Curtea Constituțională - CCR

Hotărârea nr. 52/2014 privind cererea de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președinte al României, formulată de domnul Gheorghe Funar

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 noiembrie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

La data de 3 noiembrie 2014, domnul Gheorghe Funar, candidat la funcția de Președinte al României, a transmis Curții Constituționale, în vederea soluționării, cererea de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președinte al României.

Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.973 din 3 noiembrie 2014 și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.074F/2014. La cerere au fost atașate două denunțuri penale adresate Procurorului general al Direcției Naționale Anticorupție de către domnul Gheorghe Funar.

În temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cererea se soluționează fără înștiințarea părților, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea cererii formulate, autorul acesteia susține următoarele:

1. Cu ocazia turului de scrutin din data de 2 noiembrie 2014 nu s-a asigurat egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece milioane de cetățeni români aflați în străinătate au fost discriminați prin "arondarea a circa 13.000 de cetățeni cu drept de vot la o secție de votare". Au fost astfel încălcate prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) - (3) și art. 31 alin. (1) din Constituție și dreptul de vot a peste trei milioane de cetățeni români aflați în străinătate. Cu toate că, față de alegerile prezidențiale din anul 2009, numărul românilor exilați din cauza sărăciei a crescut cu circa două milioane, Ministerul Afacerilor Externe și Biroul Electoral Central au redus numărul secțiilor de votare din străinătate la numai 294, iar numărul estimat al buletinelor de vot pentru cetățenii români aflați în străinătate a fost stabilit la numai 600.000 de buletine de vot.

În consecință, în ziua de 2 noiembrie, din numărul total al românilor cu drept de vot aflați în străinătate, de peste patru milioane, nu a fost asigurat dreptul de vot pentru circa 3,5 milioane de alegători. Totodată, arată că la majoritatea secțiilor de votare au existat cozi uriașe.

În acest sens, menționează manifestațiile publice de protest ale miilor de votanți români cărora nu le-a fost asigurat dreptul de a vota nici măcar după ce au stat la coadă 4-5 ore. Pentru a nu putea să-și exercite dreptul de vot, la puținele secții de votare s-au amenajat doar 2-5 cabine de vot, s-au asigurat doar câteva ștampile de vot, nu au existat buletinele de vot necesare pentru toți alegătorii și nici formulare de declarații pe proprie răspundere, cum ar fi, spre exemplu, la Torino.

Astfel, în timp ce, în București, pentru circa două milioane de votanți au existat 1.200 de secții de votare, în străinătate, pentru patru milioane de alegători, au fost înființate aproape trei sute de secții de votare.

Consideră, totodată, că, potrivit Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională are dreptul să solicite la Ministerul Afacerilor Externe și la Biroul Electoral Central situația cu numărul de alegători români din fiecare țară, numărul de buletine de vot asigurate, numărul de declarații pe propria răspundere, numărul secțiilor de votare și locația acestora, numărul cabinelor de vot, numărul de ștampile.

Este evident că Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă și Biroul Electoral Central, în mod deliberat și cu încălcarea Constituției, nu au organizat în mod corect și legal alegerile pentru milioanele de români din străinătate, cu scopul de a nu le asigura dreptul constituțional de a vota un alt Președinte al României care să nu facă parte și să nu fie susținut de partidele politice care i-au obligat să părăsească țara și familiile, i-au determinat să emigreze din lipsa locurilor de muncă și a sărăciei. Invocă în acest sens dispozițiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 370/2004.

Învederează faptul că nu există nicio prevedere legală care să permită Guvernului României și Biroului Electoral Central să tipărească și să expedieze pentru alegătorii români din străinătate un număr mai mic cu 3,5 milioane buletine de vot decât numărul real al cetățenilor. Mai mult, Legea nr. 370/2004 îi obligă pe organizatorii alegerilor să tipărească și să distribuie un număr mai mare al buletinelor de vot cu 10% decât numărul total al alegătorilor cu drept de vot.

