PARTEA GENERALĂ | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE Jurisprudență, Reviste (1)

Capitolul I DISPOZIȚII PRELIMINARE Jurisprudență

Scopul legii penale Jurisprudență

Art. 1. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

Legea penală apără, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept. Jurisprudență

Legalitatea incriminării

Art. 2. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (5)

Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte. Jurisprudență

Capitolul II LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Secțiunea I Aplicarea legii penale în spațiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 3. - Jurisprudență

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României. Jurisprudență

Personalitatea legii penale Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 4. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară. Jurisprudență

Realitatea legii penale

Art. 5. - Jurisprudență, Reviste (3), Librăria Indaco (1)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, contra siguranței statului român sau contra vieții unui cetățean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, când sunt săvârșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării. Jurisprudență

Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general. Jurisprudență

Universalitatea legii penale

Art. 6. - Jurisprudență

Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvârșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării, dacă: Jurisprudență

a) fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită; Jurisprudență, Reviste (7)

b) făptuitorul se află în țară. Jurisprudență, Reviste (3)

Pentru infracțiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetățean român, infractorul poate fi judecat și în cazul când s-a obținut extrădarea lui. Jurisprudență

Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a săvârșit infracțiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.

Legea penală și convențiile internaționale

Art. 7. - Jurisprudență

Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internațională. Jurisprudență

Imunitatea de jurisdicție

Art. 8. - Jurisprudență

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român. Jurisprudență

Extrădarea

Art. 9. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internațională, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii. Jurisprudență

Secțiunea II Aplicarea legii penale în timp

Activitatea legii penale

Art. 10. - Jurisprudență

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Jurisprudență

Neretroactivitatea legii penale

Art. 11. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni. Jurisprudență

Retroactivitatea legii penale Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 12. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Jurisprudență, Reviste (1)

Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi. Jurisprudență, Reviste (2)

Aplicarea legii penale mai favorabile Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 13. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (5)

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Jurisprudență, Reviste (1)

Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 14. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Jurisprudență

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. Jurisprudență

Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Jurisprudență

Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă, nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de această lege. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente. Jurisprudență

Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 15. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită. Jurisprudență

Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime. Jurisprudență

Aplicarea legii penale temporare

Art. 16. - Jurisprudență

Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. Jurisprudență

TITLUL II INFRACȚIUNEA Jurisprudență, Reviste (2)

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 17. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

Infracțiune este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Jurisprudență, Reviste (1)

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

Pericolul social al faptei

Art. 18. - Jurisprudență, Doctrină (2)

Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Jurisprudență

Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni Jurisprudență

Art. 181. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (3)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (1)

Vinovăția

Art. 19. - Jurisprudență, Doctrină (5)

Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă. Jurisprudență

1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul: Jurisprudență

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; Jurisprudență, Reviste (1)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Jurisprudență

2. Fapta este săvârșită din culpă când infractorul: Jurisprudență

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; Jurisprudență

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Jurisprudență

Fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta. Jurisprudență

Fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție.

Capitolul II TENTATIVA

Conținutul tentativei Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 20. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Jurisprudență

Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. Jurisprudență

Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Jurisprudență

Pedepsirea tentativei

Art. 21. - Jurisprudență, Reviste (2)

Tentativa se pedepsește numai când legea prevede expres aceasta. Jurisprudență

Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani. Jurisprudență, Doctrină (1)

Desistarea și împiedicarea rezultatului

Art. 22. - Jurisprudență

Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. Jurisprudență

Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune. Jurisprudență, Doctrină (1)

Capitolul III PARTICIPAȚIA

Participanții

Art. 23. - Jurisprudență, Reviste (1)

Participanți sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Autorul

Art. 24. - Jurisprudență

Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Instigatorul Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 25. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (6)

Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Complicele

Art. 26. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (6)

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Jurisprudență

Pedeapsa în caz de participație Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 27. - Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență

Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72. Jurisprudență

Circumstanțele personale și reale

Art. 28. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Jurisprudență

Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Jurisprudență

Instigarea neurmată de executare

Art. 29. - Jurisprudență

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Jurisprudență

Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Împiedicarea săvârșirii faptei

Art. 30. - Jurisprudență

Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârșite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă.

Participația improprie

Art. 31. - Jurisprudență, Reviste (1)

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul IV PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI Jurisprudență

Formele pluralității

Art. 32. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă. Jurisprudență, Reviste (1)

Concursul de infracțiuni

Art. 33. - Jurisprudență, Reviste (3)

Concurs de infracțiuni există: Jurisprudență

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni; Jurisprudență, Reviste (19)

b) când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (5)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni Modificări (1)

Art. 34. - Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (2)

În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: Jurisprudență

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (11), Modele (1)

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim; Jurisprudență, Reviste (2)

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c). Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni Modificări (1)

Art. 35. - Jurisprudență, Reviste (1)

Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (4)

Măsurile de siguranță de natură deosebită, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează. Modificări (1), Jurisprudență

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente Modificări (1)

Art. 36. - Jurisprudență, Reviste (1)

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35. Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile art. 34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Recidiva Modificări (1)

Art. 37. - Jurisprudență, Reviste (1)

Recidivă există în următoarele cazuri: Modificări (1), Jurisprudență

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an; Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (6), Modele (2)

c) când după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Jurisprudență

Există recidivă și în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. 1 este detențiunea pe viață. Jurisprudență

Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) și b) și alin. 2, se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii. Jurisprudență

