Risc de incendiu | Normativ 118/1999

Acesta este un fragment din Normativul de siguranță la foc a construcțiilor indicativ P 118-99, din 07.04.1999. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Risc de incendiu

2.1.1. La clădiri civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin caicul și de destinația respectivă,

2.1.2. în funcție de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi:

mare: qi = peste 840 MJ/m2

mijlociu: q = 420-840 MJ/m2
mic: qi = sub 420 MJ/m2

2.1.3. În funcție de destinație (funcțiune), unele spații și încăperi din clădirile civile (publice), se încadrează în următoarele riscuri de incendiu: Jurisprudență

mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanțe combustibile (arhive, biblioteci, muitipiicare, parcaje autoturisme, etc.
mijlociu: în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde, etc);
mic: celelalte încăperi și spații.

În încăperile și spațiile echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici. Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cei mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.

2.1.4. La construcții de producție și/sau depozitare, riscul de incendiere în vedere natura activităților desfășurate, caracteristicile de ardere ale materialelor și substanțele utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, și densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:

• categoriile A (BE3a) și B (BE3b): posibilități de incendiu și explozie volumetrică (risc foarte mare de incendiu);

• categoria C (BE2): posibilități de incendiu/ardere (risc mare de incendiu);
• categoria D (BE1a): existența focului deschis sub orice formă, în absența substanțelor combustibile (risc mediu de incendiu);
• categoria E (BE1b): existența unor materiale sau substanțe incombustibile în stare rece sau a substanțelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu).

2.1.5. Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele și construcțiile de producție și/sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform tabelului 2.1.5., în funcție de pericolul de incendiu determinat de proprietățile fizico-chimice ale materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate -inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc.

Tabel 2.1.5
CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU

Categoria de pericol de incendiu Caracteristicile substanțelor și materialelor ce determină încadrarea Precizări
0 1 2
A (BE3a) Substanțe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau cu alte substanțe ori materiale.
Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor până la 28°C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie până la 10%,
atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive
Nu determină încadrarea în categoriile A și B (BE3a și BE3b) de pericol de incendiu:
• folosirea substanțelor solide, lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere;
• scăpările și degajările de gaze, vapori sau praf, stabilite conform pct. 2.1.7. care sunt în cantități ce nu pot forma cu aerul amestecuri explozive.
În asemenea situații încadrarea se face în categoria C, D sau E (BE2, BE1a sau BE1b), în funcție de densitatea sarcinii termice și pericolul de incendiu în ansamblu.
B (BE3b) Lichide cu temperatura de inflamibilitate a vaporilor cuprinsă între 28-100°C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai
mare de 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive.
Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie în cantități ce pot forma cu aerul amestecuri explozive.
C (BE2) Substanțe și materiale combustibile solide.
Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100°C.
Nu determină încadrarea în categoria C (BE2) de pericol, oricare din următoarele situații:
• folosirea substanțelor solide lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere;
• utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 100°C la comenzi hidraulice, răcire, ungere, filtre și tratamente termice, în cantități de max. 2 m3, cu condiția luării unor măsuri locale pentru limitarea propagării incendiului;
• folosirea echipamentului electric, care conține până la 60 Kg ulei pe unitatea de echipament, precum și a fluxurilor de cabluri cu mai puțin de 3,5 Kg material combustibil / ml pe flux;
• materialele și substanțele combustibile din spațiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu se încadrează la aliniatul 2 sau cele utilizate la transportul ori depozitarea materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, dacă nu depășesc în totalitate 105 MJ/m2
În situațiile de mai sus, încadrarea se face în funcție de pericolul de incendiu în ansamblu, în categoria D sau E de pericol de incendiu (BE1a sau BE1b).
D (BE1a) Substanțe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei.
Substanțe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de
combustibil.
E (BE1b) Substanțe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale combustibile în stare de umiditate înaintată (peste 80%), astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă.

2.1.6. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone și încăperi precum și independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte și construcție, menționând-se obligatoriu în documentația tehnico-economică.

Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere (spațiu), compartiment de incendiu sau construcție, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepții:

• categoriile A și B (BE3a și BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv;
• categoriile C și D (BE2 și BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăși o arie de 400 m2.

În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilitățile formării concentrației locale cu pericol de explozie și a propagării incendiului spre spațiile învecinate din cadrul încăperii sau al compartimentului respectiv.

În cazul existenței mai multorcategorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în considerație sumele volumelor aferente și respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C și D (BE2 și BE1a) de pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanța dintre spațiile respective, este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală).

Pentru compartimente de incendiu sau construcții, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcției.

2.1.7. Pentru determinarea concentrației amestecului exploziei se ține seama de scăpările și degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfășurării normale a activității, cât și în cazurile accidentalede avarie stabilite prin proiect la instalațiile de utilități aferente.

Acesta este un fragment din Normativul de siguranță la foc a construcțiilor indicativ P 118-99, din 07.04.1999. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...