Parlamentul României

Codul Penal din 1968

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 aprilie 1997 până la 31 ianuarie 2014, fiind abrogat prin Lege 187/2012 și înlocuit de Codul Penal 2009;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 20

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE Jurisprudență (166)

Capitolul I DISPOZIȚII PRELIMINARE Jurisprudență (7)

Scopul legii penale
Jurisprudență (1)

Art. 1. - Jurisprudență (92)

Legea penală apără, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.
Jurisprudență (3)

Legalitatea incriminării

Art. 2. - Jurisprudență (38), Reviste (3)

Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte.
Jurisprudență (8)

Capitolul II LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Secțiunea I Aplicarea legii penale în spațiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 3. - Jurisprudență (15)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
Jurisprudență (13)

Personalitatea legii penale

Art. 4. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (37)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară.
Jurisprudență (19)

Realitatea legii penale

Art. 5. - Jurisprudență (59), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, contra siguranței statului român sau contra vieții unui cetățean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, când sunt săvârșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării.
Jurisprudență (10)

Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general.
Jurisprudență (1)

Universalitatea legii penale

Art. 6. - Jurisprudență (81)

Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvârșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării, dacă:
Jurisprudență (6)

a) fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită;
Jurisprudență (226)

b) făptuitorul se află în țară.
Jurisprudență (259), Reviste (2)

Pentru infracțiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetățean român, infractorul poate fi judecat și în cazul când s-a obținut extrădarea lui.
Jurisprudență (2)

Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a săvârșit infracțiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.
Jurisprudență (1)

Legea penală și convențiile internaționale

Art. 7. - Jurisprudență (34)

Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internațională.
Jurisprudență (32)

Imunitatea de jurisdicție

Art. 8. - Jurisprudență (22)

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român.
Jurisprudență (8)

Extrădarea

Art. 9. - Jurisprudență (12)

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internațională, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.
Jurisprudență (1)

Secțiunea II Aplicarea legii penale în timp

Activitatea legii penale

Art. 10. - Jurisprudență (50)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Jurisprudență (3)

Neretroactivitatea legii penale

Art. 11. - Jurisprudență (44), Reviste (1)

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.
Jurisprudență (1)

Retroactivitatea legii penale

Art. 12. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (29), Reviste (1)

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Jurisprudență (6)

Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.
Jurisprudență (3), Reviste (1)

Aplicarea legii penale mai favorabile

Art. 13. - Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (826), Reviste (3)

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Jurisprudență (54)

Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică.
Modificări (1), Jurisprudență (14)

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Art. 14. - Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (58)

Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Jurisprudență (4)

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.
Jurisprudență (3)

Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Jurisprudență (3)

Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă, nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de această lege.
Modificări (1), Jurisprudență (3)

Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.
Jurisprudență (2)

Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Art. 15. - Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (36)

Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită.
Jurisprudență (6)

Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime.
Jurisprudență (6)

Aplicarea legii penale temporare

Art. 16. - Jurisprudență (14)

Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Jurisprudență (2)

TITLUL II INFRACȚIUNEA Jurisprudență (163), Reviste (2)

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 17. - Jurisprudență (119), Reviste (1)

Infracțiune este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Jurisprudență (24), Reviste (1)

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Jurisprudență (20), Reviste (1)

Pericolul social al faptei

Art. 18. - Jurisprudență (286)

Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Jurisprudență (8)

Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni
Jurisprudență (1)

Art. 181. - Acțiuni admise (1), Jurisprudență (504), Reviste (9)

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (22)

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Modificări (1), Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (99)

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91.
Modificări (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (46), Reviste (1)

Vinovăția

Art. 19. - Jurisprudență (90)

Vinovăție există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă.
Jurisprudență (95)

1. Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul:
Jurisprudență (23)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
Jurisprudență (202)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Jurisprudență (91)

2. Fapta este săvârșită din culpă când infractorul:
Jurisprudență (18)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
Jurisprudență (12)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Jurisprudență (13)

Fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție.

Capitolul II TENTATIVA

Conținutul tentativei

Art. 20. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (2138), Reviste (1)

Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Jurisprudență (69)

Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
Jurisprudență (14)

Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.
Jurisprudență (7)

Pedepsirea tentativei

Art. 21. - Jurisprudență (41), Reviste (2)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...