Marea Adunare Națională - MAN

Legea organizării și disciplinei muncii în unitățile socialiste de stat nr. 1/1970

Modificări (1), Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (3), Reviste (12), Referințe în jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26 martie 1970 până la 28 februarie 2003, fiind abrogat și înlocuit prin Codul Muncii 2003.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

Raporturile de muncă în unitățile de stat se întemeiază pe proprietatea socialistă a întregului popor asupra mijloacelor de producție. Naționalizarea principalelor mijloace de producție din iunie 1948, transformarea clasei muncitoare în clasa conducătoare a societății noastre, extinderea continuă a proprietății socialiste ca urmare a politicii statului de alocare a unei însemnate părți a venitului național pentru reproducția lărgită, de dezvoltare rapidă și multilaterală a economiei naționale, măsurile luate de partid și guvern pentru perfecționarea vieții sociale și adîncirea democrației socialiste, au schimbat în mod esențial poziția oamenilor muncii în societate.

În Republica Socialistă România fiecare cetățean are dreptul și posibilitatea de a desfășura o activitate în orice domeniu, economic, social sau cultural, potrivit pregătirii sale și nevoilor societății.

Oamenii muncii primesc drept retribuție o parte din venitul național destinată consumului, în raport cu cantitatea și calitatea muncii prestate; ei beneficiază totodată de fondurile materiale și bănești puse la dispoziție de către stat, în folosul întregului popor, pentru dezvoltarea învățămîntului și culturii, ocrotirea sănătății publice, asigurări și asistență socială.

Oamenii muncii participă nemijlocit la elaborarea și înfăptuirea planurilor de producție, a hotărîrilor privind organizarea și administrarea unităților socialiste; ei își aleg reprezentanți în organele de conducere colectivă ale unităților, dezbat în adunarea generală modul de realizare a sarcinilor și problemelor îmbunătățirii activității acestor unități. În dubla lor calitate, de proprietari și producători, oamenii muncii poartă răspunderea în fața societății atît pentru înfăptuirea obligațiilor personale de serviciu, cît și pentru contribuția la îndeplinirea sarcinilor ce revin unității în ansamblu în cadrul planului general de dezvoltare economică și social-culturală a țării, precum și pentru asigurarea ordinii și disciplinei în producție, apărarea și întărirea proprietății socialiste. Un rol important îl au sindicatele - ca organizații de masă ale oamenilor muncii - în dezvoltarea conștiinței acestora de proprietari ai mijloacelor de producție, în creșterea răspunderii lor pentru buna organizare și desfășurare a activității unităților socialiste, în stimularea inițiativei și capacității lor creatoare.

Întărirea disciplinei în muncă, perfecționarea organizării activității unităților socialiste, contribuie la folosirea superioară a potențialului material și uman al țării, la mobilizarea maselor de oameni ai muncii pentru realizarea programului stabilit de partid pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și trecerea la construirea comunismului în patria noastră.

CAPITOLUL I Obligațiile conducerilor de unități

Art. 1. - Jurisprudență

Organele de conducere ale unităților socialiste de stat - din industrie, agricultură, construcții, transporturi, circulația mărfurilor, cercetare științifică și din celelalte ramuri ale economiei - răspund în fața statului și a colectivelor de salariați din cadrul acestora pentru organizarea judicioasă a întregii activități pentru integritatea avutului obștesc și buna gospodărire a fondurilor materiale și bănești, pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea îndeplinirii integrale și la timp a sarcinilor de plan, pentru respectarea principiilor și normelor disciplinei socialiste. Aceste organe au îndatorirea de a asigura:

a) fundamentarea temeinică a proiectelor planurilor de producție și a planurilor de muncă, crearea tuturor condițiilor pentru realizarea acestora, pentru creșterea productivității muncii și a eficienței întregii activități;

b) organizarea științifică a producției și muncii prin stabilirea unei structuri organizatorice raționale a unității, repartizarea tuturor salariaților pe locuri de muncă și precizarea atribuțiilor și răspunderilor lor, elaborarea de norme de muncă fundamentate din punct de vedere tehnic, exercitarea unui control permanent și exigent asupra modului de îndeplinire a sarcinilor;

