Marea Adunare Națională - MAN

Codul Penal din 1968

Modificări (...), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (8), Respingeri de neconstituționalitate (29), Referințe (9), Reviste (1), Doctrine (1), Jurisprudență, Practică judiciară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 1969 până la 15 aprilie 1997, fiind înlocuit prin Codul Penal 1968;
Formă aplicabilă de la 23 aprilie 1973 până la 15 aprilie 1997

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Codul penal a fost publicat în B.Of. nr. 55-56 din 23 aprilie 1973.

PARTEA GENERALĂ

Titlul I LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII PRELIMINARE

Art. 1. -

Scopul legii penale

Legea penală apără, împotriva infracțiunilor, Republica Socialistă România, suveranitatea, independența și unitatea statului, proprietatea socialistă, persoana și drepturile acesteia, precum și întreaga ordine de drept.

Art. 2. -

Legalitatea incriminării

Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvîrșirii acestor fapte.

CAPITOLUL 2 LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Secțiunea I Aplicarea legii penale în spațiu

Art. 3. -

Teritorialitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite pe teritoriul României.

Art. 4. -

Personalitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavînd nici o cetățenie, are domiciliul în țară. Practică judiciară (1)

Art. 5. -

Realitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în afara teritoriului țării, contra securității statului român, sau contra vieții unui cetățean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, cînd sînt săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării.

Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general.

Art. 6. -

Universalitatea legii penale

Legea penală se aplică și altor infracțiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul țării, dacă:

a) fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvîrșită;

b) făptuitorul se află în țară.

Pentru infracțiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetățean român, infractorul poate fi judecat și în cazul cînd s-a obținut extrădarea lui.

Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a săvîrșit infracțiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Cînd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărîrilor străine.

Art. 7. -

Legea penală și convențiile internaționale

Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internațională.

Art. 8. -

Imunitatea de jurisdicție

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvîrșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sînt supuse jurisdicției penale a statului român.

Art. 9. -

Extrădarea

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internațională, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Secțiunea II Aplicarea legii penale în timp

Art. 10. -

Activitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în timpul cît ea se află în vigoare.

Art. 11. -

Neretroactivitatea legii penale

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data cînd au fost săvîrșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.

Art. 12. -

Retroactivitatea legii penale

Legea penală nu se aplică faptelor săvîrșite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărîrilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi.

Art. 13. -

Aplicarea legii penale mai favorabile

În cazul în care de la săvîrșirea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică.

Art. 14. -

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvîrșită, se reduce la acest maxim.

Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte și pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa cu moartea se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.

Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amendă, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținîndu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă, nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de această lege.

Cînd o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.

Art. 15. -

Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decît maximul special prevăzut de legea nouă, ținîndu-se seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cît a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborîtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită.

Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducîndu-se cu o treime.

Art. 16. -

Aplicarea legii penale temporare

Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvîrșite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.

Titlul II INFRACȚIUNEA

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE

Art. 17. -

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 18. -

Pericolul social al faptei

Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Art. 181. -

Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 92.

Art. 19. -

Vinovăția

Vinovăție există cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrșită cu intenție sau din culpă.

1) Fapta este săvîrșită cu intenție cînd infractorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrșirea acelei fapte;

b. prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

2) Fapta este săvîrșită din culpă cînd infractorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

b. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Fapta constînd într-o acțiune săvîrșită din culpă constituie infracțiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constînd într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvîrșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul cînd legea sancționează numai săvîrșirea ei cu intenție.

CAPITOLUL 2 TENTATIVA

Art. 20. -

Conținutul tentativei

Tentativa constă în punerea în executare a hotărîrii de a săvîrși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul cînd s-au săvîrșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

Nu există tentativă atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

Art. 21. -

Pedepsirea tentativei

Tentativa se pedepsește numai cînd legea prevede expres aceasta.

Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 22. -

Desistarea și împiedicarea rezultatului

Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori o împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune.

CAPITOLUL 3 PARTICIPAȚIA

Art. 23. -

Participanții

Participanți sînt persoanele care contribuie la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Art. 24. -

Autorul

Autor este persoana care săvîrșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Art. 25. -

Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvîrșească o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 26. -

Complicele

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Art. 27. -

Pedeapsa în caz de participație

Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvîrșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvîrșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72.

Art. 28. -

Circumstanțele personale și reale

Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrîng asupra celorlalți.

Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrîng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Art. 29. -

Instigare neurmată de executare

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.

Art. 30. -

Împiedicarea săvîrșirii faptei

Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvîrșite pînă în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă.

Art. 31. -

Participația improprie

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție.

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL 4 PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI

Art. 32. -

Formele pluralității

Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă.

Art. 33. -

Concursul de infracțiuni

Concurs de infracțiuni există:

a) cînd două sau mai multe infracțiuni au fost săvîrșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvîrșirea sau ascunderea altei infracțiuni; Practică judiciară (1)

b) cînd o acțiune sau inacțiune, săvîrșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Art. 34. -

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

În caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează:

a) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor pînă la 3 ani;

b) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor pînă la o pătrime din acel maxim; Practică judiciară (1)

c) cînd s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

d) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii potrivit dispoziției de la lit. a, la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziției de la lit. b.

Sporul prevăzut la lit. a se poate mări pînă la 5 ani, dacă una dintre infracțiunile aflate în concurs este o infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale.

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatele precedente nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

Art. 35. -

Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni

Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul pedepsei confiscării parțiale a averii.

Măsurile de siguranță de natură deosebită, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

Art. 36. -

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35.

Dispozițiile art. 34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Art. 37. -

Recidiva

Recidivă există în următoarele cazuri:

a) cînd după rămînerea definitivă a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;

b) cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;

c) cînd după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute la lit. a și b se poate ține seama și de hotărîrea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii.

Art. 38. -

Condamnările care nu atrag starea de recidivă

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărîrile de condamnare privitoare la:

a) infracțiunile săvîrșite în timpul minorității;

a1) infracțiunile săvîrșite din culpă;

b) infracțiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracțiuni de legea penală. De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Art. 39. -

Pedeapsa în caz de recidivă

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 lit. a se poate mări pînă la 5 ani.

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvîrșită ulterior.

În cazul săvîrșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor pînă la 5 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c se aplică în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.

Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a și dispozițiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Sporurile prevăzute în prezentul articol se pot mări pînă la 7 ani, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior este infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale.

Art. 40. -

Pedeapsa în unele cazuri cînd nu există recidivă

Cînd după condamnarea definitivă cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sînt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

Art. 41. -

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni.

Infracțiunea este continuată cînd o persoană săvîrșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Infracțiunea este complexă cînd în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravată, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 42. -

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispozițiilor art. 34.

Art. 43. -

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă

Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținîndu-se seama de infracțiunea săvîrșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decît cea pronunțată anterior.

CAPITOLUL 5 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Art. 44. -

Legitima apărare

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvîrșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Art. 45. -

Starea de necesitate

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de necesitate.

Este în stare de necesitate acela care săvîrșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a săvîrșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Art. 46. -

Constrîngerea fizică și constrîngerea morală

Nu constituie infracțiunea fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constrîngeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constrîngeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Art. 47. -

Cazul fortuit

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Art. 48. -

Iresponsabilitatea

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpîn pe ele.

Art. 49. -

Beția

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe.

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.

Art. 50. -

Minoritatea făptuitorului

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Art. 51. -

Eroarea de fapt

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrșirii infracțiunii.

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și faptelor săvîrșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Titlul III PEDEPSELE

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE

Art. 52. -

Pedeapsa și scopul ei

Pedeapsa este o măsură de constrîngere și un mijloc reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.

CAPITOLUL 2 CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR

Art. 53. -

Felurile pedepselor

Pedepsele sînt principale, complimentare și accesorii.

1) Pedepsele principale sînt:

a. închisoarea de la 15 zile la 25 de ani;

b. amendă de la 500 la 20.000 lei.

2) Pedepsele complimentare sînt:

a. interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

b. degradarea militară;

c. confiscarea averii, parțială sau totală. Doctrină (1)

3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.

Art. 54. -

Abrogat.

Art. 55. -

Abrogat.

CAPITOLUL 3 PEDEPSELE PRINCIPALE

Secțiunea I Închisoarea

Art. 56. -

Regimul general al executării pedepsei

Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligația condamnaților de a presta o muncă utilă, dacă sînt apți pentru aceasta, pe acțiunea educativă ce trebuie desfășurată față de condamnați, pe respectarea de către aceștia a disciplinei muncii și a ordinii interioare a locurilor de deținere, precum și pe stimularea și recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinați și care dau dovezi temeinice de îndreptare.

Toate aceste mijloace trebuie folosite în așa fel încît să conducă la reeducarea celor condamnați.

După împlinirea vîrstei de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, condamnații nu au obligația de a muncii în timpul executării pedepsei; ei pot fi admiși la muncă dacă cer aceasta.

Art. 57. -

Regimul de deținere

Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deținere anume destinate.

Femeile condamnate la pedeapsa închisorii execută această pedeapsă separat de condamnații bărbați.

Minorii condamnați la pedeapsa închisorii execută pedeapsa separat de condamnații majori sau în locuri de deținere speciale, asigurîndu-li-se posibilitatea de a continua învățămîntul general obligatoriu și de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.

Art. 58. -

Regimul de muncă

Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepția muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deținere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care și aceste din urmă munci sînt remunerate.

Normele, timpul de muncă și remunerația muncii condamnaților sînt cele stabilite prin lege.

Din remunerația muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administrației locului de deținere. Aceste părți, precum și modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.

Art. 59. - Practică judiciară (1)

Liberarea condiționată

După ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținîndu-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Cînd condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate la alin. 1 se socotesc în raport de totalul pedepselor.

În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.

Art. 60. -

Liberarea condiționată în cazuri speciale

În cazul condamnărilor pentru infracțiuni contra securității statului, contra avutului obștesc, ori pentru infracțiunea de omor, sau pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, ori pentru infracțiuni prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale, liberarea condiționată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul cînd aceasta nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani.

