C U R T E A, | Decizie 107/1995

Acesta este un fragment din Decizia nr. 107/1995 privind pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opiniile Ministerului Muncii și Protecției Sociale, precum și ale Societății Române de Dreptul Muncii, Cartea Albă a Reformei Asigurărilor Sociale și Pensiilor, cele două decizii sus-menționate ale Tribunalelor constituționale din Germania și Austria, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public și având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, raportate la Constituție, precum și la dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată în mod legal și este, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 1, art. 3 și art. 23 din Legea nr. 47/1992, competentă să se pronunțe asupra excepției.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, "Personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile".

Prin excepție, se apreciază că această dispoziție legală este contrară art. 16, art. 38 și art. 43 din Constituție.

Dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție prevăd că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Prin excepție, se susține că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 ar institui o discriminare bazată pe sex.

În legătură cu această problemă este de reținut că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții, așa cum rezultă din deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 și nr. 85/1994, în concordanță cu practica constituțională din alte țări, precum și cu practica Curții europene a drepturilor omului.

În general, se apreciază că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. În alți termeni, principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații. Egalitatea formală ar conduce la aceeași regulă, în ciuda diferenței de situații. De aceea inegalitatea reală, care rezultă din această diferență, poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține. Tocmai de aceea principiul egalității conduce la sublinierea existenței unui drept fundamental, dreptul la diferență, iar în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări.

În cauza de față, prin excepție se invocă faptul că existența unei vârste de pensionare diferite pentru femei și bărbați ar constitui o discriminare. Dacă, în principiu, condițiile generale socioprofesionale dintre femeie și bărbat ar fi egale, nu numai în sens formal-juridic al termenului, ci și în sens real, evident că excepția ar fi întemeiată. În fapt, însă, datorită imperativelor legate de creșterea și educarea copiilor, îndeosebi în primii ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor în gospodărie, lipsei unor modalități sociale și economice larg accesibile, în perioada actuală de tranziție, care să le degreveze de aceste obligații, precum și altor aspecte care îngreunează ascensiunea lor profesională (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru îngrijirea copilului bolnav, interdicțiile cu scop de protecție de a lucra în anumite condiții etc.), precum și altor împrejurări, femeile sunt în situații ce le dezavantajează față de bărbați. Desigur, asemenea situații cu timpul se estompează și vor dispărea, fenomen ce se regăsește în toate țările europene ca fiind una dintre caracteristicile evoluției societăților moderne. În prezent, însă, majoritatea statelor au consacrat vârste diferite de pensionare, deși principiul egalității sexelor este general admis. Chiar și în situații cum ar fi în Austria, unde jurisdicția constituțională a apreciat că principiul egalității sexelor impune aceeași vârstă de pensionare, autoritatea legiuitoare, ținând seama de realitățile socioprofesionale existente, nu a acceptat în prezent acest punct de vedere. În Germania, așa cum rezultă din decizia Tribunalului Constituțional de la Karlsruhe, aflată la dosar, ținându-se seama de aceleași realități socioprofesionale rezultate dintr-o largă anchetă socială, acesta a decis că în stadiul actual se justifică vârste de pensionare diferite. În țara noastră aceste realități socioprofesionale sunt incontestabile, așa încât stabilirea unei vârste unice de pensionare, atât pentru bărbați cât și pentru femei, ar avea semnificația instituirii unui tratament egal pentru situații diferite. De altfel, legislația mai prevede diferențe de tratament între bărbați și femei și în alte situații, cum ar fi, spre exemplu, în legătură cu serviciul militar și în ce privește măsurile de protecție sus-amintite. În fond, referitor la aceste măsuri de protecție, și bărbatul poate fi în situația de a-și îngriji copilul, chiar în exclusivitate, dar nu beneficiază de avantajele prevăzute de lege pentru mame.

Prin excepție, s-a invocat și faptul că pensionarea la o vârstă mai mică a femeilor ar afecta dreptul lor la muncă înscris în art. 38 alin. (1) din Constituție. Este un motiv ce nu poate fi reținut din moment ce, după pensionare, potrivit Legii nr. 2/1991, se poate cumula pensia cu salariul.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica legată de încălcarea prevederilor art. 43 din Constituție, privind nivelul de trai decent, cât timp pensia se stabilește, în principal, în funcție de salariu și vechimea în muncă, iar pensionarul are posibilitatea de a cumula pensia cu salariul. Potrivit art. 43 din Constituție, statul are obligația să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, care, însă, în condițiile economiei de piață, nu poate fi decât rezultatul efortului propriu.

În același timp trebuie observat că drepturile fundamentale consacrate de Constituție nu pot fi privite izolat, ci într-o corelație firească, logică. Așa fiind, cu referire la dreptul la muncă, nu trebuie omis nici faptul că art. 43 alin. (2) din Constituție consacră dreptul la pensie ca principala formă de realizare a dreptului la asigurări sociale, iar art. 45 din Constituție creează un regim special pentru protecția copiilor și a tinerilor, obligând autoritățile publice să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării. În aceaste condiții, dispozițiile legale trebuie corelate în așa fel încât să asigure respectarea tuturor drepturilor fundamentale în cauză.

În susținerea excepției s-a cerut și menținerea diferenței de vârstă pentru pensionarea bărbaților și a femeilor, cu interpretarea, totodată, a prevederilor art. 8 din Legea nr. 3/1977, cu privire la pensionarea la o vârstă mai redusă a femeilor, ca fiind dispozitive, deci instituind doar o posibilitate de care salariatele să poată beneficia, dacă vor. Interpretarea solicitată, contrară modului de aplicare a textelor legale respective, are însă semnificația unei modificări, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale. Numai Parlamentul, în temeiul art. 58 din Constituție, îndeplinește funcția de legislator pozitiv. De aceea solicitarea formulată de reprezentantul reclamantei este contrară statutului constituțional al Curții și încalcă competența legislativă a Parlamentului.

Față de cele arătate, văzând și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Acesta este un fragment din Decizia nr. 107/1995 privind pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 107/1995:
C U R T E A,
C U R T E A,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
;
se încarcă...