Pandectele Săptămânale nr. 27/2012

Evaziunea fiscală, Editura Rosetti
de Petruț Ciobanu

06 septembrie 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentariu

Evaziunea fiscală

Avocat dr. Petruț CIOBANU

CUPRINS:

I. Formele și modalitățile de evaziune fiscală întâlnite în România.

II. Analiza infracțiunilor de evaziune fiscală incriminate în Legea nr. 241/2005.

II.a. Aspecte de ordin general.

II.b. Analiza infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005. 1. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 3 din Legea nr. 241/2005. 2. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 4 din Legea nr. 241/2005. 3. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 5 din Legea nr. 241/2005. 4. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 6 din Legea nr. 241/2005. 5. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 7 din Legea nr. 241/2005. 6. Infracțiunea prevăzută și sancționată în art. 8 din Legea nr. 241/2005. 7. Infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute și sancționate în art. 9 din Legea nr. 241/2005.

III. Incriminarea evaziunii fiscale în Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, Irlanda, Suedia, Japonia, Elveția, Tunisia, Statele Unite ale Americii

I. Formele și modalitățile de evaziune fiscală întâlnite în România

Investigarea evaziunii fiscale reprezintă o temă de actualitate deoarece „evaziunea fiscală constituie un ingredient al economiei libere care trebuie bine înțeles și eficient administrat”[1].

Prin natura ființei umane, există tendința de a pune întotdeauna interesul particular deasupra celui general și perceperea impozitului ca un veritabil prejudiciu și nu ca o obligație legitimă.

Pe această stare de fapt, se cristalizează o manifestare fundamentată pe principiul potrivit căruia „a plăti ceea ce fiscul pretinde este o dovada de naivitate, dar nu de integritate”[2].

În lucrarea sa „Despre spiritul legilor”, Montesquieu a afirmat că „veniturile statului sunt o porțiune pe care fiecare cetățean o dă din avutul său pentru a avea siguranța celerlalte porțiuni sau pentru a se folosi de ea în mod plăcut. Pentru a stabili aceste venituri în chip potrivit, trebuie să se țină seama și de nevoile statului și de nevoile cetățenilor”[3].

Fiscalitatea este percepută ca o inoportunitate pentru orice tip de contribuabil, indiferent de categoria sociala și spiritual civic manifestat de către acesta. Ca atare, aceasta se poate transforma foarte ușor într-o cauză de nemulțumire publică ori de câte ori prin nivelul ridicat de fiscalitate „se întrece măsura” sau când gestionarea ei este neconformă cu intenția declarată a puterii publice încuviințată prin vot de către contribuabili[4].

Singura măsură menită să protejeze în mod eficient contribuabilul în raport de abuzul autorităților de a obține resurse financiare suplimentare, în mod permanent, o reprezintă separația reală a puterilor în stat.

Impozitarea reprezintă un atribut important al suveranității naționale întrucât prin colectarea veniturilor, puterea executivă își implementează strategia politică, prin influențarea consumului sau încurajarea economiilor.

În contextul actual de integrare europeană și euroatlantică, acțiunile adoptate într-un anumit stat pot avea consecințe și în țările vecine, ceea ce impune ca adoptarea unei politici fiscale comune a țărilor implicate în procesul de integrare[5].

Pentru a avea o finalitate în practică, majoritatea tratatelor de evitare a dublei impuneri cuprind numeroase dispoziții ce reglementează procedura schimbului de informații cu privire la contribuabili și diferite categorii de venituri ale acestora, precum și cu privire la cazuri concrete aflate în derulare, sau cu privire la informațiile culese de către organele de control fiscal cu ocazia efectuării controalelor fiscale.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...