Condamnările care nu atrag starea de recidivă

Art. 38. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: Jurisprudență, Reviste (2)

a) infracțiunile săvârșite în timpul minorității; Jurisprudență, Reviste (1)

a1) infracțiunile săvârșite din culpă; Jurisprudență, Reviste (2)

b) infracțiunile amnistiate; Jurisprudență

c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală. Jurisprudență

De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa în caz de recidivă Modificări (1)

Art. 39. - Jurisprudență, Reviste (1)

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. Jurisprudență

În cazul săvârșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. Jurisprudență, Reviste (2)

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c) se aplică în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a) și dispozițiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b). Jurisprudență

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă

Art. 40. - Jurisprudență, Reviste (3)

Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 41. - Jurisprudență, Reviste (3)

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (1)

Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (37)

Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 42. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispozițiilor art. 34. Jurisprudență

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Jurisprudență

Art. 43. - Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Jurisprudență

Capitolul V CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Legitima apărare

Art. 44. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Jurisprudență, Reviste (1)

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Jurisprudență

Starea de necesitate

Art. 45. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență

Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc. Jurisprudență, Doctrină (1)

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență, Doctrină (1)

Constrângerea fizică și constrângerea morală

Art. 46. - Jurisprudență

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Jurisprudență

De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență

Cazul fortuit

Art. 47. - Jurisprudență, Reviste (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Iresponsabilitatea

Art. 48. - Jurisprudență, Doctrină (2)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele. Jurisprudență

Beția

Art. 49. - Jurisprudență

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe. Jurisprudență

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă. Jurisprudență

Minoritatea făptuitorului

Art. 50. - Jurisprudență

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Eroarea de fapt

Art. 51. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență

Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Jurisprudență

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență

Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Jurisprudență, Reviste (1)

TITLUL III PEDEPSELE Jurisprudență, Reviste (3)

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Pedeapsa și scopul ei

Art. 52. - Jurisprudență, Reviste (4)

Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. Jurisprudență

Capitolul II CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR

Felurile pedepselor Modificări (1)

Art. 53. - Jurisprudență

Pedepsele sunt principale, complimentare și accesorii. Modificări (1), Jurisprudență

1. Pedepsele principale sunt:

a) detențiunea pe viață; Jurisprudență

b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; Jurisprudență, Reviste (1)

c) amenda de la 100.000 lei la 50.000.000 lei. Modificări (2), Jurisprudență, Doctrină (1)

2. Pedepsele complimentare sunt: Modificări (1), Jurisprudență

a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

b) degradarea militară.

3. Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege. Modificări (1)

Capitolul III PEDEPSELE PRINCIPALE Modificări (1)

Secțiunea I Detențiunea pe viață

Regimul detențiunii pe viață

Art. 54. - Jurisprudență, Reviste (1)

Detențiunea pe viață se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în secții speciale ale celorlalte penitenciare.

Regimul executării pedepsei detențiunii pe viață este reglementat în legea privind executarea pedepselor. Reviste (1)

Neaplicarea pedepsei detențiunii pe viață

Art. 55. - Jurisprudență, Reviste (1)

Pedeapsa detențiunii pe viață nu se aplică aceluia care, la data pronunțării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detențiunii pe viață se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani și pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă.

În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani. Jurisprudență

Liberarea condiționată Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 551. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

Cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 20 de ani de detențiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 15 ani de detențiune, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în alin. 1. Respingeri de neconstituționalitate (1)

Pedeapsa se consideră executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracțiune, se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 61.

Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire

Art. 552. -

În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.

Secțiunea II Închisoarea

Regimul general al executării pedepsei

Art. 56. - Jurisprudență

Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligația condamnaților de a presta o muncă utilă, dacă sunt apți pentru aceasta, pe acțiunea educativă ce trebuie desfășurată față de condamnați, pe respectarea de către aceștia a disciplinei muncii și a ordinii interioare a locurilor de deținere, precum și pe stimularea și recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinați și care dau dovezi temeinice de îndreptare.

Toate aceste mijloace trebuie folosite în așa fel încât să conducă la reeducarea celor condamnați. Jurisprudență

După împlinirea vârstei de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, condamnații nu au obligația de a munci în timpul executării pedepsei; ei pot fi admiși la muncă dacă cer aceasta.

Regimul de deținere

Art. 57. - Jurisprudență, Reviste (1)

Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deținere anume destinate. Jurisprudență

Femeile condamnate la pedeapsa închisorii execută această pedeapsă separat de condamnații bărbați. Jurisprudență

Minorii condamnați la pedeapsa închisorii execută pedeapsa separat de condamnații majori sau în locuri de deținere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învățământul general obligatoriu și de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor. Jurisprudență

Regimul de muncă

Art. 58. - Jurisprudență

Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepția muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deținere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care și aceste din urmă munci sunt remunerate.

Normele, timpul de muncă și remunerația muncii condamnaților sunt cele stabilite prin lege.

Din remunerația muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administrației locului de deținere. Aceste părți, precum și modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.

