Marea Adunare Națională - MAN

Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 1970 până la 29 iunie 2005, fiind înlocuit prin Lege 275/2006;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Executarea pedepsei închisorii

Secțiunea I Dispoziții generale

Art. 1. -

Pedeapsa închisorii se execută în temeiul mandatului de executare, emis în baza unei hotărîri judecătorești definitive de condamnare.

Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deținere denumite penitenciare, înființate prin ordinul ministrului în subordinea căreia se găsesc, iar în cazurile prevăzute de art. 62 Cod penal, în unități militare disciplinare.

Art. 2. -

Condamnații sînt primiți în penitenciare după ce li se stabilește identitatea.

La primire, condamnaților li se aduc la cunoștință obligațiile și drepturile pe care le au, măsurile disciplinare ce li se pot aplica și recompensele ce li se pot acorda pe timpul executării pedepsei.

Atît la primire, cît și în timpul executării pedepsei, condamnații sînt supuși percheziției, precum și măsurilor sanitare și de igienă.

Art. 3. -

Condamnații se repartizează la locurile de deținere, ținîndu-se seama de natura infracțiunii, durata pedepsei și starea de recidivă, de comportarea și receptivitatea acestora la acțiunea de reeducare.

Deținerea femeilor se face separat de bărbați, iar a minorilor separat de majori sau în locuri de deținere speciale.

Art. 4. -

Mijloacele materiale și financiare necesare deținerii, întreținerii și reeducării condamnaților, precum și asistența medicală sînt asigurate de stat.

Secțiunea a II-a Reeducarea condamnaților

Art. 5. -

Reeducarea condamnaților se realizează prin muncă. Condamnații sînt obligați să presteze o muncă utilă pentru care sînt apți.

De asemenea, reeducarea condamnaților se realizează prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfășurarea unor activități cultural-educative, precum și prin stimularea și recompensarea celor care sînt stăruitori în muncă și dau dovezi temeinice de îndreptare.

Art. 6. -

Minorii condamnați vor fi supuși, în timpul executării pedepsei, unei acțiuni de educare deosebite, pentru a putea deveni cetățeni utili societății.

Minorii care de la primirea în locul de deținere mai au de executat cel puțin 6 luni închisoare vor continua învățămîntul general obligatoriu și li se va asigura posibilitatea de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu gradul de școlarizare și cu aptitudinile lor. Dacă minorii nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutați să obțină o calificare într-o meserie sau să și-o completeze, în conformitate cu normele de calificare la locul de muncă. Cadrele didactice, manualele și rechizitele vor fi puse la dispoziție de către Ministerul Educației și Învățămîntului*), iar personalul și utilajul necesar pentru calificare într-o meserie se vor asigura de penitenciare.

Minorilor condamnați la închisoare pe o durată pînă la 6 luni inclusiv li se asigură posibilitatea de a-și completa cunoștințele de cultură generală, ținîndu-se seama de gradul lor de școlarizare.

*) Potrivit Decretului nr. 469/1971, denumirea "Ministerul Educației și Învățămîntului" a înlocuit denumirea "Ministerul Învățămîntului"

Art. 61. -

Condamnații minori, la împlinirea vîrstei de 18 ani, pot fi menținuți în locurile de deținere pentru executarea în continuare a pedepsei în regimul prevăzut pentru minori, dacă aceasta este necesar pentru desăvîrșirea pregătirii lor școlare sau profesionale, dar nu mai mult de 2 ani.**)

**) Art. 61 a fost introdus prin Legea nr. 8/1973.

Secțiunea a III-a Munca condamnaților și remunerarea ei

Art. 7. - Reviste (1)

Munca condamnaților se organizează potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciarului și se desfășoară cu respectarea normelor referitoare la protecția muncii.

Femeile gravide nu vor fi folosite la muncă în perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă angajatelor înainte și după naștere și nici la muncă în mediu toxic sau vătămător. De asemenea, cele care au născut și au copii mai mici de un an la locul de deținere, precum și minorii, nu pot fi folosiți la muncă în mediu toxic sau vătămător.

Folosirea la muncă a fiecărui condamnat se face cu avizul medicului penitenciarului.

Art. 8. -

Durata zilei de muncă nu poate depăși 12 ore și se stabilește în raport cu nevoile procesului de producție.

Femeilor gravide, celor care au născut și au copii mai mici de un an la locul de deținere, minorilor, precum și condamnaților care muncesc în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi durata zilei de muncă peste 8 ore.

