Curtea Constituțională

Decizia nr. 138/1994 privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 și ale art. 256 din Codul penal*)

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 14 aprilie 1995

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Definitivă prin nerecurare.

Victor Dan Zlătescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 și ale art. 256 din Codul penal, invocată de inculpatul Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.

Procedura legal îndeplinită.

Președintele completului dă cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca vădit nefondată, deoarece aceasta privește o problemă de încadrare juridică și nu de constituționalitate. Astfel, chiar din conținutul încheierii de sesizare a Curții Constituționale rezultă că nu sunt arătate textele constituționale cu care vin în contradicție prevederile art. 254 și ale art. 256 din Codul penal, ci se solicită a se stabili "dacă pentru faptele comise inculpatul se face sau nu vinovat de infracțiunea de luare de mită și primirea de foloase necuvenite".

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 400/p/1993, Bereza Nicolae a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite, prevăzute și pedepsite de art. 254 și art. 256 din Codul penal. S-a reținut că inculpatul, folosindu-se de calitatea pe care o avea, a pretins și a primit de la diverși cetățeni foloase, în vederea facilitării prelucrării de material lemnos din pădurile de pe raza cantonului unde lucra, aparținând Societății Comerciale "Silvodelta" Tulcea.

În fața Tribunalului Tulcea, la termenul de judecată din 18 ianuarie 1994, apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale pentru care inculpatul fusese trimis în judecată (art. 254 și art. 256 din Codul penal), solicitând trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru ca aceasta să se pronunțe "... dacă pentru faptele comise inculpatul se mai face sau nu vinovat de infracțiunea de luare de mită și primirea de foloase necuvenite", întrucât acesta nu este un funcționar de stat, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea, fiind o unitate cu capital privat, nu poate fi asimilată unei unități de stat.

Prin Încheierea din 18 ianuarie 1994, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, exprimându-și opinia în sensul că, în calitatea sa de pădurar la o societate cu capital integral de stat, inculpatul exercita o însărcinare în serviciul acesteia, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, în punctul său de vedere, arată că excepția este neîntemeiată, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea este cu capital integral de stat, iar terenurile cu destinație forestieră aparțin, potrivit Constituției, domeniului public al statului, că modalitatea de administrare nu are, în consecință, nici o relevanță în raport cu cele de mai sus și, ca atare, un pădurar nu poate fi considerat decât un funcționar de stat, cu atât mai mult cu cât el este subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.

În punctul de vedere al Guvernului se arată că excepția invocată este neîntemeiată, deoarece nici termenul de funcționar, folosit în cuprinsul art. 254 și al art. 256 din Codul penal, și nici celelalte dispoziții ale acestor texte nu sunt contrare prevederilor Constituției.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la dispozițiile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Problema dedusă jurisdicției constituționale se rezumă la a stabili dacă un pădurar, angajat al Societății Comerciale "Silvodelta" Tulcea putea fi sau nu subiect activ al infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 254 și art. 256 din Codul penal, având deci calitatea de funcționar.

În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor. Deci, admiterea unei excepții de acest fel presupune considerarea unui text legal în vigoare ca neconform cu prevederile uneia dintre reglementările cuprinse în Constituție.

În speță, critica formulată ar trebui să aibă în vedere - în lumina textului constituțional invocat mai sus - o anume dispoziție a legii fundamentale pe care art. 254 și art. 256 din Codul penal o încalcă. Or, apărarea inculpatului s-a referit exclusiv la aprecierea calității de funcționar a acestuia, în raport cu prevederile art. 254 și ale art. 256 din Codul penal al căror conținut nu a fost considerat neconstituțional de către autorul excepției.

Astfel fiind, excepția invocată nu ridică o problemă de ordin constituțional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competența exclusivă a instanței de judecată, căreia îi revine obligația de a stabili, pe baza probelor de la dosar, dacă împotriva inculpatului se pot reține infracțiunile de luare de mită (art. 254) și de primire de foloase necuvenite (art. 256), din Codul penal. Cu alte cuvinte, instanța este cea care urmează să stabilească dacă faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, inclusiv faptul dacă funcția inculpatului - de pădurar - poate fi asimilată cu calitatea de funcționar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal). În ce privește noțiunea de funcționar, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 35/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 108/1994 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi 7 decembrie 1994.

PREȘEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...