Curtea Constituțională

Decizia nr. 53/1994 privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 32/1991*)

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 noiembrie 1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Definitivă prin nerecurare.

Viorel Mihai Ciobanu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 32/1991, republicată**), invocată de Federația sindicatelor libere din morărit și panificație în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului București - Secția contencios administrativ.

**) Legea nr. 32/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993.

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au fost lipsă.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată, reține următoarele:

Federația sindicatelor libere din morărit și panificație a invocat, în fața Tribunalului Municipiului București - Secția contencios administrativ, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 5 și 6 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, arătând că prin textele de lege amintite sunt încălcate dispozițiile art. 4 alin. (2) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul egalității cetățenilor și cel al justei așezări a sarcinilor fiscale. Se consideră că Legea nr. 32/1991 este o lege organică și, drept urmare, Guvernul nu poate fi împuternicit să modifice grila de impozitare, această atribuție revenind Parlamentului. De asemenea, se susține că prin dispozițiile art. 7 alin. 5 din legea sus-amintită este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece pentru salariații care realizează venituri în valută impozitul se calculează în lei și se încasează în valută. Se apreciază că prin Legea nr. 32/1991 se instituie aplicarea unei fiscalități excesive masei salariale în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, care stabilește pentru agenții economici un grad de fiscalitate mult mai redus.

Prin Încheierea din 30 iunie 1994, Tribunalul Municipiului București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea cu soluționarea excepției, exprimându-și opinia în sensul respingerii acesteia ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Guvern se solicită respingerea excepției ca urmare a faptului că Legea nr. 32/1991 este ordinară și nu organică (având în vedere dispozițiile art. 72 din Constituție), iar nemodificarea grilei de impozitare ar duce la păgubirea salariaților în cazul indexărilor, apoi calculul impozitelor este normal să se facă în lei pentru că moneda națională este leul (art. 136 din Constituție) și, în sfârșit, invocarea Legii privind impozitul pe profit în comparație cu cea privind impozitul pe salarii este nejustificată, în speță cele două reglementări având obiecte total diferite.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 7 alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 32/1991, precum și dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea constată că este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate deoarece textul de lege ce face obiectul acesteia a fost adoptat prin Legea nr. 35/1993.

În motivarea excepției se susține că Legea nr. 32/1991 este o lege organică. Prevederile referitoare la impozite și taxe se stabilesc însă, potrivit art. 138 din Constituție, prin lege ordinară, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 5/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992. De aceea motivul invocat este nefondat, domeniile rezervate legii organice fiind limitativ prevăzute de Constituție în art. 72 alin. (3) și de strictă interpretare.

În legătură cu prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 32/1991, se constată că prin indexare nu se modifică grila de impozitare, așa cum se arată în motivarea excepției de neconstituționalitate, ci se actualizează nivelul venitului salarial impozabil, în corelare cu creșterea indicelui de inflație. Este adevărat că impozitul crește, dar aceasta numai ca urmare a creșterii bazei de impozitare.

Deci indexarea este menită să asigure semnificația inițială a prevederilor adoptate de legiuitor în condițiile inflației.

Astfel încât nici sub acest aspect motivul de neconstituționalitate nu poate fi reținut.

În ce privește susținerea conform căreia fiscalitatea asupra salariilor ar fi excesivă în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, Curtea constată că, pe fond, sunt elemente de ordin economic total diferite, care au condus la reglementările cuprinse în cele două legi. În consecință, nu se poate susține că se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut la art. 16 din Constituție, deoarece cele două legi - Legea nr. 12/1991 și Legea nr. 32/1991 - au obiecte de reglementare diferite și ele se aplică egal tuturor cetățenilor ce intră sub incidența fiecăreia dintre ele. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

În legătură cu contestarea constituționalității art. 7 alin. 5 din Legea nr. 32/1991 se constată că, întrucât obiectul procesului este legat de plata unor ajutoare, prevederea legală respectivă nu constituie o dispoziție de care depinde judecarea cauzei, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepția, sub acest aspect, urmează a fi respinsă.

Față de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 13 lit. A.c) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 32/1991, invocată de Federația sindicatelor libere din morărit și panificație în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului București - Secția contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 1994.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...