c) aplicarea cuceririlor științei și tehnicii avansate, a tehnologiei și metodelor moderne de lucru, utilizarea intensivă a mijloacelor de muncă, organizarea asistenței tehnice în cadrul fiecărui schimb și la toate locurile de muncă;

d) asimilarea în fabricație a unor produse cu caracteristici superioare, la nivelul performanțelor atinse pe plan internațional, ridicarea continuă a calității produselor;

e) aprovizionarea la timp și în bune condiții a tuturor secțiilor și compartimentelor de lucru cu materii prime, materiale, combustibil și energie, respectarea consumurilor normate de materiale;

f) folosirea rațională a forței de muncă, menținerea numărului de salariați la nivelul strict necesar realizării sarcinilor de plan; ridicarea calificării cadrelor, creșterea stabilității acestora, promovarea lor în raport cu pregătirea și meritele în muncă. Nici un salariat nu poate fi scos din producție în afara deputaților Marii Adunări Naționale în timpul sesiunilor sau a altor cazuri prevăzute de lege. Folosirea salariaților în cadrul programului de lucru pentru activități nelegate de producție sau de obligațiile de serviciu este interzisă, în afara cazurilor prevăzute de lege;

g) asigurarea condițiilor corespunzătoare de protecția a muncii;

h) îndeplinirea riguroasă a contractelor încheiate de unitate cu privire la livrarea produselor în termenele, sortimentele și de calitatea prevăzută, efectuarea în bune condiții a lucrărilor și serviciilor stabilite, respectarea obligațiilor asumate de cooperare și colaborare cu alte unități;

i) respectarea și aducerea la îndeplinire a angajamentelor asumate de unitate prin contractul colectiv;

j) examinarea cu atenție și luarea în considerare a tuturor observațiilor critice, sugestiilor și propunerilor de măsuri formulate de salariații unității în cadrul adunării generale sau în alte împrejurări și încunoștiințarea salariaților respectivi despre modul cum au fost rezolvate problemele ridicate.

În funcție de profilul, specificul și complexitatea sarcinilor fiecărei unități, organul de conducere al acesteia întocmește regulamentul de organizare și funcționare, precum și - împreună cu comitetul sindicatului - regulamentul de ordine interioară, pe baza și în aplicarea prevederilor prezentei legi.

Art. 2. -

Directorul asigura conducerea operativă a unității, aducînd la îndeplinire hotărîrile organului de conducere colectivă și sarcinile stabilite de forul ierarhic superior. Conducătorul de unitate are datoria de a lua toate măsurile necesare, în limita atribuțiilor sale și potrivit legii, pentru realizarea prevederilor de plan, buna organizare a producției, asigurarea unor condiții corespunzătoare de muncă, îmbunătățirea activității unității respective.

Art. 3. - Jurisprudență

În vederea bunei funcționări a unităților socialiste, activitatea acestora se organizează pe secții și ateliere de producție, servicii de aprovizionare, de desfacere și transport, laboratoare, ateliere de întreținere, secții și sectoare de cercetare, servicii funcționale și alte compartimente.

Inginerii șefi, șefii de secții și de ateliere, șefii de servicii, conducătorii tuturor compartimentelor de muncă au datoria de a stabili din timp sarcinile ce revin colectivelor pe care le conduc sau coordonează, de a asigura asistența tehnică necesară, întărirea disciplinei în muncă, elaborarea și aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea îndeplinirii integrale a planului și îmbunătățirii activității sectoarelor respective.

Maiștrii au obligația de a conduce nemijlocit procesul de producție, de a asigura - pentru fiecare loc de muncă de care răspund - buna organizare a producției și a muncii, aprovizionarea cu materii prime, materiale, scule și dispozitive, îndrumarea tehnică corespunzătoare, folosirea și întreținerea mașinilor și utilajelor, respectarea ordinii, utilizarea judicioasă de către fiecare salariat a timpului de lucru.

