Organizarea internă | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția din 1991. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Parlamentul - Organizarea și funcționarea -
ARTICOLUL 61
Organizarea internă Doctrină (1)

(1) Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și Președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.

Acesta este un fragment din Constituția din 1991. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    Doctrina aprecizat că echilibrul puterilor în stat, în conținutul și semnificația sa științifică modernă, se regăsea în dispozițiile Constituției României în versiunea adoptată la 8 decembrie 1991.În acest sens erau invocate mai multe argumente pertinente: cele trei puteri clasice se regăseau exprimate în Constituție, legislativul în normele privitoare la Parlament (art. 61 și urm.), executivul în normele privitoare la Președintele României și Guvern (art. 80 și urm.), justiția în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 124 și urm.); ordinea reglementării lor în Constituție era cea clasică, anume puterea legiuitoare, apoi puterea executivă și, în final, puterea judecătorească. Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziția sa numeroasă și larg reprezentativă, Constituția asigura acestuia oanumită preeminență în raport cu celelalte autorități statale, la care se adăuga și caracterizarea dată de art. 61, potrivit căreia Parlamentul era organul reprezentativ suprem al poporului român, deși utilizarea termenului „suprem” putea fi privită cu rezerve de ordin științific în contextul teoriei separației/echilibrului puterilor în stat. Nu în ultimul rând, chiar structura bicamerală aParlamentului putea fi considerată oexpresie aechilibrului în exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta era și singurul argument solid al bicameralismului cvasiperfect ce exista la acea dată, față de faptul că România era și este un stat unitar. Raporturile constituționale dintre autoritățile publice cunoșteau implicări reciproce ale unora în sfera de activitate acelorlalte, implicări ce semnifică echilibru prin colaborare și control. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Respectarea Constituției și a legilor
Apărarea țării
Contribuții financiare
Exercitarea drepturilor și a libertăților
Numirea și rolul
Exercitarea atribuțiilor
Raportul în fața Parlamentului
Rolul și structura
Alegerea Camerelor
Durata mandatului
Organizarea internă
Ședințe comune
Sesiuni
Actele juridice și cvorumul legal
Caracterul public al ședințelor
Mandatul reprezentativ
Mandatul deputaților și al senatorilor
Incompatibilități
Imunitatea parlamentară
Independența opiniilor
Indemnizația și celelalte drepturi
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
;
se încarcă...