CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, | Decizie 11/1994

Acesta este un fragment din Decizia nr. 11/1994 privind pronunțarea asupra recursului formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 52 din 13 octombrie 1993. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, Popa Bujor și Ghenciu Petre au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 289 și art. 291 din Codul penal, referitoare la abuzul în serviciu contra intereselor obștești, falsul intelectual și uzul de fals.

În fața Judecătoriei Timișoara, inculpatul Popa Bujor a invocat "excepția de neconstituționalitate a titlului IV din Codul penal".

Prin Decizia nr. 52 din 13 octombrie 1993, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile din Codul penal care interesează avutul obștesc sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecință, acestea urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Împotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs, arătând în esență:

1. Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționalitate care privesc legi anterioare intrării în vigoare a Constituției;

2. Pe fond se apreciază că în mod greșit s-a dispus abrogarea parțială a unor dispoziții din Codul penal referitoare la avutul obștesc. În susținerea acestui motiv se invocă, în esență, următoarele argumente:

- limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice numai la cele prevăzute în art. 135 alin. (4) este greșită, deoarece mai sunt și alte bunuri stabilite prin legi său urmează să se stabilească prin alte legi și care, având același regim juridic, nu pot fi caracterizate ca făcând parte din proprietatea privată;

- Curtea poate să hotărască asupra neconstituționalității legilor și nu să pronunțe abrogarea, care este de competența Parlamentului;

- Curtea, în decizia atacată, se întemeiază pe Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, ceea ce nu este justificat, deoarece în acest fel judecata în alte spețe devine inutilă.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 11/1994 privind pronunțarea asupra recursului formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 52 din 13 octombrie 1993. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 11/1994:
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
;
se încarcă...