Incompatibilitatea | Codul de Procedură Penală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

COMPETENȚA - INCOMPATIBILITATEA ȘI STRĂMUTAREA -
Secțiunea I
Incompatibilitatea

Rudenia între judecători Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 46. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Judecătorii care sunt soți sau rude apropiate între ei nu pot face parte din același complet de judecată.

Judecător care s-a pronunțat anterior Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 47. - Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Doctrină (1)

Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanță superioară, sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Modificări (1), Jurisprudență

De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Alte cauze de incompatibilitate Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 48. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă: Jurisprudență

a) a pus în mișcare acțiunea penală, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea în judecată, sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanța de judecată; Modificări (3), Admis recurs în interesul legii (3), Jurisprudență

b) a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părți; Jurisprudență

c) a fost expert sau martor;

d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată. Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (1)

Incompatibilitatea procurorului, grefierului și a
organului de cercetare penală
Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 49. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Dispozițiile art. 46 se aplică procurorului și grefierului de ședință, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei și unul dintre membrii completului de judecată. Modificări (1)

Dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b), c) și d) se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală și grefierului de ședință. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Procurorul care a participat ca judecător la soluționarea cauzei în primă instanță nu poate pune concluzii la judecarea ei în apel sau în recurs. Modificări (2), Jurisprudență

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusă de instanță. Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Abținerea Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 50. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, președintelui instanței, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se abține de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abținerii. Jurisprudență

Declarația de abținere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoștință de existența cazului de incompatibilitate. Jurisprudență

Recuzarea Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 51. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, de oricare dintre părți, de îndată ce partea a aflat despre existența cazului de incompatibilitate. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență

Procedura de soluționare în cursul judecății Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 52. - Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență, Reviste (1)

Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședință secretă, fără participarea celui ce declară că se abține sau este recuzat. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (5), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere. Respingeri de neconstituționalitate (22), Jurisprudență

Când abținerea sau recuzarea privește cazul prevăzut în art. 46 și 49 alin. 1, instanța, admițând recuzarea, stabilește care dintre persoanele arătate în menționatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență

În caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță se soluționează de instanța ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găsește întemeiată abținerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a produs abținerea sau recuzarea. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (8), Referințe (1), Jurisprudență

Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. Respingeri de neconstituționalitate (15), Jurisprudență

Procedura de soluționare în cursul urmăririi penale Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 53. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

În cursul urmăririi penale, asupra abținerii sau recuzării se pronunță procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior. Modificări (1)

Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale. Jurisprudență

Procurorul este obligat să soluționeze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanță. Jurisprudență

Cererea de recuzare care privește pe procuror se soluționează în același termen și în aceleași condiții de procurorul ierarhic superior.

Abținerea se soluționează potrivit dispozițiilor din alin. 3 și 4, care se aplică în mod corespunzător.

Incompatibilitatea expertului și interpretului Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 54. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Dispozițiile art. 48, 50, 51, 52 și 53 se aplică în mod corespunzător expertului și interpretului.

Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeași cauză. Calitatea de martor are întâietate.

Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeași cauză nu constituie un motiv de recuzare. Reviste (1)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
    „În speță, din oficiu a fost invocată și pusă în dezbatere excepția de inadmisibilitate a recursului, dedusă din examenul coroborat al dispozițiilor cuprinse în art. 141, art. 3851 alin. (2) și 3 și art. 160 alin. final C. proc. pen. În apărare, inculpatul recurent, citând dispozițiile art. 160b C. proc. pen.., a cerut admiterea recursului, lăsând alternativa că, dacă va fi respins, înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 C. proc. pen.. În condițiile în care instanța este obligată, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 46/1992, să-și exprime opinia asupra unei asemenea excepții, socotim că, inevitabil, ea va anticipa soluția din proces (adică va spune că recursul este inadmisibil – n.a.). Mai mult chiar, contrar prevederilor art. 302 alin. (1) C. proc. pen.., procesul va fi soluționat implicit, și nu direct, printr-un act procesual supus controlului instanței de contencios constituțional, ceea ce este inadmisibil. Ca atare, fiind vorba de atingerea directă a dispozițiilor art. 47 alin. ultim C. proc. pen. sancționată cu recuzarea conform art. 51 C. proc. pen.., rezultă că excepția de inadmisibilitate a recursului rămâne prioritară. De altfel, în chiar ordinea propusă de recurent, s-a cerut instanței să se pronunțe, mai întâi, asupra incidenței art. 160b C. proc. pen.., acceptat a fi în deplină concordanță cu normele constituționale. Respectând disponibilitatea procesuală, instanța nu putea părăsi acest temei al cererii de recurs, făcând loc ambiguității, prin trimiterea cauzei la autoritatea de jurisdicție constituțională. În aceste condiții și pentru a nu face loc unei iregularități procedurale care încalcă grav ordinea publică procesuală, socotim că, în speță, excepția de inadmisibilitate a recursului era prioritară și premergătoare soluționării incidentului de neconstituționalitate invocat de recurent. Ca urmare, apreciem că instanța de recurs era obligată să soluționeze, cu precădere (adică prima în timp), excepția de inadmisibilitate a recursului, ținând seama de dispozițiile art. 302 C. proc. pen.. și de apărarea invocată de inculpatul recurent că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 160b C. proc. pen.., și nu ale art. 141 C. proc. pen..”. [ Mai mult... ] 

