Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 743/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, și a celor ale art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 114 din 12 februarie 2015.

În vigoare de la 12 februarie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, și a celor ale art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ionuț Sebastian Vișan în Dosarul nr. 5.559/121/2011* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 601D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.559/121/2011*, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ionuț Sebastian Vișan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la critica referitoare la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010, autorul acesteia susține că acest act normativ contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), care reglementează modalitatea de adoptare a ordonanțelor de urgență și limitele delegării legislative, deoarece, având în vedere domeniul vizat, și anume instituții fundamentale ale statului, nu se putea reglementa decât prin lege organică.

6. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile constituționale ale art. 120, 121 și 122, care consacră "principiile de bază ale administrației publice, autonomia locală administrativ-organizatorică și financiară, respectiv dreptul și capacitatea efectivă a autorităților locale de a rezolva și gestiona, în nume propriu și sub responsabilitatea lor, ca autorități alese, treburile publice, în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, inclusiv în ceea ce privește stabilirea numărului de posturi necesar, pentru a asigura o gestiune eficientă și a răspunde nevoilor cetățenilor."

7. În ceea ce privește critica referitoare la prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, autorul excepției de neconstituționalitate susține că acest text contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât prin "stabilirea unui cuantum mare se îngrădește dreptul de a recuza completul învestit cu soluționarea dosarului."

8. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Astfel, instanța de judecată apreciază că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 nu contravin normelor constituționale invocate, iar în ceea ce privește reglementarea legală criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, apreciază că "taxa de timbru stabilită reflectă un echilibru just care trebuie să existe între interesul părților și necesitatea asigurării unei bune administrări a justiției."

9. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, de exemplu, prin deciziile nr. 1.105/2010, nr. 97/2012 și nr. 32/2014, consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 și cele ale art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 13/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea reține, de asemenea, că reprezintă obiect al excepției de neconstituționalitate și prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora

"

Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a) cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces-pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;".

14. În susținerea neconstituționalității prevederilor legale criticate, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă, art. 120 care consacră principiile de bază ale administrației publice locale, art. 121 referitor la autoritățile comunale și orășenești și celor ale art. 122 privind consiliul județean.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului instanței de contencios constituțional, care, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, s-a pronunțat statuând constituționalitatea acestui act normativ. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, Decizia nr. 1.195 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 13 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.623 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 1.229 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 97 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2012.

16. Prin aceste decizii, cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Curtea a constatat că în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern. Având în vedere jurisprudența sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern pentru a stabili dacă implicațiile financiare legate de modificările legislative adoptate, în situația dată, se circumscriu situației extraordinare sau unor elemente de oportunitate, și a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare.

17. De asemenea, referitor la critica privind înfrângerea art. 115 alin. (6) din Constituție, normă care nu îngăduie să fie adoptate ordonanțe de urgență prin care este afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului, pentru a constata aplicabilitatea acestor norme constituționale în cauza dedusă judecății, instanța constituțională a analizat dacă instituțiile vizate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 reprezintă instituții fundamentale ale statului, pe de o parte, și dacă modificările operate prin noua reglementare afectează regimul acestor instituții.

18. Astfel, în ceea ce privește primul aspect, prin deciziile mai sus amintite, Curtea a apreciat că natura autorităților administrației publice locale (consiliile locale, primarii și consiliile județene) de instituții fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constituțional al acestora, consacrat de art. 120-122 referitoare la Administrația publică locală, precum și de organizarea și funcționarea lor, adică regimul lor juridic, care se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, prin lege organică.

19. Referitor la cel de-al doilea aspect, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale", stabilind în art. 2 alin. (1) al aceluiași act normativ, că "Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit." Or, din analiza întregului conținut al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010, Curtea nu a putut reține că acest act normativ aduce vreo modificare Legii nr. 15/2001, neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autorităților publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii județene. Curtea a observat că modificările operate se limitează la modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea și transparența execuției bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent și a cheltuielilor bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.

20. În acest context, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, aceasta îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare, precum și exigențele referitoare la interdicția legiferării în domeniul regimului instituțiilor fundamentale ale statului prin ordonanță de urgență.

21. Totodată, prin deciziile menționate, Curtea a reținut că dispozițiile art. 120-122 din Constituție "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta normele cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale, în acest sens fiind dispozițiile art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora «Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe», dispozițiile constituționale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale autorităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și dispozițiile art. 138 alin. (4) din Constituție, care stabilesc că «Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii»".

22. În aceste condiții, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 respectă și exigențele constituționale consacrate de dispozițiile art. 120-122 referitoare la principiul autonomiei locale.

23. Cu privire la critica referitoare la art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportată la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constată că și aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, sau Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că aceste prevederi legale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

24. Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esență, că "accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu." Curtea a reținut, de asemenea, că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", a arătat Curtea, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.

25. Totodată, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reținute criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.

26. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Sebastian Vișan în Dosarul nr. 5.559/121/2011* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, și cele ale art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...