Marea Adunare Națională - MAN

Legea nr. 1/1967 privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale

Modificări (1), Reviste (1), Referințe în jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 septembrie 1967 până la 07 decembrie 1990, fiind abrogat și înlocuit prin Lege 29/1990.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România hotărăște:

Art. 1. - Reviste (1)

Cel vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ ilegal poate cere tribunalului competent, în condițiile prezentei legi, anularea actului sau obligarea organului administrativ chemat în judecată să ia măsura corespunzătoare pentru înlăturarea încălcării dreptului său, precum și repararea pagubei.

De asemenea, refuzul nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept, cît și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul prevăzut de lege, se socotește act administrativ ilegal.

Art. 2. -

Cererea prevăzută în art. 1 se judecă de tribunalul în circumscripția căruia domiciliază reclamantul, după cum urmează:

a) de tribunalul popular, cînd cererea privește un act al unui organ local al administrației de stat sau al unei instituții subordonate unui asemenea organ;

b) de tribunalul regional sau de Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România, după caz, cînd cererea privește un act al unui minister sau al unui alt organ central al administrației de stat, ori al unei instituții subordonate unuia din aceste organe centrale.

Art. 3. -

înainte de a cere tribunalului anularea actului, cel vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 zile de la data cînd i s-a comunicat actul administrativ, organului emitent, care este obligat să rezolve reclamația în termenul prevăzut de lege.

În cazul în care cel vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Dacă cel vătămat în dreptul său s-a adresat cu reclamație și organului administrativ ierarhic superior, termenul de 30 de zile prevăzut în alineatul precedent se calculează de la comunicarea de către acel organ a soluției date reclamației.

Sesizarea tribunalului se va putea face și în cazul în care organul administrativ emitent sau organul ierarhic superior nu rezolvă reclamația în termenul prevăzut de lege. Jurisprudență

În toate cazurile introducerea cererii la tribunal nu se va putea însă face mai tîrziu de 6 luni de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

Art. 4. -

n cazurile prevăzute de art. 1 alin. 2, termenul pentru sesizarea tribunalului va fi de 30 de zile și se va calcula de comunicarea refuzului de a se satisface cererea părții sau de la împlinirea termenului stabilit de lege pentru rezolvarea cererii de către organul administrativ.

Art. 5. -

În cazuri grabnice, pentru prevenirea unei pagube iminente, cel vătămat poate, odată cu sesizarea organului administrativ care a emis actul, să ceară tribunalului să dispună suspendarea executării actului administrativ, pînă la rezolvarea reclamației adresate organului administrativ.

Tribunalul va rezolva cererea de suspendare, de urgență, cu citarea părților, hotărîrea de suspendare fiind executorie de drept.

Pînă la judecarea cererii de suspendare, tribunalul va putea dispune suspendarea executării și fără citarea părților.

Art. 6. -

Tribunalul, odată cu fixarea termenului pentru judecarea cererii de anulare, va invita organul administrativ să înainteze, în termenul ce i-l va stabili, actul administrativ la care se referă cererea, dacă acest act nu a fost depus de reclamant, lucrările pe care se întemeiază actul, precum și orice alte lucrări necesare pentru rezolvarea cererii.

Tribunalul va proceda tot astfel în cazul celorlalte cereri prevăzute de art. 1, invitînd organul administrativ să înainteze lucrările necesare rezolvării acestor cereri.

Actul administrativ și lucrările prevăzute de alineatele precedente se vor trimite în termenul stabilit de tribunal sub sancțiunea plății de către organul administrativ a unei amenzi în favoarea statului de 100 de lei pentru fiecare zi de întîrziere nejustificată. Suma plătită de organul administrativ va fi imputată celui vinovat de netrimiterea actului și lucrărilor cerute.

Dacă reclamantul cere, condițiile art. 5 alin. 1 fiind întrunite, tribunalul care urmează a se pronunța asupra anulării actului administrativ poate, cu citarea părților, să dispună suspendarea executării actului administrativ, pe tot timpul cît durează judecata.

Pînă la judecarea cererii de suspendare, tribunalul va putea dispune suspendarea executării și fără citarea părților.

Art. 7. -

Participarea procurorului la judecată este obligatorie.

