MĂSURILE PREVENTIVE | Codul de Procedură Penală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

PARTEA GENERALĂ - MĂSURILE PREVENTIVE ȘI ALTE MĂSURI PROCESUALE -
Capitolul I
MĂSURILE PREVENTIVE Jurisprudență

Secțiunea I Dispoziții generale

Scopul și categoriile măsurilor preventive Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 136. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

În cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: Jurisprudență, Reviste (1)

a) reținerea; Jurisprudență

b) obligarea de a nu părăsi localitatea; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

c) arestarea preventivă. Jurisprudență

Măsura arătată la lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală, iar măsurile arătate la lit. b) și c) se pot lua numai de procuror sau de instanța de judecată. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Jurisprudență

Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 137. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii preventive. Jurisprudență

Aducerea la cunoștință a motivelor luării măsurilor preventive și a învinuirii Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 1371. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștință, motivele reținerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezența unui avocat. Modificări (1)

Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanța de judecată încunoștințează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 138. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Când organul de cercetare penală consideră că este cazul să se ia vreuna din măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) și c), întocmește un referat motivat pe care îl înaintează procurorului, care se pronunță după ce a examinat și dosarul cauzei. Jurisprudență

În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b), procurorul este obligat să se pronunțe în termen de 24 de ore.

Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive

Art. 139. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Jurisprudență

Când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

În cazul când măsura preventivă a fost luată de procuror, organul de cercetare penală are obligația să-l informeze pe acesta despre schimbarea ori încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Dispozițiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-și decline competența.

Încetarea de drept a măsurilor preventive

Art. 140. - Jurisprudență

Măsurile preventive încetează de drept: Jurisprudență

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare; Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare. Jurisprudență

Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii, precum și în celelalte cazuri anume prevăzute de lege. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (5), Jurisprudență

În cazurile arătate în alin. 1 lit. b) și alin. 2, procurorul în cursul urmăririi penale, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare, ori instanța de judecată, are obligația să dispună punerea de îndată în libertate a celui reținut sau arestat, trimițând administrației locului de reținere ori de deținere copie de pe ordonanță sau dispozitiv, ori un extras cuprinzând următoarele mențiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul și data ordonanței sau a hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum și temeiul legal al liberării. Modificări (3), Jurisprudență

Plângerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 1401. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Împotriva ordonanței de arestare preventivă sau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitatea se poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Plângerea împreună cu dosarul cauzei va fi trimisă instanței prevăzute în alin. 1, în termen de 24 de ore, iar învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fața instanței și va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața instanței, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, plângerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

Plângerea se va cerceta în camera de consiliu.

Instanța se pronunță în aceeași zi, prin încheiere, asupra legalității măsurii, după ascultarea învinuitului sau a inculpatului.

Încheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța consideră necesar.

Participarea procurorului este obligatorie.

Când consideră că măsura preventivă luată este ilegală, instanța dispune revocarea arestării și punerea în libertate a învinuitului sau a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.

Calea de atac în contra încheierii privind măsurile preventive Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 141. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Doctrină (2)

Încheierea dată în primă instanță prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (19), Jurisprudență

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare. Jurisprudență

Ținerea separată a unor categorii de infractori

Art. 142. - Jurisprudență

În timpul reținerii și arestării, minorii se țin separat de majori, iar femeile separat de bărbați.

Secțiunea II Reținerea

Condițiile reținerii Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (6)

Art. 143. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Măsura reținerii poate fi luată de organul de cercetare penală față de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență

Măsura reținerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârșită. Jurisprudență

Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta. Respingeri de neconstituționalitate (3)

Durata reținerii Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 144. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Doctrină (1)

Măsura reținerii poate dura cel mult 24 de ore. Modificări (1), Jurisprudență

În ordonanța prin care s-a dispus reținerea trebuie să se menționeze ziua și ora la care reținerea a început, iar în ordonanța de punere în libertate, ziua și ora la care reținerea a încetat.

