Pandectele Săptămânale nr. 24/2011

Aplicații practice ale contractului de mandat potrivit noului Cod civil, Editura Rosetti
de Iolanda Boți

17 iunie 2011

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentariu

Aplicații practice ale contractului de mandat potrivit noului Cod civil

avocat Iolanda BOȚI

Mandatul în vechea legislație guvernată de Codul civil de la 1864, depășea rolul său de simplu contract special, așa cum l-a creat legiuitorul acum două secole, ajungând la rang de instituție juridică.

De exemplu, amintim articolul 35 din Codul familiei[1] care instituia prezumția de mandat tacit reciproc între soți cu privire la actele de administrare și de dispoziție privind bunurile lor comune.[2] Adăugăm și articolul 155, care preciza că în cazurile în care se instituie curatela „se aplică regulile de la mandat”. De asemeni, amintim și articolul 36 din Decretul nr. 31/1954[3] în care se prevedea, cu privire la raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale, că acestea „sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înființare ori statut”. În plus, articolul 1536 din vechiul Cod civil reglementa „mandatul conceput în termeni generali cuprinde numai actele de administrație”, iar “când e vorba de înstrăinare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special”. Deci actele încheiate de către mandatar pot fi atât acte de simplă administrare, cât și acte de dispoziție, conform împuternicirii primite de la mandant sau conform legii.

Observăm astfel că, legiuitorul înțelegea să prevadă mandatul ca reglementare cu privire la reprezentarea unei persoane și la administrarea bunurilor sale.

Tocmai de aceea, și în literatura de specialitate din țara noastră[4], s-a reținut că mandatul, în sens larg, are un domeniu întins de acțiune: „de la activitățile simple de reprezentare (de exemplu, exercitarea votului într-un consiliu de administrație), până la activități complexe (de exemplu, administrarea unui patrimoniu), chiar dacă mandatul civil a fost definit[5] ca rodul exclusiv al voinței părților contractante, fiind contractul prin care o persoană, numită mandant, împuternicește o altă persoană, numită mandatar, să o reprezinte la încheierea de acte juridice[6], în numele ei.

Conform doctrinei citate, se reținea totodată că acest mandat poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice (și nu de fapte juridice) de către mandatar, pe seama și în numele mandantului, faptele materiale neputând constitui obiectul principal al contractului de mandat, acestea putând fi numai obiect accesoriu al mandatului ce are ca obiect principal încheierea de acte juridice.

În noul Cod civil, legiuitorul vine și reglementează, în afara contractului de mandat, două noi instituții, cea a reprezentării și cea a administrării bunurilor altuia.

Apreciem că aceste noi reglementări vin să readucă mandatul la rolul său de contract special și să-l completeze, în același timp, cu formarea cadrului general în reprezentarea mandantului și a administrării bunurilor sale.

1. Contractul de mandat în noul Cod civil

Contractul de mandat este definit în articolul 2009 din noul Cod civil ca fiind „contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant”.

Codul prevede mandatul cu titlu gratuit și mandatul cu titlu oneros, legiuitorul prezervând prezumția titlului gratuit a mandatului între două persoane fizice.

Ca feluri ale mandatului, legiuitorul prevede mandatul cu reprezentare și mandatul fără reprezentare.

În cadrul acestor dispoziții comune prevăzute în prima secțiune, întâlnim în articolul 2012 reglementată puterea de reprezentare în cadrul acestui contract. Astfel, fără a se preciza felul mandatului, se menționează că mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit, dacă din împrejurări nu rezultă altfel. Iar, în ultimul aliniat al aceluiași articol, se prevede aplicarea dispozițiilor referitoare la reprezentarea în contracte reglementată prin articolele 1295 și următoarele din noul Cod.

În alineatul 2 al articolului 2012 se face vorbire despre procură ca împuternicire pentru reprezentare sau înscris care o constată.

Mandatului cu reprezentare îi este rezervată secțiunea a 2-a, reglementându-se forma sa, durata și întinderea mandatului, precum și obligațiile mandatarului și ale mandantului. Sunt prevăzute și modurile de încetare a contractului, cum sunt revocarea, renunțarea, moartea sau incapacitatea.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...