Art. 8. -

La cererea organului administrativ, tribunalul poate dispune introducerea în cauză a funcționarului care poartă răspunderea pentru actul administrativ la care se referă cererea, spre a-i fi opozabile probele administrate și constatările rezultate din hotărîrea ce se va pronunța.

Art. 9. -

Tribunalul, judecînd cererea, poate, după caz, să anuleze, în total sau în parte, actul administrativ la care se referă cererea, să oblige pe pîrît să emită un act administrativ, ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.

În cazul admiterii cererii, tribunalul va hotărî și asupra despăgubirilor cerute.

Examinînd, cu ocazia judecății, legalitatea dispoziției actului administrativ cu caracter normativ pe care s-a întemeiat actul administrativ individual la care se referă cererea și constatînd că această dispoziție este în neconcordanță cu legea, tribunalul în fața căruia hotărîrea a rămas definitivă o va comunica în copie organului administrativ local sau ministerului ori altui organ central al administrației de stat care a emis actul normativ.

Art. 10. -

Organul administrativ, în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe hotărîrea definitivă, comunicată în condițiile alin. ultim al art. 9, va revoca actul său normativ sau, dacă socotește că actul este legal, va sesiza organul ierarhic superior după cum urmează:

a) ministerele și celelalte organe centrale ale administrației de stat vor sesiza Consiliul de Miniștri;

b) comitetele executive ale sfaturilor populare regionale sau ale orașelor București și Constanța vor sesiza Consiliul de Miniștri, atît pentru actele normative ce au emis, cît și pentru cele ale comitetelor executive ale sfaturilor populare care le sînt subordonate și pe care le consideră legale.

Art. 11. -

Dacă, în urma admiterii cererii, organul administrativ, ori să elibereze un certificat sau orice alt înscris, executarea hotărîrii definitive se va face în termenul stabilit în cuprinsul ei și în lipsa unui astfel de termen, nu mai tîrziu de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea prevăzută de art. 6 alin. 3, deosebit de drepturile reclamantului la despăgubiri.

În toate celelalte cazuri, executarea hotărîrii se face potrivit normelor dreptului comun.

Art. 12. -

Prezenta lege se întregește cu dispozițiile codului de procedură civilă în ce privește cuprinsul cererii, procedura de judecată, precum și căile de atac.

Art. 13. -

Cererile introduse în temeiul prezentei legi sînt supuse unei taxe de timbru de 25 de lei, cînd nu sînt evaluabile în bani. Pentru celelalte cereri,taxa de timbru se va plăti potrivit prevederilor legii speciale, fără a putea depăși 300 de lei.

În cazul admiterii cererii, taxa se restituie plătitorului, în temeiul hotărîrii judecătorești definitive prin care a fost admisă cererea.

Art. 14. -

Dispozițiile prezentei legi nu sînt aplicabile:

a) actelor administrative în legătură cu apărarea țării, securitatea statului sau ordinea publică;

b) actelor administrative de planificare;

c) actelor administrative de jurisdicție și actelor administrative pentru controlul cărora legea prevede o altă procedură jurisdicțională decît cea prevăzută de prezenta lege;

d) actelor în care organul administrativ participă ca persoană juridică de drept civil;

De asemenea, dispozițiile prezentei legi nu sînt aplicabile cererilor organizațiilor de stat privitoare la acte administrative.

Art. 15. -

Actele privitoare la măsuri urgente luate pentru prevenirea și combaterea epidemiilor, epizootiilor și epifitiilor sau în alte cazuri de calamitate și orice măsuri luate în situații excepționale de aceeași natură, nu sînt supuse, cît privește legalitatea lor, controlului tribunalelor.

Art. 16. -

Cererile privitoare la stabilirea și scăderea impozitelor și a taxelor, a primelor de asigurare prin efectul legii precum și a amenzilor prevăzute în legile de impozite și taxe, se rezolvă de către organele prevăzute de legea specială și în condițiile stabilite de aceasta.

Art. 17. -

Dispozițiile prezentei legi sînt aplicabile, în mod corespunzător, și în cazurile în care cel vătămat într-un drept al său pretinde numai înlăturarea vătămării fără a cere și anularea actului administrativ, precum și în cazurile în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării cererii de anulare. Termenul de prescripție, în asemenea cazuri, este cel prevăzut de dreptul comun.

