Parlamentul României

Legea salarizării nr. 14/1991

Modificări (3), Referințe (2), Reviste (1), Jurisprudență, Practică judiciară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11 martie 1991 până la 28 februarie 2003, fiind abrogat și înlocuit prin Codul Muncii 2003.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. - Practică judiciară (19)

(1) Pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului.

(2) Salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta. Reviste (1)

(3) Salariul de bază se stabilește pentru fiecare salariat în raport cu calificarea, importanța, complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, cu pregătirea și competența profesională.

(4) Adaosurile și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.

(5) Adaosurile și sporurile la salariul de bază se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determină în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.

(6) Salariul de bază, adaosurile și sporurile sînt confidențiale.

Art. 2. -

La stabilirea salariului nu pot fi făcute discriminări pe criterii politice, etnice, confesionale, de vîrstă, sex sau de stare materială.

Art. 3. -

Prevederile prezentei legi se aplică:

a) persoanelor angajate cu domiciliul în România sau care au autorizație de a lucra în România, dacă își desfășoară activitatea în țară;

b) cetățenilor români angajați ai unităților constituite pe teritoriul României, care își desfășoară activitatea peste hotare.

CAPITOLUL II Modul de stabilire a salariilor și rolul statului în protecția socială
a salariaților

Art. 4. -

(1) Sistemul de salarizare pe baza căruia se fixează salariile individuale se stabilește potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu forma de organizare a unității, modul de finanțare și caracterul activității.

(2) Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale, între persoanele juridice sau fizice care angajează și salariați sau reprezentanți ai acestora, în funcție de posibilitățile financiare ale persoanei care angajează.

(3) Fac excepție: Practică judiciară (1)

a) salariile personalului unităților bugetare, care se stabilesc de către Guvern, cu consultarea sindicatelor, precum și salariile personalului organelor puterii legislative, executive și judecătorești, care se stabilesc prin lege;

b) salariile personalului regiilor autonome cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, care se stabilesc în același mod ca la unitățile bugetare;

c) salariile conducătorilor de societăți comerciale și regii autonome, care se stabilesc de către organele împuternicite să numească aceste persoane.

(4) Modificarea salariilor determinate prin negociere nu poate fi cerută de părțile din contractul de muncă mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor.

Art. 5. -

(1) Salariul de bază minim pe țară se stabilește prin hotărîre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatului.

(2) Salariile de bază determinate prin negociere, precum și cele stabilite prin hotărîri ale Guvernului sau prin legi, nu pot fi mai mici decît salariul de bază minim pe țară aprobat pentru programul normal de muncă.

Art. 6. -

În condițiile creșterii prețurilor și tarifelor, sistemul de compensare - indexare a salariilor de bază se stabilește cu consultarea sindicatelor și a patronatului, prin hotărîre a Guvernului.

CAPITOLUL III Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 7. -

(1) Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o lună.

(2) Drepturile bănești cuvenite angajatului se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale unității.

(3) Salariul nu poate fi urmărit sau reținut decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

(4) În cazul decesului salariatului, drepturile bănești care i se cuvin pînă la data la care s-a produs decesul se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor sau părinților lui, iar în lipsa acestora se plătesc celorlalți moștenitori în condițiile dreptului comun.

Art. 8. -

Pentru frînarea procesului inflaționist și a șomajului, Guvernul, cu consultarea sindicatelor, poate lua, pentru o perioadă de cel mult un an, măsuri de moderare a creșterii salariilor prin introducerea unor impozite suplimentare suportate de către cel care angajează.

Art. 9. -

La propunerea Guvernului, prin lege, se pot aproba prelungirea duratei de timp prevăzute la art. 8, precum și înghețarea salariilor pe perioade limitate.

Art. 10. -

În cazul în care, cu ocazia negocierii salariilor pentru anul 1991, apar divergențe care nu pot fi soluționate în termen de 30 de zile calendaristice, se va aplica sistemul de arbitraj reglementat prin Legea privind soluționarea conflictelor colective de muncă.

Art. 11. -

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial.

Art. 12. -

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă actele normative prevăzute în anexă, precum și orice alte dispoziții contrare.

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 5 februarie 1991.
PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR
MARȚIAN DAN

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 7 februarie 1991.

PREȘEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României,

promulgăm Legea salarizării și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

București, 8 februarie 1991.

Nr. 14.

ANEXĂ

ACTE NORMATIVE
care se abrogă la intrarea în vigoare a Legii salarizării

- Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57 din 29 octombrie 1974, republicată în 23 iulie 1980 în Buletinul Oficial nr. 59-60, cu excepția art. 75, 193 alin. 1, art. 196 și art. 197.

- Legea cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii nr. 2 din 9 iulie 1983, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 9 iulie 1983.

- Legea privind retribuirea în acord global și în acord direct a personalului muncitor nr. 1 din 3 aprilie 1986, publicată în Buletinul Oficial nr. 21 din 10 aprilie 1986.

- Legea cu privire la majorarea retribuțiilor personalului muncitor nr. 4 din 29 iunie 1988, publicată în Buletinul Oficial nr. 36 din 4 iulie 1988.

- Legea privind perfecționarea sistemului de retribuire pentru stimularea producției de export și a exportului nr. 15 din 2 decembrie 1988, publicată în Buletinul Oficial nr. 62 din 7 decembrie 1988.

- Decretul Consiliului de Stat pentru aplicarea Legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, nr. 100 din 7 martie 1979.

- Decretul Consiliului de Stat pentru majorarea retribuției personalului muncitor nr. 325 din 9 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 66 din 10 septembrie 1983, cu excepția art. 11 alin. 1.

- Decretul Consiliului de Stat privind aplicarea formei de retribuire în acord global și a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități nr. 335 din 10 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 69 din 13 septembrie 1983.

- Decretul Consiliului de Stat privind calcularea și controlul utilizării fondului de retribuire nr. 336 din 10 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 70 din 17 septembrie 1983.

- Decretul-lege privind modificarea și completarea unor prevederi referitoare la salarizare și alte drepturi ale personalului trimis în străinătate pentru realizarea de obiective și lucrări nr. 79 din 8 februarie 1990, cu excepția art. 5 și art. 7.

- Decretul Consiliului de Stat pentru aplicarea majorării retribuțiilor personalului muncitor nr. 206 din 25 iulie 1988, publicat în Buletinul Oficial nr. 40 din 26 iulie 1988, cu excepția art. 7.

- Decretul Consiliului de Stat privind fondul de participare a oamenilor muncii la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor și fondul de premiere pentru anul 1988 și cotele de constituire a acestor fonduri pe anul 1989 nr. 105 din 24 aprilie 1989.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...