Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 515/2004 asupra sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1195 din 14 decembrie 2004.

În vigoare de la 14 decembrie 2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

În temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Președintele României, la data de 11 noiembrie 2004, a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra constituționalității "dispozițiilor art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, așa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004".

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.180 din 11 noiembrie 2004 și constituie obiectul Dosarului nr. 673A/2004.

În motivarea sesizării, se arată că majorarea indemnizațiilor pentru procurorii care participă la judecarea infracțiunilor de corupție în complete specializate, pentru președintele, vicepreședinte, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin aplicarea unui spor de 40% la indemnizația brută lunară a acestora, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 111 alin. (1) și celor ale art. 138 alin. (5) din Constituție. Se arată că această prevedere este neconstituțională, deoarece majorarea indemnizațiilor "presupune cheltuieli bugetare despre care Guvernul nu a fost informat și nu s-au precizat sursele de finanțare".

Președintele României susține că această majorare a fost făcută cu ocazia reluării procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare a legii criticate, formulată la data de 14 iulie 2004. Prin cererea de reexaminare s-a cerut "menținerea valorii salariilor polițiștilor din cadrul Parchetului Național Anticorupție, astfel cum a fost stabilită în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004", astfel încât modificările vizate prin sesizare au excedat "limitelor cererii de reexaminare și au generat proteste vehemente ale judecătorilor de la instanțele inferioare Înaltei Curți de Casație și Justiție, inclusiv ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii".

La sesizarea Președintelui României au fost anexate o scrisoare a Consiliului Superior al Magistraturii și scrisori ale judecătorilor de la Judecătoria Zalău, Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj, precum și ale procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele menționate. Consiliul Superior al Magistraturii a semnalat, în esență, că reglementările în discuție sunt de natură să afecteze omogenitatea, echilibrul și coerența activității întregului sistem judiciar. Totodată, adresează Președintelui rugămintea ca, uzând de prerogativele prevăzute de Constituție, să analizeze "oportunitatea trimiterii spre reexaminare a legii Senatului", pentru a fi completată cu art. 28 alin. (5) al Ordonanței de urgență, "în sensul acordării sporului de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară, la întregul corp de magistrați, respectiv judecători și procurori în funcție".

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților consideră că sesizarea de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, se arată că art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, astfel cum a fost modificat prin Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, cuprinde dispoziții care reglementează acordarea sporului de 40% și judecătorilor încadrați la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce excede obiectului cererii de reexaminare formulate de Președintele României.

Conform punctului de vedere al Președintelui Camerei Deputaților, "procedura legislativă de reexaminare a legii, ca urmare a cererii formulate în acest sens de Președintele României sau ca urmare a deciziei Curții Constituționale, pronunțată în cadrul controlului a priori, trebuie să se desfășoare în limitele sesizării", cu excepția textelor "care trebuie corelate cu cele ce au format obiectul controlului", fapt ce "rezultă din interpretarea articolului 77 din Constituție".

Se arată, totodată, că Președintele României, cu ocazia promulgării legii, "realizează un control de constituționalitate, de oportunitate, urmărește păstrarea unei armonii a legislației interne, a unor concordanțe, evitarea contradicțiilor și a discriminărilor și se pronunță asupra formei finale a legii, având dreptul să restituie legea către Parlament o singură dată". În situația în care Parlamentul depășește limitele sesizării, "Președintele României este pus în situația de a promulga o lege modificată asupra căreia nu mai poate să desfășoare un control de oportunitate real".

Cu privire la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituție, se arată că, "în cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor cuprinse în bugetul de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării Guvernului este obligatorie". Această obligație rezultă din prevederile art. 102 din Constituție, potrivit cărora "Guvernul asigură realizarea politicii interne a țării și exercită conducerea generală a administrației publice", care "se poate realiza numai cu suportul material oferit de bugetul de stat administrat de către Guvern".

Solicitarea informării Guvernului, consideră președintele Camerei Deputaților, este obligatorie și cu privire la amendamentele cu implicații bugetare "depuse în cursul procesului legislativ", în conformitate cu prevederile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului. În consecință, se apreciază că dispozițiile art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituție au fost încălcate, întrucât "Camera Parlamentului în care s-a efectuat modificarea nu a solicitat punctul de vedere al Guvernului asupra amendamentului introdus la articolul respectiv".

Se consideră, de asemenea, că este întemeiată și critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituție, deoarece "Ministerul Finanțelor Publice nu a fost autorizat printr-o normă juridică să opereze în structura bugetului de stat, respectiv în cea a bugetelor ordonatorilor principali de credite implicați, modificările ce ar decurge din aplicarea textului legal contestat".

Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat, până la data pronunțării deciziei, punctele lor de vedere.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat secretarilor generali ai Camerei Deputaților și Senatului ca, în vederea soluționării sesizării, să trimită atât cererea Președintelui României de reexaminare a legii criticate, care a fost adresată Parlamentului la data de 14 iulie 2004, cât și prima formă a legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, precum și să comunice dacă, în cursul procedurii parlamentare, reluată ca urmare a cererii de reexaminare a legii, Comisiile sesizate în fond au cerut Guvernului informarea prevăzută de art. 111 alin. (1) teza finală din Constituție.

