Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1/1993 privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a decretelor fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987, nr. 121/1988, precum și nr. 148 și nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej*)

Modificări (...), Referințe (2)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 129 din 17 iunie 1993.

În vigoare de la 17 iunie 1993

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

*) Decizia nr. 1 a rămas definitivă ca urmare a Deciziei nr. 20 din 14 aprilie 1993 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 8 iunie 1993.

Mihai Constantinescu - președinte
Antonie Iorgovan - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Mihail Antoniu Roman - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a decretelor fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987, nr. 121/1988, precum și nr. 148 și nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, invocată de Consiliul municipiului Dej în Dosarul nr. 783/1992 aflat pe rolul Tribunalului județean Cluj, secția civilă și de contencios administrativ.

Președintele declară ședința deschisă.

Magistratul-asistent face apelul părților. Răspund: domnul consilier Sigartău Teodor pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Mora Ioan pentru Prefectura județului Cluj și domnul Tămaș Aurel pentru Asociația Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej.

Părțile prezente confirmă primirea actelor depuse de Consiliul municipiului Dej în ședința din 2 decembrie 1992, cât și a celor trimise de prefecturile județelor Bistrița-Năsăud, Mureș și Sibiu.

Neformulându-se alte cereri, președintele completului de judecată consideră cauza în stare de judecată și dă cuvântul părților în fond, solicitându-le să se refere și la prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Sigartău Teodor arată că imobilele în cauză nu au intrat în proprietatea statului în condițiile impuse de art. 4 din Decretul nr. 467/1979, iar despăgubirile achitate nu, au reprezentat o dreaptă desdăunare în înțelesul prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituție. Prin hotărârea sa, Consiliul municipiului Dej nu a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate al celor expropriați și nedeposedați, ci a acționat în apărarea unui drept fundamental și actual al cetățenilor, în spiritul prevederilor art. 21 lit. ț) din Legea nr. 69/1991, deoarece necesitatea întreținerii, impozitării, devoluării succesorale și asigurării acelor imobile impunea reglementarea situației lor juridice. Întrucât decretele de expropriere fac corp comun cu Legea nr. 58/1974 care a fost abrogată, solicită ca în soluționarea excepției să se aibă în vedere și acest aspect. Subliniază, de asemenea, că în prezent proprietatea privată este un drept fundamental, garantat și ocrotit de Constituție, astfel încât rezolvarea situației proprietarilor expropriați, dar nedeposedați, și recunoașterea drepturilor lor va avea o rezonanță internă și internațională importantă. În privința competenței Curții Constituționale, apreciază că decretele de expropriere nu pot fi privite ca acte individuale, deoarece reglementează, în primul rând, problema de interes public a sistematizării municipiului Dej, iar în al doilea rând, Decretul nr. 467/1979, față de care sunt subsumate procedural, alcătuind, astfel, în mod necesar, o unitate normativă indisolubilă, reglementează inechivoc probleme de ordin general. Curtea este, deci competentă să se pronunțe, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, asupra excepției invocate. Ca forță juridică, decretele de expropriere fac parte din categoria actelor de dispoziție ale fostului Consiliu de Stat, organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă, nefiind deci acte de drept administrativ, ci cu caracter legislativ. Consideră că, în această privință, poziția Guvernului de a accepta competența Curții Constituționale în examinarea decretelor în general, dar nu și a celor de expropriere, este echivocă, precum și că tratamentul imobilelor expropriate și demolate, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 556/17 mai 1992, fiind pe baza unui criteriu zonal, este discriminatoriu și ca atare neconstituțional, cu efecte negative asupra pozițiilor unor prefecturi din țară, cum este cazul Prefecturii județului Cluj. În final, cere admiterea excepției de neconstituționalitate a decretelor de expropriere a imobilelor care fac obiectul Hotărârii nr. 10 din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej.

