Comisia Europeană

Regulamentul delegat nr. 907/2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro
Număr celex: 32014R0907

Modificări (...), Referințe (7)

În vigoare de la 04 septembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  
COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008, în special articolul 8 alineatul (1), articolul 40, articolul 46 alineatele (1), (2), (3) și (4), articolul 53 alineatul (3), articolul 57 alineatul (1), articolul 66 alineatul (3), articolul 79 alineatul (2), articolul 106 alineatele (5) și (6) și articolul 120,

întrucât:

(1) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 a stabilit dispozițiile de bază privind, printre altele, acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică, gestiunea financiară și procedurile de verificare, garanțiile și utilizarea monedei euro. Pentru a se asigura funcționarea fără probleme a noului cadru juridic, trebuie adoptate anumite norme în completarea dispozițiilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în domeniile în cauză. Noile norme ar trebui să înlocuiască regulamentele existente ale Comisiei, și anume Regulamentele (CE) nr. 883/2006, (CE) nr. 884/2006, (CE) nr. 885/2006, (CE) nr. 1913/2006, (UE) nr. 1106/2010 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2012, bazate pe regulamentele Consiliului înlocuite deja de Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Din motive de claritate și de securitate juridică, ar trebui abrogate Regulamentele (CE) nr. 883/2006, (CE) nr. 884/2006, (CE) nr. 885/2006, (CE) nr. 1913/2006, (UE) nr. 1106/2010 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2012.

(2) În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, agențiile de plăți ar trebui acreditate de statele membre numai dacă îndeplinesc anumite criterii minime stabilite la nivelul Uniunii. Criteriile respective ar trebui să vizeze patru domenii de bază: mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea, precum și monitorizarea. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de eventualele caracteristici specifice ale unei agenții de plăți. În plus, ar trebui stabilite norme detaliate în ceea ce privește criteriile de acreditare a organismelor de coordonare menționate la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3) Măsurile de intervenție publică pot fi finanțate numai dacă cheltuielile în cauză au fost efectuate de către agențiile de plăți desemnate de statele membre ca responsabile cu anumite obligații referitoare la intervenția publică. Totuși, îndeplinirea sarcinilor privind, în special, administrarea și verificarea măsurilor de intervenție, cu excepția plății ajutoarelor, poate fi delegată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. De asemenea, ar trebui ca aceste sarcini să poată fi îndeplinite de către mai multe agenții de plăți. Ar trebui să se prevadă, de asemenea, că gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private, sub responsabilitatea agenției de plăți. Prin urmare, este indicat să se specifice sfera responsabilității agențiilor de plăți în acest domeniu, să se specifice obligațiile acestora și să se determine în ce condiții și în conformitate cu ce reguli gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private. În acest caz, ar trebui, de asemenea, să se prevadă că organismele în cauză trebuie să acționeze în temeiul unor contracte bazate pe obligații și principii generale care ar trebui stabilite.

(4) Legislația agricolă a Uniunii include, în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA), perioade pentru plata ajutoarelor către beneficiari care trebuie respectate de către statele membre. Plățile efectuate în afara acestor perioade trebuie considerate neeligibile pentru plățile din partea Uniunii și, prin urmare, nu pot face obiectul unor rambursări de către Comisie, astfel cum se prevede la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Analiza plăților ajutoarelor efectuate cu întârziere de statele membre a arătat că unele dintre aceste plăți întârziate se datorează controalelor suplimentare efectuate de statele membre în legătură cu contestații, recursuri și alte litigii naționale. În conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui stabilită o marjă fixă legată de cheltuieli, în cadrul căreia nu trebuie efectuate reduceri ale plăților lunare pentru astfel de cazuri. În plus, după depășirea acestei marje, pentru ca impactul financiar să fie modulat proporțional cu întârzierea plății, ar trebui să se prevadă posibilitatea Comisiei de a reduce proporțional plățile din partea Uniunii în funcție de durata întârzierii constatate a plății. Plățile de ajutoare efectuate înaintea primei date posibile pentru plată prevăzute de legislația Uniunii din domeniul agricol nu pot fi justificate pe baza acelorași motive ca plățile efectuate după ultima dată posibilă pentru plată. Prin urmare, nu ar trebui să se prevadă o reducere proporțională în cazul acestor plăți timpurii. Totuși, ar trebui prevăzută o excepție pentru cazurile în care legislația Uniunii din domeniul agricol prevede plata unui avans de până la un anumit cuantum maxim.

(5) Comisia efectuează plăți lunar sau la alte intervale regulate către statele membre pe baza declarațiilor de cheltuieli transmise de statele membre. Comisia ar trebui totuși să ia în considerare veniturile încasate de agențiile de plăți în contul bugetului Uniunii. În consecință, este necesar să se stabilească condițiile în care se efectuează compensarea anumitor tipuri de cheltuieli și venituri în cadrul FEGA și în cel al FEADR.

(6) În cazul în care bugetul Uniunii nu este încă adoptat la începutul exercițiului financiar, în temeiul articolului 16 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, plățile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele alocate în capitolul în cauză pentru exercițiul financiar anterior. În scopul alocării în mod echitabil între statele membre a creditelor disponibile, ar trebui să se prevadă ca, în acest caz, plățile lunare din cadrul FEGA și plățile intermediare din cadrul FEADR să fie efectuate ca procentaj din declarațiile de cheltuieli transmise de către fiecare stat membru și ca soldul neplătit în cursul unei anumite luni să fie realocat în deciziile Comisiei privind plățile lunare sau intermediare ulterioare.