Când organul de cercetare penală consideră că este necesar a se lua măsura arestării preventive,înaintează procurorului, înăuntrul termenului prevăzut în alin.1, un referat motivat. Modificări (1)

Secțiunea III Obligarea de a nu părăsi localitatea

Conținutul măsurii Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 145. - Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanța de judecată, de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. Procurorul poate lua această măsură prin ordonanță și numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 143 alin. 1. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alineatul precedent nu poate depăși 30 de zile. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

În caz de încălcare a măsurii aplicate se poate lua împotriva învinuitului sau inculpatului una din celelalte măsuri preventive, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acelor măsuri. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Secțiunea IV Arestarea preventivă Jurisprudență

§1. Arestarea învinuitului

Condițiile pentru arestarea învinuitului Modificări (2), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (3), Respingeri de neconstituționalitate (5)

Art. 146. - Modificări (2), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (5), Respingeri de neconstituționalitate (5), Jurisprudență

Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute în art. 148, dacă consideră că în interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a învinuitului, dispune prin ordonanță motivată arestarea acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii și fixând durata arestării, care nu poate depăși 5 zile. Modificări (1), Jurisprudență

Totodată, procurorul emite un mandat de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător mențiunile arătate în art. 151 lit. a)-c), e) și j), precum și numele și prenumele învinuitului și durata pentru care este dispusă arestarea acestuia. Modificări (1), Jurisprudență

Arestarea învinuitului la instanța de judecată Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 147. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Instanța de judecată, în situațiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile și condițiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, președintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Învinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare.

§2. Arestarea inculpatului

Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 148. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Doctrină (1)

Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și numai în vreunul din următoarele cazuri: Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; Jurisprudență

b) infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum și dacă în cursul judecății sunt date că inculpatul urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

d) sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte; Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

e) inculpatul a comis din nou o infracțiune, ori există date care justifică temerea că va săvârși și alte infracțiuni; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

f) inculpatul este recidivist; Respingeri de neconstituționalitate (21), Jurisprudență, Reviste (5)

g) când există una din circumstanțele agravante;

h) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (10), Jurisprudență

În cazurile prevăzute la lit. c)-g), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an. Modificări (1), Jurisprudență

Durata arestării inculpatului Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 149. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

Durata arestării inculpatului nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență

Când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispozițiilor alineatului precedent. Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență

Arestarea inculpatului în cursul judecății durează până la soluționarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanța dispune revocarea ei. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (2), Respingeri de neconstituționalitate (10), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Ascultarea inculpatului Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 150. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență

Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanța de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate, ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

În cazul prevăzut în alineatul precedent, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. Jurisprudență

Conținutul mandatului de arestare Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 151. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

După întocmirea ordonanței sau hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori președintele completului de judecată emite de îndată mandat de arestare. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Dacă prin aceeași ordonanță sau hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpați, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

În mandatul de arestare trebuie să se arate: Jurisprudență

a) parchetul sau instanța care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului;

b) data și locul emiterii;

c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70;

e) arătarea faptei ce formează obiectul inculpării și denumirea infracțiunii;

f) încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege;

g) temeiurile concrete care determină arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmează a fi deținut cel arestat;

j) semnătura procurorului sau a președintelui completului de judecată.

Executarea mandatului Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 152. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, procurorul sau președintele completului de judecată care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliție pentru a fi predat la locul de deținere odată cu arestatul. Jurisprudență

Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliție, pentru executare. Jurisprudență

Organul de poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un exemplar al mandatului și o conduce în fața organului judiciar care a emis mandatul. Jurisprudență

Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menționează pe mandat data prezentării inculpatului și procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care dispune prin rezoluție asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în fața instanței de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanței. Modificări (1)

Președintele instanței procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecții care necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.

Obiecții în ceea ce privește identitatea Modificări (1)

Art. 153. - Modificări (1), Jurisprudență

Dacă cel arestat ridică obiecții în contra executării mandatului numai în ce privește identitatea, este condus în fața procurorului locului unde a fost găsit. Când este necesar, procurorul cere relații organului judiciar care a emis mandatul.

Până la rezolvarea obiecțiilor, procurorul, dacă apreciază că nu există pericol de dispariție, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul.

Dacă procurorul constată că persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constată că obiecțiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedându-se potrivit art. 152 alin. 3 și 4. Jurisprudență

Despre toate acestea procurorul încheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.

Negăsirea persoanei prevăzute în mandat Modificări (1)

Art. 154. - Modificări (1), Jurisprudență

Când persoana prevăzută în mandat nu a fost găsită, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal, prin care constată aceasta și înștiințează organul judiciar care a emis mandatul, precum și organele competente pentru darea în urmărire.

