Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 210/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Modificări (...), Reviste (1)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 20 mai 2015.

În vigoare de la 20 mai 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Maria Geanina Pintilie, de Andreea Ramona Bocăneală, de Alexandrina Spaitu și de Marilena Turcu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația", în dosarele nr. 1.230/121/2013, nr. 387/121/2014, nr. 1.584/121/2014 și nr. 8.297/121/2013 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.113D/2014, nr. 1.187D/2014, nr. 1.208D/2014 și nr. 1.218D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 19 martie 2015, în prezența reprezentanților autorilor excepției și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele nr. 1.187D/2014, nr. 1.208D/2014 și nr. 1.218D/2014 la Dosarul nr. 1.113D/2014, care a fost primul înregistrat și, având în vedere cererea de amânare pentru depunerea de concluzii scrise formulată de reprezentanții autorilor excepției, a amânat pronunțarea, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pentru data de 31 martie 2015.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 23 octombrie 2014, din 30 octombrie 2014 și din 21 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.230/121/2013, nr. 387/121/2014, nr. 1.584/121/2014 și nr. 8.297/121/2013, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Geanina Pintilie, de Andreea Ramona Bocăneală, de Alexandrina Spaitu și de Marilena Turcu, toți prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația", în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi bănești.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de dispozițiile constituționale și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în același sens fiind Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripției asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat și ocrotit, instituindu-se, în fapt, pentru salariații bugetari care au o creanță asupra statului, o expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire. În final, susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege și orice fel de renunțare, inclusiv cea tacită, care și-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii într-un anumit termen, este exclusă prin prevederile textului de lege criticat.

5. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale opinează, în esență, în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin art. 44 din Constituție, deoarece autorii excepției "pun în discuție câmpul de aplicare a unor norme de lege, aspecte ce se constituie în chestiuni de interpretare și de aplicare a legii care atrag competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale." Totodată, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat. Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 296/2003, instituția prescripției în general și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție. Imprescriptibilitatea consfințită în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislația civilă nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate să deroge de la acest principiu, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională (Decizia nr. 480/2003).

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece, în considerarea unor situații deosebite, cum sunt raporturile existente între salariați și angajatori, legiuitorul poate să stabilească și reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție. Potrivit normei constituționale invocate, atât limitele, cât și conținutul dreptului de proprietate sunt "stabilite de lege", or, în aceste condiții, rezultă în mod evident că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate sunt în concordanță cu exigențele Legii fundamentale. De asemenea, consideră că termenul de 3 ani instituit de legiuitor prezintă incontestabile justificări, mai ales pentru accesul liber la justiție. În plus, se asigură stabilitatea și certitudinea raporturilor juridice, precum și mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor într-un anumit termen. Totodată, acest termen are în vedere și necesitatea de soluționare grabnică a conflictelor de muncă, reglementat de art. 41 din Constituție, iar aplicarea termenului general de prescripție este echitabilă, dând astfel expresie art. 1 alin. (3) din Constituție. În acest sens sunt considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 926/2008.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, susținerile părților prezente și concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat [...]".

11. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) - (3) privind dreptul de proprietate privată.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din capitolul I - "Dispoziții generale" al titlului XII - "Jurisdicția muncii" din Codul muncii și stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Drepturile bănești solicitate prin acțiunile în justiție în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate sunt componente ale salariului, care, potrivit dispozițiilor art. 159 din Codul muncii, reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat. Prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Curtea a stabilit expressis verbis că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. De asemenea, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că salariul este o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Totodată, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a stabilit că, deși "drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noțiunile de «bun» și «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale» (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100). "

13. Referitor la conformitatea dintre textele de lege care stabilesc termene de prescripție pentru exercitarea dreptului material la acțiune și dispozițiile constituționale ale art. 44, Curtea a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că "imprescriptibilitatea, consfințită cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare în Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională". (În acest sens este Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.) De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție de 3 ani, Curtea a reținut că "instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură."

14. Curtea reține că reglementarea supusă controlului de constituționalitate, prin care se instituie un termen de prescripție de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice și necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părțile litigante. Prin prescripție se stinge doar dreptul la acțiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține, pe calea silită, îndeplinirea obligației subiectului pasiv. Așadar, prescripția nu stinge dreptul subiectiv în substanța lui, drept care continuă să subziste, și nici obligația corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispozițiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripție. În consecință, critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (1) - (3) din Constituție este neîntemeiată.

15. Cât privește pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind soluționarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, text ce constituie o sancțiune a pasivității în apărarea dreptului subiectiv. Reviste (1)

16. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin și celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, Curtea constată că aceasta nu poate fi analizată, întrucât Curtea se pronunță doar asupra conformității textelor de lege criticate cu prevederile și principiile constituționale, iar nu și asupra conformității dintre mai multe texte de lege.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Geanina Pintilie, de Andreea Ramona Bocăneală, de Alexandrina Spaitu și de Marilena Turcu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația" în dosarele nr. 1.230/121/2013, nr. 387/121/2014, nr. 1.584/121/2014 și nr. 8.297/121/2013 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Invocarea prescripție dreptului material la acțiune în lumina dispozițiilor art. 268 din Codul muncii- Ipoteza acțiunilor de anulare în parte a contractelor individuale de muncă
;
se încarcă...