CAPITOLUL II Drepturile și îndatoririle salariaților

Art. 4. -

Odată cu angajarea într-o unitate socialistă de stat, salariații devin membri ai colectivului de muncă al acesteia și beneficiază, în conformitate cu dispozițiile legale, de următoarele drepturi:

a) salariu corespunzător cantității și calității muncii depuse, sporuri de salariu pentru munca prestată în condiții deosebite, precum și alte sporuri și indemnizații;

b) repaus săptămînal și concediu anual de odihnă plătit;

c) ajutoare materiale, în cadrul asigurărilor sociale de stat, în caz de incapacitate temporară de muncă, maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru refacerea și întărirea sănătății, pentru cazuri de deces în familie; asistență medicală gratuită și înlesniri în caz de trimiteri la tratament în stațiuni balneoclimaterice;

d) program de lucru redus, dacă lucrează în condiții vătămătoare și periculoase sau dacă din motive de sănătate organele medicale prescriu un astfel de program;

e) alocație de stat pentru copii, folosirea creșelor și grădinițelor de copii;

f) condiții corespunzătoare de protecția a muncii, precum și - pentru femei și tineri - măsuri speciale de ocrotire;

g) sprijin și înlesniri pentru îmbunătățirea pregătirii profesionale;

h) să aleagă și să fie aleși în organul colectiv de conducere al unității, să-și exprime părerea în orice problemă a activității acesteia, să participe la adunarea generală a salariaților, să se adreseze organului de conducere al unității cu propuneri și sugestii, să solicite participarea la ședințele organului colectiv de conducere atunci cînd se analizează munca sectoarelor în care lucrează, să ia cunoștință de caracterizarea activității lor profesionale, făcută de către șefii ierarhici;

i) să se adreseze organului ierarhic superior sau organului de jurisdicție a muncii, în cazul măsurilor pe care le consideră că aduc prejudicii intereselor unității sau drepturi personale;

j) înlesniri la obținerea unei locuințe proprietate de stat, precum și la obținerea creditelor pentru construirea unei locuințe proprietate personală;

k) pensie pentru limită de vîrstă sau din cauza unei invalidități.

Art. 5. -

Salariații au datoria de a respecta ordinea și disciplina la locul de muncă, de a îndeplini toate sarcinile ce le revin potrivit legii, contractului colectiv și contractelor lor individuale de muncă, regulamentului de organizare și funcționare a unității, regulamentul de ordine interioară, precum și dispozițiile organelor de conducere privind desfășurarea activității în unitate.

Îndatoririle generale ale salariaților sînt următoarele:

a) respectarea programului de lucru și folosirea integrală a timpului de muncă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu;

b) însușirea și respectarea procesului tehnologic și de muncă stabilit, utilizarea instalațiilor la parametrii de funcționare prevăzuți în documentația tehnică, folosirea intensivă a tuturor mijloacelor de muncă, utilizarea rațională a materiilor prime și materialelor;

c) ridicarea necontenită a nivelului profesional în vederea realizării sarcinilor de plan, îmbunătățirii continue a calității produselor și lucrărilor, creșterea productivității muncii;

d) respectarea normelor de protecția muncii, precum și a celor privind folosirea echipamentului de protecție și de lucru, prevenirea incendiilor sau a oricăror altor situații care ar putea pune în primejdie clădirile, instalațiile unității, ori viața, integritatea corporală sau sănătatea unor persoane;

e) respectarea reglementărilor privind păstrarea secretului de stat;

f) apărarea și buna gospodărire a bunurilor proprietate socialistă, participarea activă la analiza și dezbaterea problemelor generale ale activității în unitate, în vederea continuei îmbunătățiri ale acesteia;

g) să aibă o comportare corectă, să promoveze raporturi de întrajutorare cu toți membrii colectivului de lucru, să combată orice fel de manifestări necorespunzătoare, să acționeze în spiritul atitudinii comuniste față de muncă și societate.

CAPITOLUL III Încheierea contractului de muncă, stabilirea vechimii neîntrerupte în
aceeași unitate și a vechimii neîntrerupte în muncă

Art. 6. - Reviste (1)

Contractul de muncă se încheie în formă scrisă; el concretizează, în măsura necesară, drepturile și obligațiile părților prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.

Art. 7. - Jurisprudență

Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată; potrivit cu necesitățile, contractul de muncă se poate încheia și pe durată determinată.

Art. 8. -

Vechime neîntreruptă în aceeași unitate are salariatul care a lucrat într-o unitate, pe baza aceluiași contract de muncă încheiat pe o durată nedeterminată.

