Pandectele Săptămânale nr. 15/2012

Acțiunile civile în apărarea drepturilor personalității și măsurile provizorii în reglementarea NCC, Editura Rosetti
de Cornelia Munteanu, Ovidiu Ungureanu

20 mai 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentariu

Acțiunile civile în apărarea drepturilor personalității și măsurile provizorii în reglementarea NCC

Lector univ. dr. Cornelia Munteanu,

Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu

Facultatea de Drept, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Spre deosebire de vechea reglementare (art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice), apărarea drepturilor nepatrimoniale din noul Cod civil este mai amplă, mai completă și, credem noi, mai eficientă; ea însă nu este la adăpostul oricărei critici.

În sistematizarea oferită de legiuitor în Codul civil apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice (și juridice) este reglementată în următoarele texte de lege: art. 253 intitulat „Mijloace de apărare”, art. 255 numit „Măsuri provizorii” și art. 256 cu titlul marginal „Decesul titularului dreptului nepatrimonial”. De altă parte, art. 254 se referă la apărarea dreptului la nume, iar art. 257 din același Titlu V stabilește că: „Dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice”[1] .

Subliniem încă de la început că aceste prevederi legale constituie dreptul comun în materie de apărare a drepturilor nepatrimoniale și deopotrivă a drepturilor personalității[2]; desigur, pot exista derogări de la acest regim în măsura în care legea dispune altfel.

Anticipând puțin, din lectura textelor legale amintite rezultă că legiuitorul actual a instituit un sistem mixt de sancțiuni pentru prejudiciile nepatrimoniale, stabilind în primul rând măsuri reparatorii de natură nepatrimonială (A) iar în plan secund măsuri reparatorii de ordin pecuniar; de altă parte, legiuitorul a organizat măsurile provizorii pe care judecătorul le poate lua în cadrul unei asemenea proceduri (B). În studiul de față ne vom ocupa doar de măsurile reparatorii de natură nepatrimonială (adică acțiunile în apărare) a drepturilor personalității și mai puțin de apărarea drepturilor referitoare la creația științifică, artistică, literară sau tehnică reglementate prin legi speciale (Legea nr. 8/1996, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inovații, Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate, Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor – republicată etc.). Acțiunile privind reparațiile patrimoniale și cele morale [art. 253 alin. (4) C.civ.] vor fi tratate într-un studiu viitor.

Textul art. 253 alin. (1) C.civ.[3] statuează că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale (în primul rând drepturile personalității) au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:

– a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

– b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;

– c) constatarea caracterului ilicit al faptei, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă; în cazul încălcării prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. lit. b) și c).

Apoi, este stabilit că cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să-l oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

– a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;

– b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat [alin. (3)]. În sfârșit, alin. (4) dispune că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri[4] sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile; în aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive[5].

Așadar, pot exista mai multe tipuri de acțiuni[6]. În primul rând, acțiuni defensive (în apărare) care protejează persoana în trei ipostaze diferite, reclamantul urmând să aleagă una sau alta dintre aceste acțiuni, în funcție de situație. Astfel, dacă atingerea nu a avut loc încă, va opta pentru acțiunea în prevenire; dacă ea durează încă el va alege acțiunea în încetare iar dacă atingerea a luat sfârșit îi va rămâne doar acțiunea în constatarea dreptului În consecință, acestor trei momente le corespund trei acțiuni: acțiunea în prevenirea sau în interzicerea atingerii, acțiunea în încetarea atingerii și acțiunea în constatarea dreptului [art. 253 alin. (1) C.civ.].

În al doilea rând – tot din textul reprodus – se desprind acțiunile reparatorii: acțiunea în despăgubiri și acțiunea în repararea daunei morale [art. 253 alin. (4) C.civ.]; desigur, reclamantul alături de o acțiune în apărare va putea promova și acțiunea în despăgubiri Vom mai reține că acțiunile privind drepturile personalității, în principiu, nu vor putea fi puse în mișcare decât de titularii acestor drepturi; aceasta deoarece ele vizează drepturi strict personale.

Un rezumat al acțiunilor în apărare se înfățișează astfel:

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...