Marea Adunare Națională - MAN

Legea nr. 59/1968 privind comisiile de judecată

Modificări (...), Reviste (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 1969 până la 30 septembrie 1992, fiind înlocuit prin Lege 59/1968(r1);
Formă aplicabilă de la 01 ianuarie 1969 până la 08 martie 1973, fiind înlocuită prin republicarea (r1) din Buletinul Oficial nr. 27 din 09 martie 1973

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

EXPUNERE DE MOTIVE

Prin legea privind comisiile de judecată se prevede crearea unui organ obștesc care să concentreze întreaga activitate de influențare și jurisdicție exercitată pînă în prezent de comisiile de împăciuire de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare, comisiile de judecată din organizațiile socialiste, comisiile pentru soluționarea litigiilor de muncă din întreprinderi și instituții, comisiile de judecată din cooperativele agricole de producție și comisiile de contestații din cooperativele meșteșugărești.

La întocmirea legii, s-a ținut seama de experiența și rezultatele pozitive obținute de către organele obștești de influențare în asigurarea respectului față de lege și combaterea manifestărilor antisociale, ceea ce dovedește eficiența acestei forme de activitate și a făcut necesară extinderea ei și la rezolvarea altor pricini care, prin natura lor, prezintă un pericol social redus.

Potrivit legii, comisiile de judecată funcționează în întreprinderi, organizații economice, instituții și celelalte organizații socialiste de stat, precum și în cooperativele agricole, de producție, cooperativele meșteșugărești și celelalte organizații obștești, în toate aceste cazuri, dacă au cel puțin 100 angajați sau membri. Asemenea comisii se constituie și pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București și ale comunelor.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, conform căreia, în majoritatea cazurilor, persoanele care compuneau organele de influențare și jurisdicție erau delegate, membrii comisiilor de judecată sînt întotdeauna aleși, fie de angajați, membri cooperatori și membrii celorlalte organizații obștești, în adunări generale, fie de consiliile populare, în sesiuni.

Comisiile de judecată își exercită atribuțiile în compunerea a trei membri; atunci cînd rezolvă litigii de muncă privind pe angajații organizațiilor socialiste, completul de judecată se întregește cu doi membri delegați, unul de către conducerea organizației socialiste și celălalt de către comitetul sindicatului, constituindu-se în comisie de soluționare a litigiilor de această natură.

Organele obștești nou create au în general atribuții asemănătoare, independent de organizațiile în care funcționează, cu unele deosebiri determinate de specificul acestor organizații și de categoriile de persoane la care se referă: angajați, membri cooperatori, ori alți cetățeni.

Astfel, comisiile din organizațiile socialiste judecă unele abateri de la regulile de conviețuire socială, care sînt dezincriminate prin lege atunci cînd sînt săvîrșite pentru prima dată, și rezolvă prin împăciuire sau judecată unele fapte prevăzute de legea penală, săvîrșite la locul de muncă. De asemenea, aceleași comisii rezolvă și litigiile de muncă al căror obiect nu depășește valoarea de 5.000 lei, cu excepția celor care se referă la desfacerea contractului de muncă și a unor litigii date prin lege în competența de rezolvare a altor organe.

Comisiile de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare judecă pricini privind unele abateri de la regulile de conviețuire socială și încearcă împăcarea în anumite infracțiuni săvîrșite de angajați sau membrii unor organizații obștești, în afara locului de muncă, ori de alți cetățeni, judecînd, de asemenea, unele fapte prevăzute de legea penală, comise de aceste persoane; ele au, totodată, atribuția de a rezolva prin împăciuire sau judecată litigiile patrimoniale dintre persoane fizice, al căror obiect îl constituie plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, cînd valoarea litigiului nu depășește 10.000 lei.

În afară de atribuțiile arătate, comisiile de judecată au și sarcina de a rezolva pricinile trimise de organele judiciare în vederea luării unor măsuri de influențare, ca o consecință a înlocuirii răspunderii penale.

Cînd judecă abateri de la regulile de conviețuire socială ori fapte prevăzute de legea penală, comisia aplică celor găsiți vinovați mustrarea cu avertisment sau amenda de la 50 la 1.000 lei.

Deosebit de aceasta, influențarea obștească și scopul preventiv-educativ, ce se urmărește prin lege se realizează atît prin modul în care se desfășoară dezbaterile în fața comisiei de judecată, cît și prin celelalte măsuri pe care legea le prevede. Astfel, hotărîrile comisiei de judecată prin care s-au aplicat măsuri de influențare obștească se aduc la cunoștința colectivului de muncă din care fac parte cei în cauză, iar atunci cînd comisia consideră că este indicat, poate dispune și afișarea lor. Tot astfel, dacă abaterile săvîrșite la locul de muncă au și aspect disciplinar, comisia sesizează conducerea organizației socialiste pentru a aprecia dacă nu este cazul să aplice și sancțiuni disciplinare.

Pentru a se înlătura greutățile rezultate din existența pînă în prezent a unei diversități de organe obștești de influențare și jurisdicție, cu norme de funcționare, diferite, prin lege s-a prevăzut o procedură unificată cu privire la sesizarea comisiilor, desfășurarea ședinței de judecată, precum și la examinarea și rezolvarea pricinilor, pronunțarea hotărîrilor și executarea acestora.

Împotriva hotărîrilor date în rezolvarea pricinilor privind abateri de la regulile de conviețuire socială, unele fapte prevăzute de legea penală, precum și cele referitoare la litigii patrimoniale, părțile au dreptul să introducă plîngere la judecătorie.