Prelungirea duratei arestării Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 155. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și numai motivat. Modificări (1), Jurisprudență

Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Modificări (1), Jurisprudență

Propunerea pentru prelungirea arestării Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 156. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (1)

Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea. Modificări (1), Jurisprudență

Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului șef de secție din Parchetul General, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanța competentă. Modificări (1), Jurisprudență

Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente să acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socotește întemeiată, sesizează instanța, potrivit alin. 2.

Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanței. În cuprinsul adresei se pot arăta și alte motive care justifică prelungirea arestării decât cele cuprinse în propunere.

Art. 157. - Jurisprudență

Abrogat.

Art. 158. -

Abrogat.

Procedura prelungirii arestării de către instanță Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 159. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Completul de judecată va fi prezidat de președintele instanței sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Dosarul cauzei va fi depus de către procuror cu cel puțin 2 zile înainte de termen și va putea fi consultat de către apărător la cererea acestuia. Modificări (1), Jurisprudență

Inculpatul este adus în fața instanței și va fi asistat de apărător. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața instanței, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Modificări (1), Jurisprudență

În cazul în care instanța acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile. Jurisprudență

Instanța se pronunță asupra prelungirii arestării preventive înainte de expirarea duratei mandatului, și restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la pronunțare. Modificări (1), Jurisprudență

Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestării preventive este suspensiv de executare. Modificări (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (1)

Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța consideră necesar. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Măsura dispusă de instanță se comunică administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștință inculpatului. Modificări (1), Jurisprudență

Instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Modificări (1), Jurisprudență

Procedura în cauzele cu mai mulți arestați Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 160. - Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Doctrină (1)

Când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata prelungirii arestării expiră la date diferite, prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul șef de secție din Parchetul General, care sesizează instanța potrivit art. 156 pentru unul din inculpați, va sesiza, totodată, instanța și cu privire la ceilalți inculpați. Jurisprudență

Secțiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune

Modalitățile liberării provizorii Modificări (1)

Art. 1601. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

În tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Jurisprudență

§1. Liberarea provizorie sub control judiciar

Condițiile liberării Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 1602. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 7 ani. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (15), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârși o altă infracțiune sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din următoarele obligații: Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

a) să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de organul judiciar; Jurisprudență

b) să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reședință; Modificări (1), Jurisprudență

c) să nu meargă în locuri anume stabilite; Jurisprudență

d) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

e) să nu intre în legătură cu anumite persoane determinate; Jurisprudență

f) să nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;

g) să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea faptei.

Ridicarea controlului judiciar Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 1603. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Controlul judiciar instituit de către procuror sau instanță poate fi ridicat oricând, în totul sau în parte, pentru motive temeinice. Jurisprudență

§2. Liberarea provizorie pe cauțiune

Condițiile liberării Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 1604. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență

Liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când este asigurată repararea pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de organul judiciar competent. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare și să comunice orice schimbare de domiciliu sau reședință. Modificări (2), Jurisprudență

Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori există date care justifică temerea că inculpatul va săvârși o altă infracțiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă, sau prin alte asemenea fapte. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2)

Cauțiunea

Art. 1605. - Jurisprudență

Cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii. Modificări (2)

Cuantumul cauțiunii este de cel puțin 2.000.000 lei. Modificări (2), Jurisprudență

Consemnarea cauțiunii se face pe numele inculpatului și la dispoziția organului care a stabilit cuantumul acesteia. Modificări (1), Jurisprudență

Cauțiunea se restituie când: Jurisprudență

a) se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 16010 alin. 1 lit. a);

b) se constată, de către procuror prin ordonanță, iar de instanță prin încheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive; Modificări (1), Jurisprudență

c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;

d) se pronunță pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; Jurisprudență

e) se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii. Jurisprudență

Cauțiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozițiilor art. 16010 alin. 1 lit. b). Cauțiunea se face venit la bugetul de stat, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune și încetarea stării de liberare provizorie. Jurisprudență

§3. Dispoziții comune

Cererea de liberare provizorie și organul competent să o rezolve Modificări (1)

Art. 1606. - Modificări (1), Jurisprudență

Cererea de liberare provizorie poate fi făcută în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță, de către inculpat, soțul acestuia, rudele apropiate. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Cererea poate fi făcută și în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru administrarea de noi probe sau când s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată. Jurisprudență, Reviste (1)

Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. Jurisprudență

În cazul liberării provizorii pe cauțiune, cererea trebuie să cuprindă și obligația depunerii cauțiunii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiunii. Jurisprudență

Competența de rezolvare a cererii revine, în cursul urmăririi penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecății, instanței sesizate cu judecarea cauzei. Jurisprudență

Cererea depusă la organul de cercetare penală ori la administrația locului de deținere se înaintează, în termen de 24 de ore, procurorului sau instanței competente, după cum cauza se află în curs de urmărire penală sau de judecată.

Măsurile premergătoare examinării cererii Modificări (1)

Art. 1607. - Modificări (1), Jurisprudență

Procurorul sau instanța verifică dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prevăzute în art. 1606 alin. 3 și 4 și, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusă la instanță înaintea termenului de judecată, aceste obligații revin președintelui instanței, care procedează și la încunoștințarea petiționarului despre termenul de judecare a cererii. Modificări (1)

Când cererea este făcută de către o altă persoană decât inculpatul, din cele arătate în art. 1606 alin. 1, organul competent să o rezolve întreabă pe inculpat dacă își însușește cererea, iar declarația acestuia se consemnează pe cerere. Jurisprudență

Examinarea și admiterea cererii Modificări (1)

Art. 1608. - Modificări (1), Jurisprudență

Procurorul sau instanța examinează de urgență cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia. Jurisprudență

În cazul cererii de liberare pe cauțiune, dacă procurorul sau instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, stabilește cuantumul cauțiunii și încunoștințează despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauțiunii, procurorul soluționează cererea, iar instanța fixează termenul pentru judecare. Jurisprudență, Reviste (1)

Soluționarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asistat de apărător, iar de către instanță, după ascultarea inculpatului și a concluziilor apărătorului, precum și ale procurorului. Jurisprudență

În cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, procurorul sau instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.

Soluționarea cererii se face de către procuror, prin ordonanță, iar de către instanță prin încheiere.

Încheierea instanței este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.

Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța consideră necesar.

Prin ordonanța procurorului sau încheierea instanței, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc și obligațiile ce urmează a fi respectate de inculpat.

Copie de pe ordonanță sau de pe dispozitivul încheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administrației locului de deținere, precum și organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul. Persoanele interesate se încunoștințează.

Administrația locului de deținere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Respingerea cererii de liberare provizorie Modificări (1)

Art. 1609. - Modificări (1), Jurisprudență

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, procurorul sau instanța respinge cererea. Jurisprudență

Împotriva ordonanței procurorului se poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Încheierea instanței prin care se soluționează plângerea, precum și încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului. Jurisprudență

Dispozițiile art. 1608 se aplică în mod corespunzător.

Revocarea liberării Modificări (1)

Art. 16010. - Modificări (1), Jurisprudență

Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:

a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea inculpatului; Jurisprudență, Reviste (1)

b) inculpatul nu îndeplinește, cu rea-credință, obligațiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin. 3 și art. 1604 alin. 2 sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanță, iar de instanță prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune și în lipsa inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută. Respingeri de neconstituționalitate (1)

În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanța dispune arestarea preventivă a inculpatului și emite un nou mandat de arestare. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Dispozițiile art. 1609 alin. 2 și 3 sunt aplicabile. Respingeri de neconstituționalitate (1)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    Prin prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție au fost introduse și alte garanții: celui reținut sau arestat ise aduc de îndată la cunoștință în limba pe care oînțelege motivele reținerii sau arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Conținut similar are și art. 1371 C. proc. pen.. intitulat „Aducerea la cunoștință amăsurilor preventive și aînvinuirii”, ambele reglementări fiind de aceeași manieră, ci ca și dispozițiile art. 5 parag. 2 din Convenția europeană adrepturilor omului. [ Mai mult... ] 