Liberarea condiționată Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 59. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (1)

După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Respingeri de neconstituționalitate (7), Jurisprudență, Reviste (2)

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor. În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul. Jurisprudență

Liberarea condiționată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 591. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Cel condamnat pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni din culpă poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile art. 59 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, liberarea condiționată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

În cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracțiuni săvârșite din culpă și infracțiuni intenționate, se aplică dispozițiile art. 59. Respingeri de neconstituționalitate (1)

Dispozițiile art. 59 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

Liberarea condiționată în cazuri speciale Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 60. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (1)

Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare. Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Cei condamnați în timpul minorității, când ajung la vârsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de vârsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei jumătăți în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1. Respingeri de neconstituționalitate (6), Jurisprudență

Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, pot fi liberate condiționat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1. Respingeri de neconstituționalitate (2)

Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracțiuni săvârșite din culpă și infracțiuni intenționate, se aplică dispozițiile privind liberarea condiționată în cazul infracțiunilor intenționate. Respingeri de neconstituționalitate (1)

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În toate cazurile, la calculul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Respingeri de neconstituționalitate (1)

Dispozițiile art. 59 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Efectele liberării condiționate

Art. 61. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani. Jurisprudență

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta săvârșită este o infracțiune contra siguranței statului, o infracțiune contra păcii și omenirii, o infracțiune de omor, o infracțiune săvârșită cu intenție care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracțiune prin care s-au produs consecințe deosebit de grave. Jurisprudență

Executarea pedepsei într-o închisoare militară

Art. 62. - Jurisprudență, Reviste (1)

Executarea pedepsei închisorii care nu depășește 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum și în cazurile când instanța judecătorească, ținând seama de împrejurările cauzei și de persoana condamnatului, dispune aceasta.

Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei și a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidențiat în mod deosebit, reducerea poate depăși o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.

Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiționat. Jurisprudență

Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvârșește din nou o infracțiune, instanța care pronunță condamnarea pentru această infracțiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 și 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deținere.

După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după grațierea totală ori după grațierea restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de drept. Jurisprudență

Dispozițiile alineatelor precedente sunt aplicabile și celor care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se execută într-un loc de deținere.

Secțiunea III Amenda

Stabilirea amenzii

Art. 63. - Jurisprudență, Reviste (2)

Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care infractorul este condamnat să o plătească. Jurisprudență

Ori de câte ori legea prevede că o infracțiune se pedepsește numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 150.000 lei, iar maximul de 10.000.000 lei. Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 250.000 lei și maximul special de 15.000.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 350.000 lei și maximul special de 30.000.000 lei. Modificări (2), Jurisprudență

În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate să depășească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit. c). Modificări (2), Jurisprudență

Amenda se stabilește ținându-se seama de dispozițiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situația de a nu-și putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreținerea, creșterea, învățătura și pregătirea profesională a persoanelor față de care are aceste obligații legale.

Înlocuirea pedepsei amenzii Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 631. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

Capitolul IV PEDEPSELE COMPLIMENTARE ȘI PEDEPSELE ACCESORII Modificări (1)

Secțiunea I Pedepsele complimentare Modificări (1)

Interzicerea unor drepturi Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 64. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; Respingeri de neconstituționalitate (12), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (13), Modele (2)

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; Respingeri de neconstituționalitate (3), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (13), Modele (2)

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (7)

d) drepturile părintești; Jurisprudență

e) dreptul de a fi tutore sau curator. Jurisprudență

Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel. Jurisprudență

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 65. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Jurisprudență

Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie. Jurisprudență

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Art. 66. - Jurisprudență, Reviste (1)

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. Jurisprudență

Degradarea militară

Art. 67. - Jurisprudență

Pedeapsa complimentară a degradării militare constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă. Modificări (1), Jurisprudență

Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață. Jurisprudență

Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani. Jurisprudență

Art. 68. - Jurisprudență

Abrogat.

Art. 69. - Jurisprudență

Abrogat.

Art. 70. - Jurisprudență

Abrogat. Jurisprudență

Secțiunea II Pedepsele accesorii

Conținutul și executarea pedepsei accesorii Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (10)

Art. 71. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (10), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (5), Modele (1)

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64. Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (2)

Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cu excepțiile prevăzute în art. 868, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) fiind lăsată la aprecierea instanței. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Capitolul V INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Secțiunea I Dispoziții generale

Criteriile generale de individualizare Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 72. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (6)

La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Jurisprudență

Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de dispozițiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru proporționalizarea acesteia. Jurisprudență

Secțiunea II Circumstanțele atenuante și agravante

Circumstanțe atenuante Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 73. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante: Jurisprudență

a) depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; Jurisprudență

b) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Jurisprudență, Reviste (6)

Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante

Art. 74. - Jurisprudență, Reviste (2)

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante: Jurisprudență

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii; Jurisprudență, Reviste (5)

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită; Jurisprudență, Reviste (3)

c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților. Jurisprudență, Reviste (4)

Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ. Jurisprudență, Reviste (3)

Circumstanțe agravante

Art. 75. - Jurisprudență, Reviste (2)

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante: Jurisprudență

a) săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună; Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (1)

b) săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public; Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

c) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; Jurisprudență

d) săvârșirea infracțiunii din motive josnice; Jurisprudență

e) săvârșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei; Jurisprudență

f) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate. Jurisprudență

Instanța poate reține ca circumstanțe agravante și alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav. Jurisprudență

Efectele circumstanțelor atenuante

Art. 76. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (5)

În cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează: Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an; Jurisprudență, Reviste (1)

c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni; Jurisprudență, Reviste (2)

d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general; Jurisprudență, Reviste (9)

e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 300.000 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200.000 lei; Modificări (2), Jurisprudență, Reviste (2)

f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 150.000 lei în cazul când minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori până la minimul general când minimul special este sub 350.000 lei. Modificări (2), Jurisprudență

În cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Circumstanțe atenuante în cazul pedepsei detențiunii pe viață

