INFRACȚIUNEA | Codul Penal

Acesta este un fragment din Codul Penal din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

PARTEA GENERALĂ -
TITLUL II
INFRACȚIUNEA Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (137), Reviste (2)

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 17. - Referințe în jurisprudență (108), Reviste (3), Doctrină (2)

Infracțiune este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (21), Reviste (1)

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (14), Reviste (3), Doctrină (2)

Pericolul social al faptei

Art. 18. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (250), Doctrină (2)

Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Referințe în jurisprudență (8)

Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni Referințe în jurisprudență (1)

Art. 181. - Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență relevantă (30), Referințe în jurisprudență (484), Reviste (13), Doctrină (3)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (24)

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență relevantă (5), Referințe în jurisprudență (101)

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență relevantă (6), Referințe în jurisprudență (43), Reviste (1)

Vinovăția

Art. 19. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (68), Doctrină (5)

Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă. Referințe în jurisprudență (45)

1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul: Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (12)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; Jurisprudență relevantă (10), Referințe în jurisprudență (212), Reviste (1)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (88)

2. Fapta este săvârșită din culpă când infractorul: Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (3)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; Jurisprudență relevantă (9), Referințe în jurisprudență (6)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Jurisprudență relevantă (12), Referințe în jurisprudență (9)

Fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta. Referințe în jurisprudență (1)

Fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție.

Capitolul II TENTATIVA

Conținutul tentativei Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 20. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (17), Referințe în jurisprudență (2087), Reviste (2), Doctrină (1)

Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Referințe în jurisprudență (66)

Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. Referințe în jurisprudență (12)

Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Referințe în jurisprudență (8)

Pedepsirea tentativei

Art. 21. - Referințe în jurisprudență (39), Reviste (2)

Tentativa se pedepsește numai când legea prevede expres aceasta. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (9)

Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani. Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (46), Doctrină (1)

Desistarea și împiedicarea rezultatului

Art. 22. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (21)

Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. Referințe în jurisprudență (7)

Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune. Referințe în jurisprudență (3), Doctrină (1)

Capitolul III PARTICIPAȚIA

Participanții

Art. 23. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (16), Reviste (1)

Participanți sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Autorul

Art. 24. - Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (23)

Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Referințe în jurisprudență (17)

Instigatorul Respingeri de neconstituționalitate (2)

Art. 25. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (604), Reviste (6)

Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4)

Complicele

Art. 26. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență relevantă (8), Referințe în jurisprudență (1799), Reviste (6)

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Referințe în jurisprudență (10)

Pedeapsa în caz de participație Respingeri de neconstituționalitate (4)

Art. 27. - Respingeri de neconstituționalitate (4), Referințe în jurisprudență (24)

Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72. Referințe în jurisprudență (13)

Circumstanțele personale și reale

Art. 28. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe în jurisprudență (10)

Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. Referințe în jurisprudență (1)

Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (8)

Instigarea neurmată de executare

Art. 29. - Referințe în jurisprudență (27)

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Referințe în jurisprudență (6)

Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală. Referințe în jurisprudență (1)

Împiedicarea săvârșirii faptei

Art. 30. - Referințe în jurisprudență (3)

Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârșite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă.

Participația improprie

Art. 31. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (68), Reviste (1)

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (19)

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe în jurisprudență (243), Reviste (1)

Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul IV PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI Referințe în jurisprudență (1)

Formele pluralității

Art. 32. - Referințe în jurisprudență (12), Reviste (2), Doctrină (1)

Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă. Referințe în jurisprudență (4), Reviste (1)

Concursul de infracțiuni

Art. 33. - Jurisprudență relevantă (17), Referințe în jurisprudență (1861), Reviste (3)

Concurs de infracțiuni există: Referințe în jurisprudență (31)

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni; Jurisprudență relevantă (67), Referințe în jurisprudență (4250), Reviste (17)

b) când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență relevantă (8), Referințe în jurisprudență (881), Reviste (4)

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni Modificări (1)

Art. 34. - Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență relevantă (25), Referințe în jurisprudență (1167), Reviste (2)

În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: Referințe în jurisprudență (18)

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (161)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (58), Referințe în jurisprudență (2080), Reviste (11), Modele (1)

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim; Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (127), Reviste (2)

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte; Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (96), Reviste (2)

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c). Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (41), Reviste (1)

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente. Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe în jurisprudență (16), Reviste (2)

Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni Modificări (1)

Art. 35. - Jurisprudență relevantă (6), Referințe în jurisprudență (287), Reviste (1)

Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (283), Reviste (2)

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (40), Reviste (1)

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (224), Reviste (4)

Măsurile de siguranță de natură deosebită, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează. Modificări (1), Referințe în jurisprudență (21)

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente Modificări (1)

Art. 36. - Jurisprudență relevantă (18), Referințe în jurisprudență (188), Reviste (1)