Art. 18. -

Prevederile legii de față nu se aplică actelor administrative emise anterior publicării sale, cu excepția cererilor introduse în temeiul art. 1201 din codul de procedură civilă aflate în curs de judecată, precum și actelor administrative care se încadrau în prevederile aceluiași articol și pentru care cel vătămat este încă în termen de a face plîngerea acolo prevăzută.

Dispozițiile art. 1201 și art. 1202 din codul de procedură civilă rămîn aplicabile numai în cazurile prevăzute de art. 36-38 inclusiv din Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1508 din 15 Mai 1953 privitoare la stabilirea și plata chiriei pentru locuințe, obligațiuni locative, precum și la schimbul de locuințe.

Art. 19. -

Prevederile prezentei legi intră în vigoare pe data de 1 septembrie 1967.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Națională la 26 iulie 1967, cu unanimitatea voturilor celor 455 deputați prezenți la ședință.

EXPUNERE DE MOTIVE
la Legea nr. 1/1967 cu privire la judecarea de către
tribunale a cererilor celor vătămați în
drepturile lor prin acte administrative ilegale

În preocuparea de a asigura legalitatea socialistă și de a ocroti drepturile cetățenilor, Constituția Republicii Socialiste România prevede în art. 35 că cel vătămat într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat poate cere organelor competente, în condițiile prevăzute de lege, anularea actului și repararea pagubei, iar în art. 96 alin. 3, că tribunalele judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putînd să se pronunțe în condițiile legii și asupra legalității acestor acte.

În legislația noastră actuală controlul judecătoresc asupra legalității actelor administrative are o sferă restrînsă de aplicare. Într-adevăr, art. 1201 din Codul de procedură civilă dispune că împotriva unei decizii sau dispoziții date de un organ al administrației de stat se poate face plîngere la instanțele judecătorești numai cînd legea prevede un asemenea drept. Plîngerea prevăzută de textul menționat nu este deci o cale generală prin care să se supună actele administrative controlului judecătoresc. Domeniul de aplicare a plîngerii este limitat la cazurile anume prevăzute de lege, spre exemplu în materie de schimb de locuințe, acte de stare civilă etc.

Pentru aplicarea dispozițiilor constituționale la care ne-am referit este necesară o reglementare nouă, cuprinzătoare, care, pe lîngă regula că cei vătămați în drepturile lor prin acte administrative se pot adresa tribunalelor pentru apărarea acelor drepturi, să prevadă și procedura corespunzătoare, ținîndu-se seama atît de interesele legitime ale cetățenilor cît și de cele ale organelor administrației de stat.

În acest scop s-a adoptat prezenta lege cu privire la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale.

În lege se reglementează dreptul celor vătămați prin acte administrative ilegale de a cere în justiție restabilirea drepturilor lor, prin anularea actului vătămător sau prin alte măsuri corespunzătoare, precum și dreptul de a cere despăgubiri pentru repararea pagubei.

Cererea celui vătămat poate fi introdusă numai cu privire la actele administrative individuale ale organelor locale ale administrației de stat ale ministerelor sau ale altor organe centrale ale administrației de stat. În ce privește actele administrative normative ale acestor organe, tribunalele nu sînt competente să le anuleze, dar pot să examineze legalitatea lor atunci cînd sînt sesizate cu cererea de anulare a unui act administrativ individual, emis în temeiul unui asemenea act normativ.

Tribunalul, constatînd că o dispoziție a actului normativ nu este în concordanță cu prevederile legii anulează actul administrativ individual emis în baza acelei dispoziții normative. În acest caz, tribunalul în fața căruia hotărîrea a rămas definitivă va comunica hotărîrea în copie organului administrativ care a emis actul normativ; acesta este obligat ca, în 15 zile de la comunicarea hotărîrii, să revoce actul său normativ ori, dacă socotește că actul său este legal, să sesizeze organul ierarhic superior.

Ministerele și celelalte organe centrale ale administrației de stat, precum și comitetele executive ale sfaturilor populare regionale sau ale orașelor București și Constanța vor sesiza Consiliul de Miniștri.

Spre a se da organelor administrative, care au emis acte ilegale, posibilitatea de a repara ele însele eventualele lor greșeli și pentru a se asigura astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității, s-a prevăzut obligația pentru cel vătămat în drepturile sale ca, înainte de a cere anularea actului, să se adreseze organului administrativ care a emis acel act și numai dacă acest organ nu rezolvă cererea în mod satisfăcător, cel vătămat să se poată adresa tribunalului în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Organul administrativ sau organul ierarhic superior al acestuia, în cazul în care cel vătămat a introdus o reclamație, este obligat să o rezolve în termenele prevăzute de actele normative care reglementează rezolvarea unor astfel de reclamații.

