Parlamentul României

Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar

Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Acțiuni respinse (12), Referințe (1), Doctrine (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28 iulie 1992 până la 21 aprilie 1997, fiind abrogat și înlocuit prin Ordonanță de urgență 10/1997.
Formă aplicabilă de la 22 iulie 1993 până la 21 aprilie 1997

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Cu privire la rambursarea creditelor rezultate
din acțiunea de compensare

Art. 1. -

Guvernul și Banca Națională a României vor informa Parlamentul, până la 30 septembrie 1992, cu rezultatul controlului asupra modului în care consiliile împuterniciților statului și consiliile de administrație ale agenților economici care au beneficiat de credite în urma acțiunii de compensare au adus la îndeplinire măsurile stabilite, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, pentru asigurarea rambursării acestor credite la termenele prevăzute în graficele întocmite cu băncile.

Până la aceeași dată, Guvernul și Banca Națională a României vor informa Parlamentul cu rezultatul inventarierii stocurilor disponibile și cu soldul plăților restante, precum și cu măsurile luate pentru readucerea acestor bunuri și valori în circuitul economic.

Comisiile de cenzori au obligația de a urmări ca bilanțurile contabile să reflecte rezultatele aplicării prevederilor prezentei legi.

Art. 2. -

Eventualele credite de compensare, nerambursate la scadență, se vor recupera de bănci din încasările ulterioare fără a se admite alte priorități la plăți, cu excepția celor pentru salarii, pentru cel mult 2 luni din perioada stabilită pentru rambursarea integrală a creditului de compensare.

Art. 3. -

Băncile au dreptul să rețină și să folosească, pentru rambursarea la scadență a creditelor de compensare și a dobânzilor aferente, sumele încasate de agenții economici din înstrăinarea bunurilor mobile și imobile care au constituit garanții ale creditelor respective.

Art. 4. -

Urmărirea silită prin scoatere în vânzare a bunurilor constituite drept garanții pentru creditele de compensare potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991 se inițiază de către bănci și se execută potrivit reglementărilor în vigoare, în situația în care nu s-a asigurat rambursarea creditului și a dobânzilor aferente de către agentul economic în termen de 30 de zile de la expirarea scadenței ratei nerestituite.

Valorificarea se va face numai prin vânzare la licitație. Prețul de la care începe licitația pentru bunurile mobile este cel rezultat din evaluarea prevăzută de lege. Pentru bunurile imobile, prețul de la care începe licitația se stabilește în raport cu valoarea pe piață la data începerii executării silite. Dacă una dintre părți nu este de acord cu valoarea de piață determinată de executorul judecătoresc, aceasta se va stabili pe cale judecătorească.

Art. 5. -

În cazul de nerecuperare integrală a creditului prin urmărire silită și procedură de lichidare a unității debitoare prevăzute de reglementările în vigoare, garanția acordată de stat pentru creditele de compensare ale agenților economici, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, devine exigibilă și se execută în favoarea băncilor creditoare prin plăți din sumele prevăzute în bugetul de stat cu această destinație.

CAPITOLUL II Cu privire la regimul plăților agenților economici, prevenirea
incapacității de plată și a blocajului financiar

Art. 6. -

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația efectuării tuturor plăților datorate către orice creditor persoană juridică, inclusiv cele pentru achitarea obligațiilor cu orice titlu către stat, în ordinea scadenței.

Scadența unei plăți se stabilește prin: contracte între agenții economici; contracte de credit; titluri de credite; prevederi legale în cazul impozitelor și taxelor. În cazul plăților pentru care nu este prevăzută scadența, aceasta se stabilește de creditor prin înștiințarea debitorului cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de plată.

Sarcina urmăririi efectuării plăților în ordinea scadenței revine debitorului.

Art. 7. - Modificări (2), Acțiuni respinse (6)

În cazul neîndeplinirii, în termen de 30 de zile de la data scadenței, a obligațiilor prevăzute la art. 6 alin. 1, debitorii vor plăti, în afara sumei datorate, o penalitate de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, cu excepția situației în care în convenții sau alte acte au fost stipulate penalități mai mari.

În convențiile comerciale dintre agenții economici, indiferent de forma în care acestea se încheie, părțile au obligația de a prevedea penalități pentru întârziere în decontare de minimum 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, în afara altor penalități contractuale ce pot fi stipulate.

Totalul penalităților pentru întârziere în decontare prevăzute la alin. 1 și 2 nu poate depăși cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.

În cazul în care penalitățile prevăzute în prezentul articol nu acoperă integral prejudiciul suportat prin întârzierea efectuării plății, creditorul va putea solicita acordarea de daune în completare, potrivit dispozițiilor din dreptul comun. Acțiuni respinse (2)

Art. 8. -

Consiliile de administrație ale agenților economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația de a urmări și lua măsuri ca fondurile proprii ale acestora, inclusiv capitalul social, completate cu creditele bancare sau comerciale primite în condițiile legii, să asigure acoperirea financiară a mijloacelor fixe și circulante existente, precum și a disponibilităților bănești necesare activității curente și de investiții.

Art. 9. -

Efectuarea unor plăți într-o altă prioritate decât cea rezultată potrivit scadențelor se stabilește prin lege, în care vor fi prevăzute expres natura obligațiilor în cauză și perioada de aplicare a priorității respective. Aceste plăți se realizează sub control bancar.

Art. 10. -

Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt considerați în incapacitate de plată agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, care au plăți restante a căror scadență a fost depășită cu 30 de zile calendaristice. Doctrină C.H. Beck (1)

Incapacitatea de plată se constată și se comunică debitorului de orice creditor, după expirarea acestui termen.

