Organizația Națiunilor Unite - ONU

Rezoluția nr. 3314/1974 privind definiția agresiunii

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 14 decembrie 1974

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. nr. 3314 (XXIX)

Adunarea Generală,

Examinând raportul Comitetului special pentru problema definirii agresiunii, creat prin aplicarea rezoluției sale 2230 (XXI) din 18 decembrie 1967, privind lucrările celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului special, ținută între 11 martie și 12 aprilie 1974, și care cuprinde proiectul de definiție a agresiunii adoptat prin consens de către Comitetul special și recomandat spre adoptare Adunării generale,

Profund convinsă că adoptarea Definiției agresiunii ar contribui la întărirea păcii și securității internaționale,

Aprobă Definiția agresiunii al cărei text este anexat prezentei rezoluții; Exprimă satisfacția sa Comitetului special pentru definirea agresiunii pentru munca sa, care s-a finalizat prin elaborarea Definiției agresiunii;

Cere tuturor statelor să se abțină de la orice fel de acte de agresiune și alte moduri de folosire a forței, contrare Cartei Națiunilor Unite și Declarației referitoare la principiile de drept internațional privind relațiile prietenești și de cooperare între state, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite;

Atrage atenția Consiliului de Securitate asupra Definiției agresiunii, care figurează în continuare, și îi recomandă să țină cont de această Definiție, după cum va stabili, în calitatea lui de ghid pentru determinarea, conform Cartei, a existenței unui act de agresiune.

ANEXĂ

Definiția agresiunii

Adunarea Generală,

Reamintind faptul că unul din scopurile esențiale ale Organizației Națiunilor Unite este de a menține pacea și securitatea internațională și de a lua măsuri eficace în vederea prevenirii și înlăturării amenințărilor la adresa păcii și de a reprima orice act de agresiune sau alte încălcări ale păcii;

Reamintind că, potrivit articolului 39 al Cartei O.N.U., Consiliul de Securitate constată existența oricărei amenințări împotriva păcii, încălcări ale păcii sau ale oricărui act de agresiune și recomandă sau hotărăște măsurile ce urmează a fi luate în conformitate cu articolele 41 și 42 pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale;

Reamintind, de asemenea, datoria pe care o au statele, conform Cartei, de a rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice, astfel încât să nu pună în pericol pacea, securitatea și justiția internațională;

Având în vedere că nici o prevedere a prezentei definiții nu va fi interpretată ca afectând în vreun fel dispozițiile Cartei cu privire la funcțiile și puterile organelor Organizației Națiunilor Unite;

Considerând, de asemenea, că agresiunea este forma cea mai gravă și cea mai periculoasă a folosirii ilegale a forței - dat fiind existența tuturor tipurilor de arme de distrugere în masă - cuprinzând amenințarea posibilă a unui conflict mondial și toate consecințele sale catastrofale, este deci necesar, în acest stadiu, să se dea o definiție a agresiunii;

Reafirmând datoria statelor de a nu recurge la folosirea forței armate, pentru a lipsi popoarele de dreptul lor la autodeterminare, la libertate și la independență sau pentru a aduce atingere integrității teritoriale;

Reafirmând, de asemenea, că teritoriul unui stat este inviolabil și nu poate constitui fie chiar temporar obiectul unei ocupații militare sau al altor măsuri de forță întreprinse de către un alt stat cu violarea Cartei și că nu va face obiectul achiziției de către un alt stat ca urmare a unor astfel de măsuri de forță sau de amenințare cu forța;

Reafirmând, de asemenea, dispozițiile Declarației asupra principiilor dreptului internațional privind relațiile de prietenie și cooperare între state în conformitate cu Carta O.N.U.;

Convinși că adoptarea unei definiții a agresiunii va avea ca rezultat descurajarea unui eventual agresor, va înlesni constatarea actelor de agresiune și luarea de măsuri pentru reprimarea acestor acte, va permite protecția drepturilor și a intereselor legitime ale victimei și darea de ajutor acesteia;

Considerând că, deși problema de a stabili dacă s-a comis un act de agresiune trebuie să fie examinată ținând seama de toate împrejurările proprii fiecărui caz în parte, este totuși de dorit să se formuleze principii fundamentale călăuzitoare în determinarea unui astfel de act;

Adoptă definiția următoare:

ARTICOLUL 1

Agresiunea este folosirea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui alt stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite, astfel cum reiese din prezenta definiție.