În reglementarea competenței tribunalelor pentru judecarea cererilor cu privire la actele administrative ilegale, s-a ținut seama de principiul democratic al apropierii justiției de cei interesați stabilindu-se că judecata se face de tribunalul în circumscripția căruia domiciliază cel vătămat în drepturile sale. S-a considerat însă, că atunci cînd cererea se referă la actul administrativ al unui minister sau al unui alt organ central al administrației de stat, ori al unei instituții subordonate acestora competența materială trebuie să aparțină după caz, tribunalului regional sau Tribunalului Capitalei Republicii Socialiste România.

În ce privește procedura de judecată, îi sînt aplicabile, în general, prevederile codului de procedură civilă; s-au prevăzut însă și unele dispoziții speciale ca: participarea obligatorie a procurorului la judecată; dreptul pentru instanță de a suspenda în anumite condiții executarea actului administrativ pînă la rezolvarea cererii, spre a se evita pagube iminente; posibilitatea, în vederea înlăturării unor greutăți procedurale ulterioare în cadrul acțiunii organului administrativ, de a se introduce în instanță, la cererea acelui organ, funcționarul care poartă răspunderea pentru actul administrativ la care se referă cererea reclamantului, precum și unele măsuri prin care să se asigure, pe de o parte, trimiterea lucrărilor necesare judecării cererii, iar, pe de altă parte, executarea de către organele administrative a hotărîrii pronunțate.

Pentru a se înlesni folosirea căilor acordate prin lege s-a prevăzut că procedura înaintea tribunalului este supusă unor taxe de timbru reduse, iar în cazul admiterii cererii, taxa de timbru să se restituie reclamantului.

Legea prevede ținînd seama de caracterul deosebit pe care îl au, că anumite acte administrative nu sînt supuse acestei reglementări. Acesta este cazul actelor administrative în legătură cu apărarea țării și securitatea statului actelor administrative de planificare, actelor administrative de jurisdicție și actelor administrative pentru controlul legalității cărora este prevăzută o procedură jurisdicțională, precum și al actelor în care organul administrativ participă ca persoană juridică de drept civil.

De asemenea, nu sînt supuse controlului tribunalelor în ceea ce privește legalitatea lor, actele privitoare la măsuri urgente luate pentru prevenirea și combaterea epidemiilor și epizootiilor sau în alte cazuri de calamitate și orice măsuri luate în situații excepționale de aceeași natură.

Cererile privitoare la impozite și taxe rămîn a se rezolva, în continuare, potrivit dispozițiilor din legile speciale.

În sfîrșit legea prevede că dispozițiile sale nu sînt aplicabile cererilor organizațiilor de stat privitoare la acte administrative, rezolvarea unor astfel de cereri fiind mai potrivit a se face prin sesizarea directă a organului administrativ competent.

Dispozițiile legii sînt aplicabile în mod corespunzător și în cazurile în care cel vătămat într-un drept al său pretinde numai înlăturarea vătămării fără a cere anularea actului administrativ, termenul de prescripție rămînînd însă, în acest caz, cel prevăzut de dreptul comun.

Potrivit dispozițiilor legii prevederile acesteia nu se aplică actelor administrative emise anterior publicării sale; ele se vor aplica însă actelor administrative emise anterior publicării acestei legi și care se încadrau în prevederile art. 1201 din codul de procedură civilă și pentru care cel vătămat este încă în termen de a face plîngerea prevăzută de acel text și, tot astfel, cererilor introduse în temeiul prevederilor aceluiași text, aflate în curs de judecată. Totodată, s-a prevăzut că dispozițiile art. 1201 și 1202 din codul de procedură civilă se vor aplica numai în materia schimbului de locuințe.

Legea cu privire la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale, prin prevederile sale expuse mai sus, va constitui un pas important în asigurarea și realizarea întăririi legalității socialiste și a apărării drepturilor cetățenilor garantate prin Constituție.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Evoluții și tendințe privind sistemul, sistematizarea și izvoarele dreptului român contemporan
;
se încarcă...