Domnul Tămaș Aurel, pentru Asociația Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej, cere să fie primite concluziile Consiliului municipiului Dej. În concret, învederează că situația proprietarilor imobilelor expropriate este deosebit de precară. Ei nu pot fi autorizați să execute reparațiile necesare, nu pot construi spații suplimentare impuse de majorarea numărului membrilor familiei, nu pot devolua succesiunile, iar în eventualitatea unor calamități (incendii, inundații etc.), nu vor putea încasa indemnizațiile prevăzute de lege. De asemenea, consideră că, în situația unor noi exproprieri, drepturile proprietarilor vor fi ocrotite, în condițiile prevăzute de actuala Constituție, prin plata unei drepte despăgubiri. În final, apreciază că nu se poate susține caracterul individual al decretelor de expropriere sau al Decretului nr. 467/1979, acestea fiind acte de decizie supremă ale fostului Consiliu de Stat în probleme de interes public și solicită ocrotirea drepturilor membrilor asociației. Ținând seama de art. 4 din Decretul nr. 467/1979, de abrogarea Legii nr. 58/1974 și de prevederile art. 4, 135 și 150 alin. (1) din Constituție, asociația apreciază că decretele de expropriere ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională nu mai pot fi puse în executare.

Domnul Ioan Mora, pentru Prefectura județului Cluj, susține că decretele de expropriere au fost puse în executare, proprietarii expropriați încasându-și despăgubirile cuvenite, astfel încât orice alte pretenții la repararea daunelor urmează să se reglementeze potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai prin lege. Arată că cenzura actelor normative anterioare Constituției nu trebuie să ducă la situații nedrepte sau de natură să afecteze stabilitatea ordinii juridice. În concluzie, consideră că decretele de expropriere au caracter individual și Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe asupra lor.

Reprezentantul procuraturii consideră, ab initio, că numai datorită unei neînțelegeri din partea instanței de fond a fost posibil ca o problemă de competența acelei instanțe, cum este considerarea dacă un act normativ este sau nu în vigoare, să fie ridicată la rangul de excepție de neconstituționalitate. Potrivit Codului civil, unul dintre modurile de dobândire a proprietății este și legea (art. 645). La art. 481 din același cod se prevede că, pentru rațiuni superioare, se poate recurge la expropriere, dar după o prealabilă și dreaptă despăgubire. Legea este unicul izvor de drept, instituind reguli de drept pentru constituirea și exercitarea unor drepturi subiective. În cazul decretelor de expropriere, ia măsura deposedării subiecților de dreptul lor de proprietate. În final, consideră că decretele de expropriere nu sunt propriu-zis legi. Ele reprezintă, în sensul art. 64 al Constituției din 1965, doar acte cu putere de lege, adoptate de fostul Consiliu de Stat în intervalul dintre sesiunile fostei Marii Adunări Naționale, astfel încât nu ar fi cazul să intervină Curtea Constituțională. În situația că s-ar accepta că aceste decrete sunt similare legii, trebuie să se convină că ele nu se mai pot aplica, deoarece, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul nr. 467/1979, imobilele nepreluate efectiv de stat în vederea demolării au rămas în proprietatea deținătorilor lor. Chiar și în situația emigranților, ale căror imobile erau trecute în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 223/1974, practica judiciară a considerat că numai decizia organelor locale marchează momentul trecerii în proprietatea statului a imobilelor abandonate. În sprijinul acestei practici este teoria aparenței de drept, dezvoltată de prof. Traian Ionașcu. De aceea consideră că nu se poate vorbi de trecerea automată în proprietatea statului a imobilelor, odată cu emiterea decretului de expropriere fiind necesară și decizia organului puterii locale. Există o deosebire chiar și între cei despăgubiți și cei nedespăgubiți, pentru ultimii neputându-se finaliza actul de expropriere, deoarece atât Legea nr. 58/1974 cât și normele de despăgubire sunt abrogate. Abrogarea implicită este cunoscută și de Codul civil (art. 1.912). Prof. Aurelian Ionașcu preferă termenul de "ineficiența legii", de "inoperanța legii", chiar de "căderea în desuetudine" a unei legi. În cazul de față arată că au fost abrogate legile de regim care au generat decretele de expropriere, astfel încât instanța de fond trebuia să interpreteze actul normativ, nefiind, deci, o situație caracteristică excepției de neconstituționalitate, ci un caz de denegare de dreptate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 10 din 8 aprilie 1992, Consiliul municipiului Dej, acționând în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 și urmărind reglementarea situației juridice a unor imobile expropriate și nedemolate din municipiul Dej, ca urmare a abrogării Legii nr. 58/1974 prin Decretul-lege nr. 1/1989 și a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 4 din Decretul nr. 467/1979 a recunoscut dreptul de proprietate, fără nici o îngrădire, asupra imobilelor expropriate prin decretele nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989. Prin art. 2-7 ale aceleiași hotărâri s-au reglementat și consecințele acestei măsuri.