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35. Jurisprudență relevantă (7), Referințe în jurisprudență (286), Reviste (1)

Dispozițiile art. 34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Jurisprudență relevantă (12), Referințe în jurisprudență (203)

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente. Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (363), Reviste (1)

Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Recidiva Modificări (1)

Art. 37. - Referințe în jurisprudență (906), Reviste (1)

Recidivă există în următoarele cazuri: Modificări (1), Referințe în jurisprudență (23)

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an; Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență relevantă (7), Referințe în jurisprudență (1983)

b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; Respingeri de neconstituționalitate (4), Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (1), Jurisprudență relevantă (14), Referințe în jurisprudență (1596), Reviste (4), Modele (2)

c) când după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (22)

Există recidivă și în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. 1 este detențiunea pe viață. Referințe în jurisprudență (11)

Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) și b) și alin. 2, se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii. Referințe în jurisprudență (5)

Condamnările care nu atrag starea de recidivă

Art. 38. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe în jurisprudență (106), Reviste (1)

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (11), Reviste (2)

a) infracțiunile săvârșite în timpul minorității; Referințe în jurisprudență (20), Reviste (1)

a1) infracțiunile săvârșite din culpă; Referințe în jurisprudență (36), Reviste (2)

b) infracțiunile amnistiate; Referințe în jurisprudență (4)

c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală. Referințe în jurisprudență (2)

De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (29), Reviste (1)

Pedeapsa în caz de recidivă Modificări (1)

Art. 39. - Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (78), Reviste (1)

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (134), Reviste (1)

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (144)

În cazul săvârșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. Referințe în jurisprudență (65), Reviste (1)

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c) se aplică în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a) și dispozițiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b). Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (2)

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă

Art. 40. - Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (75), Reviste (3)

Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (25)

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Art. 41. - Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (263), Reviste (2)

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni. Referințe în jurisprudență (66), Reviste (1)

Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență relevantă (18), Referințe în jurisprudență (4785), Reviste (34)

Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Referințe în jurisprudență (7)

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1)

Art. 42. - Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (295), Reviste (2)

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispozițiilor art. 34. Referințe în jurisprudență (18)

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă Referințe în jurisprudență (3)

Art. 43. - Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (10), Reviste (1), Modele (1)

Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Referințe în jurisprudență (1)

Capitolul V CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Legitima apărare

Art. 44. - Jurisprudență relevantă (16), Referințe în jurisprudență (97), Reviste (1), Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Jurisprudență relevantă (11), Referințe în jurisprudență (22), Reviste (1)

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Jurisprudență relevantă (21), Referințe în jurisprudență (46), Doctrină (1)

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (7)

Starea de necesitate

Art. 45. - Jurisprudență relevantă (15), Referințe în jurisprudență (18), Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de necesitate. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (8)

Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc. Jurisprudență relevantă (6), Referințe în jurisprudență (19), Doctrină (1)

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (2), Doctrină (1)

Constrângerea fizică și constrângerea morală

Art. 46. - Jurisprudență relevantă (7), Referințe în jurisprudență (13)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Referințe în jurisprudență (1)

De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (7)

Cazul fortuit

Art. 47. - Jurisprudență relevantă (14), Referințe în jurisprudență (42), Reviste (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Iresponsabilitatea

Art. 48. - Jurisprudență relevantă (19), Referințe în jurisprudență (30), Doctrină (2)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele. Referințe în jurisprudență (1)

Beția

Art. 49. - Referințe în jurisprudență (15)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe. Referințe în jurisprudență (5)

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă. Referințe în jurisprudență (14)

Minoritatea făptuitorului

Art. 50. - Jurisprudență relevantă (5), Referințe în jurisprudență (3)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Eroarea de fapt

Art. 51. - Jurisprudență relevantă (7), Referințe în jurisprudență (46), Reviste (1), Doctrină (1)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Jurisprudență relevantă (3), Referințe în jurisprudență (9)

Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Referințe în jurisprudență (4)

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (2)

Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Referințe în jurisprudență (5), Reviste (1)