În concluzie, nefiind asigurat dreptul fundamental la vot pentru peste 3,5 milioane de alegători români din străinătate, precum și dreptul său de a fi ales Președinte al României, solicită Curții Constituționale anularea alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014, deoarece "logic și practic, în condițiile în care ar fi fost asigurat dreptul de vot pentru circa 3,5 milioane de alegători aflați în străinătate, ei ar fi putut influența decisiv numărul de voturi obținute de fiecare dintre cei 14 candidați la funcția de Președinte al României și tot ei ar fi decis, împreună cu alegătorii din Țara-Mamă, care dintre candidați s-ar fi situat pe primele două locuri și ar fi intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale, programate pentru data de 16 noiembrie 2014".

2. Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională nu au respectat prevederile art. 31 alin. (1) din Constituției, referitor la dreptul la informație, deoarece "alegătorii nu cunosc nici azi care dintre cei 14 candidați a fost sau este ofițer activ ori acoperit al unor Servicii Secrete românești sau străine, precum și care dintre ei a dobândit a doua cetățenie și care este aceasta".

3. Pentru toți cei 14 candidați la funcția de Președinte al României a fost încălcat grav dreptul de a fi ales, prevăzut la art. 37 din Constituție, deoarece Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă și cu Biroul Electoral Central au încălcat grav dreptul de a alege pentru cel puțin 3,5 milioane de cetățeni români aflați în străinătate.

4. Cu ocazia campaniei electorale, inclusiv în ziua alegerilor, au fost semnalate și înregistrate la birourile secțiilor de votare, la birourile electorale județene, la Biroul Electoral Central, la telefonul 112 multe fapte de natură penală, prevăzute la art. 57-59 și art. 62 din Legea nr. 370/2004, iar "Guvernul Ponta III l-a favorizat în fiecare zi, în campania electorală, pe candidatul Victor Viorel Ponta, prin oferirea de pomeni electorale din bani publici".

5. Cu ocazia pregătirii și desfășurării campaniei pentru alegerea Președintelui României din 2 noiembrie 2014 au fost săvârșite numeroase infracțiuni care sunt cercetate de Direcția Națională Anticorupție, ca urmare a depunerii unuia dintre denunțurile penale anexate. Prin infracțiunile respective a fost influențat decisiv votul a peste 8 milioane de alegători, care s-au prezentat la urne, la care se adaugă cel puțin 7 milioane de alegători care au fost determinați să nu se prezinte la vot.

6. Pentru fraudarea rezultatelor alegerilor pentru funcția de Președinte al României din 2 noiembrie 2014, Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă au achiziționat fără licitație un program informatic de la două firme private străine, specializate în tehnologia informației, ceea ce face obiectul celuilalt denunț penal anexat.

7. Din informații "pe surse", autorul cererii arată că Avocatul Poporului va solicita Curții Constituționale să anuleze alegerile din 2 noiembrie 2014, deoarece a fost încălcat, pentru circa zece milioane de cetățeni, dreptul de a alege dintre cei 14 candidați înscriși în competiția electorală.

8. În concluzie, solicită anularea alegerilor desfășurate în ziua de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președinte al României și repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor, cu respectarea întocmai a Constituției și a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004.

Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.014 din 4 noiembrie 2014, domnul Gheorghe Funar a depus o "completare la cererea de anulare a alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014", prin care susține că a fost încălcat și art. 53 din Constituție, întrucât, în mod deliberat, nu s-a asigurat exercitarea dreptului la vot pentru peste 3,5 milioane de români aflați în străinătate.

Învederează faptul că cererea sa de anulare a alegerilor nu poate fi judecată decât după ce Curtea Constituțională va lămuri dacă cele 3,5 milioane de buletine de vot destinate românilor din străinătate au fost folosite în țară pentru fraudarea alegerilor prezidențiale. În aceste condiții, solicită Curții Constituționale să interzică topirea (lichidarea) documentelor folosite la alegerile din 2 noiembrie 2014, pentru ca ele să fie puse la dispoziția organelor abilitate în vederea aflării adevărului și tragerii la răspundere penală a tuturor celor vinovați.

În susținerea cererii formulate sunt invocate declarații publice ale unor oficialități ai statului român și ale candidaților la funcția de Președinte al României, declarații din care reiese, în opinia contestatorului, încălcarea Constituției datorate, în principal, problemelor întâmpinate cu asigurarea dreptului cetățenilor români din străinătate de a vota. Totodată, se face referire și la faptul că problemele menționate au fost amplu prezentate în mass-media românească și internațională.