Prefectura județului Cluj a atacat Hotărârea nr. 10/1992 a Consiliului municipiului Dej în fața instanței de contencios administrativ, solicitând, așa cum rezultă din acțiunea înregistrată sub nr. 783 din 29 aprilie 1992, Tribunalului județean Cluj anularea acestei hotărâri pentru lipsa competenței consiliului local de a recunoaște dreptul de proprietate al persoanelor fizice asupra imobilelor expropriate și de a stabili condițiile de realizare a acestei recunoașteri, în preocuparea Guvernului fiind în curs de definitivare un proiect de lege pentru reglementarea situației juridice a imobilelor respective. În opinia Prefecturii județului Cluj situația imobilelor expropriate dar nedemolate trebuie pusă în concordanță cu noua reglementare a exproprierilor pentru utilitate publică, în contextul prevederilor art. 41 din Constituție, iar invocarea abrogării Legii nr. 58/1974 este irelevantă, legile civile neputând dispune decât pentru viitor. De asemenea, consideră că decretele de expropriere au fost puse în executare prin achitarea, în baza proceselor-verbale de evaluare, a despăgubirilor legale, restituirea acestor despăgubiri fiind o măsură forțată.

În ședința din 22 septembrie 1992 a secției civile și de contencios administrativ a Tribunalului județean Cluj, Consiliul municipiului Dej a invocat excepția de neconstituționalitate a decretelor nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, rămase nedemolate și netrecute în proprietatea statului, susținând că ele sunt contrare Constituției care garantează dreptul de proprietate și, în baza art. 150 alin. (1) din Constituție, trebuie considerate ca abrogate.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, Prefectura județului Cluj a susținut că nu intră în competența Curții Constituționale controlul constituționalității decretelor de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat, deoarece art. 2 din Legea nr. 47/1992 se referă la controlul constituționalității legilor, regulamentelor Parlamentului și ordonanțelor Guvernului, astfel încât asupra cererii pârâtei - Consiliul municipiului Dej - este competentă să se pronunțe instanța în baza Legii nr. 29/1990.

Intervenienta în proces - Asociația Proprietarilor de Imobile Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej - a lăsat la aprecierea instanței modul de rezolvare a excepției.

Luând act de excepția de neconstituționalitate invocată de Consiliul municipiului Dej și de poziția celorlalte părți din proces, Tribunalul județean Cluj, secția civilă și de contencios administrativ, prin încheierea din 22 septembrie 1992, a sesizat Curtea Constituțională, exprimându-și și opinia în sensul că decretele prin care s-au expropriat imobilele în cauză nu sunt acte normative, ci acte individuale și, ca atare, nu se încadrează în sintagma "legi și ordonanțe" la care se referă art. 2 alin. (2) al Legii nr. 47/1992.

Judecătorul raportor, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis încheierea, prin care a fost sesizată Curtea, fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului, pentru a-și comunica punctele de vedere cu privire la excepția invocată. De asemenea, s-a solicitat Ministerului Finanțelor și Departamentului pentru Administrație Publică Locală să comunice în ce fel au soluționat până în prezent situația imobilelor expropriate dar nedemolate.

Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României, prin Adresa nr. 5/6469 din 28 octombrie 1992 își exprimă opinia în sensul că decretele de expropriere au caracter individual și, ca atare, nu intră în categoria legilor și ordonanțelor Guvernului în raport cu care se determină competența Curții Constituționale, asupra constituționalității lor urmând să se pronunțe viitorul Consiliu Legislativ, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 150 din Constituție.

Departamentul pentru Administrație Publică Locală, prin Adresa nr. 19/3883/20 octombrie 1992, arată că nu a fost sesizat cu rezolvarea unor atare situații, deși în evidența sa statistică figurează și imobile nedemolate.

Ministerul Finanțelor, Direcția juridică, prin Adresa nr. 45918 din 25 octombrie 1992, a făcut cunoscut că, având în vedere prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 și abrogarea prin Decretul-lege nr. 1/1989 a Legii nr. 58/1974, prin Circulara nr. 2466/12.12.1990 a Secretariatului General al Guvernului s-a solicitat tuturor prefecturilor sistarea oricăror acțiuni vizând demolarea de construcții în temeiul unor decrete de expropriere emise înainte de 22 decembrie 1989, interzicându-se, totodată, preluarea de către unitățile de stat și executarea de construcții pe suprafețele de teren proprietate personală, care au făcut obiectul unor decrete de expropriere emise de regimul comunist, până la stabilirea regimului juridic al acestor terenuri. De asemenea, ministerul consideră că regimul juridic al acestor imobile, cu sau fără construcții, trebuie reglementat prin lege.