Are de asemenea, vechime neîntreruptă în aceeași unitate:

a) salariatul cu contract pe durată nedeterminată care a lucrat în două sau mai multe unități, ca urmare a transferării sale în interesul serviciului;

b) salariatul cu contract de muncă pe durată determinată care a lucrat în fiecare an, în funcție de necesitățile serviciului, cel puțin 6 luni în aceeași unitate, sau în unități diferite unde a trecut în mod organizat, la indicația unui organ competent.

Art. 9. -

Salariatul cu contract de muncă pe durată nedeterminată, care s-a încadrat în termen de 90 de zile de la încetarea motivului pentru care nu a mai lucrat, beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate în următoarele cazuri:

a) a fost trimis să urmeze o școală, un curs de calificare, de perfecționare sau de specializare; Jurisprudență

b) a îndeplinit sarcini cu caracter permanent în cadrul organizațiilor obștești, cu aprobarea conducătorului organului competent;

c) a îndeplinit o funcție electivă, cu caracter de continuitate, pentru care a primit salariu;

d) a fost trimis să lucreze într-o organizație internațională;

e) a îndeplinit obligații militare sau a încetat activitatea ca militar în cadrele permanente sau ca personal militarizat, în condițiile Decretului nr. 407/1958;

f) i s-a desfăcut contractul de muncă de către unitate din cauză că a lipsit mai mult de 3 luni de la serviciu, fiind în incapacitate temporară de muncă, constatată prin certificat medical;

g) a fost eliberat dintr-o funcție pe care a ocupat-o ca urmare a numirii sale de către organul superior competent;

h) i s-a desfăcut contractul de muncă și ulterior s-a stabilit de organele competente că motivele care au stat la baza acestei măsuri au fost neîntemeiate; Jurisprudență

i) a încetat activitatea din cauza stării sănătății, constatată prin certificat medical, care a făcut necesară schimbarea locului de muncă, în cazul cînd unitatea nu i-a putut oferi o altă muncă corespunzătoare;

j) a fost pensionat pentru invaliditate;

k) unul din soți îl urmează pe celălalt, care a fost transferat în interesul serviciului sau mutat împreună cu unitatea în altă localitate, a fost trimis în misiune permanentă în străinătate sau să lucreze într-o organizație internațională.

În aceleași condiții beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate salariata care a încetat activitatea fiind gravidă sau pentru a-și crește un copil pînă la împlinirea vîrstei de 7 ani.

Beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate salariatul căruia i s-a desfăcut contractul de muncă din cauza încetării activității unității; reducerii personalului; salariatul nu mai este necesar unității fără ca motivul care determină aceasta să fie imputabil salariatului; reîncadrării celui prevăzut la litera h, dacă cel în cauză s-a reîncadrat în muncă în termen de 90 zile de la data desfacerii contractului.

Prevederile de la literele a-f și de la alineatul 2 din prezentul articol se aplică în cazul cînd salariatul s-a reîncadrat în aceeași unitate sau într-o altă unitate, dacă unitatea la care a lucrat confirmă în scris că nu îi este necesar.

Art. 10. -

Se consideră că au vechime neîntreruptă în muncă următoarele categorii de salariați:

a) salariatul care se află în una din situațiile prevăzute la art. 8 și 9;

b) salariatul care s-a transferat la cerere;

c) salariatul care a încetat activitatea și s-a reîncadrat în termen de 90 de zile în altă localitate, pentru a-și urma soțul care are locul de muncă în acea localitate;

d) cel care s-a încadrat într-o unitate de stat în termen de 90 zile de la data ieșirii dintr-o cooperativă de producție meșteșugărească în care a lucrat ca membru cooperator - cu acordul conducerii cooperativei - sau de la data încetării activității ca salariat în alt loc de muncă decît într-o unitate socialistă.

Art. 11. -

Transferul salariaților de la o unitate la alta are loc în următoarele situații:

a) transferul în interesul serviciului, care se acordă - la cererea unității unde se transferă salariatul respectiv - de către conducerea unității de la care pleacă, cu aprobarea organului ierarhic superior al acesteia. Jurisprudență, Reviste (1)

În cazul transferului de la o instituție centrală sau de la o unitate cu statut de centrală este suficient acordul acestora;

b) transferul la cererea salariatului, care se poate face numai cu acordul unității de la care pleacă și al unității unde se transferă, în condiții bine justificate, cum ar fi apropierea de familie, trecerea într-o muncă corespunzătoare pregătirii sale, ocuparea unui post prin concurs.

