casu fortuitu de la cari comodatarulu l'aru fi pututu sustrage, subrogandu'i unu lucru alu seu, daca elu, neputendu scapa unulu din doue lucruri, a primitu pe alu seu atunci este respundetoru de perderea celui altu.

Art. 1567. -

Daca lucrulu s'a pretuitu candu s'a imprumutatu atunci, pentru perderea lui casiunata chiaru prin casu fortuitu, remane respundetoru comodatarulu, intru catu nu s'a stipulatu contrariulu.

Art. 1568. -

Daca lucrulu se deterioreza cu ocasiunea intrebuintarii pentru cari s'a datu cu imprumutare si fara culpa din partea comodatarului, acesta nu este respundetoru.

Art. 1569. -

Comodatarulu, facendu spese necesarie la usulu lucrului imprumutatu nu pote sa le repete.

Art. 1570. -

Comodatarulu nu pote sa retina lucrulu sub cuventu de compensatiune pentru creanta ce are asupra comodantelui.

Art. 1571. -

Daca mai multe persone au luatu impreuna cu imprumutu totu acelasiu lucru, ele sunt solidarie obligate catre comodante.

CAPITOLUL III Despre obligatiunile comodantelui

Art. 1572. -

Comodantele nu pote sa ia inderetu lucrulu imprumutatu, inaintea de trecerea terminului cuvenitu sau, in lipsa de conventiune, inainte de a fi servitu la trebuinta, pentru cari s'a datu cu imprumutu.

Art. 1573. -

Daca insa in curgerea terminului sau mai 'nainte de a sa fi indestulatu trebuinta comodatarului, comodantele insusi aru cade in o trebuinta mare si nepreveduta de acelu lucru, judecatorulu pote dupa imprejurari sa oblige pe comodatariulu la restitutiune.

Art. 1574. -

Daca in curgerea terminului, imprumutatulu a fostu silitu, pentru pestrarea lucrului, sa faca ore'cari spese estraordinarie, necesarie si asa de urgenti in catu sa nu fi pututu preveni pe comodante, acesta va fi datoru a i le inapoia.

Art. 1575. -

Daca lucrulu imprumutatu are asa defectu in catu sa pota dauna pe acelu ce se servesce de dinsulu, comodantele remane respundetoru de daune, daca cunoscendu acele defecte nu a prevestitu pe comodatariu.

TITLUL XI Despre imprumutu

CAPITOLUL I Despre natura imprumutului

Art. 1576. -

Imprumutulu este unu contractu prin cari una din parti da celei alte ore'cari catime de lucruri cu indatorire pentru densa de a restitui totu atatea lucruri de aceeasi specia si cualitate.

Art. 1577. -

In puterea imprumutului imprumutatulu devine proprietarulu lucrului primitu cari, perindu, fia in ori'ce modu, pere in contulu seu.

Art. 1578. -

Obligatiunea ce resulta din unu imprumutu in bani este totu d'auna pentru aceeasi suma numerica aretata in contractu.

Intamplendu'se o sporire sau o scadere a pretiului moneteloru, inainte de a sosi epoca platii, debitorele trebue sa restituesca suma numerica imprumutata si nu este obligatu a restitui acesta suma de catu in speciele aflatore in cursu in momentulu platii.

Art. 1579. -

Regula coprinsa in art. precedente nu se va aplica la imprumutari de vergi metalice sau producte.

In acestu casu debitorele nu trebue sa restituesca, de catu aceeasi cualitate si cuantitate ori'cari aru fi suirea sau scaderea pretiului loru.

Asemene candu s'a facutu imprumutulu in momente de auru ori argintu si s'a stipulatu o restitutiune in aceeasi specia si cualitate, sau se va altera valoruea intrinseca a moneteloru, sau nu se voru pute gasi, sau voru fi scose din cursu, se va restitui equivalentele pretiului intrinsecu ce acele monete avusesera in timpulu in cari au fostu imprumutate.

CAPITOLUL II Despre obligatiunea imprumutatorului

Art. 1580. -

Imprumutatorulu este supusu la respunderea preveduta la art. 1575 pentru comodatu.

Art. 1581. -

Imprumutatorulu nu pote, mai 'nainte de terminu sa cera lucrulu imprumutatu.

Art. 1582. -

Nefiindu defiptu terminulu restitutiunii, judecatorulu pote sa dea imprumutatului unu terminu potrivitu cu imprejurarile.

Art. 1583. -

Daca insa s'a stipulatu numai ca imprumutatulu sa platesca candu va pute sau candu va ave medie, judecatorulu va prescrie unu terminu de plata dupa imprejurari.

CAPITOLUL III Despre obligatiunea imprumutatului

Art. 1584. -

Imprumutatulu este datoru sa restituesca lucrurile imprumutate in aceeasi cuantitate si cualitate si al timpulu stipulatu.