La primul termen de judecată, ținând seama de susținerile orale ale reprezentantului Consiliului municipiului Dej și ale intervenientei, s-au cerut relații privind modul de soluționare a situațiilor similare cu cele din proces prefecturilor din județele Bistrița-Năsăud, Mureș și Sibiu.

În Comunicarea nr. 2511/1992 a Prefecturii județului Bistrița-Năsăud se arată că prin deciziile nr. 329 din 18 octombrie 1990 și nr. 58 din 22 februarie 1991 s-a recunoscut proprietarilor nedeposedați dreptul lor de proprietate deplin asupra imobilelor expropriate din orașele Bistrița și Beclean, s-au recuperat sumele achitate ca despăgubire, s-a dat dispoziție pentru perceperea impozitelor și primelor de asigurare curente referitoare la aceste imobile și s-au reziliat contractele de închiriere sau vânzare-cumpărare încheiate cu acești proprietari.

Prefectura județului Sibiu, cu Adresa nr. 2449 din 29 decembrie 1992, a făcut cunoscut că pe cale administrativă nu s-au soluționat asemenea situații, dar în două cazuri proprietarii expropriați au obținut din partea instanțelor judecătorești din Sibiu hotărâri prin care s-a constatat nulitatea intabulării dreptului de proprietate al statului român asupra imobilelor expropriate dar nepreluate efectiv și s-a dispus restabilirea situației anterioare în cărțile funciare.

Prefectura județului Mureș, prin Adresa nr. 3190 din 16 decembrie 1992, a comunicat că nu s-a emis nici o decizie de restituire a imobilelor expropriate și nedemolate și nici nu s-a soluționat într-o altă modalitate problema restituirii acestor imobile.

Examinând competența de soluționare a excepției invocate, Curtea constată că, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, este în atribuția sa de a hotărî asupra acestei excepții, pentru următoarele motive:

- Hotărârea din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej a stabilit, în scopul reglementării situației juridice a imobilelor expropriate dar nepreluate de la proprietari, noi raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituției, ca urmare a regimului constituțional actual al dreptului de proprietate asupra imobilelor respective, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992;

- decretele de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat nu pot fi considerate ca reprezentând acte administrative; o asemenea interpretare este infirmată de prevederile Constituției din 1965, sub imperiul căreia aceste decrete au fost adoptate, fostul Consiliu de Stat fiind organ suprem al puterii de stat, nu al administrației de stat, astfel încât decretele sale fac parte din categoria actelor cu caracter legislativ, mai ales în domeniul exproprierii, unde art. 645 din Codul civil se referă la lege ca temei de dobândire a proprietății;

- caracterul normativ sau individual al actului legislativ este irelevant pentru determinarea competenței Curții Constituționale, deoarece art. 144 lit. c) din Constituție se referă la lege ca izvor formal de drept, indiferent de faptul că ea are caracter normativ - ceea ce constituie regula - sau nu; în cazul decretelor de expropriere, al căror scop era trecerea silită a unui bun în proprietatea statului, ele nu pot fi desprinse de prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 care reglementa modalitatea de trecere în proprietatea statului a bunului expropriat;

- teza potrivit căreia decretele de expropriere scapă competenței unui organ de jurisdicție, judecătorească sau constituțională, le conferă o autoritate mai mare decât înseși legile adoptate de fosta Mare Adunare Națională, cu privire la care organele de jurisdicție pot, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, să constate că, dacă vin în conflict cu prevederile acesteia, sunt abrogate; o asemenea consecință este însă contrară prevederilor acestui articol care, prin conținutul și finalitatea sa, este exhaustiv, nu selectiv;

- constatarea incidenței art. 150 alin. (1) din Constituție este de competența Curții Constituționale din moment ce instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului dacă decretele atacate contravin sau nu Constituției; altminteri ar însemna ca însăși Curtea Constituțională să admită aplicabilitatea unor texte contrare Constituției.

Competența Curții se referă însă numai la excepția de neconstituționalitate invocată. De aceea problemele legate de competența Consiliului municipiului Dej de a emite hotărârea atacată de prefectură sunt de atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ, sesizată cu acțiunea în anulare.