Trecerea de la o unitate la alta prin actul de numire al organului superior competent constituie transfer în interesul serviciului.

Salariatul trecut la o altă unitate ca efect al unei fuziuni sau absorbții, al divizării patrimoniului unității sau al desprinderii unei părți din acesta se consideră, de asemenea, transfer în interesul serviciului. Reviste (1)

CAPITOLUL IV Recompense și sancțiuni

Art. 12. - Jurisprudență

Salariații care își îndeplinesc la timp și în bune condiții sarcinile ce le revin și au o conduită ireproșabilă pot primi, potrivit dispozițiilor legale, următoarele recompense:

a) mulțumirea verbală sau în scris din partea organelor de conducere;

b) evidențierea în muncă;

c) înscrierea pe tabloul de onoare;

d) înscrierea în cartea de onoare;

e) ordine, medalii, titluri de onoare, diplome de onoare, insigne și titluri distinctive;

f) acordarea de trepte sau gradații superioare la salariul tarifar în conformitate cu prevederile legale;

g) gratificații și premii;

h) alte recompense, în bani sau alte obiecte, excursii gratuite și alte asemenea, prevăzute în regulamentul de ordine interioară, în statutul disciplinar sau în contractul colectiv.

Recompensele prevăzute la literele d și e, acordate salariatului, vor fi înscrise în carnetul său de muncă.

Pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, salariații primesc un spor de salariu potrivit legii. În raport de vechimea în muncă și de vechimea neîntreruptă în muncă, salariații beneficiază, după caz, de creșterea duratei concediului de odihnă, a ajutoarelor de boală și pentru maternitate, a pensiilor, potrivit legii.

Art. 13. - Jurisprudență, Reviste (2)

Încălcarea cu vinovăție de către salariați - indiferent de funcția ce o ocupă - a obligațiilor lor de muncă, inclusiv a normelor de comportare, se sancționează, după caz cu:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) retragerea unei sau mai multor gradații ori trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau, în cazul celor încadrați cu salariu la nivelul de bază, diminuarea acestuia cu 5-10 la sută pe aceeași perioadă; Reviste (1)

d) retrogradarea în funcție sau categorie - în cadrul aceleiași profesii - pe durata de 1, 2 sau 3 luni; Reviste (1)

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

La stabilirea sancțiunii se va ține seama de cauzele și gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvîrșită, gradul de vinovăție a salariatului, dacă acesta a mai avut și alte abateri în trecut, precum și de urmările abaterii.

Sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare. Reviste (2)

Sancțiunea disciplinară poate fi stabilită și va trebui să fie comunicată în scris salariatului în cel mult 30 de zile de la data cînd cel în drept să o aplice a luat cunoștință de săvîrșirea abaterii; aplicarea sancțiunii nu se va putea face însă mai tîrziu de 6 luni de la data săvîrșirii abaterii. Jurisprudență, Reviste (3)

Art. 14. -

Sancțiunea disciplinară se stabilește de organul colectiv sau de directorul unității.

Sancțiunile prevăzute la art. 13 literele a și b pot fi aplicate și de maiștri, precum și de șefii unor compartimente din unitate, potrivit regulamentului de ordine interioară.

Pentru salariații numiți de organul ierarhic superior, sancțiunea disciplinară se aplică de acel organ.

Pentru salariații numiți cu aprobarea organul ierarhic superior sau a organului colectiv de conducere din unitate, desfacerea contractului de muncă prevăzută la art. 13 litera e se face cu aprobarea acestor organe.

Art. 15. -

Răspunderea penală sau materială ori aplicarea unei măsuri de influențare obștească nu exclud răspunderea disciplinară pentru fapta săvîrșită, dacă prin aceasta s-au încălcat și obligații de muncă.

În stabilirea sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 13 litera c se va ține seama și de faptul dacă pentru încălcarea îndatoririi de serviciu s-a aplicat o amendă.