Art. 1585. -

Candu este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin art. precedente, va plati valoruea loru, calculata dupa timpulu si locu in cari urma a se face restitutiunea.

Daca nu s'a determinatu nici timpulu nici loculu platii imprumutului, plata urmeza a se face de catre imprumutatu dupa valoruea curente din timpulu in cari si in loculu unde s'a contractatu.

Art. 1586. -

Daca imprumutatulu se intorce la timpulu stipulatu lucrurile imprumutate sau valoruea loru, trebue sa platesca si dobendi, de la diua cererii prin judecata a imprumutului.

CAPITOLUL IV Despre imprumutulu cu dobenda

Art. 1587. -

Se pote stipula dobendi pentru unu imprumutu de bani, de denariate (zaharele) sau de alte lucruri mobili.

Art. 1588. -

Imprumutatulu cari a apucatu de a plati dobendi ce nu s'au stipulatu, sau mai mari de catu s'au stipulatu, nu mai pote a le repeti, nici ale imputa asupra capitalului.

Art. 1589. -

Se defige o dobenda de dece la suta in tote casurile unde nu s'a otaritu de parti quantulu ei.

Art. 1590. -

Adeverinta data pentru capitalu fara reserva a dobendiloru este o presumtiune de plata loru si scutesce de dinsa.

TITLUL XII Despre depositul si despre secuestru

CAPITOLUL I Despre depositul in genere

Art. 1591. -

Depositulu in genere este unu actu prin cari se primesce lucrulu altui spre a'lu pestra si a'lu restitui in natura.

Art. 1592. -

Depositulu este de doue feluri: depositu propriu disu si sequestru.

CAPITOLUL II Despre depositulu propriu disu

SECTIUNEA I Despre natura depositului

Art. 1593. -

Depositulu este unu contractu esentiale gratuitu, cari nu pote ave de obiectu de catu lucruri mobili.

Elu nu este perfectu de catu candu s'a facutu traditiunea lucrului.

Traditiunea se inlocuesce prin singurulu consimtimentu, daca lucrulu ce este a se lasa in depositu se afla deja in mana depositarului sub ori ce altu titlu.

Art. 1594. -

Depositulu este voluntariu sau necesariu.

SECTIUNEA II Despre depositulu voluntariu

Art. 1595. -

Depositulu voluntariu se formeza prin consimtimentulu celui ce da si celui ce primesce lucrulu in depositu.

Art. 1596. -

Depositulu voluntariu se face in totu d'auna numai de catre proprietarulu lucrului depositu, sau prin consimtimentulu seu espresu ori tacitu.

Art. 1597. -

Depositulu voluntariu nu se pote face de catu prin inscrisu.

Art. 1598. -

Daca depositulu s'a facutu de catre o persona capabile catre una necapabile, aceea ce a facutu depositulu are numai actiune de revindicatiunea lucrului depositu, pe catu timpu se afla in mana depositarului sau actiune de restitutiune pe catu acesta s'a folositu.

SECTIUNEA III Despre indatoririle depositarului

Art. 1599. -

Depositarulu trebue sa ingrijesca de paza lucrului depositu, intocmai precumu ingrijesce de paza lucrului seu.

Art. 1600. -

Dispositiunea art. precedente trebue sa se aplice cu mai mare rigore:

1. Candu depositarulu s'aru oferitu a primi unu depositu;

2. Candu s'aru fi stipulatu vre o plata pentru paza depositului;

3. Candu depositulu s'a facutu numai in folosulu depositarului;

4. Candu s'aru fi alcatuitu esprese ca depositariulu sa fia respundetoru de ori'ce culpa.

Art. 1601. -

Depositariulu nu respunde nici o data de stricasiunile provenite din forta majore; afara de casulu candu a fostu pusu in intardiare pentru restitutiunea lucrului depositu.

Art. 1602. -

Elu nu pote sa se servesca de lucrulu depusu fara permisiune espresa sau tacita a deponentului.

Art. 1603. -

Nu pote de felu sa caute a vede lucrurile ce i s'au depositatu daca i s'au incredintatu in o lada inchisa sau sub o coperta sigilata.

Art. 1604. -

Depositarulu trebue sa inapoeze totu acelu lucru ce a priimitu.

Unu depositu de bani, candu depositarulu, conformu art. 1602, facuse intrebuintare de densulu, trebue sa se restituesca in acele monete in cari s'a facutu, atatu in casulu de sporire catu si in acela de scadere a valoruii loru.

Art. 1605. -

Depositarulu nu e datoru de a restitui lucrulu depositatu de catu in starea in cari se afla la timpulu inapoiarii. Stricaciunile survenite fara faptulu seu, remanu in sarcina deponentelui.