Art. 9. -

Folosirea la muncă a condamnaților se face în raport cu calificarea profesională pe care o au. În cazul cînd nevoile de brațe de muncă calificate au fost satisfăcute, cei care au o calificare profesională vor putea fi folosiți și la munci necalificate.

Art. 10. -

Condamnații care au dovezi temeinice de îndreptare, fiind stăruitori în muncă și disciplinați, pot presta muncă fără pază în afara penitenciarului sau pot fi folosiți pentru supravegherea altor condamnați la locurile de muncă, după ce au executat cel puțin 1/5 din pedeapsă, fracțiune în care se include și timpul considerat ca executat, ca urmare a muncii prestate.

De prevederile alineatului precedent nu beneficiază cei care au fost condamnați pentru infracțiunea de omor sau pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, ori pentru infracțiuni contra securității statului, sau pentru infracțiuni prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale, și nici cei aflați în stare de recidivă.

Art. 11. -

Munca prestată de condamnați este remunerată potrivit normelor și tarifelor de salarizare stabilite în ramura de activitate în care aceștia sînt folosiți.

Munca condamnaților folosiți pentru supravegherea la locul de muncă a altor condamnați este remunerată cu salariul minim tarifar stabilit pe economie.

Din remunerația muncii condamnatului o cotă de 10% revine acestuia, iar cealaltă parte revine administrației penitenciarului, făcîndu-se venit la stat.

Din sumele încasate drept recompensă pentru invenții, inovații și raționalizări create de condamnați în timpul deținerii, li se acordă acestora o cotă de 50%, diferența făcîndu-se venit de stat.

Art. 12. -

Muncile prestate de condamnați în interesul unităților care aparțin Direcției generale a penitenciarelor, precum și muncile prestate în atelierele locurilor de deținere finanțate de la buget, se remunerează cu 10% din salariul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrările ce se execută în regie, ori din salariul realizat pe baza tarifelor de salarizare în vigoare pentru lucrările ce se execută în acord. Această remunerație revine în întregime condamnatului.

Muncile cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului nu se remunerează.

Cotele prevăzute la alin. 3 și 4 din art. 11, precum și remunerația prevăzută în alin. 1 din prezentul articol, cuvenite condamnatului, se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni; din aceasta o treime se pune la dispoziția condamnatului pentru a o folosi pe timpul executării pedepsei, iar două treimi i se înmînează la punerea în libertate.

Contribuția pentru asigurări sociale se suportă de către unitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele respective urmînd a se încasa de administrația penitenciarului, care le face venit la stat.

Art. 13. -

Condamnații răspund de pagubele provocate din vina lor la locurile de deținere sau de muncă. Ei nu răspund pentru pagubele provocate din uzura normală a bunurilor încredințate spre folosință și nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii.

Cînd condamnații au cauzat pagube la locul de deținere sau de muncă, sumele reprezentînd despăgubirile se rețin, atunci cînd este posibil, în primul rînd din sumele ce le aparțin, consemnate la Casa de Economii și Consemnațiuni, lăsîndu-li-se, în acest caz, o sumă reprezentînd echivalentul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se înmînează la punerea în libertate.

Sumele reprezentînd despăgubirile, care nu au putut fi recuperate pînă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit normelor legale.

Pagubele se recuperează de la condamnați pe baza ordinului de imputare emis de comandantul penitenciarului, care constituie titlu executor.

Împotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestație la organul ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință sub semnătură.

Art. 14. - Referințe (1)

Condamnatul care și-a executat pedeapsa, după punerea în libertate va fi încadrat în muncă prin grija organelor Ministerului Muncii și a direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare județene sau al municipiului București.

Condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabil total de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, va primi după liberare un ajutor lunar după distincțiile și în cuantumul prevăzute de dispozițiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de invaliditate în cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat.

De ajutorul lunar în condițiile și procentele prevăzute în legislația pensiilor beneficiază și urmașii celor care au decedat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei.

De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data liberării este invalid gradul I sau II din cauza unui accident în afară de muncă, dacă a avut o activitate remunerată în orice mod de cel puțin 3 ani înainte de începerea executării pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabilește între limitele de 50 și 100% din ajutorul social corespunzător prevăzut de dispozițiile legale referitoare la beneficiarii de ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru cei domiciliați în mediul rural, cuantumul ajutorului lunar nu poate depăși pensia ce se acordă membrilor cooperativelor agricole de producție.