În cazul condamnărilor prevăzute în alin. 1, dacă condamnatul beneficiază de reducerea fracțiunilor de pedeapsă potrivit art. 59 alin. 2, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani, sau de două treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Condamnatul care din cauza sănătății sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în alin. 1 și 2 din prezentul articol, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare.

Cei condamnați în timpul minorității cînd ajung la vîrsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de vîrsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1. La calculul fracțiunii de o pătrime sau o treime se ține seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

Dispozițiile art. 59 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

Art. 61. -

Efectele liberării condiționate

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvîrșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putîndu-se aplica un spor pînă la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta săvîrșită este o infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale.

Art. 62*). -

Executarea pedepsei într-o închisoare militară

Executarea pedepsei închisorii care nu depășește 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o unitate militară disciplinară în cazurile prevăzute de lege, precum și în cazurile cînd instanța judecătorească, ținînd seama de împrejurările cauzei și de persoana condamnatului, dispune aceasta.

Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei și a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidențiat în mod deosebit, reducerea poate depăși o treime, putînd cuprinde tot restul pedepsei.

Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiționat.

Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvîrșește din nou infracțiune, instanța care pronunță condamnarea pentru această infracțiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 și 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deținere.

După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după grațierea totală ori după grațierea restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de drept.

Dispozițiile alineatelor precedente sînt aplicabile și celor care au devenit militari în termen după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare.

În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o unitate militară disciplinară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se execută într-un loc de deținere.

Secțiunea II Amenda

Art. 63*). -

Stabilirea amenzii

Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care infractorul este condamnat să o plătească.

Ori de cîte ori legea prevede că o infracțiune se pedepsește numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 1.000 lei, iar maximul special de 5.000 lei.

Cînd legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 1 an, minimul special al amenzii este de 2.000 lei și maximul special de 7.000 lei, iar cînd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special este de 3.000 lei și maximul special de 15.000 lei.

În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate să depășească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit. b.

Amenda se stabilește ținîndu-se seama de dispozițiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situația de a nu-și putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreținerea, creșterea, învățătura și pregătirea profesională a persoanelor față de care are aceste obligații legale.

Art. 631. -

Înlocuirea pedepsei amenzii

Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvîrșită, ținînd seama de partea din amendă care a fost achitată.

CAPITOLUL 4 PEDEPSELE COMPLIMENTARE ȘI PEDEPSELE ACCESORII

Secțiunea I Pedepsele complimentare

Art. 64. - Practică judiciară (2)

Interzicerea unor drepturi

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în organele puterii de stat și în funcții elective de stat sau obștești; Practică judiciară (1)

b) dreptul de a ocupa o funcție implicînd exercițiul autorității de stat; Practică judiciară (1)

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvîrșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b nu se poate pronunța decît pe lîngă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a, afară de cazul cînd legea dispune altfel.

Art. 65. -

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede această pedeapsă.

Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

Art. 66. -

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Art. 67. -

Degradarea militară

Pedeapsa complimentară a degradării militare constă în pierderea gradului și dreptului de a purta uniformă.

Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani.

Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.

Art. 68. -

Confiscarea parțială și confiscarea totală a averii

Pedeapsa complimentară a confiscării parțiale a averii constă în trecerea în proprietatea statului a unuia sau mai multor bunuri ale condamnatului, anume determinate prin hotărîrea de condamnare.

Confiscarea parțială a averii se aplică în mod facultativ și numai în cazul infracțiunilor pentru care este prevăzută în partea specială.

Pedeapsa confiscării totale a averii este obligatorie și se aplică în cazurile anume prevăzute de lege.

Prin bunurile condamnatului se înțeleg atît bunurile care se găseau în patrimoniul acestuia la data săvîrșirii infracțiunii, cît și bunurile intrate în patrimoniul său pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.

Pedeapsa confiscării se aplică chiar dacă la data pronunțării hotărîrii nu sînt cunoscute bunurile care aparțin condamnatului și care ar putea fi confiscate; în acest caz, dacă se aplică confiscarea parțială a averii, întinderea acesteia se determină prin fixarea unei cote-părți.

Art. 69. -

Efectele confiscării averii

Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului din momentul rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare, fără a se aduce atingere sarcinilor reale ce le grevează, cît și altor drepturi de orice natură izvorîte din obligațiile celui condamnat, născute înainte de începerea urmăririi penale sau chiar după începerea urmăririi penale dacă acestea decurg din fapte ilicite, ori sînt urmarea unor acte încuviințate de organele de urmărire penală sau de instanțele de judecată.

Drepturile reale și obligațiile prevăzute în alineatul precedent se lichidează în condițiile stabilite de lege.

Art. 70. -

Bunurile exceptate de la confiscare

Nu sînt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinței personale a condamnatului și familiei sale, bunurile care servesc la exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum și bunurile care sînt de strictă trebuință pentru asigurarea traiului acestuia sau al familiei sale. Determinarea acestor bunuri se face prin lege.

Secțiunea II Pedepsele accesorii

Art. 71. - Practică judiciară (1)

Conținutul și executarea pedepsei accesorii

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitivă și pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori pînă la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Dispozițiile alineatelor precedente se aplică și în cazul cînd s-a dispus obligarea la muncă corecțională a condamnatului, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d și e fiind lăsată la aprecierea instanței.

CAPITOLUL 5 INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Secțiunea I Dispoziții generale

Art. 72. -

Criteriile generale de individualizare

La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de dispozițiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît și pentru proporționalizarea acesteia.

Secțiunea II Circumstanțele atenuante și agravante

Art. 73. -

Circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:

a) depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;

b) săvîrșirea infracțiunii sub stăpînirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Art. 74. -

Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvîrșirea infracțiunii;

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;

c) atitudinea infractorului după săvîrșirea infracțiunii, rezultînd din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

Art. 75. -

Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

a) săvîrșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

b) săvîrșirea infracțiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public;

c) săvîrșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;

d) săvîrșirea infracțiunii din motive josnice;

e) săvîrșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei;

f) săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate.

Instanța poate reține ca circumstanțe agravante și alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav.

Art. 76. -

Efectele circumstanțelor atenuante

În cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:

a) cînd minorul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

b) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

c) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general;

e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general, sau se poate aplica amenda care nu poate fi mai mică de 2.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 1.500 lei;

f) cînd pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putînd fi redusă pînă la 1.000 lei în cazul cînd minimul special este de 3.000 lei sau mai mare, ori pînă la minimul general, cînd minimul special este sub 3.000 lei.

În cazul infracțiunilor contra securității statului, contra avutului obștesc, ori al infracțiunii de omor, sau al infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori al infracțiunilor prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult pînă la o treime din minimul special.

Cînd există circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată, iar în locul pedepsei complimentare a confiscării totale a averii se aplică confiscarea parțială.

Art. 77. -

Circumstanțe atenuante în cazul pedepsei detențiunii pe viață

Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedeapsa cu moartea, dacă există circumstanțe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.

Art. 78. -

Efectele circumstanțelor agravante

În cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăși o treime, din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o cincime din maximul special.

Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracțiunilor contra securității statului, contra avutului obștesc, ori al infracțiunii de omor, sau în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori în cazul infracțiunilor prin care s-a adus o pagubă importantă economiei naționale.

Art. 79. -

Indicarea circumstanțelor

Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărîre.

Art. 80. -

Concursul între cauzele de agravare și cauzele de atenuare

În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținîndu-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă.

În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborîrea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțe agravante, recidivă și la concurs de infracțiuni, pedeapsa nu poate depăși 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 25 de ani dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani.

Secțiunea III Suspendarea condiționată a executării pedepsei

Art. 81. -

Condițiile de aplicare a suspendării condiționate

Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sînt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, iar pentru infracțiunile contra avutului obștesc pedeapsa aplicată este de cel mult un an;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, afară de cazul cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult un an și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c. Dacă una dintre faptele aflate în concurs este o infracțiune contra avutului obștesc, suspendarea poate fi acordată dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 6 luni și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c.

În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o pagubă avutului obștesc instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă paguba a fost integral reparată pînă la pronunțarea hotărîrii.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.

Art. 82. -

Termenul de încercare

Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În cazul cînd pedeapsa a cărei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an.

Termenul de încercare se socotește de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.

Art. 83. -

Revocarea în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvîrșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvîrșită după rămînerea definitivă a hotărîrii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.

Art. 84. -

Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile

Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Art. 85. -

Anularea suspendării pentru infracțiuni săvîrșite anterior

Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvîrșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicîndu-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește un an, instanța aplică dispozițiile art. 81 alin. 2. În cazul cînd se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Art. 86. -

Reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei

Dacă condamnatul nu a săvîrșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept.

Art. 861. -

Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

În cazul în care instanța apreciază că sînt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins, fără privațiune de libertate, prin prestarea unei munci, poate dispune obligarea la muncă corecțională a condamnatului, pe durata pedepsei aplicate, dacă sînt întrunite și următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, afară de cazul cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38.

Obligarea la muncă corecțională poate fi dispusă și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este de cel mult 2 ani închisoare și sînt întrunite celelalte condiții prevăzute în alineatul precedent.

Art. 862. -

Termenul de încercare

Obligarea la muncă corecțională nu poate fi dispusă în cazul săvîrșirii infracțiunilor contra securității statului, infracțiunilor contra capacității de apărare a Republicii Socialiste România, infracțiunilor contra păcii și omenirii, infracțiunilor de omor, infracțiunilor contra siguranței circulației pe căile ferate, infracțiunilor la regimul stabilit pentru anumite activități economice, infracțiunilor de fals, precum și în cazul săvîrșirii infracțiunilor prevăzute în art. 177, 178 alin. 3-5, 179, 182, 183, 185, 189-191, 194-204, 209, 211, 212, 214, 215, alin. 2 și 3, 218, 223-229, 231, 232 alin. 2-4, 234-236, 238 alin. 2, 239 alin. 2, 240, 245, 248 alin. 2, 250-255, 257, 259-261, 264 alin. 2, 266-271, 279, 280, 308-315, 317-319, 322 alin. 3, 323, 324 și art. 222 în măsura în care se referă la infracțiuni prevăzute în acest alineat.

Obligarea la muncă corecțională nu se aplică minorilor care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, precum și militarilor în termen.