Hotărîrile date în rezolvarea litigiilor de muncă pînă la 1.000 lei sînt definitive; ele vor fi reexaminate de comisie la sesizarea comitetului sindicatului sau comisiei, de revizie din organizațiile cooperatiste, putînd fi verificate și de judecătorie, la sesizarea procurorului, atunci cînd, după reexaminare, soluția este considerată netemeinică sau nelegală. Împotriva hotărîrilor date în celelalte litigii de muncă, părțile pot face plîngere la judecătorie, a cărei hotărîre este definitivă.

În lege s-au înscris dispoziții speciale, care derogă în parte de la regulile generale, în ce privește pe militari și angajații civili din cadrul Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, precum și pentru judecători, procurori, notari de stat, elevi și studenți.

Prin lege s-a prevăzut că pe lîngă Consiliul de Miniștri se instituie o comisie alcătuită din delegați ai Ministerului Justiției, Ministerului Muncii, Comitetului pentru Problemele administrației Locale, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești și Consiliului Central al Asociației Juriștilor, care va da îndrumări cu privire la organizarea și funcționarea comisiilor de judecată.

Noua reglementare a fost definitivată după ce s-a luat și acordul Uniunii Naționale a cooperativelor Agricole de Producție și al Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești.

Constituirea unui organ obștesc de influențare și de jurisdicție, care funcționează mai aproape de mase, și trecerea în competența acestuia a unui număr sporit de pricini, a căror rezolvare se face potrivit unei proceduri simplificate, sînt de natură să ducă la creșterea rolului colectivității în asigurarea legalității și combaterea manifestărilor antisociale.

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Organizarea comisiilor de judecată Reviste (1)

Art. 1. -

Comisiile de judecată, expresie a democrației socialiste, a creșterii rolului opiniei publice în viața socială, sînt organe obștești de influențare și jurisdicție, alese în adunări generale ale oamenilor muncii sau în sesiuni ale consiliilor populare, prin care se realizează participarea maselor largi la înfăptuirea legalității și la educarea socialistă a cetățenilor în spiritul promovării unei atitudini corecte față de muncă, întăririi și dezvoltării avutului obștesc, precum și al asigurării unei bune comportări în societate.

În îndeplinirea sarcinilor ce le revin, comisiile de judecată încearcă împăcarea părților în unele pricini și judecă abateri de la regulile de conviețuire socială, litigii de muncă, precum și unele litigii patrimoniale.

Art. 2. -

Comisiile de judecată se constituie:

a) în întreprinderi, organizații economice, instituții și celelalte organizații socialiste de stat, pe lîngă comitetele de direcție și, respectiv, organele de conducere ale acestora;

b) în organizații cooperatiste și celelalte organizații obștești, pe lîngă organele de conducere ale acestora;

c) pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare municipale, orășenești, ale sectoarelor municipiului București și ale comunelor.

Art. 3. -

Comisiile de judecată prevăzute în art. 2 lit. a și b se constituie în organizațiile socialiste care au cel puțin 100 angajați sau membri.

În organizațiile socialiste cu un număr mare de angajați sau membri, organele de conducere pot stabili să funcționeze, în caz de nevoie, mai multe comisii de judecată.

Pentru organizațiile socialiste cu mai puțin de 100 angajați sau membri, cu sediul în aceeași localitate cu organul lor superior, se va constitui o singură comisie de judecată pe lîngă acel organ, dacă împreună au cel puțin 100 angajați sau membri.

Art. 4. -

Pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare prevăzute în art. 2 lit. c se constituie comisii de judecată, pentru rezolvarea pricinilor privind pe cetățeni.

Comitetele executive ale consiliilor populare pot stabili să funcționeze asemenea comisii, în caz de nevoie, și în sate și cartiere competența teritorială a comisiilor din sate și cartiere se stabilește de comitetele executive ale consiliilor populare pe lîngă care acestea funcționează.

Pentru rezolvarea pricinilor privind pe angajații comitetelor executive ale consiliilor populare prevăzute în art. 2 lit. c și pe angajații și membrii organizațiilor socialiste, situate în aceeași localitate, în care nu se pot înființa comisii de judecată în condițiile art. 3, se va constitui o singură comisie pe lîngă comitetul executiv al consiliului popular, dacă împreună au cel puțin 100 angajați, sau membri. În cazul în care nu au împreună cel puțin acest număr de angajați sau membri, pricinile se vor rezolva de comisiile prevăzute în alin. 1.

Art. 5. -

Comisiile de judecată sînt alcătuite din 5 membri, care se aleg, în condițiile legii de față, pe timp de 2 ani, după cum urmează:

a) membrii comisiilor prevăzute în art. 3, de către angajații sau membrii organizațiilor respective;

b) membrii comisiilor de judecată prevăzute în art. 4, de către consiliile populare.

Membrii comisiilor de judecată se aleg dintre persoanele majore, care au o pregătire corespunzătoare și reputație neștirbită.

Membrii comisiilor prevăzute în alin. 1 lit. a se aleg dintre angajații, membrii cooperatori sau membrii celorlalte organizații obștești, iar membrii comisiilor prevăzute în alin. 1 lit. b se aleg dintre persoanele domiciliate în localitățile respective.

Propunerile de candidați în vederea alegerii se fac de oamenii muncii și organizațiile obștești; listele cuprinzînd propunerile de candidați se vor afișa cu cel puțin 10 zile înainte de data alegerii, la sediul organizațiilor la care se fac alegerile sau, după caz, la sediul comitetelor executive ale consiliilor populare.