Ajutorul lunar se acordă numai în situația în care cel în cauză nu îndeplinește condițiile pentru a obține pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat ori a altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și nu are mijloace de existență.

Ajutorul lunar se stabilește de către comitetul executiv al consiliului popular al județului în care domiciliază fostul condamnat, pe baza adeverinței eliberate de către administrația locului de deținere, din care să rezulte împrejurările în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invaliditate se stabilește de către comisia de expertizare a capacității de muncă din județul în care fostul condamnat își are domiciliul, iar faptul că este lipsit de mijloace de existență se constată de către organele de asistență socială.

Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București.

Secțiunea a IV-a Obligațiile și drepturile condamnaților

Art. 15. -

În timpul executării pedepsei, condamnații sînt obligați să respecte programul zilnic, disciplina și ordinea interioară, să execute dispozițiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziției, să poarte costumul penitenciarului, să respecte regulile de igienă și prescripțiile medicului locului de deținere.

De asemenea, condamnații sînt obligați să se comporte cu grijă față de bunurile proprietate socialistă aflate în penitenciar sau la organizația socialistă unde muncesc.

Art. 16. -

Condamnații au dreptul la hrana necesară, ținîndu-se seama și de munca pe care o prestează, precum și de starea sănătății lor, potrivit normelor legale.

Femeilor gravide sau celor care au născut în timpul executării pedepsei, cît timp copilul rămîne cu mama, copiilor născuți la penitenciar, pînă la vîrsta de un an, precum și minorilor, li se asigură hrana în mod diferențiat, potrivit normelor legale stabilite pentru aceste categorii.

Art. 17. - Jurisprudență (1)

Condamnații au dreptul la odihnă, plimbare, asistență medicală, dreptul de a petiționa, de a primi vizite, pachete cu alimente sau îmbrăcăminte ori medicamente, cărți, ziare, reviste, țigări, de a primi și trimite corespondență și sume de bani.

Art. 18. -

Drepturile condamnaților de a primi vizite, pachete și țigări, de a primi și trimite corespondență, se acordă în raport cu natura infracțiunii, durata pedepsei, existența stării de recidivă, folosirea la muncă, comportarea și receptivitatea la acțiunea de reeducare.

Sumele de bani aflate asupra condamnaților la primirea în penitenciar, precum și cele primite prin mandat poștal, se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni și pot fi folosite de aceștia în condițiile stabilite prin regulament.

Condamnații străini pot fi vizitați de către funcționarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizației ministerului în subordinea căruia se află locul de deținere, afară de cazul cînd prin convenții internaționale se dispune altfel.

Art. 19. -

În timpul vizitării condamnaților, convorbirea se desfășoară în limba română. Dacă condamnatul sau vizitatorul nu cunoaște limba română, convorbirea se desfășoară în limba pe care o cunosc, conducerea penitenciarului asigurînd, în acest caz, ca discuția să fie înțeleasă de personalul care execută supravegherea vizitei.

Art. 20. -

Corespondența, cărțile, ziarele și revistele, al căror conținut este apreciat de comandantul penitenciarului ca necorespunzător procesului de reeducare al condamnatului, se rețin și se păstrează la locul de deținere, predîndu-i-se acestuia la punerea în libertate.

Corespondența cu conținut necorespunzător se înaintează, dacă este cazul, organelor competente.

Secțiunea a V-a Măsuri disciplinare și recompense

Art. 21. -

Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poate lua împotriva condamnaților una din următoarele măsuri disciplinare:

a) mustrarea;

b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi și trimite corespondență, pentru perioada la care au dreptul;

c) izolarea simplă, pînă la 15 zile;

d) izolarea severă, pînă la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;

e) transferarea pe o durată de 3 pînă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim restrictiv.

Măsurile prevăzute la literele a-d se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul medicului locului de deținere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului general al Direcției generale a penitenciarelor, fără a depăși în total 20 zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispune de către directorul general al Direcției generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.

Art. 22. -

Împotriva condamnaților minori nu se poate lua măsura retragerii dreptului la corespondență, izolării severe și a transferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolării simple nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile.

Femeilor gravide nu li se pot aplica măsurile prevăzute în art. 21 lit. c, d și e.

Art. 23. -

Condamnaților care dau dovezi temeinice de îndreptare, sînt disciplinați, muncesc conștiincios, îndeplinesc sau depășesc în mod obișnuit normele de producție, ori ale căror propuneri de invenții, inovații și raționalizări sînt însușite de organele competente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense:

a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite și corespondență;

b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...