Art. 863. -

Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului

Munca corecțională se prestează pe șantiere, în unități agricole sau forestiere, ori în alte organizații socialiste, condamnatul urmînd să desfășoare o activitate productivă sau de specialitate.

Dacă la data aplicării pedepsei condamnatul lucrează într-o organizație socialistă, instanța, ținînd seama de aportul deosebit în muncă al acestuia și de posibilitățile lui de reeducare, poate dispune ca munca să se presteze în aceeași organizație.

Cînd se stabilește ca munca să se presteze în aceeași organizație socialistă, instanța dispune ca cel condamnat să o efectueze în alt loc de muncă, ori chiar în același loc dacă desfășoară o activitate productivă sau de specialitate.

Dacă la data aplicării pedepsei condamnatul nu lucrează într-o organizație socialistă, el va executa pedeapsa în una din organizațiile prevăzute în alin. 1.

Munca corecțională se prestează în temeiul mandatului de executare a pedepsei, fără a se încheia contract de muncă. Dacă la data rămînerii definitive a hotărîrii, cel condamnat avea încheiat un astfel de contract, acesta încetează.

În timpul prestării muncii condamnatul nu poate ocupa funcții de conducere, administrative, instructiv-educative sau de gestiune.

Art. 864. -

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Condamnatul este obligat să îndeplinească în timpul prestării muncii toate îndatoririle ce revin la locul de muncă, după caz, salariaților sau membrilor cooperatori, avînd drepturile ce revin acestora cu următoarele limitări:

a) din remunerația netă cuvenită condamnatului, potrivit normelor legale pentru munca prestată, se reține o cotă de 15-50% stabilită în raport de cuantumul acestei remunerații și de îndatoririle condamnatului pentru întreținerea altor persoane și care se face venit la bugetul statului. Această cotă și organul care o stabilește sînt prevăzute în legea privind executarea pedepselor. În cazul condamnatului minor, limitele reținerii se reduc la jumătate;

b) condamnatul nu are drept la concediu de odihnă, iar durata muncii prestate nu se consideră vechime în muncă;

c) cuantumul ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală sau accident, ori al ajutorului în caz de maternitate este de 50% din remunerația netă cuvenită condamnatului după reținerea cotei prevăzute la lit. a.

Condamnatul nu poate părăsi localitatea unde se află organizația socialistă la care prestează munca fără aprobarea organului poliției.

Art. 865. -

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Dacă condamnatul nu se prezintă la locul de muncă ori se sustrage în orice mod de la prestarea muncii, instanța revocă obligarea la muncă corecțională.

În cazul în care condamnatul nu-și îndeplinește în mod corespunzător îndatoririle de muncă ori părăsește fără învoire localitatea unde se află organizația socialistă la care prestează munca, instanța poate revoca obligarea la muncă corecțională.

Cînd condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacității de muncă, instanța revocă obligarea la muncă corecțională și ținînd seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă și de dispozițiile art. 72, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar, dacă nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81, ori executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un loc de deținere.

Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a dispus obligarea la muncă corecțională cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanța revocă obligarea la muncă corecțională. Pedeapsa se aplică potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 sau, după caz, ale art. 40.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpă și nu este exceptată de dispozițiile art. 86-2 alin. 1, instanța poate aplica și pentru această infracțiune pedeapsa închisorii cu obligarea la muncă corecțională. În acest caz, revocarea nu mai are loc și pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

Obligarea la muncă corecțională se revocă și în cazul în care acesta s-a aplicat condamnatului care a devenit militar în termen în cursul judecării sau după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare, dispozițiile art. 62 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Dacă obligarea la muncă se revocă potrivit alin. 1, 2 și 4, pedeapsa aplicată sau, după caz, restul de pedeapsă rămas neexecutat, se execută într-un loc de deținere.

Art. 866. -

Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Dacă cel condamnat mai săvîrșise o infracțiune pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii și aceasta se descoperă mai înainte ca munca corecțională să fi fost executată sau considerată ca executată, instanța, dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute în art. 86-1, anulează obligarea la muncă corecțională. Anularea se dispune și în cazul în care hotărîrea de condamnare pentru infracțiunea descoperită ulterior se pronunță după ce munca corecțională a fost executată sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabilește, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidivă.

La scăderea pedepsei executate în totul sau în parte ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispozițiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se ține seama dacă una din pedepse se execută prin muncă corecțională. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deținere.

Art. 867. -

Condiții de aplicare

Dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat și stăruitor în muncă, instanța poate dispune încetarea obligării la muncă corecțională, la cererea organului colectiv de conducere al organizației socialiste în care condamnatul prestează munca.

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea obligării la muncă corecțională și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvîrșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval condamnatul a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune revocarea încetării obligării la muncă corecțională, dispozițiile art. 61 și 86-6 alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Art. 868. -

Modul de executare

Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de munca, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepția sporurilor acordate pentru activitatea desfășurată în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase, se reține o cotă de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor și cu îndatoririle condamnatului pentru întreținerea altor persoane, care se varsă la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reținerii se reduc la jumătate;

b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reținerea cotei prevăzute la lit. a;

c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;

d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decît prin hotărîrea instanței de judecată;

e) condamnatul nu poate fi promovat;

f) condamnatul nu poate ocupa funcții de conducere, iar în raport cu fapta săvîrșită nu poate ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat, funcții instructiv-educative ori de gestiune.

Pe durata pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

Instanța poate dispune ca cel condamnat să respecte și una sau mai multe din obligațiile prevăzută în art. 863.

Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei.

Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat își desfășoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspendă.

În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decît cea în care își desfășura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă.

Dispozițiile alin. 6 se aplică în mod corespunzător și în cazul condamnatului care nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei.

în cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecății sau după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare, pedeapsa se execută la locul de muncă, după trecerea în rezervă a acestuia.

Art. 869. -

Revocarea executării pedepsei la locul de muncă

Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanța revocă executarea pedepsei la locul de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 sau, după caz, ale art. 40.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpă, instanța poate dispune și pentru aceasta infracțiune executarea pedepsei la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc și pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activității în cadrul unității sau nu-și îndeplinește în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunînd executarea pedepsei într-un loc de deținere.

Cînd condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacității de muncă, instanța revocă executarea pedepsei la locul de muncă și, ținînd seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă și de dispozițiile art. 72, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 81 sau 861.

Dacă executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau după caz, restul de pedeapsă rămas neexecutat, se execută într-un loc de deținere.

Art. 8610. -

Anularea executării pedepsei la locul de muncă

Dacă cel condamnat mai săvîrșise o infracțiune pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii și aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată, sau considerată executată, instanța, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 867, anulează executarea pedepsei la locul de muncă.

Anularea se dispune și în cazul în care hotărîrea de condamnare pentru infracțiunea descoperită ulterior se pronunță după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabilește, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidivă.

La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispozițiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se ține seama dacă una din pedepse se execută la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deținere.

Art. 8611. -

Încetarea executării pedepsei

Dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat și stăruitor în muncă, instanța poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unității unde condamnatul își desfășoară activitatea sau a condamnatului.nd-aco

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvîrșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval condamnatul a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispozițiile art. 61 și 8610 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Secțiunea IV Calculul pedepselor

Art. 87. -

Durata executării

Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe să execute hotărîrea definitivă de condamnare.

Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.

În durata executării pedepsei închisorii cu obligarea la muncă corecțională nu intră timpul în care condamnatul lipsește de la locul de muncă.

Art. 88. -

Computarea reținerii și a arestării preventive

Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.

Scăderea reținerii și arestării preventive se face și în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.

Art. 89. -

Computarea privațiunii de libertate executată în afara țării

În cazul infracțiunilor săvîrșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsă precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române.

Titlul IV ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE

Art. 90. -

Condițiile înlocuirii

Răspunderea penală poate fi înlocuită cu răspunderea care atrage fie aplicarea unei forme de influențare obștească, fie o sancțiune cu caracter administrativ ce se aplică de instanța de judecată.

Art. 91. -

Sancțiunile cu caracter administrativ

În caz de înlocuire a răspunderii penale, formele de influențare obștească se realizează prin:

a) rezolvarea directă a unor anumite cauze de către organul de influențare obștească din organizațiile prevăzute în art. 145;

b) trimiterea cauzei la o organizație din cele prevăzute în art. 145, în vederea luării unei măsuri de influențare obștească;

c) încredințarea făptuitorului pe garanție unei organizații din cele prevăzute în art. 145.

Organizația căreia i se trimite cauza, organul competent să ia măsuri de influențare obștească, măsurile de influențare obștească, precum și persoanele exceptate de la competența acestui organ, sînt stabilite prin lege.

Art. 92. -

Sancțiunile cu caracter administrativ pe care le aplică instanța de judecată în caz de înlocuire a răspunderii penale sînt:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 100 la 1.000 lei.

Art. 93. -

Înlocuirea răspunderii penale prin rezolvarea directă a cauzei de către organul de influențare obștească se face în cazul infracțiunilor sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate și procedura de împăciuire este obligatorie, dacă nu s-a ajuns la împăcarea părților și persoana vătămată cere să se ia față de făptuitor măsuri de influențare obștească de către acest organ.

Art. 94. -

Cînd cauza nu a fost rezolvată de organul de influențare obștească și persoana vătămată a sesizat instanța de judecată, aceasta, dacă constată din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii că regretă fapta și că a depus stăruință pentru a repara paguba pricinuită prin infracțiune, poate înlocui răspunderea penală, aplicînd una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 92.

Art. 95. -

Trimiterea cauzei la o organizație din cele prevăzute în art. 145 poate fi dispusă de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța de judecată, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni și pentru care procedura de împăciuire nu este obligatorie, dacă din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii rezultă că regretă fapta și că a depus stăruința pentru a repara paguba pricinuită prin infracțiune.

În cazul prevăzut în alineatul precedent, organizația trimite cauza organului de influențare obștească, care va lua față de făptuitor o măsură de influențare, de natură să contribuie la educarea acestuia.

Dacă făptuitorul este o persoană exceptată de la competența organului de influențare obștească potrivit prevederilor art. 91 alin. 2, instanța dispunînd înlocuirea răspunderii penale, va aplica ea însăși sancțiunile potrivit dispozițiilor art. 94.