Art. 6. -

Membrii comisiei de judecată desemnează dintre ei un președinte și un înlocuitor al acestuia.

Comisia de judecată își exercită atribuțiile în complet de 3 membri, prezidat de președinte sau de înlocuitorul său.

Art. 7. -

Cînd rezolvă litigii de muncă privind angajații organizațiilor socialiste, completul de judecata se întregește cu 2 membri delegați, unul de către conducerea organizației socialiste și celălalt de către, comitetul sindicatului, constituindu-se în comisie cu atribuții de soluționare a litigiilor de această natură.

Art. 8. -

Lucrările cu caracter tehnic ale comisiei de judecată vor fi efectuate de un secretar desemnat, după caz, de conducerea organizației socialiste sau comitetul executiv al consiliului popular pe lîngă care funcționează comisia.

Secretarul comisiei de judecată va fi desemnat dintre persoanele care au studii juridice, iar în lipsă, dintre cele cu o pregătire și experiență corespunzătoare pentru îndeplinirea acestei sarcini.

Art. 9. -

Nu pot fi membri ai comisiilor de judecată, persoanele care fac parte din conducerea organizațiilor socialiste.

Art. 10. -

Membrii comisiei de judecată care nu justifică încrederea ce li s-a acordat, pot fi revocați de cei care i-au ales.

Dacă o comisie se descompletează din orice cauză, completarea ei se face în condițiile prevăzute în art. 5.

CAPITOLUL II Competența comisiilor de judecată

SECȚIUNEA I Competența comisiilor de judecată din întreprinderi, organizații
economice, instituții și celelalte organizații de stat

§

1. Judecarea unor abateri de la regulile de conviețuire socială

Art. 11. -

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizații economice, instituții și celelalte organizații socialiste de stat judecă pricinile privitoare la următoarele fapte săvîrșite de angajații acestora, pentru prima dată, la locul de muncă și care, prezentînd pericol social redus, nu se consideră infracțiuni, ci constituie abateri:

a) lovirea sau alte violențe care nu au cauzat o vătămare integrității corporale sau sănătății, amenințarea, precum și insulta;

b) furtul și abuzul de încredere între membrii aceluiași colectiv, dacă valoarea pagubei nu depășește 500 lei;

c) sustragerile sub orice formă din avutul obștesc, cînd săvîrșirea lor nu a fost înlesnită prin fals, distrugerea sau degradarea cu intenție a unui bun din avutul obștesc și abuzul în serviciu, dacă în toate aceste cazuri valoarea pagubei pricinuite nu depășește 500 lei, cu excepția cazurilor în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol mașini, instalații, depozite, alte bunuri sau valori importante, ori ar fi putut provoca tulburări grave în desfășurarea procesului muncii;

d) neglijența în serviciu, dacă valoarea pagubei pricinuite avutului obștesc nu depășește 1.000 lei, cu excepția cazurilor în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol mașini, instalații, depozite, alte bunuri sau valori importante, ori ar fi putut provoca tulburări grave în desfășurarea procesului muncii, precum și a celor în care fapta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației trenurilor sau a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată.

Constituie de asemenea abateri și se judecă de aceleași comisii, faptele constînd în stricăciuni provocate locuințelor precum și instalațiilor comune din imobilele proprietate de stat, aflate în administrarea operativă a organizațiilor socialiste cu care angajații se află în raporturi de muncă, săvîrșite de aceștia cu intenție, pentru prima dată, și prin care s-a adus avutului obștesc o pagubă ce nu depășește 500 lei.

Tot asemenea constituie abateri instigarea, complicitatea, tăinuirea și favorizarea la una din faptele prevăzute în acest articol.

§

2. Împăciuirea în unele infracțiuni și judecarea unor

fapte prevăzute de legea penală

Art. 12. -

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizații economice, instituții și celelalte organizații socialiste de stat încearcă împăcarea părților în următoarele infracțiuni prevăzute de Codul penal, săvîrșite de angajați la locul de muncă:

a) lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 2);

b) vătămare corporală (art. 181) și vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1);

c) calomnie (art. 206);

d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este mai mare de 500 lei.

De asemenea încearcă împăcarea părților în următoarele infracțiuni săvîrșite la locul de muncă, dacă nu sînt comise pentru prima dată:

a) lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 1);

b) amenințare (art. 193);

c) insultă (art. 205);

d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este de cel mult 500 lei.

În cazul cînd, pentru faptele de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 1), vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1) și insultă (art. 205), împăcarea părților nu a reușit și dacă la ultima ședință în care s-a încercat împăcarea persoana vătămată a cerut ca, plîngerea să fie soluționată de comisie, aceasta va proceda la judecarea pricinii.

§

3. Judecarea unor litigii de muncă

Art. 13. -

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizații economice, instituții și celelalte organizații socialiste de stat, constituite conform prevederilor art. 7, judecă următoarele litigii de muncă, dacă obiectul lor are o valoare de cel mult 5.000 lei sau este neevaluabil în bani:

a) litigiile dintre angajați și organizațiile socialiste în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă;

b) litigiile privind pretenții referitoare la drepturi în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în muncă, în cazul în care nu se contestă temeinicia și legalitatea acestor măsuri.

