Pandectele Săptămânale nr. 22/2011

Tutela minorului, Editura Rosetti
de Dan Lupașcu

03 iunie 2011

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentariu

Tutela minorului

Judecător Dan Lupașcu

conferențiar universitar doctor

1. Scurt istoric

În dreptul roman, tutela se deschidea doar în cazul stingerii puterii părintești asupra minorului, funcția de tutore fiind atribuită moștenitorului de sex masculin al copilului, pentru a-l împiedica pe acesta din urmă să risipească averea[1].

Tutela lua sfârșit la vârsta pubertății, însă minorul, de la data respectivă, deși își putea administra bunurile, rămânea asistat până la vârsta de 25 de ani, de un curator.

Treptat, tutela a devenit o instituție destinată să protejeze interesele minorului.

Mai multe legislații au preluat instituția tutelei din dreptul roman.

La noi, Codul Calimach numea tutela epitropie, iar Codul Caragea numea tutela vechilet, iar pe tutore vechil. Pravila lui Matei Basarab îl numea pe tutore ispravnic.

Vechiul drept francez a adus modificări semnificative tutelei, printre care: a) tutela și puterea părintească puteau coexista în persoana părintelui supraviețuitor; b; durata tutelei era prelungită până la încetarea completă a incapacității; c) apare consiliul de familie (care era un sfat de rude sau de prieteni ai familiei minorului, al cărui rol era de supraveghere a actelor tutorelui).

2. Reglementare

Codul civil consacră tutelei minorului art. 110–163 (Cartea I, Titlul III, Capitolul II). Cu titlu de norme generale, și alte dispoziții din același cod se preocupă de tutelă[2].

3. Noțiune

Tutela minorului constituie o măsură de protecție alternativă destinată să asigure ocrotirea minorului în cazurile prevăzute de lege.

Ea reprezintă ansamblu dispozițiilor legale prin care copilul, lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi, ori care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, este ocrotit de către tutore[3].

Pentru minorul respectiv tutela reprezintă un mijloc de ocrotire, în vreme ce pentru tutore ea constituie o sarcină.

Ocrotirea minorului prin tutelă se realizează de către tutore, precum și de către consiliul de familie, ca organ consultativ.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...