Art. 96. -

Încredințarea făptuitorului pe garanție se poate dispune pe timp de un an, de către procuror sau de către instanța de judecată, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, dacă sînt îndeplinite următoarele condiții:

a) fapta, în conținutul ei concret și în împrejurările în care a fost săvîrșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave;

b) din comportarea trecută și prezentă a făptuitorului rezultă suficiente temeiuri că acesta poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.

Încredințarea pe garanție poate fi dispusă numai la cererea organizației din care face parte făptuitorul, dacă fapta a fost săvîrșită la locul de muncă sau în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În celelalte cazuri, încredințarea pe garanție se poate dispune de asemenea la cererea organizației, dacă se stabilește că aceasta este în măsură de a supraveghea conduita făptuitorului.

Cererea pentru încredințare de garanție se face numai pe baza hotărîrii luate de adunarea generală a angajaților sau a membrilor organizației. Adunarea generală, hotărînd că este cazul să fie cerută încredințarea pe garanție, dispune asupra măsurilor ce urmează a fi luate în vederea îndreptării făptuitorului și desemnează colectivul care se va îngriji de aducerea la îndeplinire a măsurilor luate.

Dacă făptuitorul cere, procesul penal continuă.

Făptuitorul încredințat pe garanție trebuie să aibă o bună conduită, să dea dovadă de sîrguință la locul de muncă și să respecte măsurile pe care organizația le-a luat în vederea îndreptării sale.

Art. 97. -

Încredințarea pe garanție se revocă dacă, înăuntrul termenului de încredințare, organizația, constatînd că făptuitorul nu dă dovadă de îndreptare, renunță la luarea pe garanție.

Încredințarea pe garanție poate fi revocată și dacă înăuntrul termenului de încredințare făptuitorul este condamnat pentru altă infracțiune sau dacă se descoperă că a fost anterior condamnat.

Art. 98. -

Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracțiuni

În caz de participație, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori față de care sînt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul titlu.

Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru fiecare infracțiune aflată în concurs sînt îndeplinite condițiile de înlocuire a răspunderii penale.

Titlul V MINORITATEA

Art. 99. -

Limitele răspunderii penale

Minorul care nu a împlinit vîrsta de 14 ani nu răspunde penal.

Minorul care are vîrsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește că a săvîrșit fapta cu discernămînt.

Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani răspunde penal.

Art. 100. -

Consecințele răspunderii penale

Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Art. 101. -

Măsurile educative

Măsurile educative care se pot lua față de minor sînt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheată;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-un institut medical-educativ.

Art. 102. -

Mustrarea

Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvîrșite, în sfătuirea minorului să se poarte în așa fel încît să dea dovadă de îndreptare, atrăgîndu-i-se totodată atenția că dacă va săvîrși din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.

Art. 103. -

Libertatea supravegheată

Măsura educativă a libertății supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

Instanța pune în vedere celui căruia i s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de le supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori a săvîrșit din nou o faptă prevăzută de legea penală. Totodată instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.

După luarea măsurii libertății supravegheate, instanța încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat, pentru ca acestea să colaboreze la reeducarea minorului împreună cu persoana căreia acesta i-a fost încredințat.

Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvîrșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplică o pedeapsă.

Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertății supravegheate.

Art. 104. -

Internarea într-un centru de reeducare

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobîndi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.

Măsura internării se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sînt neîndestulătoare.

Art. 105. -

Internarea într-un institut medical-educativ

Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia față de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație.

Art. 106. -

Durata măsurilor

Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanța, dispunînd ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, să ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.

La data cînd minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

Art. 107. -

Liberarea minorului înainte de a deveni major

Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sîrguință la învățătură și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

Art. 108. -

Revocarea liberării sau internării minorului

Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării.

Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvîrșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea. În cazul cînd nu este necesară o pedeapsă, se menține măsura internării și se revocă liberarea.

Art. 109. -

Pedepsele pentru minori

Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvîrșită. Limitele acestor pedepse se reduc cu o treime. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.

Cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa cu moartea, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani.

Pedepsele complimentare nu se aplică minorului.

Condamnările pronunțate pentru fapte săvîrșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.

Art. 110. -

Suspendarea condiționată a executării pedepsei

În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanță. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.

Odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, căreia îi revin obligațiile prevăzute de același articol. Această măsură nu poate dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în caz de liberare condiționată a minorului.

Titlul VI MĂSURILE DE SIGURANȚĂ

CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE

Art. 111. -

Scopul măsurilor de siguranță

Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntîmpinarea săvîrșirii faptelor prevăzute de legea penală.

Măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d.

Art. 112. -

Felurile măsurilor de siguranță

Măsurile de siguranță sînt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicală;

c) interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupație;

d) interzicerea de a se afla în anumite localități;

e) expulzarea străinilor;

f) confiscarea specială.

CAPITOLUL 2 REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANȚĂ

Art. 113. -

Obligarea la tratament medical

Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratamentul medical pînă la însănătoșire.

Cînd persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.

Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.

Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmării penale sau al judecății.

Art. 114. -

Internarea medicală

Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoșire.

Această măsură poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății.

Art. 115. -

Interzicerea unei funcții sau profesii

Cînd făptuitorul a săvîrșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație.

Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 116. -

Interzicerea de a se afla în anumite localități

Cînd persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnată pentru alte infracțiuni, dacă instanța constată că prezența acesteia în localitatea unde a săvîrșit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua față de această persoană măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărîrea de condamnare.

Condiția ca făptuitorul să fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, cînd se pronunță o condamnare mai mare de 5 ani.

Această măsură poate fi luată pe o durată pînă la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial.

În cazul infracțiunilor de furt, tîlhărie, speculă, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cerșetorie, prostituție, viol, relații sexuale între persoane de același sex și perversiune sexuală, măsura de siguranță poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia și chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni.

Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 117. -

Expulzarea

Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul țării.

Dispoziția alineatului precedent se aplică și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țară. În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.

Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzate.

Art. 118. -

Confiscarea specială

Sînt supuse confiscării speciale:

a) lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală;

b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvîrșirea unei infracțiuni, dacă sînt ale infractorului;

c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni sau pentru a răsplăti pe infractor;

d) lucrurile dobîndite în mod vădit prin săvîrșirea infracțiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

e) lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale.

Titlul VII CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINȚELE CONDAMNĂRII

CAPITOLUL 1 AMNISTIA ȘI GRAȚIEREA

Art. 119. -

Efectele amnistiei

Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care această pedeapsă nu a fost executată.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate.

Art. 120. -

Efectele grațierii

Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară.

Grațierea are ca efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată.

Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de grațiere.

Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative.

CAPITOLUL 2 PRESCRIPȚIA

Art. 121. -

Prescripția răspunderii penale

Prescripția înlătură răspunderea penală.

Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii.

Art. 122. -

Termenele de prescripție a răspunderii penale

Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt:

a) 15 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa cu moartea sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani;

c) 8 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Art. 123. -

Întreruperea cursului prescripției

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

Art. 124. -

Prescripția specială

Prescripția înlătură răspunderea penală oricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Art. 125. -

Prescripția executării pedepsei

Prescripția nu înlătură executarea pedepsei principale

Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii.

Art. 126. -

Termenele de prescripție a executării pedepsei

Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt:

a) 20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda.

Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18-1 și art. 92 este de un an.

Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămînerea definitivă a hotărîrii sau, după caz, de la data cînd poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanța prin care s-a aplicat sancțiunea.

În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau, după caz, a obligării la muncă corecțională, termenul de prescripție începe să curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitivă.

Măsurile de siguranță nu se prescriu.

Art. 127. -

Întreruperea cursului prescripției executării

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni.

Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.

Art. 128. -

Suspendarea cursului prescripției

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală.

Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Art. 129. -

Termenele de prescripție pentru minori

Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori.

Art. 130. -

Abrogat

CAPITOLUL 3 LIPSA PLÎNGERII PREALABILE ȘI ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR

Art. 131. -

Lipsa plîngerii prealabile

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plîngeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plîngeri înlătură răspunderea penală.

Retragerea plîngerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.

Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele.

Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.

În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

Art. 132. -

Împăcarea părților

Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

CAPITOLUL 4 REABILITAREA

Art. 133. -

Efectele reabilitării

Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d.

Art. 134. -

Reabilitarea de drept

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvîrșit nici o altă infracțiune.

Reabilitatea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracțiuni contra avutului obștesc.

Art. 135. -

Reabilitarea judecătorească

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească:

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii pînă la 5 ani pentru infracțiuni contra avutului obștesc, precum și în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani pentru celelalte infracțiuni, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

d) în cazul pedepsei cu moartea comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

Procurorul general poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.

Art. 136. -

Calculul termenului de reabilitare

Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.

În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere.

Art. 137. -

Condițiile reabilitării judecătorești

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:

a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;

b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul cînd are vîrsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

c) a avut o bună conduită;

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau cînd instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare.

Cînd instanța constată că nu este îndeplinită condiția de la lit. d, dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Art. 138. -

Reînnoirea cererii de reabilitare

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsă de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Art. 139. -

Anularea reabilitării

Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

Titlul VIII ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU SUGESTII ÎN LEGEA PENALĂ

Art. 140. -

Dispoziții generale

Ori de cîte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel.

Art. 141. -

Legea penală

Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.

Art. 142. -

Teritoriul

Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul țării" se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia.

Art. 143. -

Infracțiunea săvîrșită pe teritoriul țării

Prin "infracțiune săvîrșită pe teritoriul țării" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă o aeronavă română.

Infracțiunea se consideră săvîrșită pe teritoriul țării și atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii.

Art. 144. -

Săvîrșirea unei infracțiuni

Prin "săvîrșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvîrșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Art. 145. -

Public

Prin termenul "obștesc" se înțelege tot ce interesează organizațiile de stat, organizațiile obștești sau orice organizații care desfășoară o activitate utilă din punct de vedere social și care funcționează potrivit legii.

