Curtea Constituțională

Decizia nr. 697/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 decembrie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.519/4/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 91D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 662 din 11 noiembrie 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.519/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligației de a face dovada achitării impozitului pe tranzacție.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate privată în măsura în care este interpretat în sensul că impune dobânditorului adjudecatar, în cadrul procedurii de executare silită, obligația de a face dovada efectuării plății impozitului datorat pe tranzacție de către înstrăinătorul forțat, respectiv de debitorul executat silit. De asemenea, susține că textul legal criticat contravine și dispozițiilor art. 56 din Constituție care instituie obligația cetățenilor de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, deoarece impune obligația de facto a unei persoane de a achita sarcinile fiscale pe care tot legea le instituie în sarcina unei alte persoane, în calitate de contribuabil, în situația în care obligația de plată este personală și revine celui în sarcina căruia a fost instituită. În aceste condiții, refuzul înscrierii în cartea funciară reprezintă o ingerință a autorităților statului în dreptul de proprietate al dobânditorului, în special cu referire la atributul dispoziției, care este suspendat în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Arată că, dacă din textele de lege care reglementează principiile plății creanțelor fiscale reiese, în esență, că obligat este doar contribuabilul, textul art. 771 alin. (6) teza finală din Codul fiscal lasă loc interpretărilor, din moment ce nu individualizează cu claritate persoana căreia îi revine sarcina plății, ci precizează, în termeni generali, că cererea de înscriere în cartea funciară va fi respinsă dacă nu se face dovada plății impozitului. Interpretarea dată textului de lege criticat de către autoritățile administrației publice locale, precum și de registratorii de carte funciară poate conduce la situația ca, în fapt, obligația de plată a acestui tip de sarcină fiscală să fie pusă în sarcina unei alte persoane decât cea căreia îi revine obligația de plată, potrivit legii.

6. În continuare, instanța de judecată - autoare a excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale ca, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, să analizeze și măsura în care se impune extinderea controlului de constituționalitate și la alte ipoteze decât cea referitoare la dobândirea unui imobil prin act de adjudecare, cum ar fi, spre exemplu, situația în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească. În acest sens arată că, deși prezenta cauză se referă doar la o situație care privește un adjudecatar în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 662 din 11 noiembrie 2014, nepublicată la data sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, rămâne de analizat măsura în care se impune, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, extinderea controlului de constituționalitate și la alte ipoteze în care sunt incidente dispozițiile legale criticate, cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins: "Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."

11. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015, dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate, fără a prelua soluția legislativă, având, în prezent, următorul conținut: "Impozitul prevăzut la alin. (1) și la alin. (3) teza a doua se calculează și se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile/definitive și executorii a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei."

12. Însă, ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și de faptul că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă soluționarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietatea asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligației de a face dovada achitării impozitului pe tranzacție, Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

13. În opinia instanței de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 56 privind contribuțiile financiare. Se mai invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 30 iunie 2005, pronunțată în Cauza Jahn și alții împotriva Germaniei, paragraful 81 și următoarele, potrivit căreia pentru a putea fi compatibilă cu Convenția ingerința statului în dreptul de proprietate al cetățeanului trebuie să fie luată în conformitate cu o lege previzibilă și accesibilă, să aibă un scop legitim și să fie necesară atingerii acelui scop și proporțională.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

15. Prin această decizie, Curtea a efectuat testul de proporționalitate dezvoltat în jurisprudența sa și a constatat, la paragraful 37, că măsura legislativă criticată, astfel cum a fost reglementată, nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relației existente între interesul general invocat și cel individual. Curtea a mai reținut că prin condiționarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare de îndeplinirea de către o altă persoană a obligației de plată a impozitului datorat, legiuitorul a încălcat această condiție de rezonabilitate și a afectat în mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului (paragraful 40). De asemenea, a reținut că statul are nu doar obligația negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci și obligația pozitivă de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituțional al art. 44 determină, pe lângă obligația negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziție legislativă de stabilire a unei condiții excesive, în sensul de a împiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului său, și o obligație pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept și de a proteja titularul dreptului de proprietate. Curtea a constatat că, din contră, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. În consecință, Curtea a reținut că prin nerespectarea principiului proporționalității s-a afectat însăși substanța dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a conținutului și limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituție.

16. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, ținând cont de aceste dispoziții de lege și de faptul că decizia mai sus menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Curtea precizează că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

17. Distinct de cele arătate, în prezenta cauză, deși se referă doar la o situație care privește un adjudecatar în cadrul procedurii de executare silită, instanța de judecată - autoare a excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale, ca, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, să analizeze și măsura în care se impune extinderea controlului de constituționalitate și la alte ipoteze decât cea referitoare la dobândirea unui imobil prin act de adjudecare, cum ar fi, spre exemplu, situația în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească. Cu privire la această solicitare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, paragraful 42, a constatat că, "având în vedere ansamblul reglementării normative a art. 771 alin. (6) din Codul fiscal din care face parte și norma legală criticată, pentru identitate de rațiune, cele statuate în prezenta decizie se aplică mutatis mutandis și în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească".

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.519/4/2014.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
;
se încarcă...