.....
    „În speță, din oficiu a fost invocată și pusă în dezbatere excepția de inadmisibilitate a recursului, dedusă din examenul coroborat al dispozițiilor cuprinse în art. 141, art. 3851 alin. (2) și 3 și art. 160 alin. final C. proc. pen. În apărare, inculpatul recurent, citând dispozițiile art. 160b C. proc. pen.., a cerut admiterea recursului, lăsând alternativa că, dacă va fi respins, înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 C. proc. pen.. În condițiile în care instanța este obligată, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 46/1992, să-și exprime opinia asupra unei asemenea excepții, socotim că, inevitabil, ea va anticipa soluția din proces (adică va spune că recursul este inadmisibil – n.a.). Mai mult chiar, contrar prevederilor art. 302 alin. (1) C. proc. pen.., procesul va fi soluționat implicit, și nu direct, printr-un act procesual supus controlului instanței de contencios constituțional, ceea ce este inadmisibil. Ca atare, fiind vorba de atingerea directă a dispozițiilor art. 47 alin. ultim C. proc. pen. sancționată cu recuzarea conform art. 51 C. proc. pen.., rezultă că excepția de inadmisibilitate a recursului rămâne prioritară. De altfel, în chiar ordinea propusă de recurent, s-a cerut instanței să se pronunțe, mai întâi, asupra incidenței art. 160b C. proc. pen.., acceptat a fi în deplină concordanță cu normele constituționale. Respectând disponibilitatea procesuală, instanța nu putea părăsi acest temei al cererii de recurs, făcând loc ambiguității, prin trimiterea cauzei la autoritatea de jurisdicție constituțională. În aceste condiții și pentru a nu face loc unei iregularități procedurale care încalcă grav ordinea publică procesuală, socotim că, în speță, excepția de inadmisibilitate a recursului era prioritară și premergătoare soluționării incidentului de neconstituționalitate invocat de recurent. Ca urmare, apreciem că instanța de recurs era obligată să soluționeze, cu precădere (adică prima în timp), excepția de inadmisibilitate a recursului, ținând seama de dispozițiile art. 302 C. proc. pen.. și de apărarea invocată de inculpatul recurent că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 160b C. proc. pen.., și nu ale art. 141 C. proc. pen..”. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Penală:
Acțiunea penală
Acțiunea civilă
Părțile în procesul penal
Competența după materie și după calitatea persoanei
Competența teritorială
Competența în caz de indivizibilitate și conexitate
Dispoziții comune
Incompatibilitatea
Strămutarea judecării cauzei penale
Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului
Declarațiile părții vătămate, părții civile și ale părții responsabile civilmente
Declarațiile martorilor
Confruntarea
Înscrisurile
Înregistrările audio sau video
Martorii asistenți
Mijloacele materiale de probă
Ridicarea de obiecte și înscrisuri Efectuarea perchezițiilor
Reviste:
CCR și-a motivat decizia prin care a statuat situațiile în care soluționarea cererii de recuzare a procurorului este de competența judecătorului
Câteva observații asupra efectelor Deciziei CCR nr. 250/2019 privind schimbarea încadrării juridice a faptei
Imparțialitatea judecătorului cerință a dreptului la un proces echitabil din perspectivă europeană. Soluții jurisprudențiale recente
Aspecte de noutate privind reglementarea generală a expertizei și constatării în noul Cod de procedură penală (II)
Doctrină:
Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 1/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la compatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea cauzei în care a dispus prin încheiere, pronunțată înainte de soluționarea acesteia în fond- SECȚIILE UNITE -
Decizia nr. 7/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind problema incompatibilității judecătorului, care a participat în cursul urmăririi penale la judecarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, de a participa la soluționarea unui nou recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus cu privire la măsurile preventive în aceeași cauză
Decizia nr. 22/2008 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la aplicarea art. 48 alin. 1 lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală, în legătură cu compatibilitatea judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale de a participa ulterior, în aceeași cauză, la soluționarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive
Decizia nr. 8/2011 privind completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 7/2011
Decizia nr. 11/2009 pentru examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 69/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la compunerea completului de judecată care soluționează declarația de abținere sau cererea de recuzare, în raport cu faza procesuală în care acestea au fost formulate
;
se încarcă...