Art 45 Înmatricularea societății | Lege 31/1990

Acesta este un fragment din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Constituirea societăților comerciale - Înmatricularea societății -
Art. 45.
- Referințe în jurisprudență (6), Doctrină (4), Comentarii expert (2)

(1) Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționării societății, în termen de 15 zile de la alegere. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Comentarii expert (1)

(2) Dispoziția alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și conducătorilor sucursalelor. Reviste (1), Comentarii expert (1)

Acesta este un fragment din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Formalitățile de publicitate prin Registrul Comerțului - Sebastian Bodu
Pentru ca reprezentarea legală să producă efecte juridice față de terți, adică semnătura reprezentantului să angajeze societatea în raporturile juridice născute din actele juridice încheiate prin reprezentare, trebuie efectuate formalitățile de publicitate prin Registrul Comerțului, atât cu privire la numire cât și cu privire la depunerea specimenului de semnătură pentru fiecare reprezentant legal , fie odată cu cererea de înmatriculare fie, atunci când desemnarea are loc ulterior înmatriculării, printr o cerere de înscriere de mențiuni, în termen de 15 zile de la desemnare. Dacă printre administratorii unei societăți pe acțiuni administrate în sistem unitar se află și o persoană juridică, aceasta trebuie să și desemneze un reprezentant permanent – persoană fizică (art. 15313 alin. (2) din Legea societăților) care depune specimenul de semnătură. La societățile administrate în sistem dualist o persoana juridică nu poate fi decât membru al consiliului de supraveghere, deci reprezentantul său permanent nu va fi niciodată reprezentant legal al societății, această atribuțiune fiind rezervată membrilor directoratului. Fără îndeplinirea formalității de publicitate, societatea nu poate invoca numirea reprezentantului legal în fața terților. Specimenul de semnătură și declarația pe proprie răspundere a administratorului sau directorului pot fi conținute în același înscris. Specimenul se poate da în fața unui reprezentant competent al Registrului Comerțului ori anterior, prin certificarea semnăturii de către un notar public sau avocat (art. 18 alin. (2) din Legea registrului comerțului). Dovada față de terți a calității de reprezentant legal (contemplatio domini) – atunci când se solicită – se face prin extrasul de registru care atestă înregistrarea. Depunerea specimenului de semnătură la Registrul Comerțului semnifică faptul că semnătura sa socială poate angaja răspunderea societății , cu următoarele mențiuni:
(i) la societatea administrată în sistem unitar care nu a delegat atribuțiile de conducere prezumțiile legale sunt că semnătura socială aparține președintelui consiliului de administrație și că, dacă în afară de el, mai sunt și alți administratori reprezentanți legali, fiecare dintre ei poate reprezenta singur societatea, semnătura individuală angajând contractual societatea; excepțiile prin care președintele consiliului nu este reprezentant legal sau prin care reprezentarea legală este colectivă trebuiesc prevăzute în mod expres în actul constitutiv;
[ Mai mult... ]