Art. 14. -

Nu intră în competența de judecată a comisiilor prevăzute în art. 13:

a) contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și orice litigii în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în muncă, altele decît cele prevăzute în art. 13 lit. b;

b) orice alte litigii care, printr-o dispoziție expresă a legii, sînt date în competența altor organe.

SECȚIUNEA II Competența comisiilor de judecată din organizațiile
cooperatiste și celelalte organizații obștești

Art. 15. -

Comisiile de judecată din organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești au următoarea competență:

a) judecă pricinile privitoare la abaterile prevăzute în art. 11 alin. 1 și alin. 3, săvîrșite de membrii sau angajații acestor organizații;

b) încearcă împăcarea părților în infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. 1 și 2 și judecă faptele prevăzute în art. 12 alin. 3, săvîrșite de membrii sau angajații acestor organizații, la locul de muncă;

c) judecă, constituite conform prevederilor art. 7, litigiile de muncă prevăzute în art. 13 dintre aceste organizații și angajații lor.

Prevederile art. 11 alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, în cazul stricăciunilor provocate locuințelor sau instalațiilor comune din imobilele proprietatea organizațiilor cooperatiste ori a celorlalte organizații obștești.

Art. 16. -

Comisiile de judecată din cooperativele agricole de producție au, pe lîngă competența prevăzută în art. 15, și pe aceea de a judeca litigiile privind plîngerile membrilor cooperativelor agricole de producție împotriva hotărîrilor consiliului de conducere al cooperativei, prin care au fost obligați la despăgubiri pentru pagube aduse cooperativei, precum și împotriva hotărîrilor prin care consiliul de conducere le-a rezolvat cererile referitoare la retribuția muncii, dacă în toate aceste cazuri obiectul lor are o valoare de cel mult 5.000 lei.

Art. 17. -

Comisiile de judecată din cooperativele meșteșugărești au, pe lîngă competența prevăzută în art. 15, și pe aceea de a judeca litigiile dintre cooperativele meșteșugărești și membrii acestora, în legătură cu pagube aduse cooperativei, precum și orice pretenții dintre cooperativele meșteșugărești și membrii cooperatori în legătură cu raporturile de muncă, dacă în toate aceste cazuri obiectul lor are o valoare de cel mult 5.000 lei.

Art. 18. -

Nu intră în competența comisiilor da judecată din organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești, judecarea următoarelor pricini:

a) contestațiile și litigiile prevăzute în art. 14;

b) cererile de restituire a bunurilor aduse ca aport social în natură de membrii cooperativelor meșteșugărești sau, după caz, a contravalorii acestor bunuri, precum și cererile privind restituirea părților sociale.

SECȚIUNEA III Competența comisiilor de judecată de pe lîngă comitetele executive
ale consiliilor populare

§

1. Judecarea unor abateri de la regulile de conviețuire socială

Art. 19. -

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București sau comunelor în care domiciliază făptuitorul judecă pricinile privitoare la următoarele fapte săvîrșite de cetățeni pentru prima dată și care, prezentînd pericol social redus, nu se consideră infracțiuni, ci constituie abateri:

a) lovirea sau alte violențe care nu au cauzat o vătămare integrității corporale sau sănătății, amenințarea, precum și insulta;

b) abuzul de încredere săvîrșit între persoane fizice, dacă valoarea pagubei nu depășește 500 lei;

c) stricăciuni provocate locuințelor precum și instalațiilor comune, săvîrșite cu intenție, prin care s-a adus avutului obștesc o pagubă ce nu depășește 500 lei.

Constituie, de asemenea, abateri instigarea, complicitatea, tăinuirea și favorizarea la una din faptele prevăzute în alin. 1.

§

2. Împăciuirea în unele infracțiuni și judecarea unor

fapte prevăzute de legea penală

Art. 20. -

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București sau comunelor în care domiciliază făptuitorul, încearcă împăcarea părților în următoarele infracțiuni prevăzute de Codul penal, săvîrșite de cetățeni:

a) lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 2);

b) vătămare corporală (art. 181) și vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1);

c) calomnie (art. 206);

d) furtul săvîrșit între soți ori între rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui său ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta (art. 210);

e) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este mai mare de 500 lei;

f) tulburarea de posesie (art. 220).

De asemenea, încearcă împăcarea părților în următoarele infracțiuni săvîrșite de cetățeni, dacă nu sînt comise pentru prima dată:

a) lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 1);

b) amenințare (art. 193);

c) insultă (art. 205);

d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este de cel mult 500 lei.

În cazul cînd, pentru faptele de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. 1), vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1) și insultă (art. 205), împăcarea părților nu a reușit și dacă la ultima ședință în care s-a încercat împăcarea persoana vătămată a cerut ca plîngerea să fie soluționată de comisie, aceasta va proceda la judecarea pricinii.

§

3. Împăciuirea în unele litigii patrimoniale și

judecarea acestor litigii

Art. 21. -

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București și ale comunelor în care domiciliază pîrîtul încearcă împăcarea părților în litigiile dintre persoane fizice, avînd ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, cînd valoarea litigiului nu depășește 10.000 lei.

Dispozițiile alin. 1 nu sînt aplicabile în litigiile privind succesiuni, împărțeli de bunuri și obligații de întreținere.

Art. 22. -

Comisiile judecă litigiile prevăzute în art. 21, în cazul în care împăcarea părților nu a reușit și dacă la ultima ședință la care s-a încercat împăcarea, părțile au convenit ca litigiul să fie soluționat de comisia de judecată.