În final, se susține că listele electorale permanente au fost falsificate, concluzie la care contestatorul ajunge prin compararea numărului de alegători înscriși pe aceste liste (în număr de 18.284.326, astfel cum se indică de către contestator în cererea sa) cu datele Institutului Național de Statistică (date potrivit cărora numărul total al cetățenilor români ar fi de 19.631.292, potrivit contestatorului), date din care scade numărul elevilor înscriși în anul școlar 2013-2014, precum și numărul copiilor sub 6 ani. În aceste condiții, în opinia acestuia, rezultă că numărul real al cetățenilor cu drept de vot ar fi de 15,4 milioane, ceea ce ridică problema de a ști dacă și, eventual, cine a votat în locul celor 2,9 milioane de cetățeni fictivi și pentru care dintre candidați au primit ordin să voteze.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin în ziua de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președinte al României. În acest sens, se arată că, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 370/2004, frauda electorală reprezintă "orice acțiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral", definiție reținută și în Hotărârea Curții Constituționale nr. 39 din 14 decembrie 2009. Or, în cauză nu se poate ajunge la concluzia că a existat o acțiune ilegală a autorităților publice de împiedicare a cetățenilor cu drept de vot de a participa la scrutinul electoral. De altfel, art. 385 și 387 din Codul penal incriminează atât împiedicarea exercitării drepturilor electorale, cât și frauda la vot.

Disfuncționalitățile existente la unele secții de votare din străinătate nu constituie o acțiune ilegală în sensul legii electorale sau penale de natură a modifica, prin alterarea voinței alegătorilor, rezultatul votării în primul tur de scrutin și ordinea candidaților care vor participa în al doilea tur.

Imposibilitatea exercitării dreptului de vot de către anumiți cetățeni români stabiliți în străinătate, al căror număr nu poate fi determinat pe baza unor criterii obiective, ci doar prin aproximări subiective, pur conjuncturale, și nici a căror opțiune electorală pentru unul sau altul dintre candidați nu poate fi cunoscută, nu reprezintă o acțiune ilegală cu potențialul denaturării voinței electoratului. Mai mult, probarea acestor fapte reprezintă mai degrabă o probatio diabolica, obiect al probei trebuind să îl constituie doar faptele pozitive certe, iar nu faptele negative, incerte, generale.

Per absurdum, se arată că și în situația în care cele 3,5 milioane de persoane la care face referire autorul contestației ar fi votat este greu de crezut că opțiunea lor politică ar fi fost canalizată către un singur candidat.

În fine, se arată că sesizările punctuale de încălcare a legii rămân în sarcina autorităților competente.

C U R T E A,

examinând cererea de anulare în raport cu prevederile Constituției, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, cu modificările și completările ulterioare, precum și concluziile reprezentantului Ministerului Public, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f) din Constituție, ale art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 52 din Legea nr. 370/2004, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă să soluționeze cererea de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președinte al României, formulată de domnul Gheorghe Funar, candidat la funcția de Președinte al României.

Examinând cererea formulată, Curtea reține că, potrivit art. 52 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011,

"

(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază."

Conform dispozițiilor art. 2 pct. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, cu modificările și completările ulterioare, frauda electorală reprezintă "orice acțiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral".

Având în vedere textul legal anterior menționat, Curtea reține că cererea de anulare a alegerilor este formulată de către unul dintre cei 14 candidați la funcția de Președinte al României, respectiv domnul Gheorghe Funar, fiind astfel îndeplinite exigențele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, sub aspectul titularului dreptului de sesizare.

În continuare, Curtea constată că anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă, iar aceasta este de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin, precum și faptul că cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.

În cauza de față, contestatorul consideră, în esență, că cetățenii români aflați în străinătate au fost împiedicați să își exercite dreptul de vot și că buletinele de vot distribuite la secțiile de votare din țară au fost, de fapt, ștampilate și folosite în favoarea anumitor candidați, ceea ce conduce la concluzia că votarea a avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin.

