Pandectele Săptămânale nr. 34/2012

Aprecieri privind drepturile și îndatoririle părintelui în situația în care, după divorț, autoritatea părintească se exercită în mod unilateral de către celălalt părinte, Editura Rosetti
de Mihaela Adriana Oprescu, Mugurel Marius Oprescu

21 decembrie 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentariu

Aprecieri privind drepturile și îndatoririle părintelui în situația în care, după divorț, autoritatea părintească se exercită în mod unilateral de către celălalt părinte

Av. dr. Mihaela Adriana Oprescu

Jud. dr. Mugurel Marius Oprescu

Similar legislațiilor din alte state[1] , Codul civil român instituie prin art. 397 principiul exercitării în comun al autorității părintești, după divorț. Exercițiul autorității părintești de către un singur părinte reprezintă așadar o excepție în viziunea legiuitorului român și poate interveni în două ipoteze:

– fie dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința (art. 507 Cod civil).

– fie atunci când instanța de tutelă, existând motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, hotărăște în acest sens (art. 398 Cod civil alin.1).

Dacă în primul caz, prin forța lucrurilor, exercitarea autorității părintești revine doar unuia dintre părinți din motive obiective, în cel de-al doilea, scindarea autorității părintești, atunci când există motive[2] întemeiate, apare ca o soluție pentru salvgardarea interesului superior al copilului.

Articolul 398 alin.1 Cod civil nu stabilește concret criteriile ce trebuie avute în vedere pentru scindarea autorității părintești sau altfel spus nu exemplifică situațiile care s-ar putea circumscrie noțiunii de „motive întemeiate”, care prezintă un caracter complex, determinat de o multitudine de factori, rezultați din circumstanțele cazului și apreciați suveran de instanță.

Nici în privința interesului superior al copilului nu există o enumerare exhaustivă, legală sau doctrinară, a elementelor subiective sau obiective care determină conținutul acestei noțiuni și nici nu este tranșată o ierarhie a importanței lor.

De altfel, după cum s-a arătat în literatura juridică[3], interesul superior al copilului fiind perceput și prin prisma unui scop personal, concret, diferit de la caz la caz, este imposibil de standardizat. Nu ar trebui însă ca interesul copilului să fie o noțiune confuză, ce ar putea fi utilizată arbitrar, important fiind ca instanța să cunoască și să țină seama de toate aspectele.

Din lecturarea alin.2 al art. 398 Cod civil se poate observa că părintele care nu exercită autoritatea părintească păstrează numai dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, conținutul autorității părintești, în plenitudinea sa fiind exercitat de celălalt părinte.

Dacă dreptul de a consimți la adopție și modul în care el este exercitat sunt reglementate de art. 463 lit.a) și art. 464-467 Cod civil[4], în privința dreptului de a veghea la creșterea și educarea copilului nu există o reglementare expresă, care să releve conținutul său și modalitatea în care poate fi exercitat.

Cu toate acestea, părintele divorțat căruia nu i-a fost atribuit exercițiul autorității părintești rămâne responsabil pentru creșterea copilului (art. 483 alin.3 Cod civil), chiar și după divorț, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 nefăcând nicio distincție între situația în care copiii sunt crescuți în cadrul instituției căsătoriei sau în afara acesteia.

Este și firesc să fie așa, drepturile și îndatoririle prin care se exprimă autoritatea părintească neîncetând în privința niciunuia dintre părinți prin efectul desfacerii căsătoriei, pentru că nici calitatea de părinte nu se dobândește și nici nu se stinge în mod concomitent cu aceea de soț[5]. Sau, într-o exprimare plastică, părintele rămâne părinte, căci divorțul nu trebuie să conducă la o ruptură totală a copilului de unul dintre părinți. Dacă s-ar admite contrariul, ar însemna că se acreditează ideea potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost acordat exercițiul autorității părintești, a fost decăzut din drepturile părintești prin efectul divorțului, soluție ce nu își găsește incidență în nicio dispoziție legală.

Chiar dacă celălalt părinte nu mai poate exercita autoritatea părintească, dreptul său intrinsec nu este aneantizat, esențial fiind ca legătura părinte-copil să fie menținută. Părintele care nu exercită autoritatea parentală conservă dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare, în mod automat, dreptul său derivând din lege și nefiind supus niciunei autorizări judiciare.

Astfel, după desfacerea căsătoriei, părintele căruia nu i-a fost încredințat exercițiul autorității părintești își va îndeplini îndatorirea de a veghea la creșterea și educarea copilului prin luarea măsurilor pe care le consideră necesare pentru dezvoltarea fizică și intelectuală normală a copilului. Nu se cere să existe o înțelegere între părinți prealabilă măsurii care se ia, așa cum se întâmplă în cazul exercițiului în comun al autorității părintești. Cu alte cuvinte, dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului nu îi conferă celuilalt părinte o putere de veto care să poată obstacula decizia titularului exercițiului autorității părintești. Părintele care nu exercită autoritatea părintească își va îndeplini obligația și își va exercita dreptul despre care este vorba fie printr-o acțiune de influențare a celuilalt părinte – desfășurată în scopul revocării măsurilor contrare intereselor copilului –, fie prin sesizarea instanței de tutelă[6], în cazul în care apreciază că fiind contrară interesului superior al copilului, decizia luată de celălalt părinte.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...