§

4. Împăciuirea și judecarea pricinilor privind pe angajați

precum și pe membrii unor organizații obștești

Art. 23. -

Comisiile de judecată prevăzute în art. 4 alin. 1, atunci cînd judecă pricini privind pe angajații comitetelor executive ale consiliilor populare ori pe angajații sau membrii organizațiilor socialiste în care nu se pot înființa comisii de judecată, precum și cele la care se referă art. 4 alin. 3, au aceeași competență ca și comisiile prevăzute în secțiunile I și II.

Comisiile de judecată prevăzute în art. 4 alin. 1 judecă, de asemenea, litigiile de muncă privind pe angajații persoanelor fizice, precum și pe aceia ai persoanelor juridice altele decît organizațiile socialiste, dacă obiectul acestor litigii are o valoare de cel mult 5.000 lei, cu excepția contestațiilor împotriva desfacerii contractului de muncă.

SECȚIUNEA IV Dispoziții comune

Art. 24. -

Deosebit de competența prevăzută în secțiunile I, II și III, comisiile de judecată rezolvă pricinile trimise de organele judiciare în vederea luării unor măsuri de influențare obștească, ca o consecință a înlocuirii răspunderii penale.

Art. 25. -

Cînd o faptă din cele prevăzute în art. 11 și 12 sau din cele la care se referă art. 24 a fost săvîrșită la locul de muncă, de un angajat sau de un membru al unei organizații socialiste împreună cu o persoană din afara acestei organizații, rezolvarea cauzei se face de către comisia de judecată din organizația socialistă unde s-a săvîrșit fapta. Aceeași comisie judecă abaterile prevăzute în art. 11 alin. 3 și atunci cînd faptele celor din afara organizației socialiste se judecă separat.

Art. 26. -

Comisia de judecată este competentă să rezolve pricina și în cazul în care angajatul, membrul, cooperator sau membrul altei organizații obștești nu mai lucrează în organizația respectivă, însă fapta a fost săvîrșită ori litigiul s-a ivit în timpul cît a făcut parte din acea organizație.

CAPITOLUL III Măsurile de influențare obștească și celelalte măsuri ce se pot
lua de comisiile de judecată

Art. 27. -

Comisiile de judecată pot lua prin hotărîre, în cazurile în care judecă abateri de la regulile de conviețuire socială și unele fapte prevăzute de legea penală, potrivit dispozițiilor art. 11, 12 alin. 3, art. 15 alin. 1 lit. a și b și alin. 2, art. 19, 20 alin. 3, art. 23 alin. 1 și art. 24, una din următoarele măsuri de influențare obștească:

a) mustrarea cu avertisment, care constă în dojenirea celui care a săvîrșit abaterea, punîndu-i-se, totodată, în vedere că dacă nu se va îndrepta în viitor, se va lua față de el o măsură mai severă;

b) amenda de la 50 la 1.000 lei. Această măsură nu poate fi luată împotriva minorului care nu realizează cîștiguri din muncă.

Măsurile de influențare obștească se vor aplica minorilor între 14-16 ani numai dacă se va stabili că au săvîrșit fapta cu discernămînt.

Comisiile de judecată pot dispune, atunci cînd apreciază că este cazul, afișarea hotărîrilor prin care s-au aplicat măsuri de influențare obștească. Afișarea se va face la locul de muncă sau, după caz, la comitetul executiv al consiliului popular, în urma rămînerii definitive a hotărîrilor.

Art. 28. -

Aplicarea unei măsuri de influențare pentru abateri săvîrșite la locul de muncă nu exclude posibilitatea aplicării de sancțiuni disciplinare.

Cînd comisia de judecată, care a luat o măsură de influențare pentru abateri săvîrșite la locul de muncă, consideră că acestea au și aspect disciplinar, sesizează organele de conducere ale organizațiilor socialiste, pentru a aprecia dacă nu este cazul să aplice și o sancțiune disciplinară.

Dacă prin fapta săvîrșită s-a cauzat o pagubă, comisia obligă pe cel care a produs-o, la repararea acesteia.

CAPITOLUL IV Procedura în fața comisiilor de judecată

SECȚIUNEA I Sesizarea comisiei și procedura de rezolvare

Art. 29. -

Comisia de judecată poate fi sesizată:

a) în cazurile abaterilor de la regulile de conviețuire socială săvîrșite, la locul de muncă, de angajați, membri cooperatori sau membrii celorlalte organizații obștești, de către:

- conducerea organizației socialiste;

- comitetul executiv al consiliului popular;

- persoana vătămată;

b) în cazul litigiilor de muncă dintre organizațiile socialiste și angajații sau membrii acestora, precum și în cazul celorlalte litigii de muncă, de către partea interesată;

c) în cazul pricinilor în care se efectuează procedura împăciuirii, precum și în cel al abaterilor de la regulile de conviețuire socială săvîrșite de cetățeni în afara locului de muncă, după caz, de persoana vătămată sau partea interesată.

Art. 30. -

Termenul de sesizare a comisiei de judecată, pentru abaterile de la regulile de conviețuire socială, este de o lună de cînd cel În drept să facă sesizarea a știut cine este făptuitorul, dar nu mai mult de un an de la săvîrșirea faptei.

Termenul de sesizare în infracțiunile pentru care se efectuează procedura de împăciuire este de 2 luni din ziua în care persoana vătămată sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, a știut cine este făptuitorul.

Termenele de sesizare în litigiile de muncă sînt cele prevăzute în Codul muncii sau în alte acte normative, iar în litigiile patrimoniale, cele prevăzute în legea civilă.

