Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 781/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 februarie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 31.730/245/2013 al Judecătoriei Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 686 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 733 din 16 decembrie 2014. Se precizează faptul că prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 31.730/245/2013, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Liviu Mortogan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textul criticat contravine dreptului la apărare al persoanei condamnate, întrucât acest drept nu poate fi exercitat efectiv prin depunerea de memorii și concluzii scrise. Se arată, totodată, că și în procedura specifică fazei de executare a pedepselor ar trebui să fie asigurată asistența juridică obligatorie a persoanelor condamnate, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție.

6. Judecătoria Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 104 alin. (12) din Legea nr. 254/2013, ce reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prin care acesta s-a pronunțat cu privire la hotărârea comisiei de disciplină, prevăd nu doar aplicarea art. 39 alin. (14) - (19) din Legea nr. 254/2013, dar și faptul că persoana condamnată, titulară a contestației, este în mod obligatoriu audiată. Se observă că procedura în cauză are caracterul unei verificări a legalității și temeiniciei soluției dispuse de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate și că faza executării pedepsei nu face parte din procesul penal, acesta debutând odată cu începerea urmăririi penale și finalizându-se la data pronunțării unei hotărâri definitive, motive pentru care nu este asigurată asistența juridică obligatorie în această fază, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 24 din Legea fundamentală. Se susține că drepturile persoanei condamnate sunt respectate și garantate în procedura disciplinară, prevăzută la art. 100-104 din Legea nr. 254/2013, aceasta fiind obligatoriu ascultată, la locul de deținere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate putând proceda și la ascultarea altor persoane condamnate sau a oricărei persoane care desfășoară activități în sistemul penitenciar. Se arată că, potrivit art. 103 din Legea nr. 254/2013, se aduce la cunoștința deținutului motivul declanșării procedurii disciplinare și faptul că acesta poate propune administrarea de probe. Se subliniază faptul că, în cadrul aceleiași proceduri, se efectuează o cercetare prealabilă în scopul lămuririi incidentului sub toate aspectele, cu audierea persoanei condamnate cercetate și verificarea apărărilor ei, precum și cu ascultarea acesteia și a oricărei alte persoane care are cunoștință despre împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reglementează faza executării pedepsei, motiv pentru care aspectele învederate de autorul excepției excedează procedurii penale speciale, care cuprinde numai faza de urmărire penală și cea de judecată, și că situația juridică a condamnatului este diferită de cea a suspectului sau a inculpatului. Se susține că, în considerarea acestor diferențe, legiuitorul poate reglementa o procedură specială, care nu mai implică, în mod obligatoriu, asigurarea asistenței juridice. Se arată că dispozițiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 nu încalcă dreptul la apărare, întrucât persoana condamnată nu este împiedicată să își angajeze un avocat pentru aspecte referitoare la executarea pedepsei, iar faptul că ea se află în stare de detenție nu implică asigurarea asistenței juridice obligatorii în etapa analizată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 15 mai 2007.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise."

12. Se susține că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunțării în prezenta cauză.

14. Așa cum este reglementată prin art. 39 din Legea nr. 254/2013, procedura în cauză are caracterul unei verificări a legalității și temeiniciei soluției pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în soluționarea plângerii împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a unei pedepse privative de libertate.

15. Așadar, Curtea constată că prevederile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 vizează faza executării pedepsei, reglementând cu privire la depunerea de memorii și concluzii scrise de către persoana condamnată și de către administrația penitenciarului în procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în soluționarea unei plângeri împotriva unei decizii de stabilire a regimului de executare a unei pedepse privative de libertate. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției, respectiv posibilitatea persoanei condamnate de a se apăra doar prin depunerea de memorii și concluzii scrise și lipsa asistenței juridice obligatorii pe parcursul procedurii anterior arătate, excedează procedurii penale speciale, ce reglementează numai faza urmăririi penale și a judecății, situația juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a suspectului sau a inculpatului (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 14, și Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014).

16. Curtea constată, de asemenea, că, în repetate rânduri, a statuat că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistența juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind acordat de legiuitor, în situațiile expres reglementate. S-a arătat, totodată, că Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie. S-a reținut că stabilirea cazurilor în care asistența juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului care, conform art. 126 din Constituție, are deplină libertate de a reglementa în această materie (a se vedea Decizia nr. 1.202 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, și Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005 și Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005). Prin aceeași jurisprudență, Curtea a reținut că împrejurarea că o persoană este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie (a se vedea Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013).

17. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 23 septembrie 2004 pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Hotărârea din 27 iunie 2006, pronunțată în Cauza Szabo împotriva Suediei, și Hotărârea din 23 octombrie 2012, pronunțată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 38 (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 16).

18. Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013, persoana condamnată poate fi audiată, atunci când instanța consideră necesar, ținând cont de obiectul cererii, reglementare ce constituie o garanție suplimentară a dreptului la apărare în fază executării pedepsei.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 31.730/245/2013 al Judecătoriei Iași - Secția penală și constată că dispozițiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...