Art. 16. - Jurisprudență, Reviste (2)

În cazul în care unitatea a făcut plîngere penală împotriva unui salariat sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale, incompatibile cu funcția deținută, conducerea unității îl va suspenda din funcție. Pe timpul suspendării nu se plătesc drepturile de salariu.

Art. 17. - Jurisprudență, Reviste (2)

În cazul constatării nevinovăției salariatului sancționat conform art. 13 sau suspendat din funcție potrivit art. 16, acesta are dreptul la o despăgubire egală cu partea de salariu de care a fost lipsit. Dacă în perioada suspendării din funcție, cel sancționat a ocupat un alt post ca salariat, despăgubirea se va diminua cu salariul primit în această perioadă. Reviste (1)

Art. 18. - Reviste (1)

Împotriva sancțiunii disciplinare, cel sancționat poate face plîngere, în scris, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii.

Plîngerea împotriva sancțiunii disciplinare se soluționează, în termen de 30 zile, de către:

a) persoana care ocupă funcția ierarhică imediat superioară celui care a aplicat sancțiunea;

b) organul colectiv de conducere pentru sancțiunea aplicată de conducătorul unității;

c) organul ierarhic imediat superior, pentru sancțiunea aplicată de organul colectiv de conducere al unității;

d) judecătoria, dacă sancțiunea constă în desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Hotărîrile pronunțate de cei prevăzuți la alineatul 2 sînt definitive.

Art. 19. - Reviste (2)

Sancțiunea disciplinară aplicată unui angajat - cu excepția desfacerii contractului de muncă - se consideră a nu fi fost luată dacă timp de un an de la executarea ei angajatul nu a mai săvîrșit o altă abatere.

Înainte de expirarea termenului de un an, dar nu mai devreme de 6 luni de la data executării sancțiunii, conducătorul unității poate dispune, dacă angajatul nu a mai săvîrșit în acest interval nici o abatere, avînd o bună comportare, ca sancțiunea aplicată să fie considerată a nu fi fost luată.

Art. 20. - Reviste (1)

Dacă s-a constatat nevinovăția salariatului sancționat, persoanele care cu rea credință au aplicat sau au determinat aplicarea unei sancțiuni disciplinare răspund disciplinar, material și, după caz, penal.

Art. 21. - Jurisprudență, Reviste (1)

Unitatea care trimite un salariat la o școală, curs de perfecționare sau la specializare, cu scoatere din producție, sau organizează, potrivit legii, cursuri de pregătire ori de ridicare a calificării la locul de muncă, va încheia cu salariatul respectiv un act adițional la contractul de muncă, în care va trebui să se prevadă următoarele:

a) obligația unității de a suporta parțial sau integral, în condițiile legii, cheltuielile pentru instruirea salariatului;

b) îndatorirea salariatului de a lucra în unitatea respectivă cel puțin 5 ani de la terminarea formei de instruire;

c) obligația salariatului ca în cazul nerespectării îndatoririi prevăzute la litera b să plătească o despăgubire reprezentînd cheltuielile făcute de unitate sau alte organe pentru pregătirea lui profesională.

Prevederile prezentului articol se aplică și salariaților trimiși la specializare sau documentare în străinătate.

Art. 22. -

Întreruperea vechimii în muncă sau a vechimii în aceeași unitate atrage, potrivit legii, diminuarea sau, după caz, pierderea unor drepturi privind acordarea treptelor și gradațiilor, gratificațiilor, concediului de odihnă, ajutoarelor materiale pentru incapacitate temporară de muncă.

CAPITOLUL V Regulamentul de ordine interioară și statutul disciplinar

Art. 23. -

Regulamentul de ordine interioară - în întreprindere, organizație economică, instituție - se întocmește și se aprobă de către conducerea unității, împreună cu comitetul sindicatului, potrivit îndrumarului elaborat de Ministerul Muncii și Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, pe baza prevederilor prezentei legi; îndrumarul va indica, pe baza prevederilor prezentei legi, și ce trebuie să cuprindă contractul de muncă în formă scrisă.

Art. 24. -

Regulamentul de ordine interioară stabilește obligațiile unității și cele ale salariaților, cuprinde dispoziții referitoare la organizarea lucrului în unitate, disciplina muncii, recompensele ce se pot acorda, modul de aplicare a sancțiunilor disciplinare și persoanele care au dreptul de a le aplica.