Art. 146. -

Consecințe grave și consecințe deosebit de grave

Infracțiunile cuprinse în partea specială, Titlurile III și IV, se consideră că au avut "consecințe grave" sau "consecințe deosebit de grave", atunci cînd au produs pagube materiale mari, au avut repercursiuni asupra realizării planului de stat sau al unității, au produs o stînjenire importantă activității unității ori au cauzat alte asemenea urmări.

Art. 147. - Practică judiciară (1)

Funcționar

Prin "funcționar" se înțelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat, ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat.

Sînt asimilate cu funcționarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție.

Art. 148. - Jurisprudență (1)

Alți salariați

Prin "alți salariați" se înțeleg salariații care exercită, în condițiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizații prevăzute în art. 145.

Sînt asimilate cu "alți salariați" persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție.

Art. 149. -

Rude apropiate

"

Rude apropiate" sînt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului.

Art. 150. -

Secrete de stat și înscrisuri oficiale

"

Secrete de stat" sînt documentele și datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

"

Înscris oficial" este orice înscris care emană de la o organizație din cele prevăzute în art. 145, sau care aparține unei asemenea organizații.

Art. 151. -

Arme

"

Arme" sînt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozițiile legale.

Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

Art. 152. -

Fapta săvîrșită în public

Fapta se consideră săvîrșită "în public" atunci cînd a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentată nici o persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sînt de față două sau mai multe persoane;

c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Art. 153. -

Timp de război

"

Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.

Art. 154. -

Calculul timpului

La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și săptămîna de 7 zile. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

PARTEA SPECIALĂ

Titlul I INFRACȚIUNI CONTRA STATULUI

Art. 155*). -

Trădarea

Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva securității statului, se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 156. -

Trădarea prin ajutarea inamicului

Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război:

a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale armatei române sau care servesc apărării;

b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului;

c) procură dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sînt de natură să favorizeze activitatea dușmanului, ori să slăbească puterea de luptă a armatei române sau a armatelor aliate,

se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează cetățeanul român sau persoana fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război, luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi.

Art. 157. -

Trădarea prin transmitere de secrete

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvîrșite de un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român, se pedepsește cu detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Aceleași fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul și importanța lor fac ca fapta săvîrșită să pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 158. -

Acțiunile dușmănoase contra statului

Faptele prevăzute în art. 155 și în art. 156, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detențiune pe viață și cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani și confiscarea parțială a averii.

Art. 159. -

Spionajul

Faptele prevăzute în art. 157, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detențiune pe viață și cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani și cu confiscarea parțială a averii.

Art. 160. -

Atentatul care pune în pericol securitatea statului

Atentatul săvîrșit contra vieții, integrității corporale ori sănătății unei persoane care îndeplinește o activitate importantă de stat sau obștească, în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 161. -

Atentatul contra unei colectivități

Atentatul săvîrșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natură să slăbească puterea de stat, se pedepsește cu detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 162. -

Subminarea puterii de stat

Acțiunea armată de natură să slăbească puterea de stat se pedepsește cu moartea și cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Orice alte acțiuni violente săvîrșite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă aceleași urmări, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 163. -

Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalațiilor industriale, mașinilor, căilor de comunicație, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere securității statului, se pedepsește cu detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 164. -

Abrogat

Art. 165. -

Subminarea economiei naționale

Fapta de a folosi o organizație din cele prevăzute în art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia națională, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naționale, pedeapsa este detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 166. -

Propaganda cu caracter fascist

Propaganda cu caracter fascist săvîrșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Practică judiciară (1)

Art. 167. -

Complotul

Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvîrșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-165, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații sau grupări, se pedepsește cu detențiune pe viață și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decît sancțiunea prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre infracțiunile care intră în scopul asociației sau grupării.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. 1 se sancționează și asocierea mai multor persoane în vederea desfășurării unei activității cu caracter fascist ori antidemocratic, sau a oricărei alte activități prin care se urmărește schimbarea orînduirii socialiste, precum și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Dacă faptele prevăzute în alin. 1 sau 3 au fost urmate de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Nu se pedepsește persoana care, săvîrșind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunță mai înainte de a fi fost descoperită.

Art. 168. -

Compromiterea unor interese de stat

Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sînt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 169. -

Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului

Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori altor documente sau date, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului.

Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sînt săvîrșite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

Art. 170. -

Nedenunțarea

Omisiunea de a denunța de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-165 și în art. 167 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Omisiunea de a denunța, săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată, se pedepsește numai atunci cînd prin denunțare s-ar fi putut împiedica consumarea vreuneia dintre infracțiunile arătate în alin. 1. În acest caz, limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate.

Nu se pedepsește persoana care mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 171. -

Infracțiuni contra reprezentantului unui stat străin

Infracțiunile contra vieții, integrității corporale, sănătății, libertății sau demnității, săvîrșite împotriva reprezentantului unui stat străin, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrșită, al cărei maxim se sporește cu 2 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la dorința exprimată de guvernul străin.

Art. 172. -

Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei

Participantul la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu nu se pedepsește, dacă denunță în timp util săvîrșirea infracțiunii, astfel ca să fie împiedicată consumarea ei, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii și apoi o denunță.

Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora, se sancționează cu o pedeapsă ale cărei limite se reduc la jumătate.

Art. 173. -

Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării

Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.

Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-166 și art. 158 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155-165 și în art. 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.

Titlul II INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

CAPITOLUL 1 INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII, INTEGRITĂȚII CORPORALE ȘI SĂNĂTĂȚII

Secțiunea I Omuciderea

Art. 174. - Practică judiciară (1)

Omorul

Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 175. - Practică judiciară (1)

Omorul calificat

Omorul săvîrșit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) cu premeditare; Practică judiciară (1)

b) din interes material;

c) asupra soțului sau unei rude apropiate;

d) profitînd de starea de neputință a victimei de a se apăra;

e) prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane;

f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau obștești ale victimei;

g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a înlesni sau a ascunde săvîrșirea altei infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 176. -

Omorul deosebit de grav

Omorul săvîrșit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) prin cruzimi; Practică judiciară (1)

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de către o persoană care a mai săvîrșit un omor;

d) pentru a săvîrși sau a ascunde săvîrșirea unei tîlhării sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide, se pedepsește cu detențiune pe viață, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 177. -

Pruncuciderea

Uciderea copilului nou-născut, săvîrșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 178. -

Uciderea din culpă

Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cînd uciderea din culpă a unei persoane este săvîrșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, avînd în sînge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta săvîrșită din culpă, de orice altă persoană în exercițiul profesiei sau meseriei și care se află în stare de ebrietate.

Dacă prin fapta săvîrșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor pînă la 3 ani.

Art. 179. -

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent s-a săvîrșit față de un minor sau față de o persoană care nu era în stare să-și dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpînă pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Secțiunea II Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății

Art. 180. -

Lovirea sau alte violențe

Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Practică judiciară (1)

Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 181. -

Vătămarea corporală

Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 182. -

Vătămarea corporală gravă Caută hotărâri judecătorești

Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Caută hotărâri judecătorești

Cînd fapta a fost săvîrșită în scopul producerii consecințelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani. Caută hotărâri judecătorești

Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepsește. Caută hotărâri judecătorești

Art. 183. -

Loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte Caută hotărâri judecătorești

Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Caută hotărâri judecătorești

Art. 184. -

Vătămarea corporală din culpă Caută hotărâri judecătorești

Fapta prevăzută în art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvîrșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Caută hotărâri judecătorești

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Caută hotărâri judecătorești

Cînd săvîrșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Caută hotărâri judecătorești

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Caută hotărâri judecătorești

Pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Caută hotărâri judecătorești

Secțiunea III Avortul

Art. 185. -

Abrogat

Art. 186. -

Abrogat

Art. 187. -

Abrogat

Art. 188. -

Abrogat

*) Articolele 185-188 au fost abrogate prin Decret-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în M.Of. nr. 4 din 27 decembrie 1989.

CAPITOLUL 2 INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII PERSOANEI

Art. 189. -

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În cazul în care fapta este săvîrșită prin simulare de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material, sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care, victima este minoră sau este supusă unor suferințe, ori dacă sănătatea sau viața îi sînt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizație internațională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani.

Tentativa faptelor prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.

Constituie tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute în alin. 3.

Art. 190. -

Sclavia

Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 191. -

Supunerea la muncă forțată sau obligatorie

Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decît cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o muncă obligatorie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 192. -

Violarea de domiciliu

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținînd de acestea, fără consimțămîntul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

În cazul în care fapta se săvîrșește de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții, sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 193. -

Amenințarea

Fapta de a amenința o persoană cu săvîrșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 194. -

Șantajul

Constrîngerea unei persoane prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cînd constrîngerea constă în amenințarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 195. -

Violarea secretului corespondenței

Deschiderea, fără drept, a unei corespondențe, adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe, precum și divulgarea conținutului unei corespondențe, chiar atunci cînd a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșeală, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de acesta din greșeală sau din întîmplare.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 196. -

Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoștință în virtutea profesiei ori funcției, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

CAPITOLUL 3 INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA VIAȚA SEXUALĂ

Art. 197. -

Violul Practică judiciară (1)

Raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrîngerea acesteia, sau profitînd de imposibilitatea ei de se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, dacă:

a) victima nu împlinise vîrsta de 14 ani;

b) fapta a fost săvîrșită de două sau mai multe persoane împreună;

c) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;

d) s-a cauzat victimei o vătămare gravă o integrității corporale sau a sănătății.

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Faptele prevăzute în alin. 1 și 2 lit. a), c) și d) nu se pedepsesc dacă înainte ca hotărîrea să fi rămas definitivă a intervenit căsătoria dintre autor și victimă. În caz de participație, în alte condiții decît aceea prevăzută la lit. b), căsătoria dintre autor și victimă produce aceleași efecte și față de participanți.

Art. 198. -

Raportul sexual cu o minoră

Raportul sexual cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează raportul sexual cu o persoană de sex feminin între 14-18 ani, dacă fapta este săvîrșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa.

Cînd fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvîrșită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c, ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 lit. d, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Dispozițiile art. 197 alin. final se aplică și în cazul faptelor prevăzute în alin. 1-3.

Art. 199. -

Seducția

Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 200. -

Relațiile sexuale între persoane de același sex

Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a se apăra, ori de a-și exprima voința, sau prin constrîngere, se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 201. -

Perversiunea sexuală

Săvîrșirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dispozițiile art. 200 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decît cele prevăzute în art. 200.

