Curtea Constituțională

Decizia nr. 700/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 decembrie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiași articol din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ioan Dinu în Dosarul nr. 1.590/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 156D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014 și nr. 489 din 23 iunie 2015.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.590/306/2014, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiași articol din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal- bugetare. Excepția a fost ridicată de Ioan Dinu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 sunt în contradicție cu alineatul 7 al aceluiași articol, potrivit căruia plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6). Per a contrario, cele pentru care a fost demarată executarea silită până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu sunt supuse eșalonării. Deși din economia articolului XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 rezultă că a fost dispusă eșalonarea plăților sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești pentru care nu a fost inițiată executarea silită până la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, alineatul 4 prevede că, pe durata eșalonării, orice executare silită se suspendă. Or, în condițiile în care, în acest context, nicio executare silită nu poate începe, cu atât mai mult aceasta nu poate fi suspendată. Prin urmare, alineatul 4 permite suspendarea executării silite inițiate anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, în contradicție cu alin. (7) al aceluiași articol. Astfel, norma criticată nu îndeplinește criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, exigențe reținute în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, și a Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, sau Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit. În același sens invocă prevederile art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Viciul de redactare a prevederilor legale criticate determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componența sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.

6. Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece se încalcă, prin prisma lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a normei criticate, principiul liberului acces la justiție și al securității raporturilor juridice în ce privește procedurile de executare silită, demarate anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență, precum și principiul neretroactivității legii civile.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiași articol din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare. Însă, Curtea observă că în realitate prevederile art. XV alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 sunt invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, iar nu ca obiect al acesteia. Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: "În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept." Prevederile art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 la care prevederile legale criticate fac trimitere au următorul cuprins: "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora."

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind principiul universalității, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate, prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, invocate și în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, și Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

13. Prin deciziile sus-menționate, Curtea a reținut, în esență, că art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 instituie eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

14. În ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, precum și a suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea s-a mai pronunțat în numeroase cauze. Astfel, în materia eșalonării plății sumelor aferente titlurilor executorii, este de menționat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate. Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reținut că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. În acest sens este și Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.

15. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudența sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011). În acest context Curtea observă că prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, stabilind tranșele, reactualizează cu indicele prețului de consum executarea pe 5 ani, îndeplinind astfel cerințele stabilite în jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență criticată prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

16. Cu privire la critica referitoare la lipsa de claritate a textului de lege criticat, Curtea a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, sau Decizia nr. 489 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 29 iulie 2015, că normele supuse controlului de constituționalitate îndeplinesc criteriile de claritate și previzibilitate ale normelor juridice, stabilind cu precizie regulile aplicabile pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, cât și în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

17. Cât privește invocarea unei pretinse contradicții între prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 și art. XV alin. (7) din același act normativ referitoare la efectuarea plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, precitată, paragraful 28, că această susținere pune, în realitate, în discuție, probleme de interpretare și aplicare a legii, aspect care excedează controlului de constituționalitate. De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că ipoteza cuprinsă în art. XV alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1) - (6) ale aceluiași articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător și în privința sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

18. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 15 din Constituție privind universalitatea, Curtea a reținut că acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

19. Întrucât nu există elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Dinu în Dosarul nr. 1.590/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
;
se încarcă...