Art. 25. -

Regulamentul de ordine interioară se aplică tuturor salariaților unității, precum și celor care lucrează în unitate ca detașați.

Ucenicii care se pregătesc la locul de muncă, elevii și studenții care fac practică în unitate, precum și salariații-delegați, sînt datori să respecte regulile de disciplină de la locul de muncă unde își desfășoară activitatea.

Art. 26. -

În sectoarele în care natura activității impune instituirea unui regim de disciplină specific, se întocmește un statut disciplinar de către organul central de resort, împreună cu comitetul uniunii sindicatului pe ramură, care se aprobă prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

CAPITOLUL VI Dispoziții finale

Art. 27. -

Îndrumarul prevăzut la art. 23 va fi întocmit în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Unitățile sînt obligate ca în termen de 6 luni de la aceeași dată să elaboreze noi regulamente de ordine interioară. Ministerele și celelalte organe centrale vor asigura coordonarea și controlul executării acestei sarcini.

Art. 28. -

Dispozițiile privitoare la regimul juridic al salariaților din unitățile socialiste de stat se aplică în mod corespunzător și angajaților din organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești.

Se recomandă organizațiilor cooperatiste și celorlalte organizații obștești ca, pornind de la obiectivele și prevederile prezentei legi, să stabilească reglementări corespunzătoare cu privire la organizarea și disciplina muncii în cadrul acestor organizații.

Art. 29. -

Contractul de muncă în formă scrisă se va încheia cu noii salariați potrivit îndrumarului prevăzut la art. 23 din prezenta lege.

Pentru ceilalți salariați, existența contractului de muncă se poate dovedi prin orice mijloace admise de lege.

Art. 30. -

Dispozițiile legii de față intră în vigoare pe data de 26 martie 1970.

Vechimea neîntreruptă în aceeași unitate și vechimea neîntreruptă în muncă se stabilesc, pentru perioada dinainte de 26 martie 1970, pe baza reglementărilor anterioare modificărilor aduse prin prezenta lege.

Plîngerilor împotriva sancțiunilor disciplinare în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate de organele competente la care se găsesc pendinte.

Art. 31. -

Pe baza intrării în vigoare a prezentei legi se modifică în mod corespunzător art. 12, art. 13, art. 16, art. 163 și art. 117 din codul muncii și se abrogă art. 175, art. 20 lit. e, art. 24-26 inclusiv, ~art. 125~, ~art. 133~ și art. 1331 din codul muncii. De asemenea, se modifică în mod corespunzător sau se abrogă, după caz, orice alte dispoziții contrare.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Națională la 26 martie 1970, întrunind din cele 445 voturi exprimate, 444 voturi pentru și 1 vot împotrivă.
Președintele Marii Adunări Naționale,
ȘTEFAN VOITEC

București, 26 martie 1970.

Nr. 1.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituția Republicii Socialiste României, semnăm această lege.
Președintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUȘESCU

București, 26 martie 1970.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Reviste:
Cercetarea disciplinară a salariatului în cazul sancționării acestuia cu avertisment scris în contextul noilor reglementări
Plângere penală. Suspendare. Neînceperea urmăririi penale. Obligația de a se prezenta la locul de muncă
Considerații privind despăgubirea salariatului în cazul în care contractul său de muncă a fost suspendat de către angajator - art. 52 alin. (2) din Codul muncii
Data de la care se cuvine dobânda în cazul plății drepturilor salariale în urma suspendării contractului individual de muncă
Principiul consensualismului și reglementarea contractului de muncă în dreptul român
Aplicarea în timp a Ordinului 50/1990 și a Ordinului 125/1990. Constatarea desfășurării activității în grupa II de muncă
Contractul individual de muncă nu este un contract intuitu personae (I)
Privire istorică asupra deciziei de încetare a contractului de muncă
Scurte considerații privind termenele de aplicare a sancțiunilor disciplinare // Short considerations on terms of application of disciplinary sanctions
Admitere recurs în interesul legii. Calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancțiunea disciplinară conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv momentul de la care începe să curgă acest termen
;
se încarcă...