Revista de Drept social nr. 5/2012

Concediile în România - prezentare generală a tipurilor de concedii, Editura Rosetti
de Larisa Ștefana Mihalache

31 mai 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Rezumat

Dată fiind multitudinea reglementărilor existente în dreptul românesc, privind tematica concediilor, și necesitatea unei informări corecte și complete a angajaților, dar și a angajatorilor, în această privință, am ales să aprofundăm feluritele tipuri de concedii, prin intermediul unei abordări mai mult sau mai puțin exhaustive, tratând aspectele esențiale ale acestora, prin raportare la legislația în vigoare și la câteva aspecte doctrinare și jurisprudențiale. Vom analiza cele opt tipuri de concediu, reglementate atât de dispozițiile Codului Muncii , cât și de o serie de alte acte normative.

Etant donné la multitude des reglementations existentes dans le droit roumain sur le theme des congés et la nécéssité d’un renseignement correct et complet des employés, mais aussi des employeurs, sur ce sujet, nous avons choisi de présenter les divers types de congés, par l’intermede d’une approche plus ou moins exhaustive, en traitant sur leurs aspects essentiels, par rapport a la législation en vigueur et a quelques aspects doctrinaires et jurisprudentiels. Nous allons analyser les huit types de congés, reglementés tant par les dispositions du Code du Travail, que par une série d’autres actes normatifs.

Comentariu

Concediile în România – prezentare generală a tipurilor de concedii

Larisa Ștefana Mihalache[1]

Studentă – Facultatea de Drept, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

Legislația română a cunoscut timpuri reglementarea timpul de concediu. Astfel, art. 6 și urm. din Legea din 1906 prevedea prima formă de concediu: „Este interzis a se întrebuința femei la lucru înainte de a trece o lună dela naștere; cu autorizația medicului local însă, și în mod excepțional, se pot primi femeile la lucru dacă au trecut cel puțin 3 săptămâni de la facere.

În luna care urmează facerei, femeile sunt trecute în concediu fără salariu și nu își pierd locul în stabilimentele unde au lucrat până la naștere”[2].

Conform definiției oferite în Dicționarul Explicativ al Limbii Române[3], concediul reprezintă ”acel interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și de a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită”.

Cuvântul „concediu” a intrat în limba română prin filieră franceză, din cuvântul „congé”[4], provenit la rândul său din latinescul „commeatus”[5]

Cu alte cuvinte, pe durata unui concediu, nu se va presta munca de către salariat și, în mod corelativ, nu se va plăti salariul aferent, acesta fiind înlocuit, în majoritatea cazurilor, de așa-numita indemnizație de concediu. Dată fiind multitudinea reglementărilor existente în dreptul românesc, privind tematica concediilor, și necesitatea unei informări corecte și complete a angajaților, dar și a angajatorilor, în această privință, am ales să aprofundăm feluritele tipuri de concedii, prin intermediul unei abordări mai mult sau mai puțin exhaustive, tratând aspectele esențiale ale acestora, prin raportare la legislația în vigoare și la câteva aspecte doctrinare și jurisprudențiale.

Vom analiza cele opt tipuri de concediu, reglementate atât de dispozițiile Codului Muncii[6], cât și de o serie de alte acte normative[7].

A) Concediile de protecție socială din România

În conformitate cu art.2 alin. (1) al Ordonanței de Urgență nr. 158 din 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate[8], există mai multe tipuri de astfel de concedii de protecție socială, în România, ele fiind: concediile medicale și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii (art.2 alin. (1), lit. a), concediile medicale și indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale (art. 2 alin. (1) lit. b), concediile medicale și indemnizațiile pentru maternitate (art. 2 alin. (1) lit. c), concediile medicale și indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav (art.2 alin. (1) lit. d) și concediile medicale și indemnizațiile de risc maternal (art.2 alin. (1) lit. e).

Este important de reținut faptul că, în conformitate cu art. 3 din O.U.G. 158/2005 dreptul la aceste concedii și indemnizații este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații. Această contribuție se numește contribuție pentru concedii și indemnizații, și există anumite cazuri speciale în care, din cauza urgenței pe care o implică, asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru incapacitatea temporară de muncă, fără condiții de stagiu de cotizare, cum ar fi cazul urgențelor medico-chirurgicale, a tuberculozei, a bolilor infectocontagioase din grupa A, a neoplaziilor și SIDA. Toate aceste afecțiuni se regăsesc exhaustiv într-o listă stabilită prin hotărâre a Guvernului.

I. Concediul privind incapacitatea temporară de muncă

Acest concediu este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr.158 din 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 36 din 2010[9].

Cine poate beneficia de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate?

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...