Reprezentarea legală - Sebastian Bodu
La modul general, reprezentarea constă în încheierea de către o persoană, numită reprezentant, în numele și pe socoteala altei persoane, numită reprezentat, de acte juridice ale căror efecte se produc direct în persoana și patrimoniul acestuia din urmă . Reprezentarea presupune intenția efectivă de a dobândi drepturi și de a și asuma obligații în numele și pe seama reprezentatului (contemplatio domini), neputându se vorbi de reprezentare atunci când „reprezentantul” se mărginește a fi doar un simplu curier (nuncius) al „reprezentatului” . Reglementând reprezentarea persoanei juridice, legiuitorul creează o ficțiune, o abstracțiune juridică prin care activitatea se realizează de către reprezentat prin reprezentant. Reprezentanții legali ai persoanei juridice sunt, în sensul art. 209 alin. (2) C. civ. raportat la art. 2009 C. civ., acele persoane fizice – și numai fizice – care, în temeiul unui mandat recunoscut de lege , pot angaja societatea în raporturi juridice, prin încheierea de acte civile.
Dacă reprezentarea legală a persoanelor fizice este o situație excepțională, determinată de incapacitatea reprezentatului (de exemplu minor), în cazul persoanelor juridice reprezentarea legală este regula logică , acestea neavând o voință proprie în sens psihologic . Desemnarea reprezentanților legali este denumită deseori și conferire a dreptului de semnătură socială . Reprezentarea legală a persoanei juridice se deosebește de reprezentarea legală a persoanei fizice și prin aceea că atribuția de reprezentare este circumscrisă unui mandat limitat prin voința reprezentatului (limitarea putând fi menționată în actul constitutiv prin precizarea obiectului de activitate sau prin aprobarea unor anumite acte), pe când limitele reprezentării legale a persoanei fizice sunt stabilite doar de lege, reprezentantul având altfel deplină autonomie în a încheia contracte producătoare de efecte în persoana reprezentatului, fără a fi îngrădită de vreun act juridic. Deși reprezentarea persoanei juridice are o natură mixtă între reprezentarea legală – de exemplu a minorului, art. 143 și urm. C. civ. – și cea convențională (procura) – reglementată la art. 1295 și urm. C. civ. , vom folosi totuși termenul de „reprezentare legală” întrucât este unul deja consacrat. Nefiind un simplu mesager, reprezentantul legal al persoanei juridice transmite terțului cocontractant o voință proprie, chiar dacă adăugată voinței reprezentatului prin care se stabilesc limitele reprezentării (deci o suprapunere a voinței reprezentantului peste voința reprezentatului) . Cu toate că se numește „legală”, reprezentarea persoanei juridice prin organul său de administrare nu rezultă din lege , precum la reprezentarea legală a persoanei fizice, ci din actul constitutiv și hotărârea adunării generale, întocmai ca la reprezentarea convențională . Deși exprimă voința reprezentatului, reprezentantul legal al persoanei juridice trebuie să fie, la rândul lui, o persoană capabilă. Pe de o parte, reprezentantul nu este un instrument mecanic, ci un participant juridic la contract întrucât cooperează la el prin exprimarea consimțământului care este întotdeauna propriu . Pe de altă parte, ar fi împotriva intereselor (economice) ale reprezentatului ca deplina capacitate să existe doar în persoana sa, astfel că ambii trebuie să aibă capacitatea legală cerută pentru încheierea prin reprezentare a actului juridic (art. 1298 C. civ.), cu mențiunea că persoana juridică cu scop lucrativ nu mai este ținută de specializarea capacității de folosință, precum se întâmpla sub imperiul fostului Decret nr. 31/1954, conform art. 206 C. civ. Având totuși în vedere că reprezentarea legală a societății este generală, nu pentru un anumit act, iar actele societății cuprind toată sfera actelor juridice permisă de lege, rezultă că reprezentantul legal trebuie să aibă deplina capacitate de exercițiu. În condițiile dispariției specializării capacității de folosință, acordarea atribuției de reprezentare legală rămâne a fi limitată doar de prevederile generale referitoare la mandat, precum și de prevederile legale specifice (de exemplu ridicarea dreptului de administrare al persoanei juridice insolvente ). Dobândirea capacității depline de exercițiu a persoanei juridice are loc la momentul desemnării organelor cu atribuții de gerare și reprezentare ai căror membri trebuie să aibă, deci, la rândul lor, deplina capacitate de exercițiu (art. 209 C. civ.). Viciile de consimțământ și buna credință la încheierea actului cu terțul se apreciază în persoana reprezentantului (art. 1299 teza I a și art. 1300 alin. (1) C. civ.), a cărui voință trebuie să fie liberă întocmai cum ar fi fost voința reprezentatului, dacă aceasta ar fi putut fi exprimată .
[ Mai mult... ]

Reprezentarea legală a sucursalelor - Sebastian Bodu
În afara reprezentanților legali ai societății mamă, aceeași calitate o au și cei care reprezintă sucursalele, dacă prin actul constitutiv sau prin regulamentul interior al societății ori al sucursalei sau prin actul de numire nu s a stabilit altfel. Aceștia din urmă au deci un drept de reprezentare legală însă limitat la actele pe care sucursala le poate încheia conform actului de înființare (actul constitutiv sau hotărârea adunării generale) ori a regulamentului interior de funcționare. Pentru a face opozabilă terților calitatea de reprezentanți legali ai sucursalelor, semnătura acestora trebuie depusă la Registrul Comerțului , similar reprezentanților legali ai societății mamă. În cazul reprezentanților legali ai sucursalei este vorba, desigur, de registrul din județul unde este înregistrată sucursala. Conducătorii unor dezmembrăminte fără personalitate juridică, altele decât sucursalele (agenții, reprezentante, puncte de lucru etc.) nu sunt reprezentanți legali și, dacă li se conferă un drept de reprezentare, acesta este convențional, prin procură specială. Așadar semnătura acestora nu se depune la Registrul Comerțului.
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 184 - 185, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International
[ Mai mult... ]