Camera Deputaților, cu Adresa nr. 51/457/RG din 12 noiembrie 2004, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.214 din 15 noiembrie 2004, a informat Curtea Constituțională că nu s-a solicitat punctul de vedere al Guvernului de către Comisia juridică, de disciplină și imunități, sesizată în fond. S-a precizat că informarea nu era necesară, întrucât la Camera Deputaților a fost eliminat punctul 7 din proiectul legii, în forma care făcea obiectul cererii de reexaminare. Totodată, Camera Deputaților a comunicat și următoarele documente:

- Adresa Senatului nr. L317 din 2 septembrie 2004, însoțită de cererea Președintelui României pentru reexaminarea dispozițiilor pct. 7 din proiectul legii criticate, prin care se solicita "păstrarea dispozițiilor referitoare la salarizarea personalului din Parchetul Național Anticorupție, astfel cum au fost stabilite în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004". În motivarea cererii de reexaminare adresată Parlamentului se arată că "reducerea valorii de multiplicare care se ia în calcul pentru stabilirea salariului polițiștilor detașați la Parchetul Național Anticorupție, de la 11, cât prevedea ordonanța, la 6, este o măsură ce va afecta deosebit de negativ funcționarea acestei instituții";

- Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților asupra cererii de reexaminare a proiectului de lege criticat;

- Proiectul legii criticate, în forma adoptată de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, după reexaminare;

- Proiectul legii criticate, în forma adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, după reexaminare.

Secretarul general al Senatului, cu Adresa nr. VII/232 din 22 noiembrie 2004, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.417 din 22 noiembrie 2004, a transmis următoarele acte:

- Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, înregistrat sub nr. 317 din 4 octombrie 2004, referitor la cererea formulată de Președintele României, de reexaminare a unor dispoziții din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției.

În raport se arată următoarele:

"

Cererea de reexaminare a fost dezbătută și adoptată de Camera Deputaților în ședința din 14 septembrie 2004, în calitate de primă Cameră sesizată.

În ședința din 28 septembrie 2004, Comisia juridică a luat în dezbatere cererea de reexaminare și, constatând că cererea este întemeiată, a hotărât să adopte raportul de admitere, cu amendamentele din anexă, care face parte integrantă din prezentul raport.

Analizând textele adoptate de Camera Deputaților, precum și obiecțiile formulate în cererea de reexaminare, membrii Comisiei juridice, la adoptarea amendamentelor, au avut în vedere corelările necesare între textele din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și textele din Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, care modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind organizarea și funcționarea Parchetului Național Anticorupție, ca structură autonomă, cu personalitate juridică, și care este independent în raporturile cu instanțele și parchetele de pe lângă acestea.

La dezbateri au participat reprezentanții Ministerului Justiției, ai Ministerului Administrației și Internelor și ai Parchetului Național Anticorupție, care au fost de acord cu amendamentele adoptate de Comisie."

- Extrasul din stenograma ședinței Senatului din ziua de 27 octombrie 2004, în care a fost adoptat raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, din care rezultă că la dezbateri a fost prezent și reprezentantul Guvernului, care și-a exprimat acordul cu privire la raportul prezentat de Comisie asupra cererii de reexaminare a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004.

C U R T E A,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, cererea Președintelui României de reexaminare din 14 iulie 2004, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, piesele existente la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și celor ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

În sesizarea de neconstituționalitate se precizează că aceasta are ca obiect art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, așa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004.

Din examinarea conținutului sesizării și a legii supuse controlului, rezultă că, în realitate, obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost adoptată de Parlament, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Președintele României. Aceste dispoziții au următorul cuprins:

"

Articol unic. -

Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24 din 21 aprilie 2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, cu următoarele modificări și completări: [...]

8. La titlul II, articolul IV punctul 15, articolul 28 va avea următorul cuprins: [...]

(5) Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Național Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară."

Dispozițiile constituționale considerate ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5), care au următorul cuprins:

- Art. 111 alin. (1): "Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. În cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.";

- Art. 138 alin. (5): "Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare."

În critica de neconstituționalitate referitoare la depășirea, de către Parlament, a limitelor cererii de reexaminare nu se precizează, în mod expres, dispoziția constituțională încălcată, însă din conținutul motivării rezultă că sunt vizate dispozițiile art. 77 alin. (2), potrivit cărora, "Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii."

Prin sesizare se susține, în esență, că dispozițiile cuprinse la articolul unic pct. 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. (5) din ordonanță au fost adoptate cu încălcarea unor norme constituționale privind procedura de legiferare.