.....
    Procedura privind luarea măsurii reținerii este prevăzută în detaliu în Codul de procedură penală cu precizarea că aceasta se dispune prin ordonanță motivată în care sunt indicate datele necesare executării (art. 143-144). [ Mai mult... ] 
.....
    Libera circulație pe teritoriul României este garantată tuturor în condițiile prevăzute de legiuitor. Aceste condiții pot viza aspecte de ordin material, necesare pentru exercitarea dreptului, dar se pot constitui și în autentice restrângeri ale exercițiului său în măsura în care obiectivele urmărite în acest mod nu pot fi atinse altfel, iar restrângerea respectă condițiile constituționale ale art. 53.Astfel, cu titlu de exemplu, Curtea Constituțională aconsiderat că măsura preventivă aobligării de anu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen..) reprezintă orestrângere aexercițiului dreptului la liberă circulație, dar această restrângere este în deplină concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, este necesară pentru buna desfășurare ainstrucției penale și nu împiedică în mod absolut sau pe termen nelimitat realizarea dreptului fundamental vizat (D.C.C. nr. 168/2002). [ Mai mult... ] 
.....
    Controversele cu privire la această interpretare au generat sesizarea Curții Constituționale care, inițial, prin Decizia nr. 60/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20/1995, aadmis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 149 alin. (3) C. proc. pen.. și ahotărât că acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că durata arestării preventive dispuse de instanță poate depăși 30 de zile, fără afi necesară prelungirea, prin aplicarea directă adispozițiilor art. 23 din Constituție. S-a motivat că privarea de libertate este un fapt la fel de grav, indiferent când se produce, în faza urmăririi penale sau judecății, și că nu trebuie să existe elemente de diferențiere de tratament juridic în funcție de faza procesuală în care se dispune măsura. De altfel, textul constituțional în care se face referire la arestarea preventivă nu distinge după cum aceasta se produce într-o fază sau alta aprocesului penal. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Penală:
SCOPUL ȘI REGULILE DE BAZĂ ALE PROCESULUI PENAL
ACȚIUNEA PENALĂ ȘI ACȚIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
FELURILE COMPETENȚEI
INCOMPATIBILITATEA ȘI STRĂMUTAREA
DISPOZIȚII GENERALE
MIJLOACELE DE PROBĂ
MĂSURILE PREVENTIVE
ALTE MĂSURI PROCESUALE
ASISTENȚA JURIDICĂ ȘI REPREZENTAREA
CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
TERMENELE
CHELTUIELILE JUDICIARE
MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ȘI ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE
NULITĂȚILE
AMENDA JUDICIARĂ
DISPOZIȚII GENERALE
COMPETENȚA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ
Reviste:
Achitare. Apel. Luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
Liberare provizorie sub control judiciar. Pedeapsă prevăzută de lege
24. Control judiciar. revocare. Imposibilitatea menținerii unei măsuri preventive în cazul în care se constată că aceasta nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și nici proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea sa
Apel. Cererea de liberare provizorie. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege
Liberare provizorie sub control judiciar. Pedeapsă prevăzută de lege. Infracțiune prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003
Abaterile disciplinare ale magistraților. Lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, în condițiile legii. Motivarea hotărârilor judecătorești - garanție implicită a desfășurării procedurii unui proces echitabil, reglementată de art. 6 par. 1 din Convenție
Câteva considerații referitoare la măsura arestării preventive
Soluții legislative neconstituționale consacrate prin Codul de procedură penală de la 1968
Mandat european de arestare. Consimțământul persoanei solicitate la predare. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării
Măsurile preventive în reglementarea fostului și noului Cod de procedură penală. Privire comparativă
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 111/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 110/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și 149 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 106/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 112/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 107/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 279/1997 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală*)
Decizia nr. 546/1997 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 3 și ale art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 22/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 7 teza a III-a din Codul de procedură penală
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 7/2009 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, din perspectiva îndeplinirii condiției prevăzute de art. 1602 alin. 1 teza ultimă, respectiv art. 1604 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, în ipoteza săvârșirii, printre altele, și a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, ținând seama de dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol
Decizia nr. 7/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, referitoare la încetarea de drept a măsurilor preventive
Decizia nr. 12/2005 privind vederea examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la căile de atac împotriva încheierilor pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță și în apel, referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive
Decizia nr. 76/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 145 și 1451 din Codul de procedură penală, în cazul măsurilor preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, luate sau prelungite în cursul urmăririi penale, ulterior sesizării instanței
Decizia nr. 14/2012 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 16/2012
Decizia nr. 25/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală referitoare la termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale
;
se încarcă...