Parlamentul României

Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Prevederile prezentei legi reglementează condițiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea și controlul Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.

Art. 2. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.

Art. 3. -

Constituirea, gestionarea și utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele principii:

a) principiul contributivității, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuțiilor datorate de angajatori;

b) principiul obligativității, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligația de a participa la constituirea Fondului de garantare;

c) principiul repartiției, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvență;

d) universalitatea obligației de plată a creanțelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligației de contribuție a angajatorilor;

e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituția de administrare;

f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite. Reviste (1)

Art. 4. - Jurisprudență (7), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) angajator - persoana fizică sau persoana juridică ce poate să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare; Modificări (2)

b) angajator transnațional - angajatorul persoană fizică sau juridică ce desfășoară activități pe teritoriul României și cel puțin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;

c) salariat - persoana fizică ce prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp parțial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;

d) creanțe salariale - drepturile salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă și/sau în contractul colectiv de muncă.

CAPITOLUL II Constituirea Fondului de garantare

Art. 5. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

(1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) contribuția angajatorilor; Jurisprudență (2)

b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuției la Fondul de garantare, precum și din alte sume provenite din surse admise de lege;

c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condițiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuțiile la Fondul de garantare.

(2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea de venituri a bugetului asigurărilor pentru șomaj.

(3) Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.

(4) Cheltuielile pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor pentru șomaj.

(5) În cazul în care veniturile Fondului de garantare depășesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reportează în anul următor și se pot utiliza pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).

(6) Eventualele deficite înregistrate în situația în care veniturile sunt depășite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperă din disponibilitățile înregistrate în anii precedenți.

Art. 6. -

(1) Execuția de casă a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.

(2) Disponibilitățile financiare ale Fondului de garantare se păstrează la Trezoreria Statului și sunt purtătoare de dobânzi.

Art. 7. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Referințe (2), Jurisprudență (14)

(1) Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la Fondul de garantare, în cotă de 0,25%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariați. Modificări (1), Jurisprudență (27)

(2) La data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj de angajatorii prevăzuți la alin. (1), stabilită potrivit legislației în vigoare, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale. Jurisprudență (1)

Art. 8. - Jurisprudență (1)

(1) Angajatorii au obligația de a declara lunar contribuția la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Jurisprudență (1)

(2) Termenul de declarare a contribuției la Fondul de garantare constituie și termen de plată. Jurisprudență (1)

(3) Modelul și conținutul declarației privind obligațiile de plată la Fondul de garantare se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Pentru neplata contribuției datorate la termenul prevăzut la alin. (1) și (2) se aplică majorări de întârziere, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 9. -

(1) Activitatea privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, potrivit legii.

(2) Contribuția la Fondul de garantare se administrează potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informațiilor conținute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligația referitoare la contribuția la Fondul de garantare.

(4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de garantare.

CAPITOLUL III Gestionarea Fondului de garantare

Art. 10. - Jurisprudență (1)

Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București, denumite în continuare agenții teritoriale.

Art. 11. -

În gestionarea Fondului de garantare agențiile teritoriale au următoarele atribuții:

a) primesc, examinează și soluționează cererile privind plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și/sau contractele colective de muncă;

b) stabilesc cuantumul creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuează plata acestora;

c) recuperează debitele create în condițiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuțiile la Fondul de garantare;

d) reprezintă interesele Fondului de garantare în relațiile cu instituțiile administrației publice centrale și locale, instanțele judecătorești, societăți sau organizații;

e) efectuează schimbul de informații cu instituțiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European.

Art. 12. - Puneri în aplicare (1)

Cheltuielile de gestionare se suportă din resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL IV Utilizarea Fondului de garantare

Art. 13. - Referințe în cărți (1)

(1) Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele și în condițiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanțe salariale:

a) salariile restante; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

b) compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați, dar numai pentru maximum un an de muncă; Puneri în aplicare (1)

c) plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

d) compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale; Puneri în aplicare (1)

e) indemnizațiile restante, pe care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activității. Puneri în aplicare (1)

(2) Din Fondul de garantare nu se suportă contribuțiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvență. Puneri în aplicare (1)

Art. 14. -

(1) Suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

(2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenței.

Art. 15. -

(1) Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) și e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice. Puneri în aplicare (1)

(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor și precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenței. Jurisprudență (1)

(3) O altă solicitare privind plata creanțelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

Art. 16. -

Creanțele izvorâte din raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit legislației în vigoare, se diminuează cu sumele achitate din Fondul de garantare.

Art. 17. -

În situația în care se pronunță închiderea procedurii de insolvență, ca urmare a redresării angajatorilor, aceștia sunt obligați să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii.

Art. 18. -

Hotărârea de închidere a procedurii va fi notificată de îndată de judecătorul-sindic agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în a cărei rază se află sediul, domiciliul sau reședința angajatorului.

Art. 19. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(1) Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență.

(2) Agenția teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolvență sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi însoțite de documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.

(4) Înainte de a se adresa agenției teritoriale, salariații sau organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolvență, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanțelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va atașa la cererea adresată agenției teritoriale, potrivit alin. (2). Jurisprudență (1)

Art. 20. - Referințe în cărți (1)

(1) În cazul angajatorului transnațional în stare de insolvență, stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților care prestează în mod obișnuit muncă pe teritoriul României și efectuarea plății acestora se realizează de agenția teritorială în a cărei rază își desfășoară activitatea salariații.

(2) La stabilirea stării de insolvență se ia în considerare hotărârea pronunțată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenței și se pronunță radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

Art. 21. - Jurisprudență (1)

(1) În situația în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) și (3), se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2, agenția teritorială emite dispoziția privind stabilirea cuantumului creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariații angajatorului în stare de insolvență. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(2) Dispoziția prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență și constituie titlu de creanță, care devine titlu executoriu la data la care expiră termenul de plată, în situația prevăzută la art. 17.

(3) În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziția motivată a agenției teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19. Puneri în aplicare (1)

Art. 22. -

(1) În cazul în care angajatorii aflați în situația prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agențiile teritoriale vor proceda la acțiuni de executare silită.

(2) Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuți la art. 17 a obligației de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la aceștia în temeiul dispoziției prevăzute la art. 21 alin. (1).

(3) Activitatea de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, desemnat prin dispoziții ale directorilor executivi.

CAPITOLUL V Sancțiuni

Art. 23. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...