Incidente procedurale privitoare la competența instanței | Codul de Procedură Civilă

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Dispoziții generale - Competența instanțelor judecătorești -
CAPITOLUL IV
Incidente procedurale privitoare la competența instanței

SECȚIUNEA 1 Necompetența și conflictele de competență Reviste (1)

Excepția de necompetență

Art. 129. - Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (3)

(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Necompetența este de ordine publică: Jurisprudență, Reviste (7)

1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; Jurisprudență, Reviste (6)

2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (20)

3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Jurisprudență, Reviste (16)

(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (13)

Invocarea excepției

Art. 130. - Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (5)

(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Jurisprudență, Reviste (11)

(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Modificări (1), Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (54), Doctrină (2)

(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Modificări (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (37), Doctrină (1)

(4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței. Jurisprudență, Reviste (8)

Verificarea competenței

Art. 131. - Respingeri hotărâri prealabile (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Admis recurs în interesul legii (2), Jurisprudență, Reviste (42), Doctrină (3), Comentarii expert (2)

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (26)

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop. Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (1)

Soluționarea excepției

Art. 132. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (1)

(4) Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (6)

Conflictul de competență. Cazuri

Art. 133. - Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (3)

Există conflict de competență: Jurisprudență

1. când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces; Jurisprudență, Reviste (3)

2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Jurisprudență, Reviste (22)

Suspendarea procesului

Art. 134. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3), Modele (1)

Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul. Jurisprudență

Soluționarea conflictului de competență

Art. 135. - Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (3), Comentarii expert (1)

(1) Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict. Jurisprudență, Reviste (28), Doctrină (1)

(2) Nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere. Jurisprudență

(3) Conflictul de competență ivit între o instanță judecătorească și un alt organ cu activitate jurisdicțională se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă. Jurisprudență, Reviste (19), Doctrină (1)

Dispoziții speciale

Art. 136. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere. Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență, Reviste (21)

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul. Jurisprudență, Reviste (6)

(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători. Jurisprudență

(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate. Jurisprudență, Reviste (3)

Probele administrate în fața instanței necompetente

Art. 137. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (3)

În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății și instanța competentă învestită cu soluționarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. Jurisprudență, Reviste (6)

SECȚIUNEA a 2-a Litispendența și conexitatea

Excepția litispendenței

Art. 138. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad. Reviste (2)

(5) Încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul. Reviste (3)

(6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului. Jurisprudență, Reviste (2)

(7) Dispozițiile alin. (2), (3) și (5) se aplică în mod corespunzător și atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiași instanțe. Jurisprudență

Excepția conexității

Art. 139. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3)

(1) Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură. Jurisprudență, Reviste (6)

(2) Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanța superioară în grad. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se face la acea instanță. Dispozițiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.

(5) În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanței

Temeiul strămutării

Art. 140. - Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Doctrină (5), Modele (2)

(1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale. Jurisprudență, Reviste (10)

(3) Constituie motiv de siguranță publică împrejurările excepționale care presupun că judecata procesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice. Jurisprudență

Cererea de strămutare

Art. 141. - Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranță publică se poate cere în orice fază a procesului. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranță publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Jurisprudență, Reviste (1)

Instanța competentă

Art. 142. - Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Modele (1)

(1) *) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. Modificări (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (2)

*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

(2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cere strămutarea. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) La primirea cererii de strămutare, instanța competentă să o soluționeze va putea să solicite dosarul cauzei. Jurisprudență

Suspendarea judecării procesului

Art. 143. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Modele (2)

(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de judecată. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac. Jurisprudență

(3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgență instanței de la care s-a cerut strămutarea.

Judecarea cererii

Art. 144. - Jurisprudență, Doctrină (3)

(1) Cererea de strămutare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților din proces. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (7)

(3) Instanța de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoștințată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare. Jurisprudență, Reviste (1)

Efectele admiterii cererii

Art. 145. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3)

(1) *) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (8)

*) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

(2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanța la care s-a strămutat procesul sunt de competența instanțelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanță din circumscripția celei care a soluționat calea de atac. Jurisprudență

Formularea unei noi cereri de strămutare

Art. 146. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (3), Modele (1)

(1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite după soluționarea acesteia. Jurisprudență

(2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiași instanțe.

Delegarea instanței

Art. 147. - Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

Când, din cauza unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze, Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad care să judece procesul.

Acesta este un fragment din Codul de procedură civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Comunicat Î.C.C.J. din 11 noiembrie 2019 - Decizia nr.31 în dosarul nr.1142/1/2019 - admitere RIL - Marian Orzață
În ședința din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în cauză, prin Decizia nr.31 în dosarul nr.1142/1/2019, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
[ Mai mult... ]

ÎCCJ:Despre necompetența materială procesuală - Mădălina Moceanu
Potrivit unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), la data de 11.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a luat o decizie privind un recurs în interesul legii în materie civilă, decizie pe care o considerăm de interes pentru cititorii noștri.
Astfel, prin Decizia nr. 31/ 11.11.2019 în dosarul nr.1142/1/2019 Completul competent să judece recursul în interesul legii în materie civilă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că:
[ Mai mult... ]