Prima critică de neconstituționalitate formulată de Președintele României constă în susținerea că dispozițiile legale care fac obiectul sesizării încalcă prevederile art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) din Constituție, deoarece implică cheltuieli bugetare cu privire la care nu s-a solicitat informarea Guvernului și nu s-au precizat sursele de finanțare.

În legătură cu această critică, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) teza finală din Constituție, în cazul în care o inițiativă legislativă implică modificări bugetare, solicitarea informării din partea Guvernului este obligatorie. Textul constituțional cuprinde, de asemenea, și dispoziții prin care se stabilesc obligații în sarcina Guvernului. Astfel, teza întâi a art. 111 alin. (1) prevede: "Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activităților, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. [...]". De asemenea, alineatul (2) al art. 111 stabilește că "Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezența, participarea lor este obligatorie".

Din aceste dispoziții rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanția constituțională a colaborării dintre Parlament și Guvern în procesul de legiferare, instituind obligații reciproce în sarcina celor două autorități publice.

Analizând atât raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din cadrul Senatului, cât și stenograma ședinței Senatului din data de 27 octombrie 2004, Curtea reține că, la dezbaterile asupra cererii de reexaminare formulate de Președintele României, în cadrul Comisiei juridice, au participat reprezentanții Ministerului Justiției, ai Ministerului Administrației și Internelor, precum și ai Parchetului Național Anticorupție, iar la dezbaterile din plenul Senatului a participat reprezentantul Guvernului, care a fost de acord cu amendamentele adoptate.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 111 din Constituție, Curtea reține că participarea reprezentantului Guvernului la dezbateri și acordul exprimat, fără echivoc, față de amendamentele adoptate sunt de natură să angajeze Guvernul și să acopere cerința prevăzută de art. 111 alin. (1) teza finală din Constituție.

Cu privire la critica referitoare la stabilirea unor cheltuieli bugetare fără precizarea sursei de finanțare, Curtea constată că în motivarea sesizării de neconstituționalitate nu se precizează că aplicarea noii legi ar implica modificarea cheltuielilor bugetare, respectiv că nivelul cheltuielilor necesare pentru aplicarea acestei legi nu s-ar încadra în sumele alocate prin buget. Cât timp fondurile pentru salarizare prevăzute în buget nu au fost modificate, acordarea unor sporuri de salarii nu se poate face decât în limitele aprobate prin buget pentru salarii, potrivit clasificației bugetare. Alocațiile bugetare prevăzute în buget la nivelul diferitelor autorități publice pot fi modificate în sensul suplimentării acestor alocații, fie din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, fie, după caz, prin rectificare bugetară. Aceasta este consecința faptului că nu orice modificare a salarizării implică, în mod necesar, modificarea alocației bugetare pentru salarii, astfel încât, în afara unei dovezi contrare, sursa de finanțare o constituie alocația bugetară.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin care se susține că modificările aduse de Parlament prin dispozițiile legale criticate au depășit limitele cererii de reexaminare, Curtea constată că dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție nu conțin reglementări explicite pe baza cărora să se poată stabili că, în cauză, Parlamentul a încălcat legea fundamentală.

Din analiza sistematică a dispozițiilor constituționale referitoare la exercitarea unor competențe ale autorităților publice, Curtea reține că limitele exercitării lor sunt prevăzute în mod expres în Legea fundamentală. Examinând concepția legiuitorului constituant cu privire la exercitarea de către Parlament a atribuțiilor sale de legiferare prevăzute de dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, se constată că, în cazul procedurii legislative de reexaminare a legii, acolo unde acesta a dorit, a stabilit în mod expres limitele reexaminării. Astfel, Constituția reglementează procedura legislativă de reexaminare a legii prin dispozițiile cuprinse la art. 77 alin. (2) și la cele ale art. 147 alin. (2). Aceste din urmă dispoziții se referă la reexaminarea unei legi sau a unor dispoziții legale a căror neconstituționalitate a fost constatată printr-o decizie a Curții Constituționale, pronunțată cu ocazia controlului de constituționalitate a priori, al cărei cuprins este următorul: "În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale".

Acest text limitează reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională. Rezultă, așadar, că restricțiile referitoare la exercitarea competenței de sorginte constituțională trebuie să fie expres prevăzute de Constituție. Or, dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție nu stabilesc, în mod expres, o limită de natură să aducă vreo restrângere a competenței Parlamentului cu privire la reluarea procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare formulată de Președintele României. O interpretare contrară a dispozițiilor constituționale anterior menționate ar avea semnificația adăugării la normele Constituției, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar realiza, pe această cale, un act de revizuire a Legii fundamentale.

Față de cele de mai sus, Curtea Constituțională constată că sesizarea de neconstituționalitate nu este fondată.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 74 alin. (1), art. 77 alin. (2), art. 111 alin. (1), art. 138 alin. (5), art. 146 lit. a) din Constituție, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 și 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Constată că dispozițiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, partea referitoare la dispozițiile art. 28 alin. (5) din ordonanță, sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la 24 noiembrie 2004 și la ea au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu și Șerban Viorel Stănoiu, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...