Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 490/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 845 din 20 noiembrie 2014.

În vigoare de la 20 noiembrie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Dumitru Strachină în Dosarul nr. 9.981/99/2013 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 213D/2014.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită completarea dispozițiilor de lege criticate cu noi cazuri de contestație la executare.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.981/99/2013, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968. Excepția a fost ridicată de Dumitru Strachină cu ocazia soluționării recursului într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968 încalcă principiile privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, dreptul la un proces echitabil și dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, întrucât "tratează foarte vag și evaziv problemele de care ne lovim în justiție în prezent și lasă totul la aprecierea instanțelor de judecată". Autorul excepției susține existența unui vid legislativ, motiv pentru care cauza sa nu își găsește rezolvare, și propune a se introduce în textul art. 461 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 următoarele cazuri concrete: "când o sentință penală sau o decizie penală este lovită de nulitate în temeiul art. 197 alin. 1-3 din Codul de procedură penală", respectiv "când o persoană a fost judecată și condamnată definitiv de mai multe instanțe, prin hotărâri definitive, pentru o infracțiune în formă continuată". De asemenea, solicită introducerea în textul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 a unei căi de atac "a tuturor persoanelor care au fost cercetate anterior apariției Legii nr. 202/2010 și care din diverse motive ce nu țin de ei nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 202/2010, respectiv de art. 3201 din Codul de procedură penală".

6. Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. De altfel, criticile formulate nu constituie o problemă de competența Curții Constituționale, aceasta statuând în jurisprudența sa că nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării".

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968, abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 - prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare -, dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: "Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: [...] c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită completarea dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968 cu noi cazuri de contestație contra executării hotărârilor penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

14. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c) și d) din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Dumitru Strachină în Dosarul nr. 9.981/99/2013 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 septembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...