Art. 202. -

Corupția sexuală

Actele cu caracter obscen săvîrșite asupra unui minor sau în prezența unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 203. -

Incestul

Raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 204. -

Sancționarea tentativei

Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 197-198 și 200-203 se pedepsește.

CAPITOLUL IV INFRACȚIUNI CONTRA DEMNITĂȚII

Art. 205. -

Insulta

Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 206. -

Calomnia

Afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 207. -

Proba verității

Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiunea de insultă sau calomnie.

Titlul III INFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI PERSONAL SAU PARTICULAR

Art. 208. -

Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțămîntul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Se consideră bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvîrșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Art. 209. -

Furtul calificat

Furtul săvîrșit în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană avînd asupra sa o armă sau o substanță narcotică;

c) într-un loc public;

d) în vreun mijloc de transport în comun;

e) în timpul nopții;

f) în timpul unei calamități;

g) prin efracție, escaladare, sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase,

se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează furtul unui act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

Art. 210. -

Pedepsirea unor furturi la plîngerea prealabilă

Furtul săvîrșit între soți ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de acesta, se urmărește numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.in.d,aco

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 211. - Practică judiciară (1)

Tîlhăria Practică judiciară (1)

Furtul săvîrșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă tîlhăria a avut urmarea arătată în art. 180 alin. 2, iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, sau vreuna dintre urmările arătate în art. 181, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani, iar dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Tîlhăria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 212. -

Pirateria

Jefuirea prin acte de violență săvîrșite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Pirateria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și cînd infracțiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave și nave.

Art. 213. -

Abuzul de încredere

Însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 214. -

Gestiunea frauduloasă

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 215. -

Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea cu adevărată o unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Înșelăciunea săvîrșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvîrșită în așa fel încît fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Art. 216. -

Însușirea bunului găsit

Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

Art. 217. -

Distrugerea

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținînd altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă valoare socială, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează și distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înaltă tensiune ori a unei conducte petroliere.

Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvîrșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Dispozițiile prevăzute în alin. 2, 3 și 4 se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului.

Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 218. -

Distrugerea calificată

Dacă faptele prevăzute în articolul precedent au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalații sau lucrări și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrității corporale ori sănătății mai multor persoane.

Art. 219. -

Distrugerea din culpă

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă fapta este săvîrșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează distrugerea ori degradarea din culpă a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înaltă tensiune ori a unei conducte petroliere, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora.

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Cînd dezastrul ori consecințele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului, sau a săvîrșirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 220. -

Tulburarea de posesie

Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare, ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 221. -

Tăinuirea

Primirea, dobîndirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscînd că bunul provine din săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit.

Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

Art. 222. -

Sancționarea tentativei

Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 208-212, 215, 217 și 218 se pedepsește.

Titlul IV INFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI PUBLIC

Art. 223. -

Delapidarea

Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar ori alt salariat, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri din avutul obștesc, pe care la gestionează sau administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și confiscarea parțială a averii.

În cazul în care delapidarea a avut consecințe grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 224. -

Furtul în paguba avutului public

Furtul săvîrșit în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, iar cînd este calificat, cu închisoare de la unu la 7 ani.

Cînd furtul a avut consecințe grave, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă furtul a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 225. -

Tîlhăria în paguba avutului public

Tîlhăria săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 luni, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Cînd tîlhăria a avut consecințe grave ori vreuna dintre urmările prevăzute în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă tîlhăria a avut ca urmare moartea victimei sau alte consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 226. -

Pirateria în paguba avutului public

Pirateria săvîrșită în paguba avutului obștesc se sancționează cu pedepsele prevăzute în art. 225.

Art. 227. -

Abuzul de încredere în paguba avutului public

Abuzul de încredere săvîrșit în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

Art. 228. -

Gestiunea frauduloasă în paguba avutului public

Gestiunea frauduloasă săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 229. -

Înșelăciunea în paguba avutului public

Înșelăciunea săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar cînd este săvîrșită în condițiile art. 215 alin. 2, cu închisoare de la unu la 7 ani.

Înșelăciunea care a avut consecințe grave se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă înșelăciunea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 230. -

Însușirea în paguba avutului public a bunului găsit

Însușirea în paguba avutului obștesc a unui bun găsit se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 231. -

Distrugerea în paguba avutului public

Distrugerea săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Reviste (1)

Distrugerea săvîrșită în condițiile art. 217 alin. 2-4 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă distrugerea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. Reviste (1)

Cînd distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 232. -

Distrugerea din culpă în paguba avutului public

Distrugerea din culpă în paguba avutului obștesc, săvîrșită în condițiile art. 219 alin. 1 și 2, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Cînd distrugerea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 6 ani și interzicerea unor drepturi

Dacă distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cînd dezastrul sau consecințele deosebit de grave s-au produs în condițiile deosebit de grave s-au produs în condițiile art. 219 alin. 4, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 233. -

Tulburarea de posesie în paguba avutului public

Tulburarea de posesie săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 234. -

Tăinuirea săvîrșită în paguba avutului public

Tăinuirea săvîrșită în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3 și 229 alin. 3 se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea nu se pedepsește.

Art. 235. -

Sancționarea tentativei

Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 223-226, 229 și 231 se pedepsește.

Titlul V INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚILOR

Art. 236. -

Ofensa adusă unor însemne

Orice manifestare prin care se exprimă dispreț pentru însemnele Republicii Socialiste România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Manifestarea prin care se exprimă dispreț pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritățile se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Practică judiciară (1)

Art. 237. -

Abrogat

Art. 238. -

Ofensa adusă autorității

Atingerea adusă onoarei sau amenințarea, în public, săvîrșită împotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 160, în legătură cu activitatea acesteia și de natură să aducă atingere autorității, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Lovirea sau orice acte de violență săvîrșite împotriva uneia dintre persoanele și în condițiile arătate în alineatul precedent se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 239. -

Ultrajul

Insulta, calomnia ori amenințarea săvîrșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, contra unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau orice acte de violență, precum și vătămarea corporală săvîrșite împotriva persoanei prevăzute în alineatul precedent, aflată în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 240. -

Uzurparea de calități oficiale

Folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 241. -

Portul nelegal de decorații sau de semne distinctive

Purtarea, fără drept, de decorații, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.

Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 242. -

Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unei organizații din cele prevăzute în art. 145, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alineatul precedent, care prezintă o valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă valoare socială, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 sînt săvîrșite de un funcționar ori alt salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

Tentativa infracțiunii prevăzute în alin. 1 se pedepsește.

Art. 243. -

Ruperea de sigilii

Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 244. -

Sustragerea de sub sechestru

Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Art. 245. -

Abrogat

Titlul VI INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE ACTIVITĂȚII ORGANIZAȚIILOR DE STAT,
ORGANIZAȚIILOR PUBLICE SAU ALTOR ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

CAPITOLUL 1 INFRACȚIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Art. 246. -

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 247. -

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

Îngrădirea de către un funcționar a folosinței sau a exercițiul drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248. -

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145 sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 249. -

Neglijența de serviciu

Încălcarea din culpă de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Art. 250. -

Purtarea abuzivă

Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Lovirile sau alte violențe săvîrșite în aceleași condiții se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 251. -

Abrogat.

Art. 252. -

Neglijența în păstrarea secretului de stat

Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum și neglijența care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 253. -

Abrogat.

Art. 254. -

Luarea de mită

Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 255. -

Darea de mită

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci cînd mituitorul a fost constrîns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

Dispozițiile art. 254 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 și 3.

Art. 256. -

Primirea de foloase necuvenite Caută hotărâri judecătorești

Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă. Caută hotărâri judecătorești

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Caută hotărâri judecătorești

Art. 257. -

Traficul de influență Caută hotărâri judecătorești

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt salariat, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Caută hotărâri judecătorești

Dispozițiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Caută hotărâri judecătorești

Art. 258. - Jurisprudență (1)

Faptele săvîrșite de alți salariați

Dispozițiile art. 248 și 249 privitoare la funcționari se aplică și altor salariați, dacă s-a cauzat o pagubă avutului obștesc ori economiei naționale.

De asemenea, dispozițiile din prezentul capitol privitoare la funcționari se aplică și altor salariați, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 1, maximul pedepsei reducîndu-se însă cu o treime.

CAPITOLUL 2 INFRACȚIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI

Art. 259. -

Denunțarea calomnioasă

Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plîngere, cu privire la săvîrșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă cel care a săvîrșit fapta declară mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plîngerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunțul, plîngerea sau probele sînt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

Art. 260. -

Mărturia mincinoasă

Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă, în cazurile penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărîre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărîre sau după ce s-a dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozițiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

Art. 261. -

Încercarea de a determina mărturia mincinoasă

Încercarea de a determina o persoană prin constrîngere ori corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dispozițiile din alineatul precedent se aplică și în cazul în care fapta este săvîrșită față de un expert sau de un interpret.

Art. 262. -

Nedenunțarea unor infracțiuni

Omisiunea de a denunța de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 223-226, 229, 231 alin. 2-4 și art. 276 alin. 3, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată, nu se pedepsește.

Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștiințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

Art. 263. -

Omisiunea sesizării organelor judiciare

Fapta funcționarului sau a altui salariat care luînd cunoștință de săvîrșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală potrivit legii de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Dacă fapta este săvîrșită de către o persoană cu funcție de conducere într-o organizație socialistă, sau de către o persoană cu atribuții de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 264. -

Favorizarea infractorului

Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 privește o persoană care a săvîrșit o infracțiune contra avutului obștesc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Favorizarea săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 233 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3, 229 alin. 3 și 231 alin. 4 se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni favorizarea nu se pedepsește.

Art. 265. -

Omisiunea de a încunoștința organele judiciare

Fapta de a nu aduce la cunoștință organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă prin aducerea la cunoștință, persoana care are această obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul său sau pentru o rudă apropiată.

Art. 266. -

Arestarea nelegală și cercetarea abuzivă

Reținerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative, în alt mod decît cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret.

