Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 668/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 04 februarie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din data de 14 octombrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.636/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 483D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public și a reprezentanților părților, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 octombrie 2014, apoi, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 11 noiembrie 2014, iar, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 din Legea nr. 47/1992, pentru data de 12 noiembrie 2014, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 7 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.636/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate și completate prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 56 alin. (2). În acest sens arată că, potrivit dispozițiilor legale criticate, taxa clawback sau "contribuția trimestrială" trebuie să se calculeze prin raportare la valoarea totală a vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Ca atare, baza de calcul al acestei taxe (care, în mod neconstituțional, include și taxa pe valoarea adăugată, chiar și ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013) trebuie să fie dată, exclusiv, de valoarea consumului efectiv de medicamente pentru fiecare deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, în parte. Însă valoarea vânzărilor/consumului de medicamente nu se calculează prin raportare la prețul medicamentelor astfel cum acestea sunt puse pe piață de deținătorul autorizației - respectiv valoarea aferentă prețurilor practicate de deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, ci, în mod nejustificat, se calculează prin raportare la prețul final al medicamentelor, respectiv prețul practicat de ultimul operator economic din lanțul de vânzare. Așadar, valoarea vânzărilor/consumului de medicamente prin raportare la care se calculează taxa clawback este valoarea totală suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în legătură cu respectivele medicamente, valoare care include, pe lângă taxa pe valoarea adăugată, și adaosul comercial de distribuție, precum și adaosul comercial de farmacie, asupra cărora plătitorul contribuției nu are niciun fel de control și, astfel, baza de calcul al contribuției trimestriale este majorată în mod artificial, rezultând o valoare a taxei datorate care depășește suportabilitatea taxei de către contribuabil. Această modalitate de calcul al taxei clawback este profund neconstituțională și contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, care este sediul principiului egalității în materie fiscală.

5. În continuare arată că este necesară crearea unui sistem de asigurări de sănătate funcțional, iar nevoia populației pentru medicamente compensate/pe bază de prescripție medicală trebuie să prevaleze și să fie satisfăcută în mod prioritar, însă nu trebuie realizată în detrimentul unor persoane fizice sau juridice cu finalitatea suprimării activității acestora.

6. Prin stabilirea bazei de calcul al taxei clawback cu includerea adaosurilor comerciale din lanțul de distribuție se încalcă principiul certitudinii impunerii prevăzut de Codul fiscal, întrucât baza de calcul al acesteia include sume variabile stabilite arbitrar de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și comercializare a medicamentelor. Mai mult, procentul "p" în baza căruia se calculează taxa clawback este individualizat cu caracter retroactiv, deoarece legea nu prevede momentul la care trebuie să fie comunicat acest procent, permițând, astfel, ca acest indicator să fie comunicat deținătorilor de autorizație de punere pe piață a medicamentelor ulterior perioadei în care aceștia pun efectiv pe piață medicamentele, nefiind în măsură să își ajusteze activitatea economică prin raportare la acesta, aflându-se, astfel, în imposibilitate de a previziona din punct de vedere economico-financiar cursul activității societății.

7. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată, arată că, potrivit prevederilor constituționale, acesta este garantat de statul român, indiferent de titularul său, atât timp cât acest drept are un obiect licit, ca atare, dreptul de proprietate asupra patrimoniului unei societăți comerciale, drept născut și actual, este ocrotit. Or, prin instituirea obligației de plată a taxei clawback, aceasta se vede nevoită să plătească din propriul patrimoniu o sumă de bani excesiv de mare, disproporționată față de activitatea economică efectiv desfășurată în calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, fapt ce echivalează cu o micșorare nelegală a patrimoniului. Mai mult, cuantumul taxei clawback, calculată în modalitatea prezentată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, depășește cu mult profitul net al deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ceea ce conduce și la afectarea posibilității de reinvestire și dezvoltare a afacerii.

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 6 alin. (2) din prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 și, în mod special, cele referitoare la modul de calcul al contribuției respective, au fost modificate și completate prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 care prevede în mod explicit că formula de calcul nu include și taxa pe valoarea adăugată, revenind la soluția legislativă anterioară modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011. De asemenea, se reține că, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății și protecției sociale, este neconstituțională. Față de celelalte critici aduse, acestea nu pot fi considerate încălcări ale art. 56 alin. (2) din Constituție.

9. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 din Constituție, apreciază că este neîntemeiată, deoarece achitarea unui impozit sau a unei taxe prevăzute de lege nu reprezintă o ingerință asupra proprietății private.

10. Cu privire la invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, menționează că autoarea excepției de neconstituționalitate nu a indicat în concret criticile de neconstituționalitate a legii, urmând ca acestea să fie avute în vedere coroborat cu art. 44 și art. 56 alin. (2) din Constituție.

11. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012. Ulterior pronunțării încheierii de sesizare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014, însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate astfel cum a fost sesizată de către instanța de judecată, respectiv asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt menționate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale".

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

17. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, astfel că, în ceea privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014. Curtea a observat că, potrivit art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, sens în care organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc prin lege.

18. Politicile și programele naționale de sănătate se realizează prin Ministerul Sănătății Publice, precum și prin alte entități, cum ar fi, spre exemplu, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În acest context, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce-i privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție", aceștia au obligații contractuale.

19. Totodată, Curtea a reținut că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.

20. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, prin Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, pronunțată într-o cauză în care excepția a fost ridicată chiar de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea a reținut că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

21. De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014 Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

22. Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014).

23. Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). " În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie (în prezent, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 2 februarie 2009). Or, câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014).

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25. Având în vedere cele prezentate, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) din Constituție.

26. Distinct de cele reținute în jurisprudența sa, Curtea constată că, potrivit art. 5 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014, stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acestei contribuții, după deducerea TVA-ului de către acestea din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.636/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 noiembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea art. 3 și art. 31 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății prin raportare la prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție, care consacră justa așezare a sarcinilor fiscale.

Aceste prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 reglementează modul cum se calculează contribuția trimestrială (taxa clawback) pe care deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, precum și reprezentanții legali ai acestora trebuie să o plătească. Astfel, această taxă se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Potrivit art. 31 alin. (3) din ordonanța de urgență, valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, pe baza valorii aferente consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Valoarea decontată cuprinde însă, pe lângă valoarea vânzărilor proprii fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, și adaosul comercial de distribuție și de farmacie.

În acest fel, deținătorii de autorizații de punere pe piață suportă, în plus, în afară de taxa clawback aferentă veniturilor realizate din propria activitate și taxa clawback aferentă adaosurilor comerciale practicate de ceilalți operatori economici implicați în lanțul de distribuție al medicamentelor, respectiv distribuitorii și farmaciștii.

Prin Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, Curtea a reținut că taxa clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit art. 139 din Constituție, conform căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și al bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", precum și că taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor sau al organismelor cărora statul le asigură realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În acord cu această apreciere a Curții, constatăm că taxa clawback, fiind stabilită prin lege, este integrată sistemului legal de impuneri la care face referire art. 56 alin. (2) din Constituție, sistem care cuprinde toate impozitele, taxele, contribuțiile și sarcinile fiscale specifice fiecărei țări și fiecărei etape istorice.

Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure, însă, așezarea justă a sarcinilor fiscale, cerință expresă a art. 56 alin. (2) din Constituție. Această dispoziție constituțională reflectă principiul egalității în materie fiscală. Prin urmare, un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori propriilor beneficii. Or, taxa clawback pe care deținătorul autorizației de punere pe piață este obligat să o plătească nu se calculează prin raportare la valoarea medicamentelor în momentul în care acestea sunt puse pe piață de către contribuabil, ci, în mod nejustificat, se raportează la valoarea totală suportată din bugetul Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și adaosul comercial de distribuție și adaosul comercial de farmacie, adaosuri pe care deținătorul de autorizație de punere pe piață nu le încasează și asupra cărora nu are niciun fel de control.

O atare modalitate de stabilire și calcul al contribuției trimestriale (taxa clawback) încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuției trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor.

Fără a nega dreptul statului de a impune taxa clawback și obligația deținătorilor de autorizație de punere pe piață de a plăti această taxă (Curtea a decis deja cu privire la aceste aspecte), considerăm că niciun contribuabil nu poate fi obligat să suporte sarcini fiscale aferente activităților și beneficiilor altor contribuabili fără a se încălca exigența constituțională prevăzută de art. 56 alin. (2).

Judecător,
Daniel-Marius Morar

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...