Revista de Drept social nr. 6/2011

Concediere disciplinară. Convocare în scris la cercetare disciplinară, Editura Rosetti
de Costel Gîlcă

24 iunie 2011

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Instanța

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 532/CM din 22.10.2009

Jurisprudență

Condiția convocării în scris a salariatului, deși impusă de art.267 alin.2, nu este prevăzută sub sancțiunea expresă a nulității absolute, ceea ce presupune că o eventuala sancțiune a anulării pentru acest motiv nu poate interveni decât condiționată de existența unei vătămări imposibil de înlăturat pe altă cale. Or, în cauza de față, contestatorul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, câtă vreme a fost prezent la cercetarea prealabila și a avut posibilitatea de a-și formula apărările.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.(...) contestatorul D. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S.C. P. U. S.A., constatarea nulității absolute a Deciziei nr.32/24.01.2006 de desfacere a contractului individual de muncă, iar în subsidiar anularea acestei decizii ca nelegală și netemeinică, cu consecința reintegrării sale în funcția deținută anterior și cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia menționată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două abateri disciplinare decurgând din nerespectarea obligațiilor impuse prin regulamentul intern, respectiv tentativa de sustragere de produse petroliere din incinta societății și refuzul de a purta legitimația de serviciu și de a o prezenta organelor de control.

Reclamantul a invocat nulitatea absolută a acestei decizii, pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 pct.2 Codul muncii, întrucât convocarea sa în fața comisiei disciplinare nu s-a efectuat în scris, ci doar telefonic.

Totodată, reclamantul a susținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate și pe fondul său, învederând că aceasta se bazează pe o situație de fapt contradictorie și pe interpretarea eronată a dispozițiilor din regulamentul intern.

Cu privire la refuzul de legitimare, reclamantul a arătat că agenții de pază ai S.C. D. S.R.L. nu pot fi asimilați unor organe de control, astfel încât să poată efectua verificări asupra salariaților S.C. P. U. S.A. sub aspectul menționat.

În ce privește tentativa de sustragere a unei cantități de motorină din incinta societății, informațiile oferite de agenții de pază sunt contradictorii și nu pot constitui temeiul aplicării unei sancțiuni disciplinare, pentru următoarele motive susținute de către contestator: la data de 25.12.2005 se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care presupuneau și verificarea scurgerilor de apă din perimetrul rezervoarelor S., 18 și 19; agenții de pază au descoperit 10 recipienți, din care 5 cu motorină și 5 goi; câmpul vizual oferit de pasarela ce traversa rampa veche nu permitea identificarea persoanei aflate în zona rezervoarelor.

În apărare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, atât sub aspectul condițiilor formale impuse de art.267 alin.2 Codul muncii, cât și pe fond.

Intimata a susținut pe această cale că lipsa convocării scrise pentru efectuarea cercetării prealabile nu figurează printre motivele exprese de nulitate absolută a deciziei, prevăzute de Codul muncii, iar în plus, însuși contestatorul a recunoscut că la data de 06.01.2006 a semnat un convocator prin care era înștiințat despre cercetarea incidentului din 25.12.2005.

În ce privește legalitatea și temeinicia deciziei contestate, aceasta a fost emisă cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, a prevederilor regulamentului intern și cu respectarea dreptului la apărare al reclamantului. Împotriva acestuia au existat probe certe de vinovăție, câtă vreme a fost surprins de agenții de pază abandonând mai mulți recipienți cu motorină, fiind imobilizat și identificat ca autor al tentativei de sustragere a unor bunuri din patrimoniul societății.

Prin încheierea de ședință din 05.04.2006 a fost suspendată judecata în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 C.proc.civ, ca urmare a începerii urmăririi penale față de reclamant, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 16.07.2008. La același termen a fost depusă la dosar rezoluția nr.387/07.12.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de respingere a plângerii formulate de societatea intimată împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală a contestatorului.

Procedând la soluționarea contestației, pentru clarificarea împrejurărilor concrete în care au fost constatate faptele reținute prin decizia contestată, sub aspectul localizării exacte în spațiu a elementelor de reper ce au fost indicate atât de părți, cât și de martori, instanța a efectuat o cercetare la fața locului, concluziile acesteia fiind consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 02.02.2009, ora 15:00.

Prin sentința civilă nr. 165/ 09.02.2009 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul D. E., în contradictoriu cu pârâta SC P. U. SA, ca nefondată și a fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Instanța reține că motivele de nulitate absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă sunt expres și limitativ prevăzute de art.267 alin.1 și art.268 alin.2 Codul muncii. Condiția convocării în scris a salariatului, deși impusă de art.267 alin.2, nu este prevăzută sub sancțiunea expresă a nulității absolute, ceea ce presupune că o eventuală sancțiune a anulării pentru acest motiv nu poate interveni decât condiționată de existența unei vătămări imposibil de înlăturat pe altă cale. Or, în cauza de față, contestatorul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, câtă vreme a fost prezent la cercetarea prealabilă și a avut posibilitatea de a-și formula apărările.

Pe de altă parte, din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, confirmate chiar de contestator în cuprinsul cererii, rezultă că la data de 06.01.2009 acesta a semnat un convocator scris prin care era înștiințat despre cercetarea evenimentului din data de 25.12.2005, astfel încât cerința formei scrise impuse de art.267 alin.2 Codul muncii a fost în realitate respectată de angajator.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...