Art. 77. - Jurisprudență

Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, dacă există circumstanțe atenuante, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

Efectele circumstanțelor agravante Modificări (1)

Art. 78. - Modificări (1), Jurisprudență

În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special. Jurisprudență, Reviste (1)

Indicarea circumstanțelor

Art. 79. - Jurisprudență

Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărâre. Jurisprudență

Concursul între cauzele de agravare și de atenuare

Art. 80. - Jurisprudență, Reviste (3)

În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă. Jurisprudență

În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. Jurisprudență

În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțe agravante, recidivă și concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 30 de ani, dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani. Jurisprudență

Secțiunea III Suspendarea condiționată a executării pedepsei

Condițiile de aplicare a suspendării condiționate Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 81. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (20), Comentarii expert (1)

Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: Modificări (1), Jurisprudență

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; Jurisprudență

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Jurisprudență

Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c). Jurisprudență, Reviste (1)

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (15), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o pagubă, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă până la pronunțarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Doctrină (1)

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Jurisprudență

Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată. Jurisprudență

Termenul de încercare Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 82. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (5)

Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

În cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an. Jurisprudență

Termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni Respingeri de neconstituționalitate (13)

Art. 83. - Respingeri de neconstituționalitate (13), Jurisprudență, Reviste (9)

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Respingeri de neconstituționalitate (7), Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (3)

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Jurisprudență

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Jurisprudență

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă. Jurisprudență

Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 84. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (2)

Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații. Jurisprudență

Anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 85. - Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă. Jurisprudență

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Jurisprudență

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei

Art. 86. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în bazaart. 83 și 84, el este reabilitat de drept. Jurisprudență

Secțiunea III1 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 861. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (9)

Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: Modificări (1), Jurisprudență

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; Jurisprudență

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; Jurisprudență

c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Jurisprudență

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c). Jurisprudență, Reviste (1)

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (9), Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile art. 81 alin. 4 și 5 se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Modificări (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Jurisprudență

Termenul de încercare

Art. 862. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4)

Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani. Jurisprudență

Dispozițiile art. 82 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență

Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului

Art. 863. - Jurisprudență

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: Jurisprudență, Reviste (1)

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (1)

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; Jurisprudență

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Jurisprudență, Reviste (1)

Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică persoanelor sau organelor stabilite la lit. a). Modificări (1), Jurisprudență

Instanța poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligații: Jurisprudență

a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare; Jurisprudență

b) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță; Jurisprudență

c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; Jurisprudență

d) să nu intre în legătură cu anumite persoane; Jurisprudență, Reviste (1)

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; Jurisprudență

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Jurisprudență

Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță conform alin. 3 lit. a)-f) se face de organele prevăzute în alin. 1 lit. a) și aceleași organe sesizează instanța în caz de neîndeplinire a obligațiilor pentru luarea măsurilor în condițiile art. 864 alin. 2. Modificări (1), Jurisprudență

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 864. - Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (2)

Dispozițiile art. 83 și 84 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 865. - Jurisprudență

Dispozițiile art. 85 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Jurisprudență

În cazurile prevăzute în art. 85 alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 3 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 861. În cazul când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. Jurisprudență

Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Art. 866. - Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

Dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept.

Secțiunea III2 Executarea pedepsei la locul de muncă

Condiții de aplicare

Art. 867. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

În cazul în care instanța, ținând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională și generală a făptuitorului și de posibilitățile acestuia de reeducare, apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul își desfășoară activitatea sau în altă unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unității și dacă sunt întrunite următoarele condiții: Reviste (1)

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani;

b) cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38. Jurisprudență

Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este de cel mult 3 ani închisoare și sunt întrunite celelalte condiții prevăzute în alineatul precedent.

Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură. Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (7), Reviste (1)

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și în cazul în care condamnatul nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei.

Modul de executare

Art. 868. - Reviste (1)

Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii: Jurisprudență

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepția sporurilor acordate pentru activitatea desfășurată în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase, se reține o cotă de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor și cu îndatoririle condamnatului pentru întreținerea altor persoane, care se varsă la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reținerii se reduc la jumătate;

b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reținerea cotei prevăzute la lit. a);

c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;

d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărârea instanței de judecată; Jurisprudență

e) condamnatul nu poate fi promovat;

f) condamnatul nu poate ocupa funcții de conducere, iar în raport cu fapta săvârșită nu poate ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat, funcții instructiv-educative ori de gestiune.

Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. Jurisprudență

Instanța poate dispune ca cel condamnat să respecte și una sau mai multe din obligațiile prevăzute în art. 863. Jurisprudență

Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei.

Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat își desfășoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspendă.

În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care își desfășura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă.

Dispozițiile alin. 6 se aplică în mod corespunzător și în cazul condamnatului care nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei.

În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecății sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa se execută la locul de muncă, după trecerea în rezervă a acestuia.

Revocarea executării pedepsei la locul de muncă

Art. 869. - Jurisprudență

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanța revocă executarea pedepsei la locul de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 sau, după caz, ale art. 40. Jurisprudență

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate dispune și pentru această infracțiune executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz, revocarea nu mai are loc și pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activității în cadrul unității sau nu-și îndeplinește în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunând executarea pedepsei într-un loc de deținere.

Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacității de muncă, instanța revocă executarea pedepsei la locul de muncă și, ținând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă și de dispozițiile art. 72, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 81 sau 861.

Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau, după caz, restul de pedeapsă rămas neexecutat se execută într-un loc de deținere.