Notă explicativă: în această definiție termenul "stat":

a) este folosit fără a prejudicia problema recunoașterii sau faptul de a ști dacă un stat este membru al Organizației Națiunilor Unite;

b) include, când este cazul, conceptul de "grup de state".

ARTICOLUL 2

Folosirea forței armate, cu violarea Cartei, de către un stat care acționează primul constituie dovada suficientă prima facie a unui act de agresiune, deși Consiliul de Securitate poate, în conformitate cu Carta, să conchidă că stabilirea faptului că un act de agresiune a fost comis nu ar fi justificată ținând seama de alte împrejurări pertinente, inclusiv faptul că actele în cauză sau consecințele lor nu sunt de o gravitate suficientă.

ARTICOLUL 3

Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de război, întrunește, sub rezerva prevederilor art. 2 și în conformitate cu ele, condițiile unui act de agresiune:

a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate ale unui alt stat, sau orice ocupație militară, chiar temporară, rezultând dintr-o asemenea invazie sau dintr-un asemenea atac, sau orice anexare, prin folosirea forței, a teritoriului sau a unei părți a teritoriului unui alt stat;

b) bombardarea, de către forțele armate ale unui stat, a teritoriului unui alt stat, sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat;

c) blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forțele armate ale unui alt stat;

d) atacul săvârșit de către forțele armate ale unui stat împotriva forțelor armate terestre, navale, sau aeriene sau împotriva flotelor maritime și aeriene civile ale unui alt stat;

e) folosirea forțelor armate ale unui stat, care sunt staționate pe teritoriul unui alt stat cu acordul statului gazdă, contrar condițiilor prevăzute în acord, sau orice prelungire a prezenței lor pe teritoriul respectiv după data încetării acordului;

f) admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția unui alt stat, să fie folosit de către acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț;

g) trimiterea de către un stat sau în numele său de bande sau grupuri înarmate, de forțe neregulate sau de mercenari care săvârșesc acte de forță armată împotriva unui alt stat, de o asemenea gravitate încât ele echivalează cu actele enumerate mai sus, sau faptul de a se angaja în mod substanțial într-o astfel de acțiune.

ARTICOLUL 4

Enumerarea actelor de mai sus nu este limitativă, Consiliul de Securitate putând califica și alte acte ca acte de agresiune potrivit prevederilor Cartei.

ARTICOLUL 5

Nici un considerent de orice natură ar fi, politică, economică, militară sau de alt fel, nu poate justifica o agresiune.

Războiul de agresiune constituie o crimă împotriva păcii internaționale. Agresiunea dă naștere la răspundere internațională.

Nici o achiziție teritorială și nici un avantaj special care rezultă de pe urma unei agresiuni nu sunt licite și nici nu vor fi recunoscute ca atare.

ARTICOLUL 6

Nimic din prezenta definiție nu va fi interpretat ca lărgind sau restrângând în vreun fel oarecare dispozițiile Cartei, inclusiv prevederile sale referitoare la cazurile în care folosirea forței este legitimă.

ARTICOLUL 7

Nimic din prezenta definiție, și în special art. 3, nu poate în nici un fel să afecteze dreptul la autodeterminare, la libertate și la independență, așa cum decurge din Cartă, al popoarelor lipsite prin forță de acest drept și la care se referă Declarația asupra principiilor dreptului internațional privind relațiile de prietenie și cooperarea între state conform Cartei Națiunilor Unite, îndeosebi al popoarelor supuse unor regimuri coloniale sau rasiste, sau altor forme de dominație străină și nici dreptul acestor popoare de a lupta în acest scop și de a solicita și obține ajutor potrivit principiilor Cartei și în conformitate cu declarația sus-menționată.

ARTICOLUL 8

În interpretarea și aplicarea lor, dispozițiile de mai sus sunt legate între ele și fiecare trebuie să fie interpretată în contextul celorlalte prevederi.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...