Sesizarea făcută în termen legal, dar adresată unui organ de urmărire penală sau unei instanțe de judecată, ori unei alte comisii decît cea îndreptățită, este considerată valabilă, iar pricina va fi trimisă comisiei îndreptățite să o examineze.

Art. 31. -

președintele comisiei fixează termenul ședinței și dispune chemarea părților, iar atunci cînd este cazul, dispune și chemarea martorilor.

Comisia de judecată încearcă împăcarea în termen de cel mult 30 zile de la sesizare, în cazul în care legea prevede această procedură.

Judecarea pricinilor se face în termen de 30 zile de la sesizare sau, după caz, de la data cînd încercarea de împăcare nu a reușit.

Art. 32. -

Ședințele comisiei de judecată sînt publice.

În situații deosebite, data ședinței de judecată se va aduce la cunoștință, după caz, și comitetului executiv al consiliului popular, comitetului sindical de secție, comitetului sindicatului, sau organului de conducere al cooperativei ori organizației obștești respective.

La cererea comisiei, organizațiile socialiste sînt obligate să pună la dispoziție actele în legătură cu pricina și să dea informațiile necesare.

Art. 33. -

Cînd comisia de judecată are temeiuri să creadă că făptuitorul a mai săvîrșit o faptă de același fel cu aceea pentru care este reclamat, însă acesta contestă, se vor putea administra orice mijloace de probă pentru stabilirea situației reale, cerînd, la nevoie, organelor de miliție, copie de pe fișa de antecedente penale.

Art. 34. -

În pricinile în care se efectuează procedura de împăciuire, comisia stăruie ca părțile să se împace; dacă s-au împăcat, comisia constată aceasta printr-un proces-verbal. Cînd vreuna din părți și-a luat obligații în legătură cu repararea pagubei, plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, acestea vor fi cuprinse de asemenea în procesul-verbal, care va fi semnat și de părți.

Art. 35. -

Dacă încercarea de împăcare nu a reușit și nici nu s-a cerut ca pricina să fie judecată de comisie, sau dacă la două termene consecutive se prezintă numai persoana vătămată ori, după caz, reclamantul, iar cealaltă parte lipsește nemotivat, comisia încheie un proces-verbal, care servește drept dovadă necesară pentru sesizarea judecătoriei. Lipsa nejustificată a persoanei vătămate sau, după caz, a reclamantului la două termene consecutive este socotită drept retragere a plîngerii ori cererii.

În cauzele în care se efectuează procedura de împăciuire, dacă împăcarea nu s-a făcut în termen de 30 zile, partea interesată se poate adresa instanței de judecată, căreia îi va prezenta dovada eliberată de comisie din care rezultă că procedura de împăciuire nu s-a efectuat în termen.

Art. 36. -

Examinarea pricinii în fața comisiei se desfășoară după cum urmează:

- președintele expune conținutul sesizării;

- se ascultă părțile și martorii; declarațiile martorilor se consemnează în scris și vor fi semnate de ei, precum și de președinte;

- se administrează orice alte dovezi necesare pentru rezolvarea pricinii.

Părțile pot pune întrebări persoanelor chemate în fața comisiei.

În caz de amînare a judecării se întocmește un proces-verbal, arătîndu-se motivele care au determinat amînarea.

După administrarea probelor, președintele dă cuvîntul părților, iar cînd consideră necesar, poate lua cuvîntul și altor persoane care asistă la dezbateri.

În desfășurarea cauzelor de competența comisiilor de judecată se folosește limba română. În fața comisiilor de judecată din unitățile administrativ-teritoriale locuite și de populație de altă naționalitate decît cea română, se asigură folosirea limbii materne a acelei populații.

Părților care nu vorbesc limba în care se desfășoară cauzele, li se asigură posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului și dreptul de a vorbi în fața comisiei și a pune concluzii, prin traducător.

Art. 37. -

Cînd constată că fapta a fost săvîrșită și că făptuitorul este vinovat, comisia, ținînd seama de gravitatea faptei și de persoana făptuitorului, ia una dintre măsurile prevăzute în prezenta lege.

În cazurile în care persoana indicată în sesizare nu a fost găsită vinovată ori fapta nu a fost săvîrșită de această persoană, precum și atunci cînd sesizarea s-a făcut peste termen, comisia dispune închiderea dosarului.

În litigiile de muncă și în cele patrimoniale, comisia, în raport de probele făcute, admite, în întregime sau în parte, cererea sau contestația reclamantului ori o respinge.

Art. 38. -

În pricinile primite de la instanțele judecătorești în vederea luării unor măsuri de influențare, constatarea instanțelor cu privire la existența faptei și vinovăția făptuitorului este obligatorie pentru comisia de judecată.

Art. 39. -

Cînd făptuitorul este minor, comisia de judecată, fie că a luat sau nu cu privire la acesta vreo măsură de influențare, dacă apreciază din datele dosarului că minorul este expus să devină infractor sau că dezvoltarea sa fizică, morală ori intelectuală este primejduită, sesizează autoritatea tutelară.

SECȚIUNEA II Hotărîrile și căile de atac

Art. 40. -

Comisia de judecată hotărăște cu majoritatea voturilor completului, după care se pronunță în ședință publică.

