Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 576/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 06 ianuarie 2015.

În vigoare de la 06 ianuarie 2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Alexandru Grama în Dosarul nr. 15.982/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 34D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției asistat de avocat Ion Costei, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Apărătorul autorului excepției solicită corectarea conceptei de citare, arătând că în concluziile depuse de autor în fața instanței de sesizare a fost pus în discuție art. 403 din Codul de procedură civilă, raportat la deciziile anterioare ale Curții, precum și la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, iar nu legea în sine a taxelor de timbru, ci o lipsă a acestei legi.

4. Președintele dispune verificarea actului de sesizare, iar magistratul-asistent referă cu privire la întocmirea conceptei de citare potrivit dispozitivului încheierii de sesizare. În consecință, Curtea respinge cererea formulată.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată motivat de o decizie anterioară a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 30 din 29 ianuarie 2004, regăsită în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Iosif și alții împotriva României (paragrafele 57, 60, 61, 63). În aceste decizii s-a reținut încălcarea accesului liber la justiție prin stabilirea unui cuantum foarte ridicat al cauțiunii, mai presus de posibilitățile celui care cere suspendarea executării. Contestația la executare duce la stingerea obligației prin executare silită, în speță însă s-au primit diverse documente provenind de la executorul judecătoresc, fără a se preciza cum anume s-a stabilit onorariul de executor. Excepția a fost ridicată deoarece textul de lege criticat nu permite judecătorului cauzei să dispună cu privire la cauțiune prin raportare la puterea de plată a celui care solicită suspendarea executării, în situația în care acesta nu are mijloace de plată. Solicită admiterea excepției și punerea textului în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.

6. Având cuvântul asupra excepției, autorul acesteia își exprimă acordul cu cele susținute de apărător.

7. Reprezentantului Ministerului Public apreciază că se solicită extinderea dispozițiilor legale cu privire la alte situații și la alți beneficiari. Cauțiunea nu reprezintă o taxă judiciară, ci are ca scop acoperirea prejudiciului creditorului cauzat prin întârziere. În Cauza Iosif și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului de acces la un tribunal, dar, cu același prilej, s-a reținut că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. Jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 264 din 24 februarie 2009 și nr. 1.577 din 7 decembrie 2010, este în sensul respingerii excepției. În altă situație, respectiv prin Decizia de inadmisibilitate din data de 6 iulie 2000, pronunțată asupra Cererii nr. 41.237/98 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Joaquim Moura Carreira and Mrs. Maria Margarida Lourenço Carreira împotriva Portugaliei, aceasta a respins cererea având obiect similar.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.982/4/2013, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul unei contestații la executare întemeiate pe art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă din 1865. În această etapă procesuală contestatorul a formulat o cerere de ajutor public judiciar pentru o diferență de cauțiune pe care nu a putut să o plătească.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează cu privire la plata obligatorie a unei cauțiuni în situația în care se solicită suspendarea provizorie a executării silite. Or, potrivit art. 21 din Constituție, accesul liber la justiție nu poate fi îngrădit prin lege. Așa fiind, plata cauțiunii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție atunci când persoana îndreptățită să formuleze cererea de suspendare provizorie se află în incapacitate de plată. Referitor la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 se arată că actul normativ criticat reglementează cu privire la categoriile de justițiabili ce pot beneficia de ajutorul public judiciar fără ca între acestea să se afle și cetățenii aflați în incapacitate de plată. De asemenea, cauțiunea nu este reglementată printre modalitățile de acordare a ajutorului public judiciar astfel cum sunt reglementate, de exemplu, taxele judiciare și onorariul avocaților din oficiu. În lipsa acestei prevederi, actul normativ criticat aduce atingere accesului liber la justiție și egalității în fața legii.

10. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece cauțiunea reprezintă o garanție conferită creditorului în sensul că acesta va fi despăgubit cu promptitudine pentru un eventual prejudiciu cauzat prin suspendarea executării silite. În plus, această sumă este supusă restituirii, în cazul în care creditorului nu i s-a admis o eventuală cerere de despăgubire.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituționale, invocând considerentele ce au stat la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 264 din 24 februarie 2009 și nr. 924 din 23 iunie 2009.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale apărătorului acestuia, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Analizând motivarea excepției, astfel cum a fost formulată de autor, Curtea reține că obiectul acesteia îl formează prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, precum și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008. Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, avea următorul cuprins: " Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

16. Având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 referitor la statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.056 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, și prin Decizia nr. 234 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 9 iulie 2013, s-a mai pronunțat în sensul respingerii ca neîntemeiate a acesteia. Astfel, Curtea a constatat că instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite și, prin urmare, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. Referitor la cuantumul rezonabil al cauțiunii, Curtea a statuat că judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluționare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție, ca și de cele ale dreptului la apărare.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, Curtea observă că autorul critică faptul că printre modalitățile de acordare a ajutorului public judiciar, astfel cum sunt reglementate de acest act normativ, nu se află și cauțiunea. Din această perspectivă critica privește de fapt o omisiune legislativă. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." În consecință, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Grama în Dosarul nr. 15.982/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție formulată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...