Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 702/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29 ianuarie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Răzvan Dan Gavrilescu în Dosarul nr. 2.497/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 214D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul netemeiniciei acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și ca inadmisibilă a prevederilor art. 35 din aceeași lege, invocând, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 și nr. 95 din 27 februarie 2014.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 2.136 din 20 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.497/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Răzvan Dan Gavrilescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care primarul Municipiului București a propus acordarea de despăgubiri.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 referitoare la aplicabilitatea legii noi și litigiilor în curs sunt de natură să rupă echilibrul procesual, fiind favorizată una dintre părțile litigiului, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, deși refuzul autorității administrative de a soluționa timp îndelungat cererea de restituire ar fi trebuit sancționat. Arată că este încurajată tergiversarea în continuare a soluționării dosarelor de despăgubire, având în vedere noile termene prevăzute de art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013. Susține că se nesocotește principiul neretroactivității legii civile, întrucât art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede expres aplicarea legii noi inclusiv raporturilor juridice născute și situațiilor juridice ivite anterior intrării sale în vigoare. Totodată, fiind aplicabilă și litigiilor în curs de soluționare, legea nouă contravine și principiului tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Mai arată că, în opinia sa, soluționarea pe cale legislativă a unui proces aflat în fața instanțelor, prin aplicarea unei legi noi într-un proces pendinte, reprezintă o imixtiune în activitatea judiciară, incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil. Astfel, aplicarea, în cadrul unui litigiu în curs de soluționare, a unor norme legale nou intrate în vigoare care ar conduce la inadmisibilitatea acțiunii sau ar influența rezultatul procesului, conduce la o soluție diferită de cea previzibilă la introducerea acțiunii, lipsind, practic, de sens, litigiul respectiv. De asemenea, respingerea unei acțiuni ca urmare a intervenirii unei legi noi care acordă entităților administrative noi termene pentru soluționarea administrativă a unor cereri formulate în urmă cu 12 ani nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, sub aspectul duratei procedurii. Precizează că intervenția inopinată a legiuitorului a creat un obstacol în calea dreptului de acces efectiv la instanță. Susține că se încalcă și dreptul de proprietate asupra bunului constând în creanța contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia, în principiu, un motiv de natură financiară nu justifică intervenția statului într-un proces în curs. Apreciază că, prin dispozițiile criticate din Legea nr. 165/2013, autoritățile române au depășit marja de apreciere stabilită prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Mai susține că aplicarea Legii nr. 165/2013 unui proces pendinte, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, conduce la înlăturarea caracterului previzibil și accesibil al legii, încălcându-se și principiul egalității în drepturi a cetățenilor, cu referire la cei care au beneficiat deja de aplicarea Legii nr. 10/2001 și cei care, din culpa autorităților constând în nesoluționarea notificărilor, nu au beneficiat încă de măsurile reparatorii prevăzute de lege. În fine, arată că este încălcat accesul liber la justiție, în condițiile în care acesta este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 36, respectiv 60 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere că se aplică exclusiv de la data intrării sale în vigoare. Consideră că nu este nesocotit nici art. 16 din Legea fundamentală, de vreme ce, prin reglementările criticate, statul român aplică același principiu tuturor persoanelor aflate în situații identice, prin luarea în considerare a asigurării posibilității de achitare a despăgubirilor în mod real, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoscând dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege. În ce privește pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție arată că statul român nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin hotărâri judecătorești.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului precizează că, în opinia sa, dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în condițiile în care termenele instituite au determinat instanțele de judecată să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse. Amintește că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. În ce privește prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 arată că acestea devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative. Ca atare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Față de momentul introducerii acțiunii în fața instanței competente (23 martie 2012), așadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că în cauză este incident art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013. Totodată, din motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, rezultă că autorul excepției critică, alături de textele nominalizate expres din Legea nr. 165/2013, și dispozițiile art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la noua modalitate de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei, prin aplicarea grilei notariale. Ca atare, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua:

"

Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 21 alin. (6):

"

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 34 alin. (1):

"

Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";

- Art. 35 alin. (2):

"

În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.";

- Art. 50 lit. b):

"

La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;".

13. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (3) care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, art. 53 care prevede condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, art. 78 privitor la intrarea în vigoare a legii și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului de despăgubiri al reclamantului, la desemnarea unui evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent și la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil - teren și construcție -, revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care Primarul Municipiului București a propus acordarea de despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate prin decizia prin care Curtea de Apel București a respins recursul introdus de autorul excepției, cu motivarea că prevederile Legii nr. 165/2013 au devenit aplicabile inclusiv situației acestuia, impunând respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare, care face ca măsurile de remediere solicitate de recurentul-reclamant să nu mai poată fi validate.

15. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în situația în care art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se interpretează în sensul că ar fi aplicabil și cauzelor pendinte la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este nesocotit principiul egalității armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, întrucât determină modificarea cursului procesului chiar în timpul judecării sale, creând doar pentru una dintre părțile aflate în proces o situație mai favorabilă.

16. În prezenta cauză, autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin decizia menționată. Ținând cont de faptul că aceasta a fost pronunțată și publicată ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții (20 martie 2013) și având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, rezultă că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții a devenit inadmisibilă.

17. Față de această soluție, Curtea subliniază că prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condițiile Codului de procedură civilă, având în vedere momentul ridicării excepției de neconstituționalitate, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere amintite (a se vedea în acest sens, exemplificativ, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015).

18. În ce privește criticile aduse art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 din perspectiva pretinsei încălcări a independenței justiției, valoare consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, mai sus citată, că nu o poate reține, întrucât prevederile supuse controlului de constituționalitate nu impietează asupra posibilității exercitării actului de justiție în condiții de deplină independență. Curtea a observat că textul în sine nu impune nicio constrângere asupra instanței în sensul pronunțării unei anumite soluții, ci doar este susceptibil de o anumită interpretare care conduce la respingerea acțiunii ca prematur introdusă, fără a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstituțională, eliminată, implicit, prin aceeași decizie mai sus menționată (paragraful 33).

19. Totodată, Curtea nu a putut reține nici critica referitoare la pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, sub rezerva interpretării date de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare (paragraful 40).

20. Și cu privire la prevederile art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale și exprimarea acesteia în puncte, precum și la abrogarea oricăror dispoziții privind evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și prin prisma unor motivări similare ale excepției de neconstituționalitate. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, sau Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 și art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, statuând că este firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate, potrivit principiului tempus regit actum. Sub acest aspect, instanța constituțională a mai observat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Totodată, Curtea a arătat în jurisprudența sa că respectarea principiului egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

21. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). Așa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menționată, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot astfel, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acel prilej, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Însă, așa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.

22. În fine, în cauză se invocă și prevederile art. 78 din Constituție, potrivit cărora legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Autorul excepției nu precizează, însă, în ce constă contrarietatea dintre acestea și textele de lege ce formează obiect al excepției, iar din modul de formulare al criticilor nu se poate desprinde o legătură rezonabilă cu conținutul normativ al dispozițiilor legale criticate, astfel că norma constituțională menționată nu poate fi considerată ca fiind incidentă în cauză.

23. În ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene, autorul excepției susține că se îngrădește accesul liber la justiție, în condițiile în care acesta este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 36, respectiv 60 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Față de această critică, Curtea observă că interpretarea în asemenea manieră a textului de lege criticat este eronată, termenul de 6 luni menționat în cuprinsul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 constituind termenul în care poate fi exercitată calea de atac, termen care începe să curgă de la momentul expirării termenelor pe care legea le acordă entităților învestite cu soluționarea dosarelor. Cu alte cuvinte, acest interval de timp nu se adaugă, în favoarea entității, la cel deja scurs potrivit art. 33 sau art. 34 din lege, acordat prin lege acesteia pentru soluționarea cererilor, ci este termenul acordat persoanei îndreptățite pentru a se adresa instanței în cazul nesoluționării în termenele stabilite. Așadar, persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu după trecerea unui interval de 6 luni, așa cum susține autorul prezentei excepții, care s-ar adăuga la cel deja scurs potrivit art. 33 și 34, ci din chiar prima zi de la expirarea termenelor prevăzute la articolele menționate, dreptul său putând fi exercitat oricând în interiorul acestui termen de 6 luni stabilit la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

24. În cauza de față, însă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Pronunțându-se în situații similare celei de față, Curtea a observat că acestea se referă la căi de atac în justiție împotriva lipsei unei decizii de compensare în puncte, după expirarea termenelor prevăzute de lege. Având în vedere, însă, cele statuate prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precitată, Curtea a reținut că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluționării fondului litigiului, de vreme ce în cauză termenul prevăzut de art. 34 alin. (1) nu se va aplica (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, sau Decizia nr. 127 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 14 mai 2015). Ca atare, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi incident în cauză, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Răzvan Dan Gavrilescu în Dosarul nr. 2.497/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...