Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 888/2006 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) și (4), art. 77 și art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, și ale art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24 ianuarie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și a legii în ansamblu, a art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, și a art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, excepție ridicată de Dinuță Stancu în Dosarul nr. 814/CM-AS/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 814/CM-AS/2006, Curtea de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și a legii în ansamblu, a art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, și a art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, excepție ridicată de Dinuță Stancu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Legea nr. 19/2000 are un caracter discriminatoriu în privința stabilirii drepturilor de pensie ale femeilor în raport cu cele ale bărbaților, contravenind principiului constituțional al egalității în drepturi. În acest sens, arată că femeile, în condițiile unui stagiu de cotizare identic și pentru venituri identice realizate, obțin un punctaj mai mare decât cel al bărbaților, căruia îi corespunde și un cuantum mai mare al pensiei. De asemenea, arată că recalcularea și reactualizarea pensiilor fără aplicarea corectă a art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 și a art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, respectiv rămânerea în plată a pensiei stabilite anterior dacă aceasta are un cuantum superior celui rezultat în urma acestor operațiuni, face ca legea să dispună pentru trecut, să anuleze un drept câștigat licit și să afecteze nivelul de trai al pensionarilor.

Curtea de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, iar calculele autorului excepției sunt eronate, având în vedere că în urma recalculării s-a stabilit un cuantum al pensiei mai mare decât cel aflat în plată și i s-a acordat noul cuantum.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că toate dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât prin acestea nu se instituie discriminări, ci se aplică tratamente juridice diferențiate pentru situații diferite. În ce privește statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992, arată că acesta nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie:

- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare;

- Art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 13 din Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004. Acest text de lege are în prezent următoarea redactare:

"

(6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. (2), (3), (5) și (51).";

- Art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, potrivit căruia:

"

În situația în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât acesta.";

- Art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege autorul excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 44 alin. (1) și (8) privind dreptul de proprietate și interdicția confiscării averii dobândite în mod licit și ale art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect criticat de autorul excepției privește dispozițiile Legii nr. 19/2000 prin care se instituie o inegalitate între bărbați și femei sub aspectul drepturilor la pensie cuvenite, în condițiile unui stagiu de cotizare și a unor venituri identice. Curtea observă că, în realitate, dispozițiile discriminatorii vizate se referă la prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, la data intrării în vigoare a legii, vârsta standard pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă este de 57 de ani pentru femei și de 62 de ani pentru bărbați, care va crește etapizat, în așa fel ca, începând cu anul 2013, vârsta standard să fie de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați. Alin. (4) al aceluiași articol păstrează diferența de 5 ani și în privința stagiului complet de cotizare, care a fost de 25 de ani pentru femei și de 30 de ani pentru bărbați la data intrării în vigoare a legii și va fi de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați în anul 2013. De asemenea, Curtea consideră că sunt avute în vedere și dispozițiile art. 77 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora punctajul mediu anual, care determină cuantumul pensiei, se calculează prin împărțirea sumei punctajelor anuale la numărul anilor de stagiu complet de cotizare, ceea ce face ca, în cazul unor punctaje anuale egale, femeile să primească o pensie mai mare, întrucât suma punctajelor anuale se împarte la o cifră mai mică.

Curtea constată că acest aspect de neconstituționalitate a mai fost analizat și prin Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. Având a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, dispoziții care prevedeau, de asemenea, un tratament juridic diferențiat între bărbați și femei sub aspectul dreptului la pensie, Curtea a reținut că textul art. 16 alin. (1) din Constituție, coroborat cu cel al art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, are în vedere discriminările prohibite, respectiv "discriminarea negativă", iar nu și pe cele admisibile, așa cum este "discriminarea pozitivă", ținând seama de specificitatea unor situații sau de scopul realizării unei justiții distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalitățile obiective. Tratamentul juridic diferențiat a fost considerat ca o măsură de protecție specială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situația socială care decurge din această deosebire.

Curtea consideră că aceste considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Desigur, Curtea nu poate să nu observe tendința statelor europene de egalizare a condițiilor de obținere a dreptului la pensie între bărbați și femei, precum și recomandările exprimate de instituțiile Uniunii Europene în acest sens, dar aceasta rămâne un deziderat legislativ pe care instanța de contencios constituțional, în limitele competențelor sale, nu îl poate soluționa, rămânând un atribut exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 și a art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, Curtea observă că aspectele invocate nu privesc conținutul acestora, ci greșita lor aplicare. Astfel, autorul excepției arătă că sunt confundate noțiunile de recalculare și reactualizare a pensiilor, precum și cele de pensie cuvenită și de pensie aflată în plată, astfel că s-a ajuns la stabilirea unui punctaj mediu anual mai mic și a unui cuantum al pensiei mai mic decât cel ce i s-ar fi cuvenit. Or, Curtea constată că aplicarea dispozițiilor legale și verificarea corectitudinii operațiunilor de calcul nu constituie probleme de competența instanței de contencios constituțional, ci aspecte ce intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.

În sfârșit, în ceea ce privește ultima critică de neconstituționalitate referitoare la art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992, Curtea constată că acest act normativ nu există. Așa fiind, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceste dispoziții nu pot face obiect al controlului de constituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) și (4), art. 77 și ale art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și cele ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, excepție ridicată de Dinuță Stancu în Dosarul nr. 814/CM-AS/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 din statutul de aplicare a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de același autor în același dosar al Curții de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2006.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...