Art. 267. -

Supunerea la rele tratamente

Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.

Art. 2671. -

Tortura

Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau astfel de suferințe sînt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Tentativa se pedepsește.

Nici o împrejurare excepțională, oricare ar fi ea; fie că este vorba de stare de război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorități publice.

Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracțiunea de tortură dacă durerea sau suferințele rezultă exclusiv din sancțiuni legale și sînt inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.

Art. 268. -

Represiunea nedreaptă

Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, știind că este nevinovată, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 269. -

Evadarea

Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacă fapta este săvîrșită prin folosire de violențe, de arme sau de alte instrumente, ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al închisorii.

Tentativa se pedepsește.

Art. 270. -

Înlesnirea evadării

Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvîrșit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadării în condițiile art. 269 alin. 2 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoare de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadării săvîrșită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește.

Art. 271. -

Nerespectarea hotărîrilor judecătorești

Împotrivirea la executarea unei hotărîri judecătorești prin acte de violență sau de amenințare față de organul de executare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărîri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvîrșește prin amenințare sau violență, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Nerespectarea hotărîrilor judecătorești, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță prevăzute în art. 112 lit. c și d, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Art. 272. -

Reținerea sau distrugerea de înscrisuri

Reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acesta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

CAPITOLUL 3 INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE CĂILE FERATE

Art. 273. -

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 274. -

Neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă

Neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de unu la 5 ani.

Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu știință arătată în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 275. -

Părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate

Părăsirea postului, în orice mod și sub orice formă, de angajații care asigură direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajații care asigură direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Cînd prin faptele prevăzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 276. -

Distrugerea și semnalizarea falsă

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvîrșirea de acte de semnalizare falsă sau săvîrșirea oricăror alte acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofă de cale ferată.

În cazul cînd faptele prevăzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Săvîrșirea din culpă a faptelor arătate în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește în cazul alin. 1 și 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, și închisoare de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată.

Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în acest articol este săvîrșită de către un angajat al căilor ferate, la maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă se poate adăuga un spor pînă la 2 ani, fără a se putea depăși maximul general al pedepsei.

Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.

Art. 277. -

Accidentul și catastrofa de cale ferată

Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale sau altor instalații feroviare în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport.

Art. 278. -

Punerea în mișcare a acțiunii penale

Acțiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 273 alin. 1, 274 alin. 1 și 275 alin. 1 și 2 se pune în mișcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.

CAPITOLUL 4 INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂȚI
REGLEMENTATE DE LEGE

Art. 279. -

Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

Deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și nedepunerea armei sau a muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului.

Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:

a) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

b) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția celor prevăzute la lit. a, precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari;

c) portul de arme, fără drept, în localul organizațiilor de stat sau obștești, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

Art. 280. -

Nerespectarea regimului materiilor explozive sau radioactive

Fabricarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea sau orice operație privind circulația materiilor explozive ori radioactive, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 2801. -

Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuiește pierderea pentru patrimoniul cultural național sau pentru fondul arhivistic național a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvîrșirea unei fapte care constituie prin ea însăși o altă infracțiune, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, al cărei maxim se majorează cu 3 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepsește, iar în cazul faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărîrea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracțiunii făcînd ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.

Art. 281. -

Exercitarea fără drept a unei profesii

Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decît cele legale, dacă legea specială prevede că săvîrșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Titlul VII INFRACȚIUNI DE FALS

CAPITOLUL 1 FALSIFICAREA DE MONEDE TIMBRE SAU ALTE VALORI

Art. 282. -

Falsificarea de monede sau de alte valori

Falsificarea de monedă metalică, monedă de hîrtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituții de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Tentativa se pedepsește.

Art. 283. -

Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport

Falsificarea de timbre, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internațional, ori punerea în circulație a unor astfel de valori falsificate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește.

Art. 284. -

Falsificarea de valori străine

Dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplică și în cazul cînd infracțiunea privește monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.

Art. 285. -

Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori

Fabricarea ori deținerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

CAPITOLUL 2 FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE

Art. 286. -

Falsificarea instrumentelor oficiale

Falsificarea unui sigiliu, unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizațiile prevăzute în art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepsește.

Art. 287. -

Folosirea instrumentelor oficiale false

Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ștampile cu stema țării se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

CAPITOLUL 3 FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Art. 288. -

Falsul material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvîrșit de un funcționar ori alt salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sînt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.

Tentativa se pedepsește.

Art. 289. -

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește.

Art. 290. -

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Tentativa se pedepsește.

Art. 291. -

Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscînd că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă cînd înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 292. -

Falsul în declarații

Declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unei organizații din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd potrivit legii ori împrejurărilor declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 293. -

Falsul privind identitatea

Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare o organizație din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.

Art. 294. -

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roșii

Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roșie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum și folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitație a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Dacă fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Titlul VIII INFRACȚIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂȚI ECONOMICE

Art. 295. -

Specula

Săvîrșirea uneia dintre următoarele fapte:

a) cumpărarea în scop de revînzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozițiilor legale nu pot face obiectul comerțului particular;

b) cumpărarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revînzării, dacă ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozițiilor legale, obiectul comerțului particular;

c) Abrogat.

d) Abrogat.

Art. 296. -

Înșelăciunea la măsurătoare

Înșelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact, ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepsește.

Art. 297. -

Înșelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor

Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vînzare sau vînzarea de asemenea bunuri, cunoscînd că sînt falsificate ori substituite se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătății, sînt aplicabile dispozițiile art. 313.

Tentativa se pedepsește.

Art. 298. -

Divulgarea secretului economic

Divulgarea unor date sau informații care nu sînt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent este săvîrșită de altă persoană, oricare ar fi modul prin care a ajuns să cunoască datele sau informațiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 299. -

Contrafacerea obiectului unei invenții

Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 300. -

Punerea în circulație a produselor contrafăcute

Punerea în circulație a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii, fără drept, a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 301. -

Concurența neloială

Fabricarea ori punerea în circulație a produselor care poartă denumiri de origine ori indicații de proveniență false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație de mențiuni false privind brevetele de invenții, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizațiilor de comerț ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Art. 302. -

Nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export

Nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export

Efectuarea, fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozițiilor legale sînt considerate operațiuni de import, export, sau tranzit, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și confiscarea parțială a averii.

Titlul IX INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

CAPITOLUL 1 INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI

Art. 303. -

Bigamia

Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Persoana necăsătorită care se căsătorește cu o persoană pe care o știe căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancționează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decît bigamia.

Art. 304. -

Adulterul

Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a soțului nevinovat.

Soțul nevinovat poate cere oricînd încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămînerea definitivă a hotărîrii, încetarea executării pedepsei.

Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau prin scrisori care emană de la soțul vinovat.

Urmărirea sau procesul penal încetează și în caz de moarte a soțului care a făcut plîngerea, precum și în caz de anulare a căsătoriei soțului vinovat.

Urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soț, sau dacă viața conjugală era întreruptă în fapt și soții trăiau despărțiți.

Dispozițiile art. 27 nu sînt aplicabile.

Art. 305. -

Abandonul de familie

Săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor de întreținere prevăzute de lege;

c) neplata cu rea-credință, timp de 2 luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească,

se pedepsește, în cazurile prevăzute la lit. a și b cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul cînd stabilește vinovăția pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.

Revocarea suspendării condiționate nu are loc decît în cazul cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvîrșește din nou infracțiunea de abandon de familie.

Art. 306. -

Relele tratamente aplicate minorului

Punerea în primejdie gravă prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 307. -

Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului

Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, dacă creșterea și educarea copilului ar fi primejduită, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

CAPITOLUL 2 INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Art. 308. -

Zădărnicia combaterii bolilor

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Art. 309. -

Contaminarea venerică

Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale între persoane de același sex, sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoană care știe că suferă de o astfel de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 310. -

Răspîndirea bolilor la animale sau plante

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Art. 311. -

Infectarea apei

Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Art. 312. -

Traficul de stupefiante Caută hotărâri judecătorești

Producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe, ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Caută hotărâri judecătorești

Cu aceeași pedeapsă se sancționează prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanțelor stupefiante, precum și organizarea ori îngăduirea consumului de asemenea produse sau substanțe, în locuri anumite. Caută hotărâri judecătorești

Art. 313. -

Falsificarea de alimente sau alte produse Caută hotărâri judecătorești

Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății, expunerea spre vînzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau băuturi cunoscînd că sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni al 5 ani. Caută hotărâri judecătorești

Cu aceeași pedeapsă se sancționează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătății. Caută hotărâri judecătorești

Punerea în consumul public de carne sau produse de carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Caută hotărâri judecătorești

CAPITOLUL 3 INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA ASISTENȚA CELOR ÎN PRIMEJDIE

Art. 314. -

Punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji

Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putința de a se îngriji, de către acela care o are sub pază sau îngrijire, punîndu-i în pericol iminent viața, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Este apărată de pedeapsă persoana care, după săvîrșirea faptei, își reia de bunăvoie îndatoririle.

Art. 315. -

Lăsarea fără ajutor

Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putința de a se salva, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Art. 316. -

Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înștiințare

Neînștiințarea autorității de către cel ce găsește o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

CAPITOLUL 4 ALTE INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII
PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

Art. 317. -

Propaganda naționalist-șovină

Propaganda naționalist-șovină, ațîțarea urii de rasă sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 318. -

Împiedicarea libertății cultelor

Împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta de a obliga o persoană, prin constrîngere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Art. 319. - Practică judiciară (1)

Profanarea de morminte

Profanarea prin orice mijloace a unui mormînt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 320. -

Tulburarea folosinței locuinței

Fapta prin care se tulbură în mod repetat folosința locuinței locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedică normala folosință a locuinței, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Art. 321. -

Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

Fapta persoanei care, în public, săvîrșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-a tulburat grav liniștea publică, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Art. 322. -

Încăierarea

Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a săvîrșit această faptă se pedepsește pentru infracțiunea săvîrșită, al cărei maxim se reduce cu un an. Ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți au săvîrșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani pentru fapta de vătămare a integrității corporale sau sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale, sau care a încercat să despartă pe alții, să respingă un atac ori să apere pe altul.