Pretenții. Conflict de competență. Competența funcțională de soluționare a cauzei. Lipsa calității de profesionist - Mădălina Moceanu
Cum litigiul se poartă între o persoană fizică și o autoritate a administrației publice locale, constituită la nivel județean, niciuna dintre părțile raportului juridic neavând calitatea de profesionist, competența de soluționare revine Secției a III –a Civilă a tribunalului.
Extras din Decizia civila nr. 11 din 13.01.2016, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Civila, www.portal.just.ro
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediția 2
    Marginal, textul este consacrat excepției de necompetență. Cu toate acestea constatăm că el determină cazurile de necompetență de ordine publică și de necompetență de ordine privată. Observația noastră este în concordanță și cu titlul secțiunii în care este situat textul comentat. 
    În acest context, definim excepția de necompetență ca mijlocul procedural prin care partea chemată în fața instanței necompetente poate solicita acesteia să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare la instanța de judecată sau la organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit legii (I. Leș, Tratat de drept procesual civil, vol. I, 2014, p. 378). Cel mai adesea, excepția de necompetență se invocă de către pârât, întrucât el este mai întâi afectat prin chemarea în fața altei instanțe decât cea competentă. [ Mai mult... ] 

Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Art. 129 noul C. proc. civ. reia dispozițiile art. 159 C. proc. civ. din 1865, astfel cum fusese modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 202/2010, ceea ce face posibilă valorificarea doctrinei anterioare relevante în materie. 
    În doctrină (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010, p. 617), s-a arătat că necompetența este doar antiteza competenței, fiind definită ca inaptitudinea instanței de a rezolva o cerere sau un proces, în raport cu regulile competenței materiale sau cu regulile competenței teritoriale. [ Mai mult... ] 

Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția a 2-a revizuită și adăugită. Vol. I. Art. 1-455
   1. Mijloc de invocare a necompetenței instanțelor judecătorești. Articolul 129 NCPC coincide, sub aspectul conținutului, cu art. 159 CPC 1865, astfel cum acesta fusese modificat prin Legea nr. 202/2010, și reglementează necompetența instanțelor judecătorești, precum și formele acesteia. 
    Conform art. 245 NCPC, excepția procesuală reprezintă mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare inclusiv la competența instanței, urmărind, după caz, declinarea competenței sau respingerea cererii. [ Mai mult... ] 

Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediția 2
    Marginal, textul este consacrat excepției de necompetență. Cu toate acestea constatăm că el determină cazurile de necompetență de ordine publică și de necompetență de ordine privată. Observația noastră este în concordanță și cu titlul secțiunii în care este situat textul comentat. 
    În acest context, definim excepția de necompetență ca mijlocul procedural prin care partea chemată în fața instanței necompetente poate solicita acesteia să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare la instanța de judecată sau la organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit legii (I. Leș, Tratat de drept procesual civil, vol. I, 2014, p. 378). Cel mai adesea, excepția de necompetență se invocă de către pârât, întrucât el este mai întâi afectat prin chemarea în fața altei instanțe decât cea competentă. [ Mai mult... ] 

Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Art. 129 noul C. proc. civ. reia dispozițiile art. 159 C. proc. civ. din 1865, astfel cum fusese modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 202/2010, ceea ce face posibilă valorificarea doctrinei anterioare relevante în materie. 
    În doctrină (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010, p. 617), s-a arătat că necompetența este doar antiteza competenței, fiind definită ca inaptitudinea instanței de a rezolva o cerere sau un proces, în raport cu regulile competenței materiale sau cu regulile competenței teritoriale. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Civilă:
Judecătorul Incompatibilitatea
Părțile
Participarea Ministerului Public în procesul civil
Competența materială
Competența teritorială
Dispoziții speciale
Incidente procedurale privitoare la competența instanței
Forma cererilor
Citarea și comunicarea actelor de procedură
Nulitatea actelor de procedură
Sesizarea instanței de judecată
Judecata
Unele incidente procedurale
Hotărârile judecătorești
Dispoziții generale
Apelul
Căile extraordinare de atac
Reviste:
Admitere recurs în interesul legii. Interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 - dacă necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică sau privată
Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018
Delimitări conceptuale și practice între noțiunea de conflict pozitiv de competență și cea de litispendență
Incidente procedurale privitoare la competența instanței. Necompetența și conflictele de competență
Considerații cu privire la stabilirea caracterului de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competență teritorială a instanțelor judecătorești
Comentarii pe marginea modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 (studiu revizuit și adăugit la 17 septembrie 2019)
Excepția de litispendență
Conflict negativ de competență. Invocarea excepției necompetenței teritoriale. Condiții și efecte
Competența materială procesuală a secțiilor specializate în materia litigiilor cu profesioniști. Criterii de delimitare. Răspunderea civilă delictuală atrage competența unei secții specializate, dacă privește activitatea unor profesioniști/Procedural material jurisdiction of the specialized sections in the matter of disputes against professionals. Delimitation criteria. The tort liability confers jurisdiction on a specialized section, it concerns the activity of some professionals
Discuții privind competența teritorială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor individuale de muncă ale magistraților, asistenților judiciari și grefierilor
Doctrină:
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediția 2
Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția a 2-a revizuită și adăugită. Vol. I. Art. 1-455
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații, ediția 3
Achiziții publice. Concesiuni. Parteneriat public-privat. Remedii și căi de atac, ediția 3
Daunele morale în contencios administrativ, în litigii cu profesioniști, de muncă și de asigurări sociale. Practică judiciară
Modele:
Cerere pentru reluarea dezbaterilor după suspendare
Cerere de strămutare (în civil).
Cerere de strămutare (1)
Acțiune pentru stabilirea obligației de întreținere între foștii soți
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 169/2016 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 17/2018 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava privind interpretarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică sau privată
Decizia nr. 31/2019 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov ce face obiectul Dosarului nr. 1.142/1/2019
;
se încarcă...