C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Sentința civilă nr. 205 din 24 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 32.301/3/2013, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alteța Sa Regală Prințul Paul Philippe al României într-o cauză civilă în care acesta a solicitat instanței să dispună, în principal, restituirea în natură a unui imobil, având în vedere refuzul pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de unitate deținătoare a acestuia, de a soluționa notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în subsidiar, în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, să oblige pârâta la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alt imobil sau măsuri compensatorii.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 4 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, întrucât își extind aplicabilitatea și asupra notificărilor nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sancționează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată în considerarea termenelor și condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Decizia XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vigoare la momentul sesizării instanțelor, obligându-i să se supună ordinii de drept intervenite ulterior și anulându-le orice drept câștigat și născut sub imperiul legii vechi. Textele de lege criticate contravin și principiului egalității cetățenilor în fața legii în ce privește persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege aflate în diverse localități ale țării, întrucât beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferențial față de cei care sunt obligați să aștepte termene mai lungi. Ca atare, destinatarii Legii nr. 10/2001 sunt discriminați în funcție de gradul de încărcare și de numărul cererilor rămase nesoluționate de către autoritățile publice învestite. Se mai susține că textele de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor care, deși au un interes legitim de a apela la instanțele judecătorești pentru recunoașterea dreptului lor, nu-l pot exercita decât după scurgerea acestor termene și, în mod distinct, în funcție de situația în care se află. Mai arată că textele de lege criticate contravin și prevederilor constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, întrucât, de vreme ce reclamantul este titularul unui "bun" în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, măsura îi lezează grav interesele economice, fiind afectată chiar existența dreptului de proprietate privat.

5. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă arată că își însușește considerentele pentru care Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, caracterul neconstituțional al prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în măsura în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior intrării în vigoare a legii. În ce privește cererile formulate după intrarea în vigoare a legii, apreciază ca fiind evidentă aplicabilitatea dispozițiilor legii noi. Precizează că, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit un termen până la care notificările trebuie soluționate, iar în cazul nerespectării acestui termen, persoanele interesate au dreptul să se adreseze instanțelor de judecată, în condițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Arată că aceasta este și situația reclamantului, care este titularul unei notificări formulate înainte de intrarea în vigoare a legii, nesoluționate până în prezent.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, nefiind incidente în cauză. Precizează că acestea au aplicabilitate în privința dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, din actul de sesizare a Curții Constituționale rezultă că, în prezenta cauză, autorul excepției a solicitat tribunalului să dispună soluționarea unei notificări depuse la o altă autoritate, nu la cea indicată în ipoteza art. 34 din Legea nr. 165/2013. Referitor la criticile aduse prevederilor art. 4 raportate la art. 35 din Legea nr. 165/2013, apreciază că nu pot fi reținute. Aceste prevederi devin incidente și aplicabile abia după parcurgerea fazei administrative reglementate de art. 33 și art. 34 din același act normativ și nu aduc atingere principiilor constituționale invocate în motivarea excepției.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 685/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33, art. 34 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 685/2014:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
;
se încarcă...