Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 35/1994 privind pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 decembrie 1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Victor Dan Zlătescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de Lepădatu Gheorghe în Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția I penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 1994, concluziile apărătorului lui Lepădatu Gheorghe, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 20 aprilie și apoi la 27 aprilie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține:

Prin Rechizitoriul nr. 154/P din 15 aprilie 1992 al Procuraturii județului Constanța a fost trimis în judecată Lepădatu Gheorghe pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice - art. 248 alin. 2 din Codul penal, participație improprie la fals intelectual art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 din Codul penal și participație improprie la uz de fals - art. 31 alin. 2 raportat la art. 291 din Codul penal.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. 2 din Codul penal, s-a reținut că Lepădatu Gheorghe, abuzând de funcția pe care o deținea în cadrul I.V.P.S. Constanța - director coordonator -, prin activitatea sa a adus un prejudiciu de 384.640 lei și, totodată, a produs o perturbare gravă a activității unității, frustrând-o de un beneficiu de 6.502.780 lei.

În fața Tribunalului Municipiului București, Secția I penală, pe rolul căruia se afla cauza spre soluționare la termenul de 10 decembrie 1993, apărătorul inculpatului Lepădatu Gheorghe a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, susținând că teza I potrivit căreia latura obiectivă a infracțiunii constă în "perturbarea deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal" contravine art. 41 din Constituție. Totodată, a considerat că și teza a II-a a aceluiași alineat care incriminează fapta ce "a produs o pagubă importantă economiei naționale" este neconstituțională, întrucât noțiunea de economie națională, în sensul folosit de textul respectiv, nu mai există și nici nu este consacrată prin Constituție.

Tribunalul Municipiului București, Secția I penală, prin Încheierea din 10 decembrie 1992, a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate. În opinia exprimată, se arată, în esență, că excepția invocată nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul său de vedere, Guvernul României apreciază că excepția invocată nu este întemeiată, deoarece, pe de o parte, este o problemă de interpretare juridică, de competența instanțelor judecătorești, iar, pe de altă parte, dispozițiile din Codul penal privind avutul obștesc nu contravin Constituției, această categorie juridică având o sferă mai largă decât conceptul de avut public, în care se identifică doar bunurile proprietate publică.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, potrivit practicii sale constante, atât timp cât instanța de judecată nu a reținut că un text legal este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizând Curtea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege să îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietății legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecință a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

În legătură cu dispozițiile art. 248 alin. 2 din Codul penal a căror constituționalitate se contestă, se rețin următoarele:

Prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitivă, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 248 din Codul penal și a constatat că dispozițiile sale referitoare la paguba avutului obștesc sunt parțial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. Această decizie nu este însă aplicabilă în speță, deoarece Lepădatu Gheorghe, prin excepția invocată, se referă exclusiv la pretinsa neconstituționalitate a noțiunii de funcționar, astfel cum este definită de art. 147 din Codul penal și a agravantei prevăzute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal. În ce privește noțiunea de funcționar, se constată că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă că, potrivit Constituției, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult, deci, conceptul general de funcționar nu este de nivel constituțional.

În consecință, reglementările referitoare la noțiunea de funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de aceștia, sunt de nivelul legii. De aceea susținerile privind neconstituționalitatea noțiunii de funcționar sunt neîntemeiate, întrucât aceasta nu încalcă o prevedere expresă a Constituției.

În legătură cu neconstituționalitatea agravantei prevăzute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal - dacă fapta a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal ori a produs o pagubă importantă economiei naționale se constată că nici sub acest aspect excepția nu este fondată.

În ce privește teza I, este de reținut că practica jurisdicției constituționale referitoare la protecția penală a avutului obștesc nu este aplicabilă, întrucât aceasta se întemeiază pe prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Agravanta însă are în vedere, nemijlocit, nu dreptul de proprietate, ci regulile de organizare și funcționare a unității, inclusiv a activității economice. Pe de altă parte, unitatea economică constituind o colectivitate, nu se poate nega dreptul legiuitorului de a avea în vedere gravitatea perturbării activității în reglementarea represiunii penale, deoarece în mod obiectiv o asemenea faptă reprezintă un grad mai ridicat de periculozitate socială. Desigur, este atributul instanțelor judecătorești de a asigura interpretarea corectă a dispozițiilor legale, în concordanță cu prevederile Constituției, inclusiv în ceea ce privește înțelesul actual al art. 145 din Codul penal.

Referitor la teza a II-a, Curtea constată că nu există o similitudine între noțiunea de pagubă adusă avutului obștesc și pagubă adusă economiei naționale. În prima ipoteză, este avut în vedere patrimoniul unității păgubite, pe când al doilea concept se referă la păgubirea economiei naționale, ceea ce excede sfera patrimoniului unității păgubite. De aceea practica jurisdicțională a Curții Constituționale referitoare la conceptul de pagubă adusă avutului obștesc nu este aplicabilă conceptului de păgubire a economiei naționale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui măsuri de protecție penală în considerarea acestor interese. Rezultă că, în principiu, o asemenea protecție, indiferent că a fost sau este instituită, nu poate fi neconstituțională.

Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Lepădatu Gheorghe în Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția I penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 1994.

PREȘEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Constantin Burada

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...