Pentru obligațiile legale datorate de agenții economici bugetului de stat, starea de incapacitate de plată se constată și se comunică de Ministerul Finanțelor.

Art. 11. -

După punerea în întârziere a debitorului și constatarea incapacității de plată a acestuia potrivit art. 10, creditorul poate cere oricând debitorului, în cadrul termenului general de prescripție, fie o dată cu suma datorată, fie distinct de aceasta, penalitățile prevăzute la art. 7, pe calea unei acțiuni în justiție.

În acest scop, creditorul va solicita instanței competente în a cărei rază teritorială își are sediul debitorul pronunțarea unei hotărâri prin care debitorul, pus legal în întârziere și aflat în incapacitate de plată, să fie obligat la plata sumei datorate și, după caz, a penalităților prevăzute la art. 7. Acțiuni respinse (1)

Cauza se va judeca cu celeritate.

Taxa de timbru pentru introducerea acțiunii se stabilește la 10.000 lei, indiferent de valoarea debitului. Acțiuni respinse (2)

Art. 12. -

După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, creditorul este în drept să urmărească, în condițiile legii, în contul sumelor acordate cu titlu de creanțe sau, după caz, de penalități, patrimoniul debitorului, în următoarea ordine:

a) mijloace bănești, inclusiv disponibilitățile aflate în conturile bancare;

b) active financiare de orice fel;

c) produse finite, materii prime și materiale, mijloace fixe;

d) creanțe și alte componente patrimoniale aflate în circuitul civil.

Art. 13. -

Titlul executor este prezentat de creditor băncilor sau oricăror persoane juridice ce dețin, sub orice formă, elemente patrimoniale ale debitorului și are drept de preemțiune asupra oricăror alte operațiuni dispuse de debitorul în cauză.

Art. 14. -

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, vor asigura evidența obligațiilor de plată pe scadențe și vor depune lunar lista plăților restante și a situației financiare la organele Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României.

Art. 15. -

Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României vor analiza situația economico-financiară a agenților economici care înregistrează plăți restante, indiferent de natura creditorului, și vor declara, în cazuri bine justificate, starea de incapacitate de plată a acestora.

Lista agenților economici aflați în stare de incapacitate de plată va fi dată publicității.

Până la 31 ianuarie 1993, Banca Națională a României va informa, trimestrial, Parlamentul cu situația, cauzele și măsurile necesare pentru eliminarea plăților restante ale agenților economici.

Art. 16. -

În scopul achitării obligațiilor de plată și evitării extinderii blocajului financiar în economie, consiliile de administrație ale agenților economici aflați în stare de incapacitate de plată sunt obligate ca în cel mult 30 de zile de la apariția acestei situații să ia, în ordine, următoarele măsuri:

a) analiza cu creditorii a unor posibilități de amânare a datoriilor, asanarea acestora prin concordate, fuziuni sau alte măsuri de ieșire din starea de încetare a plății;

b) analiza cu băncile a posibilităților de reeșalonare a scadenței creditelor bancare sau de obținere a unor noi credite;

c) solicitarea amânării cu maximum 60 de zile a plății impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, în condițiile prevăzute de lege;

d) solicitarea de credite bancare, acordate cu garanția Guvernului, în cazuri justificate, în limita plafonului ce se aprobă anual prin legea bugetară.

Art. 17. -

Agenții economici declarați în incapacitate de plată conform art. 10, care își continuă activitatea, vor adopta măsuri de îmbunătățire a lichidității, printre care, în mod obligatoriu:

a) vor sista orice plată în avans pentru aprovizionări;

b) vor sista orice repartizare și plată din profitul net, din anii precedenți sau anul curent, inclusiv a cotei ce revine salariaților;

c) vor sista orice plată privind sporuri, indemnizații sau premii pentru personalul de conducere al unității în cauză. În categoria personal de conducere se includ: directorul, directorii adjuncți, contabilul șef și celelalte funcții asimilate acestora.

Art. 18. -

În situația prevăzută de art. 16 lit. d), la agenții economici aflați în incapacitate de plată, până la începerea efectivă a activității Fondurilor Proprietății Private și a Fondului Proprietății de Stat, comisii ale Guvernului formate din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, băncilor, Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ai ministerului de resort vor analiza cauzele și, pe baza studiilor de fezabilitate, după caz, vor propune măsuri de restructurare, privatizare sau de declarare a stării de faliment.

CAPITOLUL III Contravenții

Art. 19. -

Constituie contravenție la normele privind constatarea și comunicarea incapacității de plată a agenților economici, următoarele fapte:

a) neefectuarea de către debitor a plăților în ordinea scadenței;

b) neasigurarea evidenței obligațiilor de plată pe scadențe de către debitor;

c) necomunicarea de către debitor a listei plăților restante conform art. 14 din prezenta lege.

Art. 20. -

Încălcarea prevederilor art. 17 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000 la 300.000 lei.

Art. 21. -

Contravențiile prevăzute la art. 19 din prezenta lege se sancționează cu amendă de la 100.000 la 300.000 lei.

Sancțiunea poate fi aplicată și persoanelor juridice.

Art. 22. -

Contravențiilor prevăzute de prezenta lege li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25-27.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor.

CAPITOLUL IV Dispoziții finale

Art. 23. -

Prevederile prezentei legi se aplică tuturor agenților economici, în afara cazurilor în care s-au stipulat prevederi exprese referitoare numai la agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat.

Art. 24. -

Guvernul și Banca Națională a României urmează să propună Parlamentului, până la data de 30 septembrie 1992, măsurile și soluțiile suplimentare corespunzătoare, care să asigure înlăturarea și prevenirea blocajului în lanț.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...