Anularea executării pedepsei la locul de muncă

Art. 8610. -

Dacă cel condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii și aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată, instanța, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 867, anulează executarea pedepsei la locul de muncă.

Anularea se dispune și în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracțiunea descoperită ulterior se pronunță după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabilește, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidivă.

La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispozițiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se ține seama dacă una din pedepse se execută la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deținere.

Încetarea executării pedepsei

Art. 8611. - Jurisprudență

Dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat și stăruitor în muncă, instanța poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unității unde condamnatul își desfășoară activitatea sau a condamnatului.

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval condamnatul a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispozițiile art. 61 și 8610 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Secțiunea IV Calculul pedepselor

Durata executării

Art. 87. - Jurisprudență

Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe să execute hotărârea definitivă de condamnare. Jurisprudență

Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. Jurisprudență

Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

În durata executării pedepsei închisorii la locul de muncă nu intră timpul în care condamnatul lipsește de la locul de muncă.

Computarea reținerii și a arestării preventive Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 88. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă. Jurisprudență

Scăderea reținerii și a arestării preventive se face și în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii. Jurisprudență

Computarea privațiunii de libertate executată în afara țării Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 89. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsă, precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române. Jurisprudență

TITLUL IV ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE Jurisprudență, Reviste (1)

Condițiile înlocuirii

Art. 90. - Jurisprudență, Reviste (2)

Instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Jurisprudență

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârșit infracțiunile prevăzute în art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 2151 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu depășește 100.000 lei sau infracțiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 500.000 lei; Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

b) fapta, în conținutul ei concret și în împrejurările în care a fost săvârșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave;

c) paguba pricinuită prin infracțiune a fost integral reparată până la pronunțarea hotărârii; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

d) din atitudinea făptuitorului după săvârșirea infracțiunii rezultă că acesta regretă fapta;

e) sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.

Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de două ori sancțiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se consideră inexistentă în situațiile prevăzute în art. 38. Jurisprudență

Sancțiunile cu caracter administrativ Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 91. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7)

Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativ: Jurisprudență

a) mustrarea; Jurisprudență

b) mustrarea cu avertisment; Jurisprudență

c) amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei. Modificări (1), Jurisprudență

Art. 92. - Jurisprudență

Abrogat. Jurisprudență

Art. 93. -

Abrogat. Jurisprudență

Art. 94. - Jurisprudență

Abrogat.

Art. 95. -

Abrogat.

Art. 96. -

Abrogat.

Art. 97. - Jurisprudență

Abrogat.

Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracțiuni

Art. 98. - Jurisprudență

În caz de participație, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori față de care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul titlu. Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru fiecare infracțiune aflată în concurs sunt îndeplinite condițiile de înlocuire a răspunderii penale. Jurisprudență

TITLUL V MINORITATEA Jurisprudență, Reviste (1)

Limitele răspunderii penale

Art. 99. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Jurisprudență, Doctrină (1)

Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ. Jurisprudență

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal. Jurisprudență

Consecințele răspunderii penale

Art. 100. - Jurisprudență, Reviste (1)

Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Jurisprudență

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Jurisprudență

Măsurile educative

Art. 101. - Jurisprudență, Reviste (1)

Măsurile educative care se pot lua față de minor sunt: Jurisprudență

a) mustrarea; Jurisprudență

b) libertatea supravegheată; Jurisprudență

c) internarea într-un centru de reeducare; Jurisprudență

d) internarea într-un institut medical-educativ. Jurisprudență

Mustrarea

Art. 102. - Jurisprudență, Reviste (1)

Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârșite, în sfătuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția că dacă va săvârși din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.

Libertatea supravegheată

Art. 103. - Jurisprudență, Reviste (2)

Măsura educativă a libertății supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Jurisprudență

Instanța pune în vedere, celui căruia i s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență

Instanța poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligații: Jurisprudență

a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; Jurisprudență

b) să nu intre în legătură cu anumite persoane; Jurisprudență

c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de instanță, cu o durată între 50 și 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță. Referințe (1), Jurisprudență

Instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale. Jurisprudență

După luarea măsurii libertății supravegheate, instanța încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat și, după caz, instituția la care prestează activitatea stabilită de instanță. Jurisprudență

Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplică o pedeapsă. Jurisprudență, Reviste (3)

Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertății supravegheate. Jurisprudență

Internarea într-un centru de reeducare

Art. 104. - Jurisprudență, Reviste (2)

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Jurisprudență

Măsura internării se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare. Jurisprudență

Internarea într-un institut medical-educativ

Art. 105. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia față de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație. Jurisprudență

Durata măsurilor

Art. 106. - Jurisprudență, Reviste (1)

Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanța, dispunând ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, să ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Jurisprudență

La data când minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării. Jurisprudență

Liberarea minorului înainte de a deveni major

Art. 107. - Jurisprudență, Reviste (1), Modele (1)

Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguință la învățătură și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. Jurisprudență

Revocarea liberării sau internării minorului

Art. 108. - Jurisprudență, Reviste (1)

Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării. Jurisprudență

Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea. În cazul când nu este necesară o pedeapsă, se menține măsura internării și se revocă liberarea. Jurisprudență, Reviste (1)

Pedepsele pentru minori

Art. 109. - Jurisprudență, Reviste (1)

Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani. Jurisprudență, Reviste (1)

Când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani. Jurisprudență

Pedepsele complimentare nu se aplică minorului. Modificări (1), Jurisprudență

Condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi. Jurisprudență

Suspendarea condiționată a executării pedepsei

Art. 110. - Referințe (1), Jurisprudență

În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanță. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni. Jurisprudență

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control

Art. 1101. - Jurisprudență, Reviste (1)

O dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art. 110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art. 863. Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 și 86 se aplică în mod corespunzător. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiționate. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite de instanță, potrivit art. 863, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 864 alin. 2. Jurisprudență

Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în caz de liberare condiționată a minorului.