Hotărîrea cuprinde denumirea organizației socialiste, numele membrilor comisiei și al secretarului, numele și, după caz, domiciliul sau sediul părților, susținerile acestora, descrierea în esență a faptei sau a litigiului, probele administrate, textele de lege aplicate, soluția și data pronunțării, indicarea căii de atac și mențiunea dacă pronunțarea s-a făcut în prezența sau în lipsa părților. Hotărîrea se semnează de toți membrii comisiei și de secretar și se comunică părților care au lipsit la pronunțare.

Art. 41. -

Împotriva hotărîrilor date de comisiile de judecată, partea nemulțumită poate face plîngere la judecătoria în a cărei rază teritorială funcționează comisia, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărîrii sau de la comunicare, dacă a lipsit la pronunțare:

a) în cazurile privind abateri de la regulile de conviețuire socială și fapte prevăzute de legea penală, precum și în cele trimise de organele judiciare în vederea luării unei măsuri de influențare;

b) în cazurile privind litigii de muncă, al căror obiect are o valoare mai mare de 1.000 lei sau este neevaluabil în bani;

c) în cazurile privind litigiile patrimoniale dintre persoanele fizice.

Plîngerea se depune la comisia de judecată, care o înaintează de îndată judecătoriei, împreună cu dosarul. Judecătoria fixează termenul de judecată cu citarea părților, iar după cercetarea cauzei și, atunci cînd este cazul, după administrarea de noi probe, pronunță o hotărîre definitivă care se execută în condițiile legii.

Hotărîrile comisiilor de judecată, împotriva cărora nu s-a făcut plîngere în termen, sînt definitive și executorii.

Art. 42. -

Hotărîrile definitive prin care sau aplicat măsuri de influențare obștească angajaților, membrilor cooperatori sau membrilor celorlalte organizații obștești se vor comunica conducerii organizațiilor respective, pentru a fi aduse la cunoștința colectivelor de muncă.

Art. 43. -

Hotărîrile date de comisia de judecată în rezolvarea litigiilor de muncă sînt executorii. Ele sînt și definitive dacă au fost date în litigii al căror obiect are o valoare ce nu depășește 1.000 lei. Aceste hotărîri pot fi reexaminate de comisie, după caz, la sesizarea comitetului sindicatului sau a comisiei de revizie din organizația socialistă, făcută în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărîrii.

Procurorul poate sesiza judecătoria în termen de 60 zile de la pronunțare, din oficiu sau la cererea părții interesate, dacă apreciază că hotărîrea comisiei de judecată dată în urma reexaminării este netemeinică sau nelegală. Hotărîrea dată de judecătorie în această situație este definitivă.

Art. 44. -

În cazul în care, după pronunțarea hotărîrii de către comisia de judecată, pentru aceeași faptă s-a început urmărirea penală, executarea hotărîrii pronunțate de comisie se suspendă pînă la soluționarea procesului penal, iar dacă a intervenit o condamnare, se consideră revocată de drept.

Art. 45. -

Hotărîrile comisiei de judecată rămase definitive, precum și procesele-verbale încheiate în caz de împăcare atunci cînd cel reclamat s-a obligat să repare paguba, să plătească o sumă de bani, ori să predea un bun mobil, se pun în executare fără a mai fi necesară îndeplinire a vreunei formalități. În același mod se pun în executare și hotărîrile comisiei de judecată care sînt executorii potrivit prevederilor art. 43 alin. 1.

Amenzile se fac venit la bugetul statului.

Art. 46. -

Hotărîrile executorii ale comisiei de judecată prin care s-au recunoscut ori acordat drepturi de orice fel organizațiilor socialiste și cele prin care s-a luat măsura prevăzută în art. 27 alin. 1 lit. b, se vor comunica organelor în drept în vederea executării lor.

Hotărîrile comisiei de judecată prin care s-a luat o măsură de influențare obștească nu mai pot fi executate dacă a trecut un an de la data cînd au rămas definitive.

Art. 47. -

Dacă în termen de un an de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a aplicat o măsură de influențare obștească făptuitorul nu a mai săvîrșit nici o faptă dintre cele prevăzute de legea de față sau de legea penală, măsura de influențare se consideră că nu a fost aplicată.

CAPITOLUL V Dispoziții speciale

Art. 48. -

Faptele prevăzute în art. 11 și 19, săvîrșite de militarii care au atribuții de cercetare penală, din cadrul Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, ori de către judecători, procurori sau notari de stat, nu constituie abateri în sensul prezentei legi, ci se cercetează și se sancționează potrivit legii penale.

Faptele prevăzute în art. 11 și 19, săvîrșite de alți militari decît cei la care se referă alineatul precedent, se cercetează și se sancționează potrivit normelor privind disciplina militară, de către organele competente.

Art. 49. -

Prevederile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, angajaților civili din cadrul Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, cu excepția prevederilor care se referă la litigiile în legătură cu răspunderea materială, care este reglementată prin lege specială.

Unitățile sau formațiunile pe lîngă care vor funcționa comisiile de judecată se vor stabili de către conducerea organelor arătate în alin. 1.

Art. 50. -

Faptele prevăzute în legea de față, săvîrșite de studenți sau elevi la locul de învățătură, se cercetează și se sancționează de comisiile de judecată a căror organizare și funcționare se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, la propunerea Ministerului Învățămîntului.

Comisiile de judecată prevăzute în alin. 1 se compun din reprezentanți ai corpului didactic și, după caz, din reprezentanți ai studenților ori ai părinților elevilor. Măsurile și sancțiunile ce se vor aplica sînt cele prevăzute în dispozițiile legale referitoare la organizarea și funcționarea instituțiilor de învățămînt.