Raportând prevederile legale anterior menționate la situația de fapt învederată de către contestator în privința procesului de votare desfășurat în străinătate, Curtea reține următoarele:

Referitor la susținerea privind existența unui număr de 3,5 milioane de români aflați în străinătate care nu au putut vota din cauza numărului redus al secțiilor de votare organizate în străinătate, Curtea reține că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, "Organizarea și numerotarea secțiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor". Pentru îndeplinirea acestei obligații legale, ministrul afacerilor externe a emis Ordinul nr. 1.839/2014 privind stabilirea secțiilor de votare din străinătate pentru organizarea și desfășurarea alegerii Președintelui României în anul 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 16 septembrie 2014, prin care au fost stabilite 294 de secții de votare din străinătate pentru organizarea și desfășurarea alegerii Președintelui României în anul 2014. Exemplificativ, Curtea reține că au fost organizate 51 de astfel de secții în Italia, 38 în Spania, 21 în Republica Moldova.

Curtea mai observă că art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004 prevede că

"

(1) Pe lângă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României se organizează una sau mai multe secții de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor.

(2) În afara secțiilor de votare prevăzute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din țara respectivă, secții de votare și în alte localități decât cele în care își au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare".

Ținând cont de numărul și localitățile în care au fost organizate secții de votare, rezultă că acestea au fost organizate pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor atât pe lângă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, cât și în alte localități decât cele în care își au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare, în conformitate cu art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, ceea ce denotă depunerea unor diligențe suplimentare de către autoritățile publice.

Având în vedere cele anterior expuse, se constată că nu ține nici de rolul, nici de competența Curții Constituționale de a aprecia dacă trebuiau organizate un număr mai mic sau mai mare de secții de votare, dacă acestea trebuiau să aibă o altă dispersie teritorială sau dacă trebuiau luate și alte măsuri organizatorice. Această competență și apreciere revine Ministerului Afacerilor Externe, Curtea Constituțională având competența numai de a constata dacă prin modul de organizare a fost sau nu atinsă substanța dreptului de vot sau a celui de a fi ales, aspect care nu se constată în prezenta cauză.

Cu privire la criticile referitoare la numărul redus al buletinelor de vot aflate la dispoziția secțiilor de votare din străinătate, Curtea reține că, potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, "Buletinele de vot se imprimă de către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», cu litere de aceeași mărime și aceleași caractere și cu aceeași cerneală, în atâtea exemplare câți alegători sunt înscriși în listele electorale permanente, cu un supliment de 10%, la care se adaugă numărul estimat al buletinelor de vot necesare pentru secțiile de votare din străinătate. În acest sens, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor, Autoritatea Electorală Permanentă comunică Biroului Electoral Central numărul alegătorilor cu domiciliul în România înscriși în Registrul electoral, iar Ministerul Afacerilor Externe comunică Biroului Electoral Central numărul estimat de buletine de vot necesare pentru secțiile de votare din străinătate". Din datele prezentate de Ministerul Afacerilor Externe, Curtea reține că au fost distribuite cc. 600.000 de buletine de vot în secțiile aflate în străinătate. În aceste condiții, Curtea observă că numărul acestor buletine de vot, deși la o primă vedere pare relativ mic în raport cu numărul secțiilor de votare, în realitate, stabilirea acestuia ține cont de estimările ministerului, estimări care, prin definiție, au în vedere date statistice bazate pe situația existentă în cadrul ciclurilor electorale anterioare. Spre exemplu, în acest sens, Curtea observă că la alegerile desfășurate în primul tur de scrutin la data de 22 noiembrie 2009 pentru funcția de Președinte al României s-au prezentat la vot în secțiile de votare din străinătate 95.068 de cetățeni români, iar la cel de-al doilea tur de scrutin din 6 decembrie 2009 un număr de 147.754 de cetățeni. Mai mult, Curtea observă că împărțirea buletinelor de vot la secțiile de votare nu este una realizată în cote egale, ci în funcție de aprecierea ministerului, acesta ținând cont, astfel cum s-a arătat mai sus, de situația existentă în cadrul ciclurilor electorale anterioare. De aceea, raportat la această susținere, Curtea nu poate reține încălcarea dreptului de vot și a celui de a fi ales.

Cu privire la numărul redus al ștampilelor de vot în raport cu numărul cabinelor de votare, Curtea reține că potrivit art. 33 alin. (2) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, ștampila cu mențiunea "VOTAT" se confecționează de Regia Autonomă "Monetăria Statului" și se distribuie în străinătate prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. Actele normative nu precizează procedura de confecționare a acestora și nici numărul ștampilelor care trebuie confecționate, ci doar că, în străinătate, acestea se distribuie de Ministerul Afacerilor Externe. Așadar, revine autorităților publice obligația de a acționa cu bună- credință, conform art. 57 din Constituție, principiu constituțional de la care, în lipsa unor indicii obiective, Curtea apreciază că acestea nu s-au îndepărtat.