TITLUL VI MĂSURILE DE SIGURANȚĂ

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Scopul măsurilor de siguranță

Art. 111. - Jurisprudență, Reviste (1)

Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Jurisprudență

Măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. Jurisprudență

Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d). Jurisprudență

Felurile măsurilor de siguranță

Art. 112. - Jurisprudență, Reviste (2)

Măsurile de siguranță sunt:

a) obligarea la tratament medical; Jurisprudență, Doctrină (1)

b) internarea medicală; Jurisprudență

c) interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupație; Jurisprudență

d) interzicerea de a se afla în anumite localități; Jurisprudență, Reviste (3)

e) expulzarea străinilor; Jurisprudență, Reviste (1)

f) confiscarea specială. Jurisprudență

Capitolul II REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANȚĂ Jurisprudență

Obligarea la tratament medical

Art. 113. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire. Jurisprudență

Când persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Jurisprudență

Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei. Jurisprudență

Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății. Jurisprudență

Internarea medicală

Art. 114. - Referințe (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire. Jurisprudență

Această măsură poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății. Jurisprudență

Interzicerea unei funcții sau profesii Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 115. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație. Jurisprudență

Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare. Jurisprudență

Interzicerea de a se afla în anumite localități

Art. 116. - Jurisprudență, Reviste (1)

Când persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnată pentru alte infracțiuni, dacă instanța constată că prezența acesteia în localitatea unde a săvârșit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua față de această persoană măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărârea de condamnare. Jurisprudență

Condiția ca făptuitorul să fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, când se pronunță o condamnare mai mare de 5 ani. Jurisprudență

Această măsură poate fi luată pe o durată până la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial. Jurisprudență

În cazul infracțiunilor de furt, tâlhărie, speculă, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cerșetorie, prostituție, viol, relații sexuale între persoane de același sex și perversiune sexuală, măsura de siguranță poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia și chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni. Jurisprudență

Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Expulzarea

Art. 117. - Jurisprudență, Reviste (1)

Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul țării. Jurisprudență

Dispoziția alineatului precedent se aplică și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țară. Jurisprudență

În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei. Jurisprudență

Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzate. Jurisprudență

Confiscarea specială Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 118. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

Sunt supuse confiscării speciale: Jurisprudență

a) lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală; Respins recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului; Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a răsplăti pe infractor; Jurisprudență

d) lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2)

e) lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale. Jurisprudență, Reviste (1)

TITLUL VII CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINȚELE CONDAMNĂRII Reviste (1)

Capitolul I AMNISTIA ȘI GRAȚIEREA

Efectele amnistiei

Art. 119. - Jurisprudență

Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate. Reviste (1)

Efectele grațierii

Art. 120. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență

Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Jurisprudență

Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată. Jurisprudență

Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere. Modificări (1)

Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative.

Capitolul II PRESCRIPȚIA

Prescripția răspunderii penale

Art. 121. - Jurisprudență

Prescripția înlătură răspunderea penală. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Termenele de prescripție a răspunderii penale

Art. 122. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: Modificări (1), Jurisprudență

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani; Jurisprudență

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; Jurisprudență, Reviste (1)

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; Jurisprudență, Reviste (2)

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda. Jurisprudență

Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Jurisprudență

Întreruperea cursului prescripției

Art. 123. - Jurisprudență, Reviste (2)

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2)

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. Jurisprudență

Prescripția specială Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3)

Art. 124. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (8)

Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Prescripția executării pedepsei

Art. 125. - Jurisprudență

Prescripția înlătură executarea pedepsei principale. Jurisprudență

Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii. Modificări (1), Jurisprudență

Termenele de prescripție a executării pedepsei

Art. 126. - Jurisprudență

Termenele de prescripție a executării pedepsei sunt: Modificări (1), Jurisprudență

a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani; Jurisprudență

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; Jurisprudență

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda. Jurisprudență

Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 181 și în art. 91 este de un an. Jurisprudență

Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămânerea definitivă a hotărârii sau, după caz, de la data când poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanța prin care s-a aplicat sancțiunea. Modificări (1)

În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau, după caz, a executării pedepsei la locul de muncă, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.

Măsurile de siguranță nu se prescriu.

Întreruperea cursului prescripției executării

Art. 127. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni. Jurisprudență

Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Suspendarea cursului prescripției

Art. 128. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală. Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență

Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Jurisprudență, Reviste (1)

Termenele de prescripție pentru minori

Art. 129. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

Prescripția executării pedepsei care a înlocuit pedeapsa detențiunii pe viață

Art. 130. - Jurisprudență

Executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta înlocuiește pedeapsa detențiunii pe viață, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripție curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiunea pe viață. Jurisprudență

Capitolul III LIPSA PLÂNGERII PREALABILE ȘI ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR

Lipsa plângerii prealabile Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 131. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. Jurisprudență

Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală. Jurisprudență, Reviste (1)

Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență

În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu. Jurisprudență

Împăcarea părților Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 132. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (4)

Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă. Jurisprudență, Reviste (3)

Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Modele (1)

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu. Jurisprudență

Capitolul IV REABILITAREA

Efectele reabilitării

Art. 133. - Jurisprudență

Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Jurisprudență

Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forțelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d).