Abaterile prevăzute în art. 11, faptele prevăzute în art. 12, precum și cele la care se referă art. 24, săvîrșite de studenți sau elevi în timpul practicii în producție, se judecă de către comisia de judecată din organizația socialistă unde s-a săvîrșit fapta, care aplică una dintre măsurile prevăzute în capitolul III.

CAPITOLUL VI Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 51. -

Dispozițiile legii de față se aplică, în ceea ce privește pe minori numai dacă aceștia, la data săvîrșirii faptei, împliniseră vîrsta de 14 ani.

Art. 52. -

Prevederile din legea de față referitoare la procedură se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile procedurale din dreptul comun.

Termenii sau expresiile al căror în înțeles este anume explicat în Codul penal, au același înțeles și în legea de față.

Art. 53. -

Conducerile organizațiilor socialiste sînt obligate să creeze comisiilor de judecată condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității lor.

Art. 54. -

Cererile adresate comisiilor de judecată și celelalte acte în legătură cu activitatea acestor comisii sînt scutite de orice taxă de timbru. Plîngerile introduse împotriva hotărîrilor pronunțate de comisii în litigiile patrimoniale prevăzute în art. 21 sînt supuse unei taxe de timbru egală cu 50% din taxa aferentă unei acțiuni de aceeași valoare introdusă la judecătorie.

Art. 55. -

Pricinile pendinte la consiliile de judecată, cu excepția celor privind fapte cu caracter disciplinar, precum și pricinile pendinte la comisiile de împăciuire, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se trimit spre soluționare comisiilor de judecată.

Pricinile privind fapte cu caracter disciplinar, pendinte la consiliile de judecată, se trimit spre soluționare conducerii organizațiilor socialiste respective, termenele în care se pot aplica sancțiuni disciplinare fiind suspendate pe timpul de cînd dosarul pricinii a fost trimis la consiliul de judecată și pînă la primirea lui la organizația socialistă.

Litigiile patrimoniale prevăzute în art. 21, aflate în curs de judecată, se trimit spre soluționare comisiei de judecată, numai dacă părțile, de comun acord, cer aceasta.

Art. 56. -

Litigiile aflate la data intrării în vigoare a legii, la comisiile pentru soluționarea litigiilor de muncă, la comisiile de judecată din cooperativele agricole de producție, la comisiile de contestații din cooperativele meșteșugărești și la judecătorii în primă instanță, vor fi rezolvate de organele care, potrivit dispozițiilor prezentei legi, au atribuția de a le soluționa.

Litigiile aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi, la comitetele sindicatelor, la comisiile de revizie din cooperative ori la alte organe competente, vor fi rezolvate în continuare de aceste organe potrivit legii anterioare.

În litigiile în care, înainte de intrarea în vigoare a legii de față, a intervenit o hotărîre care nu era definitivă la acea dată, părțile pot exercita căile de atac la organele și în condițiile prevăzute de legea anterioară.

Art. 57. -

Hotărîrile definitive de condamnare, pronunțate de instanțele de judecată în pricini privind fapte care potrivit legii de față constituie abateri, a căror executare nu a început, nu se mai execută, iar pricinile privind aceste fapte se trimit comisiei de judecată competente în vederea aplicării unei măsuri de influențare. În cazul în care executarea pedepsei a început, ea încetează, pedeapsa considerîndu-se executată.

Art. 58. -

Litigiile privind desfacerea contractului sau reintegrarea în muncă a angajaților, pricinile prevăzute în art. 18 lit. b, precum și litigiile de muncă prevăzute în art. 13, 15 alin. 1 lit. c, art. 16, 17 și 23, dacă obiectul lor are o valoare mai mare de 5.000 lei, sînt de competența judecătoriei. Litigiile privind desfacerea contractului și reintegrarea în muncă a angajaților cu funcții de răspundere se soluționează potrivit prevederilor Codului muncii, iar cele privind pe alți angajați prevăzuți în legi speciale se soluționează potrivit dispozițiilor din acele legi.

Art. 59. -

În cuprinsul Codului muncii și al oricărui alt act normativ denumirile de consiliu de judecată, comisie pentru soluționarea litigiilor de muncă, comisie de împăciuire și comisie de contestații sînt înlocuite cu aceea de comisie de judecată.

Art. 60. -

Pe lîngă Consiliul de Miniștri se instituie o comisie alcătuită din delegați ai Ministerului Justiției, Ministerului Muncii, Comitetului pentru Problemele administrației Locale, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești și Consiliului Central al Asociației Juriștilor, care va da îndrumări cu privire la organizarea și funcționarea comisiilor de judecată.

Art. 61. -

Decretul nr. 132/1957 pentru instituirea unor comisii de împăciuire și Decretul nr. 320/1958 privitor la consiliile de judecată din întreprinderi și instituții se abrogă. De asemenea, se abrogă dispozițiile contrare legii de față cuprinse în Codul muncii și în alte acte normative.

Art. 62. -

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1969.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Națională la 26 decembrie 1968, întrunind din cele 425 voturi exprimate, 424 voturi pentru și 1 vot împotrivă.
Președintele Marii Adunări Naționale,
ȘTEFAN VOITEC

București, 26 decembrie 1968.

Nr. 59.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituția Republicii Socialiste România, semnăm această lege.
Președintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUȘESCU

București, 26 decembrie 1968.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Evoluții și tendințe privind sistemul, sistematizarea și izvoarele dreptului român contemporan
;
se încarcă...