Art. 1606. -

Depositarulu carui s'a luatu prin forta majore lucrulu depositatu, si cari a priimitu in locui o sumu de bani, sau ori'ce altu lucru, trebue sa restituesca aceea ce a priimitu.

Art. 1607. -

Eredele depositarului, cari a vendutu in buna credinta lucrulu ce n'a sciutu ca este depositatu, este datoru numai sa restituesca pretulu priimitu, sau sa cedeze actiunea sa contra cumparatorului, daca pretulu nu aru fi fostu platitu.

Art. 1608. -

Depositarulu trebue sa restituesca fructele produse de lucrulu depositatu si culese de densulu.

Elu nu e datoru de a plati nici o dobenda pentru banii ce i s'au depositulu afara numai din diua de candu a fostu pusu in intardiare de a 'i restitui.

Art. 1609. -

Depositarulu nu trebue sa restituesca lucrulu depositatu de catu acelui ce i l'a incredintatu, sau acelui in alu carui nume s'ai facutu depositulu, sau personei aretate spre a 'lu primi.

Art. 1610. -

Depositarulu nu pote pretinde ca deponentele sa probe ca lucrulu depositatu este proprietatea sa.

Cu tote acestea, daca descopere ca lucrulu este de furatu si cine este adeveratulu proprietaru, trebue sa vestesca acestuia depositulu ce i s'a interpelandu'lu a 'lu reclama in unu terminu determinatu si indestulatoru fara prejuditiulu dispositiuniloru codicelui penale.

Daca acela cari a fostu vestitu de acesta, neglege reclamarea depositului, depositarulu este bine liberatu prin tradarea depositului in mana acelui de la cari s'a priimitu.

Art. 1611. -

In casu de morte deponentelui, lucrulu depusu nu se pote restitui de catu eredelui.

Daca sunt mai multi eredi, lucrulu depositatu trebue sa se restituesca, fia'carui din ei o parte pe catu i se cuvine.

Daca lucrulu nu se pote imparti, eredii trebue sa se unesca intre dinsii asupra modului primirii lui.

Art. 1612. -

Daca deponentele prin scambarea statului seu a perdutu administratiunea bunuriloru sale dupa facerea depositului, acesta nu se pote restitui de catu personei insarcinate cu administratiunea averii deponentelui.

Art. 1613. -

Daca depositulu a fostu facutu de catre unu tutore sau administratore in asemenea insusire, si administratiunea sa a fostu incetata in momentulu restitutiunii acesta nu se pote face de catu catre persona ce a fostu represintata, sau catre noulu ei representatore.

Art. 1614. -

Daca prin contractulu de depositu s'a stipulatu loculu unde trebue sa se faca restitutiunea, depositarulu trebue sa transporteze lucrulu depositatu: spesele insa ce s'aru face sunt in greutatea deponentelui.

Art. 1615. -

Restitutiunea trebue sa se faca daca prin contractu nu s'areta loculu acolo unde se afla lucrulu depositatu.

Art. 1616. -

Depositulu trebue sa se restituesca deponentelui indata ce s'a reclamatu, chiaru candu s'aru fi stipulatu prin contractu unu anume terminu unde restitutiunea lui; se escepta insa casulu candu, in formele legali s'a notifiacatu depositarului unu actu de sequestru sau de opositiune la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depositatu.

Art. 1617. -

Se stinge ori'ce indatorire a depositarului, daca se descopere si se probeza ca elu este insu'si proprietarulu lucrului depositatu.

SECTIUNEA IV Despre indatoririle deponentelui

Art. 1618. -

Deponentele este indatoritu a intorce depositarului tote spesele facute pentru pastrarea lucrului depositatu; si a'lu desdauna de tote perderile casiunate lui din causa depositului.

Art. 1619. -

Depositarulu pote sa opresca depositulu pina la plata integrale cuvenita lui din causa depositului.

SECTIUNEA V Despre depositulu necesariu

Art. 1620. -

Depositulu necesaru este acela ce se face sub sila unei intemplari, cumu unu focu, o ruina, o predare, unu naufragiu sau altu evenimentu neprevedutu de forta majore.

Art. 1621. -

Proba prin marturi este admisa pentru depositulu necesaru si chiaru in casulu candu valoruea depositului aru trece peste o suta cinci'deci lei.

Art. 1622. -

Depositulu necesaru este supusu la tote regulele depositului volontariu, si fara prejuditiulu dispositiuniloru art. 1198.

Art. 1623. -

Ospetatorii si hangiii respundu, ca depositarii, pentru tote lucrurile aduse in localulu loru de unu calatoru; depositulu unoru asia lucruri trebue sa se considere ca unu depositu necesariu.

Art. 1624. -

Ei respundu de furtulu sau stricaciunea lucruriloru calatorului, in casu candu furtulu sau stricaciunea s'a comisu de servitori, ori de cei insarcinati cu directiunea ospetarieloru, ori de streinii ce le