Reabilitarea de drept Modificări (1)

Art. 134. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune. Jurisprudență, Reviste (1)

Reabilitarea judecătorească

Art. 135. - Jurisprudență, Reviste (1), Librăria Indaco (1)

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească: Jurisprudență

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate; Jurisprudență

b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate; Jurisprudență

c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate; Jurisprudență

d) în cazul pedepsei detențiunii pe viață comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare. Jurisprudență

Procurorul general poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.

Calculul termenului de reabilitare

Art. 136. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Jurisprudență

Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod. Jurisprudență

În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere. Jurisprudență

Condițiile reabilitării judecătorești

Art. 137. - Jurisprudență, Reviste (1)

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: Jurisprudență, Reviste (1)

a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135; Jurisprudență

b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă; Jurisprudență, Reviste (1)

c) a avut o bună conduită; Jurisprudență, Reviste (1)

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau când instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare. Jurisprudență

Când instanța constată că nu este îndeplinită condiția de la lit. d), dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea. Jurisprudență, Reviste (1)

Reînnoirea cererii de reabilitare

Art. 138. - Jurisprudență

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decât după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. Jurisprudență

Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Când respingerea cererii se bazează pe lipsă de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Anularea reabilitării

Art. 139. - Jurisprudență

Reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare. Jurisprudență

TITLUL VIII ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ Jurisprudență

Dispoziții generale

Art. 140. - Jurisprudență, Reviste (1)

Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.

Legea penală

Art. 141. - Jurisprudență, Reviste (1)

Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.

Teritoriul

Art. 142. - Jurisprudență

Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul țării" se înțelege întinderea de pământ și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia.

Infracțiune săvârșită pe teritoriul țării

Art. 143. - Jurisprudență

Prin "infracțiune săvârșită pe teritoriul țării" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă ori o aeronavă română. Jurisprudență

Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul țării și atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii. Jurisprudență

Săvârșirea unei infracțiuni Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 144. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Prin "săvârșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Public Respingeri de neconstituționalitate (7)

Art. 145. - Respingeri de neconstituționalitate (7), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (1)

Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Jurisprudență

Consecințe deosebit de grave Modificări (3), Respingeri de neconstituționalitate (35)

Art. 146. - Modificări (3), Respingeri de neconstituționalitate (37), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (2)

Prin "consecințe deosebit de grave" se înțelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

Funcționar public și funcționar Respingeri de neconstituționalitate (11)

Art. 147. - Respingeri de neconstituționalitate (11), Jurisprudență, Reviste (4)

Prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3)

Prin "funcționar" se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Respingeri de neconstituționalitate (7), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Art. 148. - Jurisprudență

Abrogat. Jurisprudență

Rude apropiate

Art. 149. - Jurisprudență

"Rude apropiate" sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude. Jurisprudență, Reviste (1)

Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului. Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (1)

Secrete de stat și înscrisuri oficiale

Art. 150. - Jurisprudență

"Secrete de stat" sunt documentele și datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului. Jurisprudență

"Înscris oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități. Jurisprudență, Reviste (2)

Arme

Art. 151. - Jurisprudență

"Arme" sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale. Jurisprudență

Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Jurisprudență

Faptă săvârșită în public

Art. 152. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă: Jurisprudență

a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; Jurisprudență

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; Jurisprudență

c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; Jurisprudență

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; Jurisprudență

e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. Jurisprudență

Timp de război

Art. 153. - Jurisprudență

"Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război până la data trecerii armatei la starea de pace.

Calculul timpului

Art. 154. - Jurisprudență, Reviste (1)

La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și săptămâna de 7 zile. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

Acesta este un fragment din Codul Penal din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Comunicat Î.C.C.J. dezlegarea unor chestiuni de drept privind art. 81 Cod Penal 1969 - Marian Orzață
Prin Decizia nr. 12/2019 din data 07.05.2019 Înalta Curte de casație și Justiție, Completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I penală prin încheierea de ședință din data de 07 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. 5780/202/2017 (2031/2018) prin care se solicită dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, și în cazul în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă după intrarea în vigoare a Codului penal actual, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile”. Stabilește că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunțată după 01 februarie 2014, se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2019
După redactarea considerentelor și semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    For the physical person to be the active subject of a crime it is necessary to be of a certain age. This is necessary because being the active subject of a crime requires a person to have the bio-psychical capacity of understanding and assuming the conduct obligations that are provided by the criminal law norms, as well as to have the capacity to consciously control and direct his/her conduct in relation to the existing norms150. Considering the bio-psychical characteristics of the juvenile, the Romanian Criminal Code of 1968 provided in Art. 99 that the minor who did not attain the age of 14 cannot be the subject of a crime and, thus, he/she shall not be held criminally liable. The minor who is 14-16 years old will be considered the subject of a crime only if it is proved that he/she was aware of his deed when committing it. The minor who has attained the age of 16 years old is held criminally liable and is considered the subject of a crime. 
    150 C.Bulai,op.cit.,p.84.
[ Mai mult... ]
 