Revocarea dreptului de reprezentare - Sebastian Bodu
Revocarea dreptului de reprezentare este atributul ad nutum aceluiași organ statutar care a dispus o, în speță adunarea generală a asociaților, diferit în funcție de eventualele prevederi statutare. Revocarea dreptului de reprezentare se poate face odată cu revocarea întregului mandat sau separat . Astfel, dacă administratorul sau managerul a fost desemnat nominal ca reprezentant legal al societății, prin chiar actul constitutiv, societatea trebuie să opereze modificarea de rigoare și să înscrie actul adițional la Registrul Comerțului (modificarea actului constitutiv este însă o consecință a operațiunii de înlocuire a reprezentantului legal și nu o modificare de act constitutiv stricto sensu, în sensul art. 113 lit. m), respectiv art. 194 alin. (1) lit. d) raportat la art. 192 alin. (2) din Legea societăților). Dacă actul constitutiv al unei societăți pe acțiuni desemnează reprezentanții legali doar prin trimitere la funcția lor (administrator, membru al directoratului sau director), revocarea dreptului de reprezentare se face prin prezentarea hotărârii de retragere a atribuției de administrare socială pentru funcția respectivă (dreptul de semnătură socială fiind în acest caz revocat ca și consecință), actul constitutiv nefiind afectat.
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 184, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
    Considerăm că toate prezumțiile legale sunt relative (iuris tantum) și pot fi combătute prin proba contrară. Aici trebuie să distingem prezumțiile care pot fi combătute prin orice mijloace de probă, inclusiv prin martori sau prezumții simple, și prezumții relative care pot fi combătute numai de anumite persoane (ca, de exemplu, numai soțul mamei poate combate prezumția de paternitate, prin tăgăduirea paternității) sau numai în anumite condiții stabilite de lege ca, de pildă, numai prin anumite mijloace de probă (cum este cazul prevăzut în art. 45 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 care poate fi combătut numai prin înscris – contractul de societate, ori cele prevăzute de art. 61 alin. (2) din aceeași lege, când combaterea prezumției poate fi făcută prin contractul de societate și statut etc.) ori numai în anumite condiții legale (ca, de pildă: prezumțiile prevăzute de art. 1376 – răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; art. 1378 – răspunderea pentru ruina edificiului și art. 1379 noul C. civ. – alte cauze de răspundere civilă delictuală –, care nu pot fi răsturnate decât prin dovedirea forței majore, aculpei exclusive avictimei sau afaptei unei terțe persoane etc.). [ Mai mult... ] 

Legea privind registrul comerțului. Comentariu pe articole, ediția 1
    – termenul de 15 zile pentru depunerea semnăturilor reprezentanților societăților comerciale și conducătorilor sucursalelor lor, prevăzut de art. 45 din Legea nr. 31/1990; [ Mai mult... ] 

Legea societăților. Comentariu pe articole, ediția 5
    Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționării societății, în termen de 15 zile de la alegere. Regula se aplică în mod corespunzător și conducătorilor sucursalelor. 
    Semnăturile administratorilor unei societăți pe acțiuni vor fi depuse la oficiul registrului comerțului, odată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanției. Textul nu face distincție în privința obligativității depunerii semnăturilor între administratorii cu putere de reprezentare asocietății și cei fără putere de reprezentare asocietății în raporturile cu terții, câtă vreme art. 8 lit. g) din L.S. distinge între administratori ordinari și administratori cu puteri speciale de reprezentare. [ Mai mult... ] 

Legea societăților adnotată
   1. Nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligației prevăzute de art. 45 din Legea nr. 31/1990 de a-și depune semnătura la Oficiul Registrului Comerțului odată cu cererea de înregistrare a mențiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părții ci inopozabilitatea față de terții care nu au cunoscut actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. (ÎCCJ, s. com., dec. nr. 1613 din 13 mai 2008) [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Lege 31/1990:
Art 35 Formalități specifice pentru constituirea societății pe acțiuni prin subscripție publică
Art 36 Înmatricularea societății
Art 37 Înmatricularea societății
Art 38 Înmatricularea societății
Art 39 Înmatricularea societății
Art 40 Înmatricularea societății
Art 41 Înmatricularea societății
Art 42 Înmatricularea societății
Art 43 Înmatricularea societății
Art 44 Înmatricularea societății
Art 45 Înmatricularea societății
Art 46 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 47 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 48 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 49 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 50 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 51 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 52 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 53 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 54 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Art 55 Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Reviste:
Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale
Organele societății comerciale și reprezentarea sa legală
Doctrină:
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Legea privind registrul comerțului. Comentariu pe articole, ediția 1
Legea societăților. Comentariu pe articole, ediția 5
Legea societăților adnotată
;
se încarcă...