Curtea Constituțională

Decizia nr. 38/1994 privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 februarie 1995

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Victor Dan Zlătescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpații Drăghici Dumitru, Heroiu Gheorghe și Duță Constantin, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 1994, în prezența procurorului și a părților, fiind consemnate în încheierea din acea dată când Curtea a amânat pronunțarea la 20 aprilie 1994 și apoi la 27 aprilie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 101/P/1992 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București, Duță Constantin a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 229 din Codul penal referitoare la înșelăciunea în paguba avutului obștesc, iar Heroiu Gheorghe și Drăghici Dumitru pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. 2 din Codul penal privind abuzul în serviciu contra intereselor obștești.

În fața Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală, la termenul de judecată din 19 mai 1993, inculpații au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal. În susținerea excepției se arată, în esență, că termenul de avut obștesc definit de Codul penal este în contradicție cu dispozițiile constituționale privind proprietatea și, pe cale de consecință, abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție. Se mai arată că excepția ridicată are în vedere și noțiunea de funcționar, care nu mai corespunde actualei ordini de drept, pentru că organismele la care se referă (organe sau instituții de stat, ori întreprinderi sau organizații economice de stat) nu mai există, Constituția reglementând un alt sistem de autorități publice.

Prin Încheierea din 19 mai 1993, Tribunalul Municipiului București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate vizând art. 248 alin. 2 din Codul penal. Exprimându-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța a considerat că excepția este întemeiată, deoarece conceptele de avut obștesc, economie națională și funcționar nu-și mai găsesc locul în ordinea de drept instaurată după Constituția din 1991.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul său de vedere, Guvernul contestă competența Curții Constituționale, considerând că este o problemă de interpretare ce revine instanțelor judecătorești, iar pe fond susține că atât noțiunea de obștesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cât și categoria juridică de avut obștesc, în care se identifică doar bunurile proprietății publice, nu contravin dispozițiilor constituționale.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părților prezentate în ședința publică din 9 martie 1994, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la dispozițiile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta intră în atribuțiile sale chiar dacă dispozițiile legale invocate a fi neconstituționale sunt anterioare Constituției, întrucât este vorba de raporturi juridice stabilite pe baza lor după intrarea în vigoare a legii fundamentale. Este adevărat că instanța judecătorească putea face aplicarea art. 150 alin. (1) din Constituție și să constate că unele dispoziții din Codul penal sunt abrogate. Instanța însă, deși a opinat pentru neconstituționalitatea prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii și, mai mult, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei.

Curtea Constituțională constată că inculpatul Duță Constantin, care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului obștesc, prevăzută de art. 229 din Codul penal, a invocat, alături de ceilalți doi inculpați, excepția de neconstituționalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal referitor la abuzul în serviciu contra intereselor obștești, care nu are legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Pe cale de consecință, excepția invocată de acesta urmează a fi respinsă, în considerarea dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

În ce privește art. 248 din Codul penal, Curtea Constituțională constată că textul, în alin. 1, reglementează ipoteza producerii unei "pagube avutului obștesc", iar în alin. 2, ipoteza producerii unei "pagube importante economiei naționale". Referitor la prima ipoteză, prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 248 din Codul penal referitoare la paguba avutului obștesc sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmând să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu referire la alin. 2 al art. 248 din Codul penal, care reglementează ipoteza producerii, prin infracțiune, a unei pagube economiei naționale, Curtea Constituțională constată că nu există o similitudine între noțiunile de pagubă adusă avutului obștesc și pagubă adusă economiei naționale. În prima ipoteză este avut în vedere patrimoniul unității păgubite, pe când al doilea concept se referă la păgubirea economiei naționale, ceea ce excede sfera patrimoniului unității păgubite. De aceea practica jurisdicțională a Curții Constituționale referitoare la conceptul de pagubă adusă avutului obștesc nu este aplicabilă conceptului de păgubire a economiei naționale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui măsuri de protecție penală în considerarea acestor interese. Rezultă că, de principiu, o asemenea protecție, indiferent că a fost sau este instituită, nu poate fi neconstituțională.

În ce privește noțiunea de funcționar, se constată că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă că, potrivit Constituției, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult, deci, conceptul general de funcționar nu este de nivel constituțional.

În consecință, reglementările referitoare la noțiunea de funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de persoanele care au această calitate, sunt de nivelul legii. De aceea susținerile privind neconstituționalitatea noțiunii de funcționar sunt neîntemeiate, deoarece reglementarea acestei noțiuni în Codul penal nu numai că nu încalcă o prevedere expresă a Constituției, ci, dimpotrivă, corespunde, așa cum s-a arătat, concepției constituționale privind reglementarea statutului funcționarului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Drăghici Dumitru, Heroiu Gheorghe și Duță Constantin în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 1994.

PREȘEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

;
se încarcă...