(7) Cursurile de schimb aplicabile ar trebui să fie stabilite în funcție de existența sau de lipsa definirii unui fapt generator în legislația agricolă sectorială. Pentru a evita aplicarea, de către statele membre care nu au adoptat moneda euro, a unor cursuri de schimb diferite în momentul contabilizării, într-o monedă diferită de euro, a veniturilor realizate sau a ajutoarelor plătite către beneficiari, pe de o parte, și în momentul întocmirii declarației de cheltuieli de către agenția de plăți, pe de altă parte, statele membre în cauză ar trebui să aplice, în declarațiile lor de cheltuieli în cadrul FEGA, același curs de schimb ca și cel utilizat la încasarea respectivelor venituri sau la efectuarea plăților respective către beneficiari. Pe de altă parte, pentru a simplifica formalitățile administrative privind recuperările pentru mai multe operațiuni, ar trebui să se aplice un singur curs de schimb în momentul contabilizării acestor recuperări.

(8) Pentru a se permite Comisiei să verifice îndeplinirea de către statele membre a obligației de a proteja interesul financiar al Uniunii și pentru a se asigura aplicarea eficientă a procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, ar trebui stabilite dispoziții privind criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor. Ar trebui definite diferitele tipuri de corecții menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și ar trebui stabilite principiile referitoare la modul în care se va ține seama de circumstanțele fiecărui caz pentru determinarea cuantumurilor corecțiilor. De asemenea, ar trebui stabilite norme referitoare la modul în care recuperările de la beneficiari efectuate de statele membre vor fi creditate în beneficiul fondurilor.

(9) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede examinarea documentelor comerciale ale entităților care primesc sau efectuează plăți legate direct sau indirect de sistemul de finanțare din FEGA, pentru a se verifica dacă tranzacțiile care fac parte din sistemul de finanțare din FEGA au fost efectuate în mod real și corect. Sunt adecvate excluderea din aplicarea regulamentului menționat a măsurilor care, prin natura lor, nu pot fi controlate în mod adecvat în cadrul unui control ex post prin examinarea documentelor comerciale, precum și excluderea măsurilor referitoare la plăți care fie sunt legate de suprafață, fie nu sunt legate de documente comerciale care pot fi supuse examinării.

(10) Numeroase dispoziții ale regulamentelor Uniunii din domeniul agriculturii prevăd constituirea unei garanții pentru a se asigura plata sumelor datorate, în cazul nerespectării unei obligații. Din experiență reiese însă că această cerință este interpretată în practică în moduri foarte diferite. Prin urmare, pentru a se evita condițiile inegale de concurență, ar trebui să fie stabilite condițiile care se aplică pentru această cerință.

(11) Cheltuielile de constituire a unei garanții, efectuate atât de partea care constituie garanția, cât și de autoritatea competentă, pot să nu fie proporționale cu suma a cărei plată este asigurată prin garanție, dacă această sumă este inferioară unei anumite limite. Așadar, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a nu solicita o garanție de plată a unei sume inferioare acestei limite. În plus, autoritatea competentă ar trebui abilitată să nu solicite o garanție atunci când calitatea persoanei care răspunde de respectarea obligațiilor face inutilă o astfel de cerință.

(12) Autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a refuza o garanție oferită atunci consideră că aceasta nu este satisfăcătoare.

(13) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 a consolidat normele care prevăd constituirea unei garanții pentru a se asigura plata unei sume datorate, în cazul nerespectării unei obligații. Respectivul cadrul juridic orizontal unic ar trebui completat de norme uniforme privind cazurile de forță majoră, reținerea sau eliberarea garanției. Regulamentele (CE) nr. 376/2008 și (CE) nr. 612/2009 ale Comisiei conțin norme privind eliberarea și reținerea garanțiilor în domeniul licențelor de import și de export și în cel al sistemului de restituiri la export. Noile norme prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, în sectoarele menționate. Din motive de claritate și de securitate juridică, ar trebui eliminate dispozițiile relevante din Regulamentele (CE) nr. 376/2008 și (CE) nr. 612/2009.

(14) În cadrul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2012 s-a făcut o distincție între cerințele principale, cele secundare și cele subordonate, în vreme ce un număr limitat de regulamente ale Comisiei se referă doar la cerințe principale. Neîndeplinirea unei cerințe a determinat reținerea în totalitate sau proporțională a garanției care acoperă cerința respectivă în conformitate cu metode de calcul complicate care au stat la baza unor confuzii. Respectând totodată principiul proporționalității, o abordare simplificată a reținerii garanției ar trebui să țină cont de situația efectivă în care fie nu a fost îndeplinită o obligație, fie nu a fost îndeplinită la timp o obligație, fie dovada îndeplinirii obligației nu a fost transmisă până la termenul stabilit.

(15) Numeroase dispoziții din legislația Uniunii din domeniul agriculturii prevăd că garanția constituită se reține în cazul încălcării oricăreia dintre obligațiile garantate, fără distincție între tipurile de încălcări. Din motive de echitate, ar trebui să se facă distincție între consecințele încălcării diferitor obligații. Mai precis, ar trebui să se prevadă ca, în anumite cazuri, să se rețină numai o parte din garanție.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...