În privința modului de gestionare a formularelor de declarație pe propria răspundere, Curtea reține că, potrivit art. 44 alin. (5) din Legea nr. 370/2004, "alegătorii care în ziua votării se află în străinătate votează la secțiile de votare constituite în condițiile art. 12, după ce declară în scris pe propria răspundere că nu au mai votat și nu vor mai vota la acel tur de scrutin". În acest sens, modelul acestor declarații a fost stabilit prin anexa nr. 4 - Modelul declarației pe propria răspundere pe care o completează cetățeanul care își exercită dreptul de vot la altă secție de votare decât cea la care este arondat conform domiciliului la Hotărârea Guvernului nr. 711/2014 pentru aprobarea modelului copiei de pe lista electorală permanentă, a modelelor tabelelor electorale și a modelului declarației pe propria răspundere care vor fi folosite la alegerile pentru Președintele României din anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 1 septembrie 2014. În același sens, Curtea reține și Decizia Biroului Electoral Central nr. 55 din 16 octombrie 2014, care, la art. 1, prevede obligativitatea completării de către alegătorul aflat în ipoteza art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004 a declarației pe propria răspundere că "nu au mai votat și că nu vor mai vota la acel tur de scrutin, conform modelului prevăzut de anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 711/2014".

Așadar, Curtea reține că, din punct de vedere al cadrului normativ în vigoare, exista obligativitatea completării acestor declarații, revenind în sarcina personalului secțiilor de votare modalitatea concretă de organizare a acestei activități. În acest context, Guvernului îi revine obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare în vederea distribuirii acestor formulare către alegători într-un timp util pentru ca procesul electoral să nu sufere din cauza lentorii realizării unor operațiuni strict tehnice. Modalitatea de punere în aplicare a obligației legale existente nu denotă nicio intenție de fraudare a alegerilor sau de împiedicare voită a exercitării dreptului de vot, ci mai degrabă o lipsă de organizare corespunzătoare în cadrul unor secții de votare, aspect care impune, însă, cu necesitate îmbunătățirea modului de punere în aplicare a obligațiilor legale existente.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, deși au existat neregularități tehnice în timpul votării, nu se poate determina existența vreunei intenții în provocarea acestora. De aceea, nici frauda, care prin excelență implică un element volitiv, intenționat, nu poate fi reținută.

Cu privire la susținerea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea reține că, potrivit conținutului său normativ, acest text constituțional vizează activitatea legislativă (a se vedea, în acest sens, și deciziile Curții Constituționale nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); așadar, acesta nu se aplică situațiilor de fapt, ci celor de drept, impunând un anumit comportament constituțional în materia legiferării. În acest sens, Curtea reține că textul invocat se referă, în mod expres, la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți "prin lege", revenind, astfel, Curții Constituționale competența exclusivă de a interpreta și aplica acest text constituțional numai în cadrul controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește neregularitățile invocate de către contestator în privința desfășurării procesului de votare din țară, Curtea reține următoarele:

Un prim aspect invocat vizează problema numărului de persoane înscrise în listele electorale permanente. În analiza acestei critici, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, "listele electorale permanente se întocmesc, se tipăresc și se actualizează conform prevederilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare", lege care, la art. 26 alin. (2), prevede că "Listele electorale permanente se întocmesc pe localități și cuprind pe toți cetățenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care ele au fost întocmite". În continuare, Curtea are în vedere în analiza sa și dispozițiile art. 25 și art. 22 alin. (3) din aceeași lege, potrivit cărora "Listele electorale cuprind cetățenii cu drept de vot înscriși în Registrul electoral", iar "Înregistrarea și actualizarea datelor de identificare a cetățenilor români cu drept de vot înscrise în Registrul electoral se realizează, în mod permanent, de către persoane autorizate de primari, prin dispoziție, cu sprijinul filialelor și birourilor Autorității Electorale Permanente. Persoanele autorizate de primari, prin dispoziție, operează direct în Registrul electoral, pe baza documentelor oficiale prezentate de persoana interesată sau comunicate de autorități, potrivit atribuțiilor ce le revin conform legii".