Art. 323. -

Asocierea pentru săvîrșirea de infracțiuni

Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvîrșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decît cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvîrșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvîrșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.

Art. 324. -

Instigarea publică și apologia infracțiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvîrși fapte ce constituie infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvîrșirea căreia s-a instigat.

Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvîrșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează lăudarea în public a celor care au săvîrșit infracțiuni sau a infracțiunilor săvîrșite de aceștia.

Art. 325. -

Răspîndirea de materiale obscene

Fapta de a vinde sau răspîndi, precum și de a confecționa ori deține în vederea răspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 326. -

Cerșetoria

Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerînd ajutor material, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani.

Art. 327. -

Vagabondajul

Fapta persoanei care nu are locuință statornică și nici mijloace de trai și care, deși are capacitatea de a munci, nu exercită în mod obișnuit o ocupație sau profesie, ori nu prestează nici o altă muncă pentru întreținerea sa, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani.

Art. 328. -

Prostituția

Fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicînd în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 329. -

Proxenitismul

Îndemnul sau constrîngerea la prostituție, ori înlesnirea practicării prostituției, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție, ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrșită față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 330. -

Jocul de noroc

Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează organizarea sau îngăduirea în mod obișnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a realiza foloase materiale.

Titlul X INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE APĂRARE A ROMÂNIEI Practică judiciară (1)

CAPITOLUL 1 INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE MILITARI

Secțiunea I Infracțiuni contra ordinii și disciplinei militare

Art. 331. -

Absența nejustificată

Absența nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depășit de 24 ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pînă la gradul de sergent inclusiv, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Pedeapsa aplicată militarului în termen se execută într-o unitate militară disciplinară.

În timp de război, absența nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore, se pedepsește, cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 332. -

Dezertarea

Absența nejustificată de la unitate sau serviciu, care depășește 3 zile, oricărui militar, se pedepsește cu închisoare de la unu la 7 ani.

În timp de război, absența nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 24 ore, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 333. -

Călcarea de consemn

Călcarea regulilor serviciului de gardă, de pază, de însoțire sau de securitate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar.

Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lîngă depozitele de armament, muniții sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Faptele de mai sus săvîrșite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 334. -

Insubordonarea

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacă fapta este săvîrșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de doi sau mai mulți militari împreună, ori în fața trupei adunate, sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. 2, de la 3 la 12 ani.

Art. 335. -

Lovirea sau insulta superiorului

Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

În cazul în care cel lovit se găsește în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani.

Insulta superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an.

Dacă faptele de mai sus sînt săvîrșite în timp de război, maximul pedepselor se sporește cu 2 ani.

Art. 336. -

Lovirea sau insulta inferiorului

Lovirea inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an.

Insulta inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni.

Dispozițiile alin. 1 și 2 nu se aplică în timp de război, dacă faptele au fost determinate de o necesitate militară.

Art. 337. -

Punerea în mișcare a acțiunii penale

Acțiunea penală pentru infracțiunile din prezenta secțiune se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

Secțiunea II Infracțiuni pe cîmpul de luptă

Art. 338. -

Capitularea

Predarea în mîinile inamicului de către comandant a forțelor militare pe care le comandă, lăsarea în mîinile dușmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta să fi fost determinată de condițiile de luptă, se pedepsesc cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Tentativa se pedepsește.

Art. 339. -

Părăsirea cîmpului de luptă

Părăsirea cîmpului de luptă sau refuzul de a acționa, săvîrșite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau săvîrșirea altor asemenea fapte de natură a servi cauza dușmanului, se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Tentativa se pedepsește.

Secțiunea III Infracțiuni specifice aviației și marinei militare

Art. 340. -

Zborul neautorizat

Zborul cu o aeronavă aparținînd forțelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum și nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spațiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 341. -

Părăsirea navei

Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-și fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice persoană ce face parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Aceeași faptă săvîrșită în timp de război se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Art. 342. -

Părăsirea comenzii

Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, în situații ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvîrșit în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Art. 343. -

Neluarea măsurilor necesare în operațiile navale

Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva dușmanului, să ajute o navă a statului român sau a unei țări aliate urmărită de dușman ori angajată în luptă, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi dușman, ori nu urmărește navele de război sau comerciale ale dușmanului, se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Art. 344. -

Coborîrea pavilionului

Coborîrea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza dușmanului, săvîrșită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum și de către orice altă persoană ambarcată, se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Art. 345. -

Coliziunea

Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpă, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a navei sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvîrșită cu intenție, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

În timp de război, fapta prevăzută în alin. 2 se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.

Art. 346. -

Sancționarea tentativei

Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 340, 341, 342, 344 și 345 alin. 2 și 3 se pedepsește.

Art. 347. -

Infracțiuni privitoare la aeronave

Dispozițiile art. 341-346 se aplică în mod corespunzător și în ce privește aeronavele militare.

CAPITOLUL 2 INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE MILITARI SAU CIVILI

Art. 348. -

Sustragerea de la serviciul militar

Fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau sănătății, simulează o boală sau infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

Art. 349. -

Defetismul

Răspîndirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase relative la situația economică și politică a țării, la starea morală a populației în legătură cu declararea și mersul războiului, precum și săvîrșirea altor asemenea fapte de natură să slăbească rezistența morală a populației, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 350. -

Jefuirea celor căzuți pe cîmpul de luptă

Jefuirea pe cîmpul de luptă a morților sau răniților de obiectele aflate asupra lor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta arătată în alineatul precedent, care, fără să fie săvîrșită pe cîmpul de luptă, este urmarea unor operații de război.

Art. 351. -

Folosirea emblemei Crucii Roșii în timpul operațiilor militare

Folosirea, fără drept, în timp de război și în legătură cu operațiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roșie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 352. -

Sustragerea de rechiziții militare

Refuzul nejustificat de a pune la dispoziția forțelor armate bunurile legal rechiziționate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligații, ori nedeclararea la recensămînt a bunurilor supuse rechiziționării, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

În cazul cînd fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

CAPITOLUL 3 INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE CIVILI

Art. 353. -

Sustragerea de la recrutare

Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 354. -

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștințare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Practică judiciară (3)

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați.

În timp de mobilizare sau război, precum și în caz de chemare urgentă, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Termenele de prezentare prevăzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemați se află în străinătate.

Art. 355. -

Punerea în mișcare a acțiunii penale

Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

Titlul XI INFRACȚIUNI CONTRA PĂCII ȘI OMENIRII

Art. 356. -

Propaganda pentru război

Propaganda pentru război răspîndirea de știri tendențioase sau inventate, de natură să servească ațîțării la război, sau orice alte manifestări în favoarea dezlănțuirii unui război, săvîrșite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 357. -

Genocidul

Săvîrșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial, sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte;

a) uciderea membrilor colectivității sau grupului;

b) vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului;

c) supunerea colectivității ori grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică;

d) luarea de măsuri tinzînd la împiedicarea nașterilor în sînul colectivității sau grupului;

e) transferarea forțată a copiilor aparținînd unei colectivități sau unui grup, în altă colectivitate sau în alt grup,

se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă fapta este săvîrșită în timp de război, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii.

Înțelegerea în vederea săvîrșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Art. 358. -

Tratamentele neomenoase

Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvîrșirea față de persoanele arătate în alineatul precedent a vreunuia dintre următoarele fapte:

a) constrîngerea de a servi în forțele armate ale adversarului;

b) luarea de ostateci;

c) deportarea;

d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;

e) condamnarea sau execuția fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal și care să fi judecat cu respectarea garanțiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.

Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuți în alin. 1 se pedepsește cu moartea și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sînt săvîrșite în timp de război, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii.

Art. 359. -

Distrugerea unor obiective și însușirea unor bunuri

Distrugerea în întregime sau în parte;

a) a clădirilor, a oricăror alte construcții sau a navelor care servesc de spitale;

b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roșie, ori al organizațiilor asimilate acesteia pentru transportul răniților, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roșii ori ale organizațiilor asimilate acesteia;

c) a depozitelor de materiale sanitare, dacă toate acestea poartă semnele distinctive reglementare, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează însușirea sub orice formă, nejustificată de o necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniților sau bolnavilor căzuți sub puterea adversarului.

Tot astfel se sancționează distrugerea în întregime sau în parte, ori însușirea sub orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a oricăror alte bunuri.

Art. 360. -

Distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale

Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau științifică, opere de artă, manuscrise, cărți de valoare, colecții științifice sau colecții importante de cărți, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus și în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează jefuirea sau însușirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupație militară.

Art. 361. -

Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării

Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.

Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 357 și 358 alin. 3 și 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.

DISPOZIȚII FINALE

Art. 362. -

Dispozițiile din partea generală a acestui cod se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul cînd legea dispune astfel.

Art. 363. -

Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.

NOTA:

Potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr. 6/1973, în cazul pedepselor definitive la data intrării în vigoare a acestei legi, prevederile art. 14 și 15 din Codul penal se aplică numai cu privire la dispozițiile art. I pct. 20, 22, 24 și 26 din Legea nr. 6/1973.

Potrivit art. VII din Legea nr. 104/1992, Legea nr. 59/1968 privind comisiile de judecată, cu modificările ulterioare, Decretul nr. 218/1977 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la sancționarea și reeducarea prin muncă a unor persoane care au săvîrșit fapte prevăzute de legea penală, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abrogă.

Cauzele aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la comisiile de judecată se trimit judecătoriilor în a căror rază teritorială funcționau comisiile.

Hotărîrile pronunțate de comisiile de judecată, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt supuse căilor de atac și termenelor de exercitare prevăzute de legea aplicabilă anterior acestei date.

Potrivit art. IX din aceeași lege, dacă pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus obligarea la muncă corecțională nu a fost pusă în executare sau nu a putut fi executată din motive neimputabile inculpatului pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, instanța care a pronunțat hotărîrea de condamnare va dispune, din oficiu, fie suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, fie înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, apreciind în raport cu durata pedepsei pronunțate, cu natura faptei și cu persoana făptuitorului.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune chiar dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 81 sau în art. 811 din Codul penal.

Amenda se va stabili în limitele și potrivit criteriilor prevăzute în art. 63 din Codul penal.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...