Acesta este un fragment din Codul Penal din 1968. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    Crime is the only ground for criminal liability. This principle is stipulated by Art. 17 § 2 of the Criminal Code, which explicitly provides that “Crime is the only ground for criminal liability”. According to this principle, it is only the perpetration of the crime which justifies why a person is held criminally liable. This principle is meant to be a guarantee of personal freedom128 because the ground for criminal liability is not the social threat that a person may constitute or his/her criminal antecedents, but the very circumstance that he/she committed a crime and that this crime can be used as a ground for criminal liability. 
    128 C.Bulai,Manualdedreptpenal,Ed.ALL,București,1997,p.52.
[ Mai mult... ]
 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    138 SeealsotheNewCriminalCode,whichisgoingtobeenforcedstartingwiththe1stofFebruary2014andaccordingtowhichcrimeisdefinedasfollows(Art.15):“Acrimeistheactprovidedbycriminallaw,whichiscommittedwithguilt, itisnotjustifiedandforwhoseperpetrationtheauthorofthecrimeshallbeheldcriminallyliable”(Originaltext:„infracțiuneaestefaptaprevăzutădelegeapenală,săvârșităcuvinovăție,nejustificatășiimputabilăpersoaneicareasăvârșit-o)”.
[ Mai mult... ]
 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    Crime is the only ground for criminal liability. This principle is stipulated by Art. 17 § 2 of the Criminal Code, which explicitly provides that “Crime is the only ground for criminal liability”. According to this principle, it is only the perpetration of the crime which justifies why a person is held criminally liable. This principle is meant to be a guarantee of personal freedom128 because the ground for criminal liability is not the social threat that a person may constitute or his/her criminal antecedents, but the very circumstance that he/she committed a crime and that this crime can be used as a ground for criminal liability. 
    128 C.Bulai,Manualdedreptpenal,Ed.ALL,București,1997,p.52.
[ Mai mult... ]
 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    138 SeealsotheNewCriminalCode,whichisgoingtobeenforcedstartingwiththe1stofFebruary2014andaccordingtowhichcrimeisdefinedasfollows(Art.15):“Acrimeistheactprovidedbycriminallaw,whichiscommittedwithguilt, itisnotjustifiedandforwhoseperpetrationtheauthorofthecrimeshallbeheldcriminallyliable”(Originaltext:„infracțiuneaestefaptaprevăzutădelegeapenală,săvârșităcuvinovăție,nejustificatășiimputabilăpersoaneicareasăvârșit-o)”.
[ Mai mult... ]
 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    Crime is the only ground for criminal liability. This principle is stipulated by Art. 17 § 2 of the Criminal Code, which explicitly provides that “Crime is the only ground for criminal liability”. According to this principle, it is only the perpetration of the crime which justifies why a person is held criminally liable. This principle is meant to be a guarantee of personal freedom128 because the ground for criminal liability is not the social threat that a person may constitute or his/her criminal antecedents, but the very circumstance that he/she committed a crime and that this crime can be used as a ground for criminal liability. 
    128 C.Bulai,Manualdedreptpenal,Ed.ALL,București,1997,p.52.
[ Mai mult... ]
 

Pot fi de interes:

Codul Penal:
LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE
INFRACȚIUNEA
PEDEPSELE
ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE
MINORITATEA
MĂSURILE DE SIGURANȚĂ
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINȚELE CONDAMNĂRII
ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ
INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI STATULUI
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI
INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
INFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI OBȘTESC
Reviste:
Unele probleme identificate în materia reglementării pluralității de infracțiuni
Concursul de infracțiuni: o succintă analiză comparativă între noua și vechea reglementare
Constituirea unui grup infracțional organizat. Spălarea banilor. Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Abuz în serviciu. Persoana juridică. Participație (I)
Interpretarea noțiunilor de faptă care nu este prevăzută de legea penală și de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în calea extraordinară de atac a recursului în casație
Recidivă postcondamnatorie. Concurs de infracțiuni. Revocarea liberării condiționate
CCR: Avem același subiect pasiv sau mai multe în cazul infracțiunii continuate?
Violarea de domiciliu. Legea penală mai favorabilă (Curtea de Apel Brașov, decizia nr. 21/A/2014) - comentariu
Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. pr. pen.
Între indivizibilitatea legii penale mai favorabile și aplicarea ei divizată, pe instituții autonome
Doctrină:
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Foundations of European Criminal Law, ediția 1
Foundations of European Criminal Law, ediția 1
Manipularea pieței de capital, ediția 1
Legea privind registrul comerțului. Comentariu pe articole, ediția 1
Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
Răspunderea juridică în contractul comercial de transport de mărfuri, ediția 1
Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
Modele:
Sentința de admitere a contestației la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile (reducerea pedepsei)
Sentința de respingere a contestației la executare (prin care se solicită aplicarea legii penale mai favorabile)
Cerere de recalculare a pedepsei în cazul prevăzut de art. 43 Cod penal.
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 18/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b), în concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare a fost avută în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care atrage aplicarea art. 37 lit. a) din același cod
Decizia nr. 35/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea sancțiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispozițiile art. 18^1 din Codul penal
Decizia nr. 2/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la încadrarea juridică a primului act de tăinuire și a celor ulterioare dacă, după primul act, tăinuitorul a lăsat să se înțeleagă că va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase
Decizia nr. 2/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptelor care, în raport cu conținutul lor concret, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de viol, cât și pe cele ale infracțiunii de incest
Decizia nr. 10/2005 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii
Decizia nr. 30/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative
Decizia nr. 17/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu stabilirea încadrării juridice a pluralității de acte sexuale săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, atât înainte, cât și după ce aceasta a împlinit 15 ani
;
se încarcă...