Mai mult, potrivit art. 26 alin. (7) din Legea nr. 35/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, "alegătorii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale", existând prevăzută o întreagă procedură de contestare a omisiunilor, a înscrierilor greșite și a oricăror erori din liste.

Având în vedere cadrul normativ anterior expus, Curtea nu poate reține argumentele contestatorului în sensul că la stabilirea numărului de cetățeni cu drept de vot ar trebui să se aibă în vedere alte date decât cele cuprinse în listele electorale permanente, acestea fiind singurele care întrunesc toate criteriile prevăzute de lege pentru stabilirea populației cu drept de vot (a se vedea, în acest sens, hotărârile Curții Constituționale nr. 3 din 3 august 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, și nr. 6 din 21 august 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 27 august 2012).

În privința pretinsei utilizări a buletinelor de vot neîntrebuințate ulterior încheierii procesului de votare, Curtea reține că, potrivit art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 370/2004,

"

după închiderea sălii unde se votează, președintele, în prezența membrilor biroului electoral, efectuează operațiunile de numărare a buletinelor de vot și de consemnare a rezultatului votării, după cum urmează:

[...]

b) anulează buletinele de vot neîntrebuințate, prin înscrierea pe diagonala primei pagini a mențiunii «ANULAT» și aplicarea ștampilei de control a secției de votare; în cazul în care există pachete intacte cu buletine de vot, mențiunea «ANULAT» se înscrie o singură dată pe pachetul respectiv și se aplică o singură dată ștampila de control".

Așadar, Curtea reține că aceste buletine de vot nu mai pot fi utilizate ulterior încheierii procedurii de votare.

În ceea ce privește susținerea referitoare la săvârșirea unor infracțiuni și a unor ilegalități cu ocazia pregătirii și desfășurării campaniei pentru alegerea Președintelui României, Curtea constată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, alegerile sunt anulate în cazul în care "votarea și stabilirea rezultatelor" au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului, iar nu pentru neregularități din timpul campaniei electorale. Așa fiind, a decide altfel ar însemna substituirea de către Curtea Constituțională în atribuțiile altor autorități ale statului.

Referitor la susținerea potrivit căreia este încălcat dreptul la informație, deoarece alegătorii nu cunosc care dintre "cei 14 candidați a fost sau este ofițer activ ori acoperit al unor Servicii Secrete românești sau străine, precum și care dintre ei a dobândit a doua cetățenie și care este aceasta", Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, deoarece se referă la candidaturile depuse pentru funcția de Președinte al României, a căror înregistrare sau neînregistrare putea fi contestată în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, iar nu la anularea alegerilor ce formează obiectul prezentei cereri. Curtea arată că asupra acestui aspect s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 49 din 17 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 octombrie 2014, și Hotărârea nr. 50 din 22 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 22 octombrie 2014, ca urmare a contestațiilor formulate de domnul Gheorghe Funar cu privire la înregistrarea unor candidaturi la alegerile pentru funcția de Președinte al României din anul 2014.

Cu privire la toate celelalte aspecte invocate de autorul cererii de anulare a alegerilor, dintre care unele sunt informații primite "pe surse", precum cea referitoare la faptul că Avocatul Poporului va solicita anularea alegerilor, Curtea constată că acestea nu au nicio relevanță în soluționarea cererii de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președintele al României. De altfel, acestea excedează competenței Curții Constituționale stabilite prin prevederile constituționale și legale.

În fine, Curtea mai reține că susținerile contestatorului în privința voturilor celor "3,5 milioane de cetățeni români aflați în străinătate" au în vedere elemente ce țin de calculul probabilităților, fără a exista elemente certe care să indice împiedicarea exprimării sau denaturarea voinței electorale a acestora. De altfel, potrivit art. 52 alin. (2) teza finală din Legea nr. 370/2004, cererea de anulare a alegerilor trebuie însoțită de dovezile pe care se întemeiază, frauda electorală neputând fi stabilită doar prin diverse informații din mass-media, deducții, calcule probabilistice bazate pe simple aprecieri ale autorului cererii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție, al art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum și al art. 52 din Legea nr. 370/2004, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge cererea de anulare a alegerilor desfășurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcția de Președintele al României, formulată de domnul Gheorghe Funar.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...