Din susținerile părților și din relațiile primite de la autoritățile sus-menționate rezultă că situația imobilelor expropriate nepreluate în vederea demolării nu este soluționată uniform, generând o stare confuză și contradictorie, în contradicție cu exigențele statului de drept și cu stabilitatea drepturilor constituționale recunoscute cetățenilor.

Examinând în fond excepția, Curtea constată că decretele de expropiere apreciate ca nefiind constituționale au fost emise în vederea sistematizării localității și deci formează corp comun cu Legea nr. 58/1974 pentru sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, expres abrogată prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989. Ca urmare a abrogării acestei legi, însuși temeiul juridic, în scopul realizării căruia decretele au fost emise, a dispărut. Imobilele expropriate nu vor mai putea fi preluate, în vederea demolării, pe baza planurilor de sistematizare elaborate în conformitate cu acea lege, deoarece aceste planuri și-au pierdut suportul legal.

Potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979 imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării lor efective în vederea demolării. Deci, potrivit acestui text, dreptul de proprietate al statului se constituia numai ca urmare a preluării efective a imobilului în vederea demolării, astfel încât, până la acea dată, proprietarul, deși expropriat, era în continuare titularul dreptului de proprietate. Altminteri ar însemna că pe intervalul dintre expropriere și trecerea în proprietatea statului - care, așa cum rezultă și pentru imobilele în cauză, poate fi foarte mare, bunul să fie "fără stăpân". Or, o asemenea situație atrage constituirea proprietății statului pe baza art. 477 Cod civil, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979, potrivit cărora, în caz de expropriere, această proprietate se constituie numai ca urmare a preluării efective în vederea demolării. În aceste condiții, dreptul de proprietate al celor expropriați era grav restrâns după expropriere, îndeosebi în ce privește dispoziția. Totodată, constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului expropriat era afectat de condiția suspensivă a preluării efective pentru demolare. Cât timp această condiție nu mai poate fi îndeplinită, întrucât temeiul legal al planurilor de sistematizare, pentru executarea cărora imobilele au fost expropriate, a dispărut, rezultă că prevederea legală care a instituit condiția respectivă este, de asemenea, afectată, devenind inoperantă. Pe cale de consecință, regimul juridic al dreptului proprietarilor expropriați nu mai poate fi același. El era caracteristic unui drept de proprietate amputat, care supraviețuia exproprierii până la preluarea efectivă a imobilului pentru demolare. Un asemenea regim juridic, în care condiția ce afecta exercițiul deplin al dreptului a devenit imposibilă, este contrar prevederilor art. 41 din Constituție, potrivit cărora dreptul de proprietate privată este garantat și art. 135 alin. ultim, potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă.

În consecință, având în vedere prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dispozițiile legilor anterioare acesteia sunt abrogate dacă vin în conflict cu o prevedere constituțională, rezultă că art. 4 din Decretul nr. 467/1979, întrucât a instituit o condiție în prezent imposibil de realizat și care are ca efect restrângerea gravă a dreptului de proprietate, este, de la data intrării în vigoare a Constituției, abrogat, fiind contrar dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 135 ale legii fundamentale.

Pe cale de consecință și, deoarece sunt lipsite atât de motivația elaborării lor, Legea nr. 58/1974, cât și de posibilitatea punerii lor în executare, în condițiile art. 4 din Decretul nr. 467/1979, decretele de expropriere nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989 au devenit caduce.

Constatarea inoperanței decretelor de expropriere pentru fiecare caz în parte, respectiv neîndeplinirea, până la data intrării în vigoare a Constituției din 1991, a condiției impuse de art. 4 din Decretul nr. 467/1979, este însă de competența instanței de judecată, în raport cu probele administrate.

Pentru considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 13 pct. A. lit. c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

în temeiul art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final, art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Constată că prevederile art. 4 din Decretul fostului Consiliu de Stat nr. 467 din 28 decembrie 1979 privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 4 ianuarie 1980, sunt abrogate de la data intrării în vigoare a Constituției României din 1991 și, în consecință, constată că, de la aceeași dată, decretele fostului Consiliu de Stat nr. 194 din 17 august 1987, nr. 121 din 25 aprilie 1988, nr. 148 din 22 iunie 1989 și nr. 190 din 10 august 1989, nepublicate, în măsura în care imobilele la care se referă nu au fost preluate efectiv în vederea demolării, tot până la intrarea în vigoare a Constituției, au devenit caduce.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică la 12 ianuarie 1993.

PREȘEDINTE,
Dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,
Mihail-Antoniu Roman

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...