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    În schimb, în cazul răspunderii penale, minorul care nu aîmplinit 14 ani nu răspunde penal, minorul între 14-16 ani răspunde numai dacă se dovedește că asăvârșit fapta cu discernământ, iar minorul cu vârsta peste 16 ani răspunde penal, fiind prezumat că are discernământ (art. 99 C. pen..). [ Mai mult... ] 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    For the physical person to be the active subject of a crime it is necessary to be of a certain age. This is necessary because being the active subject of a crime requires a person to have the bio-psychical capacity of understanding and assuming the conduct obligations that are provided by the criminal law norms, as well as to have the capacity to consciously control and direct his/her conduct in relation to the existing norms150. Considering the bio-psychical characteristics of the juvenile, the Romanian Criminal Code of 1968 provided in Art. 99 that the minor who did not attain the age of 14 cannot be the subject of a crime and, thus, he/she shall not be held criminally liable. The minor who is 14-16 years old will be considered the subject of a crime only if it is proved that he/she was aware of his deed when committing it. The minor who has attained the age of 16 years old is held criminally liable and is considered the subject of a crime. 
    150 C.Bulai,op.cit.,p.84.
[ Mai mult... ]
 

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    În schimb, în cazul răspunderii penale, minorul care nu aîmplinit 14 ani nu răspunde penal, minorul între 14-16 ani răspunde numai dacă se dovedește că asăvârșit fapta cu discernământ, iar minorul cu vârsta peste 16 ani răspunde penal, fiind prezumat că are discernământ (art. 99 C. pen..). [ Mai mult... ] 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    For the physical person to be the active subject of a crime it is necessary to be of a certain age. This is necessary because being the active subject of a crime requires a person to have the bio-psychical capacity of understanding and assuming the conduct obligations that are provided by the criminal law norms, as well as to have the capacity to consciously control and direct his/her conduct in relation to the existing norms150. Considering the bio-psychical characteristics of the juvenile, the Romanian Criminal Code of 1968 provided in Art. 99 that the minor who did not attain the age of 14 cannot be the subject of a crime and, thus, he/she shall not be held criminally liable. The minor who is 14-16 years old will be considered the subject of a crime only if it is proved that he/she was aware of his deed when committing it. The minor who has attained the age of 16 years old is held criminally liable and is considered the subject of a crime. 
    150 C.Bulai,op.cit.,p.84.
[ Mai mult... ]
 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
PARTEA GENERALĂ
PARTEA SPECIALĂ
Reviste:
Instituția reabilitării în legislația și practica judiciară a ultimelor cinci decenii
Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. pr. pen.
Fals intelectual. Complicitate la luare de mită. Elemente constitutive
Efectul devolutiv al apelului declarat de Ministerul Public. Limitele devoluțiunii/Devolutive effect of appeal filed by the Public Ministry. Devolution limits
Constituirea unui grup infracțional organizat. Spălarea banilor. Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Infracțiunea de spălare a banilor. Autonomie. Subiect activ
Unele probleme identificate în materia reglementării pluralității de infracțiuni
Caracterul subsecvent al infracțiunii de spălare de bani în raport cu infracțiunea predicat/Subsequent nature of the money laundering crime in relation to the predicate crime
Abuz în serviciu. Persoana juridică. Participație (I)
Retragerea plângerii prealabile. Art. 19 din Legea nr. 682/2002. Decizia Curții Constituționale nr. 67/2015
Doctrină:
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Foundations of European Criminal Law, ediția 1
Foundations of European Criminal Law, ediția 1
Manipularea pieței de capital, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
Legea privind registrul comerțului. Comentariu pe articole, ediția 1
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
Răspunderea juridică în contractul comercial de transport de mărfuri, ediția 1
Modele:
Sentința de admitere a contestației la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile (reducerea pedepsei)
Sentința de admitere a contestației la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile
Sentința de respingere a contestației la executare (prin care se solicită aplicarea legii penale mai favorabile)
Cerere de recalculare a pedepsei în cazul prevăzut de art. 43 Cod penal.
Cerere de constatare a reabilitării de drept în cazul suspendării executării pedepsei.
Cerere de liberare a minorului din centrul de reeducare înainte de a deveni major.
Declarație de împăcare a părților.
Referințe în cărți:
Acordul de recunoaștere a vinovăției
Infracțiuni financiar bancare. Metodologia investigației criminalistice
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 463/1997 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal
Decizia nr. 25/1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 67/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la stabilirea momentului îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată
Decizia nr. 16/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la problema aplicabilității dispozițiilor art. 81, 861 și 867 din Codul penal în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri- SECȚIILE UNITE -
Decizia nr. 8/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave, în ipoteza intervenirii unei legi prin care este majorat cuantumul pagubei materiale ce atribuie infracțiunii caracter deosebit de grav consecințelor unei infracțiuni
Decizia nr. 10/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii
Decizia nr. 18/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b), în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avută în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din același cod
Decizia nr. 25/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la modul de calcul al fracțiunii executate din pedeapsă pentru acordarea liberării condiționate în cazul condamnaților la pedepse mai mari de 10 ani închisoare pentru infracțiuni deosebit de periculoase săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996
Decizia nr. 35/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea sancțiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispozițiile art. 18^1 din Codul penal
Decizia nr. 2/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la încadrarea juridică a primului act de tăinuire și a celor ulterioare dacă, după primul act, tăinuitorul a lăsat să se înțeleagă că va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase
Decizia nr. 2/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptelor care, în raport cu conținutul lor concret, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de viol, cât și pe cele ale infracțiunii de incest
Decizia nr. 30/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative
;
se încarcă...